1.

Care sunt marile perspective de analiza (tipuri de cercertae

utilizate in adm publică.

- analiza idiografica

-analiza nomotetica

-analiza teoretica

2.Care sunt principalele diferente intre stiintele

adm,europeana si americana?

Studiul stiintei adm apare mai intai in europa ,mai precis in Franta in Sec
17-18,pe cand in America studiul s a dezvoltat mai tarziu ,curand s-a produs
trecerea de la statul urban la cel rural industrializat care cerea structuri
administrative ,agenti competeti, si gestiune moderna

In Europa la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondia a aparut statul

providenta interventionista iar aceasta traiectorie istorica europeana a
marcat in mod esential conceptia asupra administratiei si studierea
acestui feneomen ,pe cand SUA a cunoscut o serie de reforme
administrative ,succesiune pana la al doile razb mond ,reforme care au
influentat si studiul administrativ

In SUA exista o disciplica a adm publice dar care difera de cea eropeana
prin obiective utilitate si programatice . Tot aici se pune accentul pe
pragmatismul administrativ si utilitatea acestuia , pe cand in europa este
mai centrat pe pragmatism si eficienta

In Europa exista o combinatie de studii in drept urmata de o diploma de

studii superioare, in stiinta politica, pe cand in SUA in loc sa se recruteze o
elita administrativa la sfarsitul studiilor se prefera angajarea de specialisti
din diferite discipline de un nivel intermediar.

3.Care este specificitatea demersului sociologic respectiv

managerial in studierea adm publ.Dati ex de problematici care
pot fi abordate in aceste perspective???
a) Perspectiva manageriala== Aceasta viziune, care asimileaza
administratia gestiunii, isi propune sa construiasca o disciplina noua in
jurul acestui obiect specific. Chiar daca imbraca mai multe forme, aceasta
disciplina este conceputa ca o stiinta a managementului, a organizarii
rationale a mijloacelor materiale si umane pentru a atinge un obiectiv
precis. In acest sens, ea este o prelungire a reflectiei lui Taylor si Fayol care
viza in principal amelioararea metodelor de munca in intreprindere. Efortul
de teoretizare este totusi mai sistematic, se bazeza pe formularea de teze
mai nunatate si abstracte. De exemplu, notiunea de profit aplicata
intreprinderii este inlocuita cu cea de eficienta. Astfel, teoriile
managementului aplicate sectorului privat capata aparenta unei cunoasteri
stiintifice, ceea ce permite aplicarea lor in sectorul public. Studiul
administratiei dezovolat in aceasta perspectiva este asimilat
„managementului public” si vizeaza eficacitatea administrativa

. b) Perspectiva sociologica Acesta perspectiva cuprinde o varietate de

cercetari. Vorbim in primul rind de sociologia politica si de stiinta politica
care studiaza : dimensiunea politica a administratiei ; administratia ca
fenomen de putere, adica implicarea administratiei in exercitul puterii ;
interdependenta dintre politica si administratie (sistemul politic-
administrativ); analizeaza puterea birocratica, fenomenul tehnocratic;
elaborarea de politici publice, in general procesul decizional. In general
politologii considera studiul administratiei ca subordonat stiintei politice
(in virtutea principiului subordonarii administratiei fata de politic),
negindu-i autonomia ca stiinta. Dar chiar daca domeniile se intrepatrund,
viziunea este diferita : stiinta politica studiaza sistemul politic
(administratia fiind o componenta a acestuia), stiintele administrative
studiaza administratia ca fenomen specific. Cât priveste sociologia
organizatiilor, centrata pe analiza oricarui tip de organizatie, aceasta aplica
studiului administratiei publice metodele de analiza folosite pentru studiul
marilor intreprinderi, cu accent pe raporturile dintre indivizi si grupuri. Asa
cum am vazut, sociologia organizatiilor s-a dezvoltat sub influenta a doua
tipuri de analize:

a) analiza teoretica a lui Weber asupra birocratiei avind la baza

teoria weberiana a rationalitatii (raporturi impersonale) si
b) studiile psihosociologice asupra relatiilor umane in firme
industrial (raporturi interpersonale). Reamintim principalele postulate ale
sociologiei organizatiilor :

• functionarea unei organizatii nu depinde numai de reguli explicite, ci si de

motivatiile, comportamentele si strategiile actorilor ;

• organizatiile sint entitati sociale complexe formate din indivizi si grupuri

cu interese diferite care pot intra in conflict pentru atingerea scopurilor ;

• organizatiile sint un sistem : ele evolueaza intr-un context cu care intra in

relatie, contextul influenteaza structura interna si functionarea
organizatiei;

• analiza organizatiilor combina viziunea sistemica (cu accent pe

functionarea si mentinerea organizatiei-sistem) cu viziune individualista

(analize strategice care pun accentul pe schimbarea organizatiei) Cele doua

tipuri de cercetari sociologice (politice si organizationale) au in comun

principia epistemologice analoge: prin anchete empirice incearca sa

depaseasca simpla descriere a fenomenelor avind ambitii explicative.

Studiul, in perspectiva sociologica, a administratiei publice, vizeaza analiza

functionarii organizatiilor administrative, decizia in administratie,

administratie si schimbare, analiza raporturilor dintre organizatiile

administrative, a relatiilor dintre administratia centrala si cea locala.

4.Def conceptul de actor rational si dat exemple de teorii din

stiinteele adm bazate pe postulatul rationaitatii.

Actorul rational este un actor – care vizeaza maximizarea beneficiilor

(interes, preferinte, utilitate) cu costul cel mai mic. Teoria rationalitatii
derivata din economie si-a gasit o larga aplicatie in analiza politicilor
publice si in acest caz vorbim de teoria alegerii publice .Succesul
paradigmei alegerilor rationale in acest domeniu se explica prin faptul ca
analiza politicilor publice nu a constituit monopolul politologilor, ci a fost
de asemenea un domeniu privilegiat de investigatie al economistilor. Nu e
deci surprinzator ca instrumentele si modurile de rationament
predominante in stiinta economica au fost larg utilizate mai intii de
economisti si apoi de politologi. Unul din exemplele cele mai cunoscute de
aplicare a teoriei economice la analiza actiunilor umane este cel al lui
Mancur Olson in Logica actiunii colective. Fenomenul « pasagerului
clandestin» (free rider) analizat de Olson este un comportament ipotetic de
tip axiomatic bazat pe postulatul rationalitatii individului. Si teoria
jocurilor adopta demersul deductiv formal. Teoria jocurilor pune in
evidenta importanta structurarii campului de actiune asupra
comportamentului politic. In aceasta viziune, actori independent care
urmaresc interese comune si care sint inspirati de aceiasi logica rationala
adopta comportamente care fac imposibila cooperarea optimala intre ei.
Modelul cel mai cunoscut in aceasta perspectiva este cel al « dilemei
prisonierului

5.Care sunt obiectivele stiintifice? Dati exemple pentru fiecare

tip de analiza.

O cercetare stiintifica poate avea trei obiective : descrierea, explicatia,

interpretarea.

Descriere consta in identificarea caracteristicilor (elementelor) obiectului

sau fenomenului studiat. Ea este reprezentarea, fidela si detailata, a unui
obiect sau fenomen. Descrierea ajuta la clasificare (stabilirea de tipologii),
pe baza unor criterii alese pentru pertinenta lor. Astfel, obiectele si
fenomenele pot fi regrupate pe baza asemanarii sau inrudirii: criteriile de
regrupare variaza in functie de obiectivele cercetarii. De exemplu,
clasificarea societatilor in functie de nivelul de dezvoltare, sau clasificarea
weberiana a tipurilor de legitimitate in functie de tipurile de dominatie.
Explicatia este un alt obiectiv, cel mai important, al cunoasterii stiintifice.
Explicatia consta in descoperirea de relatii intre fenomene, in stabilirea de
raporturi de cauzalitate. Explicatia este raspunsul la intrebarea „de ce?” se
produce un anumit fenomen.

Comprehensiunea (intelegerea, interpretarea) este obiectivul

cercetarii atunci cind studiem finite umane. Ea consta in descoperirea
resorturilor actiunilor si comportamentelor indivizilor, a sensului, si
semnificatiei pe care ei o atribuie gesturilor si faptelor lor. In stiintele
aplicate, scopul cercetarii este transformarea realitatii. In aceste domenii de
cunoastere, stiinta nu se opreste la analiza, la cunoasterea teoretica a
fenomenelor, modificarea starii de fapt este un scop esential al demersului
stiintific.

6. Care sunt etapele procesului de cercetare.

O cercetare stiintifica este un proces organizat pe etape care formeaza un

tot distinct si care cuprinde 3 mari faze : definirea problemei cercetarii,
constructia tehnica, prelevarea datelor si analiza si interpretarea
rezultatelor. Aceste faze se descompun la rindul lor in mai multe momente.

Etapele cercetarii sunt transdisciplinare, in sensul ca ele se armonizeaza

cu toate cercetarile din stiintele sociale, oricare ar fi obiectul sau disciplina
considerata. Chiar daca vocabularul variaza adesea, de la o disciplina la
alta, regasim si respectam totusi aceleasi etape principale.

Etapa formularii problemei de cercetare Prima etapa a unei cercetari

este definirea problemei. In cercetare, numim problema ceea ce ridica un
semn de intrebare, ceea ce pare pertinent sa fie studiat. Aceasta etapa
include formuarea problemei de cercetare. Este vorba sa identificam
problema, s-o definim, sa precizam pentru a-I deflimita conturul si de a o
situa in demersul de reflectie. Formalarea problemei conduce la enuntarea
unei intrebari referitaore la o realitate pe care vrem sa o cunoastem. Apoi,
deoarece orice cercetare vizeaza verificarea ulterioara, trebuie sa procedam
la operationalizarea problemei.

Operationalizarea este definirea problemei in termeni care permit

investigatia empirica, adica analiza concreta. Conceptualizarea este
fundamentu oricarei cercetari. In consecinta, termenii si conceptele
utilizate trebuie sa fie definite in asa fel incit sa poata fi concretizati, adica
pina la nivelul in care pot fi tradusi in fapte observabile in realitate.

Etapa constructiei tehnice Aceasta etapa vizeaza realizarea constructiei

tehnice a cercetarii. Odata problema definita, trebuie sa decidem cum vom
colecta informatiile referitoare la fenomenul studiat. Exista diferite tehnici
de cercetare sau de prelevare a datelor, fiecare din ele prezentind avantaje
si dezavantaje. Alegem de obicei una dintre ele, in functie de definirea
problemei si contextul in care lucram. Dupa familiarizarea cu tehnica
retinuta, incepem contruirea instrumentului cel mai pertinent in raport cu
problematica cercetarii. De exemplu, daca optam pentru tehnica
documentarii, construim un cadru operatoriu ; daca ne-am decis sa procem
prin chestionare sau sondaj, construim un formular de intrebari, si asa mai
departe.

Etapa prelevarii de date Colectarea datelor propriu zise este etapa in

care intram in mod concret in contact cu realitatea. Dar inainte trebuie sa
determinam cu precizie unitatile de analiza, adica persoanele sau
elementele de la care sau despre care vrem sa obtinem informatii. Aceasta
selectie a unitatilor este determinata de definirea problemei de cercetare
stabilita in prima etapa. Selectia se realizeaza in mod obisnuit prin
esantionare si exista diferite proceduri pentru a o realiza. Odata esantionul
constituit, nu ne ramine decit sa culegem datele cu ajutorul instrumentelor
de cercetare stabilite in etapa precedenta. O buna utiizare a tehnicii de
cercetare este foarte importanta, deoarece, cu cit abordam realitatea pe care
vrem sa o studiem in mod adecvat, cu atit informatiile obtinute vor fi mai
valide si fiabile.

Etapa de analiza a datelor si de interpretare a rezultatelor Aceasta

etapa consta in examinarea datelor prelevate si a sensului pe care il dam
rezultatelor analizei. Colectarea a furnizat informatii brute si dispersate
care nu se preteaza unei analize imediate. Pentru a fi analizabile, aceste
date trebuie sa fie organizate. Fara o ordonare prealabila, datele nu au nici
o utilitate. Procedam deci la o pregatire a dateor, adica le sintetizam pentru
a putea, ulterior, degaja concuziile. Dupa pregatirea datelor, sintem in
masura sa incepem analiza si interpretarea, pe care le vom prezenta apoi
intr-un raport de cercetare. Fiecare din aceste etape este distincta de
celelalte, dar necesare una alteia. Sint etape ordonate, indispensabile
realizarii unei cercetari. Pentru a ne asigura ca nu ne angajam intr-o etapa
fara a o fi completat pe precedenta, se poate redacta, dupa fiecare etapa, un
raport de etapa.Acest raport permite evaluarea solliditatii etapei parcurse si
trecerea la etapa urmatoare. In plus, aceste rapoarte de etapa servesc
raportului de cercetare final deoarece descriu o parte din traseul urmat.

7. CE este analiza ideologica ??dati ex din adm publica

Acest tip de cercetare vizeaza studierea unui obiect in singularitatea lui.

Originea cuvintului ne trimite la grecescul „idios” care inseamna particular,
propriu cuiva (sau a ceva). Obiectul de cercetare este o entitate - tara, un
oras, un partid sau alta organizatie (administrativa, firma), un fenomen
istoric (revolutia franceza, americana, bolsevica sau romana din 1989, criza
economica din 1929) sau alte procese si evenimente. Cercetarea idiografica
tine de descriere si naratiune, intentia fiind de a intelege un fenomen si nu
de a-l explica. Raspunde la intrebarea „cum” s-a produs, cum exista un
fenomen si nu „de ce” s-a produs. De exemplu, analizind descentralizarea
structurilor administrative, o cercetare de tip idiografic se axeaza pe
definirea structurilor, a componentelor, pe modul de realizare, si nu pe
cauza, pe necesitatea schimbarii. Acest tip de cercetare este proprie
sintezelor (care nu au nimic analitic) si monografiilor. Sinteza vizeaza
sensul global al unui fenomen sau eveniment (de exemplu Revolutia din 89,
Primul razboi mondial). Analiza propriu-zisa este absenta daca nu
incercam sa comparam fenomenul cu un altul de acelasi tip. Monografia
este o descriere exhaustiva, mai exact aprofundata, a obiectului cercetarii,
deoarece nicio descriere nu poate fi total exhaustiva. O buna descriere
trebuie sa fie organizata, structurata, deci orientata, altfel ea nu este decit
un amestec de informatii sau date inutile. Cercetarea trebuie sa aiba un fir
conductor, asa incit observatia sa retina fapte semnificative. Analistul
trebuie sa aiba o idee prealabila despre studiul pe care il va realiza. Cu alte
cuvinte, si cea mai clasica monografie trebuie sa fie sustinuta de o intrebare
– de ce ne intereseaza fenomenul respectiv, ce aspecte sau dimensiuni ne
intereseaza la fenomenul observat. Cind folosim date cantitative (statistice),
descrierea este si mai selectiva si cere comparatia. De exemplu, daca
analizam administratia in Romania, evolutia ei, atunci facem o comparatie
in timp. Daca vrem sa o prezentam in raport cu administratia din alte tari,
realizam o comparatie in spatiu, dar si in acest caz tot descriere, adica
analiza idiografica, este. Lucrarile bazate pe prezentarea de statistici
(somaj, cheltuieli guvernamentale etc) sint de asemenea descrieri.
Descrierea poate declansa o cercetare comparata care poate duce la o
explicatie. Prin compararea unor fenomene (fapte, entitati) similare putem
realiza tipologii, clasificari (stabilirea de clase de fenomene) care depasesc
simpla descriere si sint un inceput de explicatie. Cercetarea idiografica
serveste de multe ori pentru a interveni imediat si concret in organizarea
sociala. Obiectivul este in acest caz mai putin cunoasterea care este proprie
stiintei, ci, in special, remedierea unei situatii nesatisfacatoare, imorale,
condamnabila. Acestea sint studii „comandate” (de guvern, de un partid) si
vizeaza corectarea unei stari de fapt. Rezultatul practic este mai important
decit analiza

8.Alegeti 2 concepte formulati cu ele o ipoteza cazuala si una

covariata

Concept 1: Adm Publica

Ex: ip cazuala: Instabilitatea politica din Romania infuenteaza adm publica

-variabila dependenta(efectu) adm publica

-varabila independenta (cauza) instabilitatea politica

EX: ip covariata :Cu cat instabilitatea politica este mai mare , cu atat adm
publ este mai performanta

-variabila dependenta (efect)ADM publ

-variabila independenta (cauza) instabilitatea politica

Concept 2. Legea
IP cauzala :Legea infuenteaza conduita cetatenilor unui stat

-Variabila dependenta (conduita cetatenilor)

-variabila independenta (legea)

IP covariata:Cu cat organul legislativ este mai competent cu atat legile din
stat sunt mai exigente

-variabia dependenta(legile)

-variabia independenta(organul legislativ)

9. ce este o ipoteza? De cate feluri este ? dati exemple

Ipoteza este un raspuns anticipat la chestiunea (intrebarea) cercetarii. Este

un enunt care precizeaza o relatie anticipata si plauzibila intre fenomenele
observate sau imaginate. Unul din termeni este fenomenul observat,
celalalt este un factor posibil de influenta. Ipoteza este un diagnostic, un
raspuns anticipat, posibil. Este o predictie, o prezumtie despre ceea ce vom
descoperi. Ea exprima solutia la problema aleasa. Intrebare de cercetare
este clara, raspunsul este plauzibil.

Tipuri de ipoteze:. Exista trei tipuri principale :

1) Ipoteza univariata se refera la un singur fenomen a carui evolutie sau

amploare incercam so prezicem. „Coruptia a crescut in Romania in ultimii
10 ani” este un exemplu de ipoteza univariata. Nu avem decit sa definim
conceptul „coruptie” si apoi urmarim evolutia lui in timp. Cu astfel de
ipoteze, cercetarea are un caracter descriptiv.

2) Ipoteza bivariata Ipoteza bivariata are doua variabile principale, pe

care enuntul le pune in relatie. Este forma cea mai curenta a ipotezei
stiintifice care vizeaza explicatia fenomenelor.

Aceasta relatie intre doua fenomene poate imbraca doua forme :

a) ipoteza cauzala In ipoteza de tip cauzal, un fenomen este cauza altuia.

Exemplu de ipoteza cauzala : „Un grad inalt de coruptie in administratia
publica are efect asupra performantei acesteia”. Avem doi termeni: coruptie
si performanta a caror relatie prezumata trebuie s-o demonstram. Trebuie
sa demonstram ca un fenomen (coruptie) este cauza altuia (performanta).
Aceste ipoteze sint greu de verificat pentru ca relatia de cauzalitate nu poate
fi observata direct. Daca in fizica este usor, in sensul ca putem observa, prin
experiment, cum un fenomen determina un altul, cauzalitatea in stiinte
sociale este o idee abstracta.

b) ipoteze predictive Sint ipoteze care enunta relatii de covariatie

(corelatie). De exemplu, anticipam urmatoarea relatie: „cu cit coruptia este
mai mare, cu atit administratia este mai putin performanta”. Aceasta relatie
nu este cauzala: nu stim daca coruptia este cauza. Enuntam o relatie de
concomitenta, verificam daca cele doua fenomene sint corelative. Poate
exista o legatura intre fenomene dar aceasta nu este cauzala. Propriu
acestui tip de ipoteze este apropierea a doua fenomene, restul fiind
interpretare.

3) Ipoteza multivariata Acest tip de ipoteza anunta o relatie intre mai

multe fenomene. Putem afirma de exemplu, ca „functionarii cei mai corupti
sint cel mai putin scolarizati si cel mai putin remunerati”. Coruptie,
scolarizare, remuneratie, sint legate intre ele, si impreuna, cei trei termeni
pot fi prezenti, ca in ipoteza bivariata, ca fiind corelati (sint fenomene
concomitente) sau in raport cauzal, adica ca unul din fenomene, sau doua,
poate fi cauza coruptiei.

Potrivit unei alte tipologii, putem clasifica ipotezele in ipoteze inductive si

deductive. Ipoteza inductiva este produsa prin rationament inductiv,
adica direct prin observarea realitatii. Ea precede elaborarea conceptuala.
Este o generalizare inductiva plecind de la cazuri particulare, concrete, pe
care le-am observat. Enuntul : „Persoanele in virsta voteaza mai mult decit
studentii” este un exemplu de astfel de ipoteza. Punem in relatie virsta cu
participarea la vot, pe baza observarii consecutive a unui fapt (mai multe
alegeri), dar nu stim cauza. Cauza pentru care persoanele in virsta voteaza
mai mult decit tinerii poate fi timpul liber, nevoia de socializare, constiinta
politica. Pentru astfel de ipoteze empirice, in general mai putin elaborate,
se folosesc mult statisticile.
 Ipoteza deductiva Functioneaza pe baza rationamentului deductiv. Daca
putem arata prin deductie ca anumite fapte observate pot fi logic prezise de
la o teorie, atunci teoria furnizeaza o explicatie a faptului observat.

10.Ce este un concept ?o teorie stiintifica ??ex din domeniul

stiintei adm .

Conceptul este un cuvint, o expresie, cu care desemnam fenomene ale

realitatii observabile. Conceptul, sau notiune, sau termen, este o
reprezentare abstracta, este un construit. El nu este niciodata perfect
conform fenomenului real – care nu poate oricum sa fie perfect cunoscut.
Este instrumentul de baza al cunoasterii si al metodei stiintifice, care
intervine cind formulam problema de cercetare. In stiintele sociale
conceptele sint cuvinte din vocabularul curent. De exemplu: decizie,
tranzitie, coruptie, partid politic. Alti termeni, de exemplu oferta, cerere, fac
parte din aparatul conceptual atit al stiintei economice cit si al stiintei
politice. Ceea ce ne intereseaza este informatia pe care o transmit pentru
domeniul respectiv de cercetare. Dictionarele contin concepte, notiuni.
Pentru a identifica dimensiunile unui concept, corespunzator unei
particularitati ale fenomenului a carui expresie abstracta este conceptul,
utilizam atit disctionare cit si lucrari de specialitate care au analizat
fenomenul respectiv. De exemplu, conceptul „coruptie” : ce este,
caracteristici, tipuri, sint informatii pe care le gasim in dictionare, dar si in
lucrari cu caracter conceptual - lucrari care contin definitii, tipuri -, studii
de tip monografic. Un alt exemplu este conceptul „liberalism”. In orice
dictionar politic, sociologic, economic, gasim, in afara de definitia generica,
definitii ale tipurilor de liberalism – economic, politic, filozofic – si
dimensiunile conceptului care sint particularitatile fenomenului. Un
concept trebuie sa fie bine definit, toti trebuie sa fim de acord asupra
definitiei. Altfel spus, trebuie sa existe consens asupra semnificatiei
conceptelor utilizate.
11.Care este contributia lucrarii studiului adm a lui wilson la
dezvoltarea disciplinei

Continand contriubitia lui wilson la dezvoltarea stiintei adm

lucrarea „studiul administratiei „apare in1887cand acesta era
profesor de stiinte politice la Princeton .In acelasi timp,acest
studiu propunand introducerea de metode de adm stiintifica in
cadrul adm publice ,a stat la baza adm americane .Alte oboective
ale reformei vizau intre altele ,critica patronajului ,expresie a
coruptiei din sistemul american ,care afecta calitatea si eficienta
administratiei ,prin separarea administratiei de politica.

In aceasta analiza , wilson a elaborat in mod stiintific

trasaturile esentiale si principiile directoare ale viitoarei stiinte
adm.Scopul acestei lucrari a fost sa demonstreze ca forma in
curs a functie publice este o conditie, sau un mijloc ptr
ameliorarea administratii organizatiei si a metodelor sale . Al
doile obiectiv viza mijlloacele prin care guvernul isi poate
realiza scopurile in modul cel mai eficace posibil si cu ccel mai
mic cost posibil atat financiar cat si de energie .
12. Care este viziunea asupra cunostintelor stiintifice
dezvoltata de khun in lucrarea ,, structura revolutiilor stiintifice.

Kuhn crede că specializarea cunoaşterii ştiinţifice are un rol important în

explicarea progresului ştiinţei, iar această susţinere nu este deloc
contraintuitivă. El încearcă să introducă această idee în concepţia sa
voluţionistă. Kuhn face o paralelă între revoluţiile ştiinţifice şi episoadele de
speciaţie, care conduc la formarea a două specii prin scindarea unei
populaţii. Revolutiile ştiinţifice reprezintă din mai multe puncte de vedere
un bun corespondent al speciaţiei. În primul rând, dintr-un punct de
vedere sociologic, revoluţiile ştiinţifice conduc la constituirea unor noi
comunităţi ştiinţifice. Acest lucru este dovedit de apariţia unor jurnale
ştiinţifice, care se preocupă de problemele noii discipline, de delimitarea
unui grup de oameni de ştiinţă care încearcă cu precădere să soluţioneze
aceste probleme. Ca fază avansată a dezvoltării unei noi discipline, se vor
înfiinţa noi societăţi ştiinţifice, care, printre altele, au drept obiect de
interes standardizarea limbajului ştiinţific şi organizarea noului corp de
cunoştinţe. In al doilea rând, din punctul de vedere al limbajului ştiinţific,
revoluţiile conduc deseori la formarea a două discipline ştiinţifice,
caracterizate de structuri conceptuale distincte. Pe scurt, fenomenul la care
face referire Kuhn este următorul. O disciplină ştiinţifică este caracterizată
de o structură conceptuală. La un moment dat, aceasta se poate dovedi
insuficientă pentru explicarea unor fenomene nou descoperite. O nouă
structură conceptuală rivală poate apărea, încercând să dea seama de aceste
fenomene . Kuhn arată că specializarea treptată a cunoaşterii ştiinţifice
conduce la o descriere din ce în ce mai profundă, mai detaliată şi mai
precisă a obiectului de studiu al respectivei discipline, care devine mai
determinat, mai limitat Cunoaşterea ştiinţifică văzută ca întreg progresează
însă şi în privinţa întinderii, întrucât mai multe domenii devin obiect al
cunoaşterii ştiinţifice. Progresul cunoaşterii ştiinţifice este caracterizat
aşadar prin două fenomene: aprofundarea obiectului de studiu al fiecărei
discipline ştiinţifice şi extinderea domeniului ştiinţei ca întreg. Pentru a
analiza fenomenul specializării ştiinţifice, Kuhn utilizează conceptul de nişă
ecologică. În perspectiva relevantă pentru analogia cu evoluţia cunoaşterii
ştiinţifice, o nişă ecologică constă în totalitatea condiţiilor (de natură fizică,
biologică etc.) care fac posibilă existenţa unei specii, care va „ocupa”
respectiva nişa.

--1----În opinia lui Thomas Kuhn, progresul în stiinta nu se realizeaza prin

acumularea graduala de cunostinte, ci prin intermediul schimbarilor
radicale în viziunea globala despre lume, care se produc dupa lungi
perioade de stiinta normala. Un exemplu clar, care ilustreaza aceasta idee a
schimbarii de paradigma, este trecerea de la fizica lui Newton, la fizica lui
Einstein. De aici, se poate deduce ca teoriile stiintei întotdeauna sunt doar
aproximari sau apropieri de realitate, nu adevarul definitiv, ele au un
caracter relativ si provizoriu. Argumentul profund care sta la baza filozofiei
lui Kuhn este ca oamenii de stiinta niciodata nu vor putea ajunge sa
înteleaga complet lumea reala si nici macar sa se înteleaga unii pe altii. Este
evident ca metodologia stiintifica a permis mari progrese în acele domenii
ale caror paradigme corespund unor obiecte reale ale naturii cu care se pot
face experimente. Însa, când paradigmele se centreaza pe teme, ca originea
cosmosului si a fiintelor vii, incertitudinile se amplifica exponential.
13. Ce intelegem prin tehnici directe de prelevare a datelor si
care sunt acestea?ex de problematici ce pot fi asociate cu fiecare
tip

Tehnica de cercetare este un ansamblu de proceduri si instrumente de

investigatie utilizate metodic .Indica cum putem accede la informatiile pe
care acest obiect succeptibil sa le furnizeze . Pot fi clasificate in functie de
anumite criterii :

-contactul sau esenta de contact cu care furnizeaza informatiile

-tipul de contact, formarea produselor , surssa informatiilor gradului de

libertate al celor care furnizeaza informatia si tipul de preluare.

-tehnicile de cercetare sunt observatiile documentare care contrau in

consultarea de documente .Observarea de situatie este o tehnica directa
care vizeaza chestionarea catorva indivizi
 Tehnici de cercetare :chestionarul; sondajul experimental; analiza de
continut ; si analiza statistica.

14.Ce este studiul de caz?

Este un mod de analiza foarte utilizat in stiintele sociale care se situeaza la

nivelul cel mai concret al analizei. Studiul de caz nu permite generalizari, in
schimb permite o analiza aprofundata a unui fenomen dat.

In studiul de caz, cercetatorul nu poate manipula variabilele analizei, el

poate numai sa observe interrelatiile posibile dintre acestea. Este o
strategie de cercetare empirica care permite analiza unor realitati in care
frontierele dintre fenomene si context nu sint chiar evidente si cind trebuie,
in general, sa utilizam surse multiple de informatie.

Studiul de caz se inspira din observatiile clinice din medicina sau din
psihologie. Ca si aceastea, studiul de caz utilizat in stiintele sociale isi
propune sa inteleaga o situatie singulara, cel mai adesea in vederea unei
interventii posibile sau probabile, dupa schema diagnostic / tratament. In
general, in politicile publice, intr-o prima etapa a elaborarii acestora, un
studiu de caz serveste ca baza de plecare.

Dupa natura informatiei disponibile, putem opta pentru un studiu de caz

unic sau studiu de cazuri multiple, in acest caz putind efectua o comparatie.
Studiul de caz are avantajul unei mari flexibilitati in toate fazele realizarii
sale, putind recurge la o panoplie larga de tratamente.
 Exista astfel mai multe feluri de a intreprinde un studiu de caz. Urmind
gradul de abstractie, acestea sint: Forma monografica-- Este forma cea
mai concreta si deci cea mai descriptiva de analiza. Tipul monografic clasic
convine cel mai bine modului idiografic in sensul stric.

Cind am prezentat tipurile de analiza, am spus ca monografia surprinde

singularitatea si multiplele fatete ale unei entitati sau ale unui fenomen
bine localizat. Cind are ca obiect o entitate sociala, monografia incearca sa
surprinda particularitatile ei, fie ca este vorba de un oras, o regiune, un
partid politic, o asociatie, o comunitate. Aceste analize sint exemple clasice
de descriere.

Interpretarea -- Cind insa este vorba de studiul unui fenomen social bine
definit, analiza se concentreaza asupra unei dimensiuni precise. De
exemplu, analizele de antropologie sociala care sint centrate pe expresiile
culturale ale unei colectivitati. In acest caz, analistul angajeaza o
interpretare mai construita in care structurile de semnificatie depasesc cu
mult simpla descriere. Facind deci apel la comprehensiune, la sensul
atribuit lucrurilor si evenimentelor, acest tip de analiza este diferit atit de
descriere dar si de analiza explicativa.

Explicatia --Aceasta poate interveni intr-un studiu de caz sub imperativul

interventiei sociale sau politice. Este cazul unei analize care-si propune sa
corecteze si sa amelioreze o situatie, de exemplu reducerea somajului intr-o
regiune, sau a fenomenului criminalitatii intr-un oras. In aceste cazuri,
studiul se bazeaza pe o problematica cel putin implicita. Observatia este
ghidata de o interogatie analitica prealabila oricit de vaga este aceasta. Ne
gasim astfel la un nivel mai ridicat de generalizare : cazul trebuie sa fie
abordat in functie de cunoasterea prealabila a fenomenului (somaj,
criminalitate) inainte de a o aplica colectivitatii studiate.

Observatii-- Desi studiul de caz este utilizat cel mai adesea pentru analize
prealabile unei interventii, ea poate de asemenea servi pentru amorsarea
unei elaborari teoretice. In acest caz, analiza are o functie euristica, adica de
descoperire de ipoteze care pot fi generalizate apoi la un ansamblu de
cazuri analoge. In acest exemplu, studiul de caz este apreciat prin
capacitatea sa de a suscita piste de reflectie capabile sa conduca apoi la
reguli de regularitate. Cazul nu este decit un instrument analytic intr-un
demers teoretic mai ambitios. In acelasi sens, studiul de caz ofera
posibilitatea verificarii de ipoteze in cazul in care repetarea metodei
experimentale ar fi costisitoare. In timp ce stiintele exacte folosesc
laboratorul pentru testarea de ipoteze avind in general posibilitatea de a
relua experientele precedente, acest lucru nu este posibil in stiintele sociale.
Astfel, recurgerea la analiza unui caz se legitimeaza prin imposibilitatea
practica de a proceda experimental. Recurenta relativ slaba a fenomenelor
sociale, costurile aferente, obliga un esantionaj care se reduce cel mai
adesea la unitate. Problema analistului este de a justifica alegerea cazului
selectionat. El trebuie sa stabileasca in prealabil caracterul reprezentativ al
exemplului ales pentru o clasa de cazuri. Cazul trebuie sa aiba o calitate
demonstrativa.

De exemplu, cind alegem studiul unei entitati (oras, tara) nu o facem la

intimplare, sau pentru ca ne-am nascut in acel loc. Desi argumentul
cunoasterii in profunzime este valabil, cazul identificat trebuie sa fie
reprezentativ pentru un fenomen sau colectivitate.

In domeniul propriu stiintelor experientale, cazul poate fi utilizat ca mijloc

de verificare empirica urmind logica du dublu versat, al cazului cel mai
putin sau cel mai probabil.

Este aceiasi logica de demonstratie aplicata daca vrem sa confirmam sau sa

infirmam o ipoteza intrun studiu din domeniul stiintelor sociale. Pentru
situatia in care vrem sa confirmam o presupunere, luam cazul cel mai putin
probabil care se conformeaza ipotezei propuse. Daca de exemplu vrem sa
confirmam ipoteza conform careia sustinem ca studentii au invatat multe
intr-un curs anumit, propunem verificarea cunostintelor celui mai jos
clasat. Este si exemplul tezei lui Durkheim asupra sinuciderii care este
bazata pe un rationament analog : autorul alege ca obiect de observatie
evenimentul care, in aparenta si conform simtului comun, raspunde unor
consideratii exclusive personale sau psihologice, pentru a pune in evidenta
componentele lui sociale.

Dimpotriva, pentru a infirma o ipoteza, vom lua cazul cel mai probabil.
Daca vrem sa demonstram ca elevii nu au invatat nimic in cadrul unui curs,
vom verifica aceasta supozitie examinind elevul cel mai bine clasat. Daca
acesta face dovada ignorantei sale, putem presupune ca ceilalti stiu si mai
putin. Folosirea studiului de caz ca instrument analitic pentru infirmarea
sau confirmarea de ipoteze depaseste ideea de caz propriu zis, asa cum este
cazul analizei lui Durkheim : autorul observa sinuciderea ca fapt social, si
nu sinuciderea intr-o tara anumita, sau sinuciderea unei persoane date