PRAXIOLOGE s.f. Ramur a tiinei care studiaz structura general a aciunilor umane i a condiiilor eficacitii acestora.

PRAXIOLOGIE, stiinta actiunii sau stiinta despre actitatea rationala. Ea permite trecerea de la domeniul reflectiei, al gindirii, la cel al actiunii cotidiene. P. tine seama de interrelatine dintre actiune si subiecti. P. utilizeaza in terminologia sa notiuni ca metoda, actiune,scop, , productitate, economicitate, eficienta etc. Acestea formeaza categoriile praxeologice dar, in acelasi timp, ele se aplica si in alte domenii ; iar in marketing isi gasesc un loc bine ustificat. PRAXIOLOGIA, sau teoria actiunii eficiente, al carui scop este de a cerceta conditiile de care depinde eficienta maxima, reprezinta !n g"ndirea filozofica contemporana una din directiile de cercetare cele mai apropiate de problemele concrete ale #ietii sociale. $nteresul discursului filozofic actual pentru asemenea cercetare iz#oraste !ndeosebi din #aloarea operationala si metodologica pe care ea o are pentru toate compartimentele stiintei ce au preocupari de ordin aplicati#. %a disciplina teoretica, praxiologia este totodata metodologie, ea oferind instrumente algoritmice pentru sporirea gradului de eficienta a actiunii. &n obiectul praxiologiei, cercetarile fundamentale #izeaza scopuri aplicati#e. %a teorie generala a actiunii eficiente, praxiologia este o stiinta multidisciplinara, cumul"nd cunostinte din toate celelalte stiinte. PRAXIOLOGIC ' referitor la praxilogie.