Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TIPUL DE CARNE
Constitutie robusta, conformatie armonioasa,bine proportionata. Osatura este
puternica. Capul si gatul sunt scurte si largi, trunchiul adanc scurt si gros cu linia
spinarii larga si dreapta cu coastele apropiate si bine arcuite. Salele sunt largi, lungi,
bine imbracate cu musculatura, muschii din regiunea crupei, fesei, coapsei si
pulpeisunt foartebine dezvoltate, iar greutatea corporala este mare. Precocitatea este
foarte bine accentuata prolificitate ridicata. Constitutia la tipul de carne este robusta
fina, afanata.
Reprezentative rasele englezesti de carne.
TIPUL DE LAPTE
`Gatul este lung si subtire, trunchiul lung, ingust mai putin adanc spre trenul
anterior, iar trenul posterior este adanc si larg. Jigourile sunt plate cu musculatura
putin dezvoltata. Pielea este subtire si densa, ugerul mare,cu tesut glandular abundent.
Constitutia fina, aspect general uscativ tip respirator
TIPUL DE PIELE
Are linia spinarii ascendente de la greaban spre crupa, crupa tesita, coada
groasa cu dispozit de grasime la baza si cu varful in forma de S. Capul este
berbecat, iar unrechile sunt mari si blegi. Trunchiul este ingust aspect de animal
uscativ.
TIPUL MIXT
Conformatia corporala are aspecte intermediare.
II EXPLOATAREA OVINELOR PENTRU PRODUCTIA DE LANA
Lana constituie imbracamintea pieloasa a oilorPielea reprezinta invelisul
primar ce indeplineste si functia specifica de organ producator a lanii. Ca urmare intre
structura si insusirile pielii si productia pieloasa a oilor exista o legatura functionala
stransa, dezvoltarea, cresterea si inlocuirea lanii fiind determinata de functiile pielii.
Pe seama stratului inferior al epidermei, stratul generator Malpighi - se reanoieste
stratul conificat si se formeaza fibrele de lana. In sratul dermic se afka importanti
bulbi (foliculi) pilosi. Acesta se continua cu hipoderma care determina formarea
cutelor de piele.
La oile sanatoase bine ingrijite si hranite pielea este unsuroasa, elastica, de culoare
roz, iar lana normala. La animale bolnave pielea este uscata, aspra, fara elasticitate si
culoare vanata. Greutatea pielii reprezinta 5,6-5,7% din greutatea corporala.
2
reflexe verzi repartizat neuniform pe suprafata fibrei sub forma de solzi, rolul sau de
protectie este mai redus, este greu lavabil, fiind necesara cantitate mare de detergent la
spalare, fapt ce diminueaza insusirile lanii.
Lana cu cantitate redusa de usuc este uscata, aspra, cojocul este neancheiat.
Usucul prea abundent nu este dorit .
CATEGORII DE LANA
a) lana fdina ( Rasa Merinos)
b) semifina (Tigaie)
c) semigroasa (Stogose, Ftiza)
d)groasa (Turcana, Caracul)
Din lana fina se obtine stofe, iar covoare lana semifina.
CATEVA INSUSIRI ALE LANII
a) Lungimea
b) Ondulatiile sunt mai mari la lana fina, indica lanii durabilitatea.
c) Rezistenta la tractiune rezistenta, durabilitatea confectiilor.
d) Rezistenta la torsiune reprezinta numarul de rasuciri in jurul axului, ce intereseaza
in actiunea de toarcere.
e) Extensibilitatea insusirea de a se intinde dupa dispozitia ondulatiilor tot
rezistenta.
f) Elasticitatea insusires de a revenii la forma initiala dupa intindere.
g) Plasticitatea este proprietatea de a-si pastra un timp forma data.
h) Luciul imprima tesuturilor din lana nuante mai vii de culori.
j) Matasozitatea insusire care se apreciaza prin palpare.
DEFECTELE LANII
Defectele de origine genetica
Lana colorata caracter de rasa: Tigaia, Turcana, Karakul negru.
Lana neuniforma din punct de vedere al lungimii ce determina mai multe
sorturi functii de destinatie- intalnim la Tigaie, Merinos de Transilvania
Lana lipsita de usuc consecinta unor deficite functionale ale glandelor
sebacee si sudoripare.
Lana impaslita este generata de detasarea fibrelor din cojoc, incalcirea lor ca
urmare a unor deficientr functionale ale glandelor aebacee si sudoripare.
Lana impaslita este generata de detasarea fibrelor din cojoc, incalcirea lor ca
urmare a unor directii dezvoltate a foliculilor pilosi. Se intalneste la ovinele cu lana
grosiera.
Lana atoasa determinata de prezenta unor ondulatii inalte macicale si
neregulate.
4
Defecte de oriugine negenetica
Lana cu impuritati vegetale in cantitate de peste 3% unde intretinem ovinele
pe pasuni cu scaieti, maracinisuri, precum si a administrarii furajelor grosiere.
Lana carnita cand se aplica pe cojoc diferite semne conventionale cu substante
colorate: smoala, pacura, ceara rosie, vopsea cu ulei.
Lana ingalbenita apare datoritacapacitatii fibrelor de a absorbii vapori
amoniacali rezultati din descompunerea urinei.
Lana infometata gatuita sau strangulata de la animale bolnave si subnutrite.
Lana alterata se datoreste unor maladii cronice a ovinelor, sau depozitarii
necorespunzatoare a cojoacelor.
Lana subtunsa sau retunsa se datoreste segmentarii fibrelor ca urmare a
miscarilor repetate pe aceeasi portiune in timpul tunsului.
TEHNICA TUNDERII OILOR
Tunderea lanii se face de regula odata pe an la inceputul verii. Prin tundere oile
devin mai usoare, suoporta cu usurinta caldura.
Se stabileste un pl;an de tundere , locul, ordinea.
Inainte cu 14-24 ore de tundere animalele nu sunt scoase la pasunat si nu se
administreza furaje la padoc pentru a se evita accidente cauzate de incarcarea tubului
digestiv.
Inainte se face cu personalul instructajul pentru protectia muncii.
Ordinea de tuns dupa rase: Turcana, Stogosa , Tigaie, Spanca,, iar la urma Merinosul.
Aceste programari se datoreste faptului ca oile cu lana mai rara se tund mai usor. In
cadrul aceleasi rase se vor tunde batalii si oile sterpe, mioarele, oile-mama, miorii,
berbecii, oile cu scabie, variola se tunde separat.
SISTEME DE TUNS
Tunsul manual se face cu forfece speciale cu un m,are efort fizic. Se tund 30
35 Tigai si 20-25 Merinos.
Tunsul mecanic cu ajutorul unor agregate prevazute cu masini de tuns
ajungand ca un muncitor vsa tunda in medie 70 de oi.
La ambele sisteme lucrarea trebuie sa fie executata corect, prentru a nu prejudicia
sanatatea animalelor si calitatea lanii. Lana sa fie tunsa cat mai la baza, fara scari, fara
a trece de mai multe ori cu foarfeca pe acelasi loc. Atentie trebuie acordata regiunilor
din vecinataea ugerului.
Dupa tundere, lana se cantareste, asejata cu varfurile suvitelor in sus pe un gratar,
scuturata de impuritati, suvite razlete. Apoi urmeaza impachetarea cojoacelor, iar daca
este necesar legarea lor cu o sfoara de hartie.
Lanurile de aceeasi categorie se ambaleaza in saci, sacii se pastreaza in stive pana la
livrare.
5