maghiară încearcă să înlocuiască voievodatul (specific românesc) cu forma de organizare a principatului, iar voievodul cu un principe, potrivit formei de organizare maghiară şi, în general, din apusul Europei.
În 1111, într-un document emis de regele Coloman al Ungariei este menționat
primul conducător laic al Transilvaniei, Mercurius, principes Ultrasilvanus (Mercurius, principe al Țării de dincolo de Păduri), cu capitala la Bălgrad (azi Alba Iulia).
Mercurius (maghiară: Merkúr) a fost un nobil
distins maghiar și poate primul voievod cunoscut al Transilvaniei, care a deținut funcția în timpul domniei lui Coloman, regele Ungariei. Două hărți regale emise în 1111 și 1113 îl menționează pe Mercurius drept "princeps Ultrasilvanus".
Titlul voievodului a fost documentat pentru
prima dată in special în 1199. Întâlnim la conducere pe Mercurius "princeps" in 1103 si 1111-1113. Dar principele era o demnitate nepotrivită cu tradiția de organizare a voievodatului şi nu s-a dovedit viabilă.
Astfel încât, între anii 1113 şi 1176, în documente
nu mai apar nici voievozi, dar nici principi, fiind de fapt o lungă perioadă de interregn. La 1176 apare pomenit voievodul Leustachius, ceea ce dovedește că regalitatea maghiară a abandonat ideea principatului.
Înainte de anul 900 sunt pomeniţi în scrierea Gesta
Hungarorum trei voievozi locali: Gelu,Glad şi Menumorut.
Gelu - 904 "Gelou Dux Ultrasilvanus" Dupa
istoricul Tudor Salagean, "Este posibil ca Gelou să fi purtat titlul de "voievod", dar acest lucru nu este sigur."