Noţiunea de etică profesională este utilizată de cele mai multe ori pentru desemnarea unui cod moral al unor

oameni ce aparţin unei profesii anumite. Spre exemplu „Jurămîntul lui Hippocrate"; „Codul onoarei judecătorului";
„Codul etic al notarului" etc.
       Etica profesională este determinată de particularităţile specifice ale unor profesii, de interesele corporative, de
cultura profesională etc. Oamenii ce îndeplinesc funcţii profesionale similare sau identice îşi elaborează tradiţii
specifice şi se asociază în baza unor principii de solidaritate profesională în stare să păstreze reputaţia grupului
profesional dat.
Etica profesională este compusă din diverse norme de conduită şi de anumite coduri deontologice. Termenul de
„normă" are ca sinonime „model", „standard", „regulă", „lege". Norma de reglementare se caracterizează prin:
1)   faptul că este emisă de cineva, îşi are sursa în voinţa unei autorităţi normative;
2)   se adresează unor agenţi numiţi subiecţii normei; pentru a-şi face cunoscută voinţa de către subiect, autoritatea
promulgă norme, iar pentru a-şi face efectivă voinţa, autoritatea adaugă o sancţiune sau o ameninţare cu pedeapsa.
        Norma se poate impune în societate ca obicei care poate să influienţeze conduita oamenilor, exercitînd o
adevărată presiune normativă prin măsurile luate de o colectivitate faţă de membrii care nu se conformează
obiceiurilor.
      În cadrul fiecărei profesii există probleme specifice de morală, dar etica profesională are importanţă, în primul
rînd, pentru profesiile obiectul cărora este omul. Astfel distingem etica pedagogului, etica medicului, etica
judecătorului etc.
Etica pedagogică îl obligă pe pedagog să respecte personalitatea elevului şi să manifeste faţă de acesta o exigenţă
respectivă; să menţină propria reputaţie şi reputaţia colegilor săi; să se îngrijească de credibilitatea morală a
societăţii faţă de învăţător.
Etica medicinală cere să fie întreprins totul pentru a ocroti şi salva viaţa pacientului indiferent de dificultăţi; să fie
păstrat principiul confidenţialităţii a tot ceea ce pacientul îi spune medicului în cabinetul de consultaţii; în nici un
caz medicul nu trebuie să contribuie la moartea pacientului etc.
Etica ofiţerului îl obligă să slujească neprecupetit Patria, să dea dovadă de persistenţă şi curaj, să aibă grijă de
subalternii săi, să păstreze cu sfinţenie onoarea de ofiţer.
Etica juridică este determinată de specificul activităţii profesionale a juristului, de particularităţile lui morale şi de
situaţia socială. Particularităţile activităţii profesionale ale lucrătorilor din domeniul ocrotirii normelor de drept
afectează drepturile şi interesele oamenilor, astfel acestea cer caracteristici aparte din punct de vedere al influienţei
lor asupra conţinutului moral al acestei activităţi. Marea temă a libertăţii instanţelor de drept, mai ales a celor
judecătoreşti, de anchetă este în societatea modernă şi contemporană o problemă cardinală-ce înseamnă libertatea
individuală, independenţa de „puterea banului", de partide şi alte organizaţii, libertatea de opinie. Totodată,
libertatea instanţelor de drept nu poate fi în afară de responsabilitate, de codurile morale specifice exponenţilor
acestei profesii.
Deci, etica profesională reprezintă, în primul rînd, nişte coduri morale specifice ale exponenţilor unei profesii
anumite.