Sunteți pe pagina 1din 40

INTRODUCERE

în
GEMOTERAPIE
Dr. Sorina Soescu
Bioterapie
• Def: Terapie care contribuie la restaurarea
unui proces normoreactiv sau la extincţia
unui proces pato-reactiv (O.A. Julian, 1963)

• Exemple de bioterapii: homeopatia, terapia


antropozofică Steiner, terapia cu săruri
minerale Schussler, aromoterapia,
fitoterapia, gemoterapia, acupunctura,
reflexoterapia, terapia neurală, osteopatia,
sofrologia etc
DEFINIŢIE GEMOTERAPIE
Metodă terapeutică aparţinând
bioterapiei, care utilizează soluţii din
prima diluţie decimală (DH 1) de
macerate hidro-glicero-alcoolice din
extracte vegetale proaspete,
reprezentate prin ţesuturi meristematice
Ţesuturi meristematice folosite
• Mugurii (meristeme)
• Vlăstarele
• Ramurile tinere (mlădiţele)
• Bobocii
• Rădăcini tinere
• Amenţi (inflorescenţe)
• Scoarţa int. rădăcini
• Scoarţa ramuri tinere
• Seva (limfa)
• Seminţele
• Alte ţesuturi embrionare
MERISTEM
• Def: Ţesut celular • Ţesuturile
vegetal tânăr, care meristematice –
creşte prin diviziune tipice pentru stadiile
şi poate ocupa tinere ale plantelor
diferite poziţii în (caract. prin act.
contextul corpului mitotică intensă)
vegetal. • Ţesuturile adulte
(definitive)
Terminologie - problematică
• Gemoterapie – • Blasto-terapie
frecvent utilizat, dar • Fito-embrio-terapie
confuzie cu gemo- (noţiuni prea generale,
terapia (cu geme = ţesuturile
pietre preţioase) embrionare putând fi
• Meristemoterapie şi animale, nu numai
(meristem = vegetale)
muguri), dar şi alte
ţesuturi folosite
Istoric
• Descoperitorul metodei – dr. Pol Henry (medic
belgian); dezvoltată în Franţa de dr. Max Tetau, dr.
O.A. Julian.
• Medicina ayurvedică foloseşte şi în prezent mugurii
de plante în scop terapeutic
• Galen – Acopon = balsam cicatrizant obţinut prin
macerare muguri de plop în ulei de măsline
• Paracelsus – intuieşte proprietăţile şi indicaţiile
terapeutice ale diferitelor părţi componente ale
plantelor
• S. Hahnemann – homeopatia, legea similitudinii – a
arătat legătura strânsă dintre regnul mineral, regnul
vegetal, regnul animal şi lumea umană
GEMOTERAPIA CLINICĂ
• Parte a fitoterapiei moderne
• Are la bază 4 postulate:
1. Viaţa este expresia dinamicii celulare
– în terapie este necesară folosirea de
celule în fază de diviziune potenţială,
ce pot stimula şi alte ţesuturi celulare
2. Viaţa animală depinde de cea
vegetală, care o poate regla dacă apar
alterări.
3. Arborii sunt vegetalele în care energia
vitală se exprimă anual sub forma unei
reînnoiri celulare masive.
4. Printre plante, mesteacănul (Betula
pubescens şi verrucosa) şi stejarul
(Quercus peduncullata) au cele mai
clare capacităţi de adaptare,
aclimatizare, rezistenţă, difuziune şi
regenerare
AVANTAJE FOLOSIRE GEMODERIVATE
• Nu prezintă toxicitate • Au o utilizare practică şi
intrinsecă şi extrinsecă rapidă
• Uşor de administrat • Pot fi asociate în cursul
• Permit medicului să unei zile cu alte preparate
“dreneze” pacientul înainte gemoterapice
de aplicarea unui tratament • Permit limitarea utilizării
• Se pot prescrie în asociere medicamentelor chimice de
cu terapia homeopată sinteză
• Pot fi prescrise individual • Pot fi prescrise de medic
sau în combinaţii cu remedii sau farmacist
din fitoterapia tradiţională • Sunt disponibile atât în
• Se pot administra la copii şi farmacii cât şi în
femei însărcinate magazinele naturiste
PRINCIPII ACTIVE PREZENTE ÎN
GEMODERIVATE
• Enzime • Auxina = hormon vegetal (cu
struct. asemănătoare
• Factori de creştere triptofanului) responsabilă de
distensia celulară care
• Vitamine determină creşterea plantei

• Proteine Giberelina = terpenoid, ce
exercită efecte marcate asupra
• Aminoacizi alungirii tulpinii, creşterii
mugurilor, procesului de
• Acizi nucleici înflorire şi de germinare a
polenului
(ADN,ARN) • Cinetina = citochinonă,
capabilă să det. celula să-şi
• Micropolipeptide recapete caract.
meristematice.
• Acid abscisic
ŢESUTURI MERISTEMATICE
UTILIZATE ÎN GEMOTERAPIE (frecv.)
• Amenţi (inflorescenţe) • Betula pub., Salix alba
• Boboci • Ailanthus, Magnolia
• Scoarţă de tulpină • Citrus limonum, Salix
• Muguri • Abies pect, Acer camp,
Alnus glut, Carpinus,
Castanea (etc – 53
prep.)
• Mlădiţe • Buxus, Calluna,
Crataegus, Juniperus,
Rosa can, Rosmarinus
• Seva (limfa) etc
• Betula ver, Salix alba
Mecanism de acţiune
gemoderivate
• Stimularea funcţiei de reechilibrare a
homeostaziei celulare şi tisulare
• Dpdv biologic, acţionează asupra
ţesutului reticulo-histiocitar, interferând
şi corectând perturbările rapoartelor
proteice (alb/glob)
• Gemoderivatul=entitate biologică
complexă, dinamică şi unitară.
Mecanism de acţiune - 2
• Gemoderivatul = rezultatul interacţiunii a
multiple molecule active, precum săruri
minerale, oligoelemente, vitamine,
aminoacizi, micropolipeptide, enzime,
auxine, gibereline, fitohormoni, factori de
creştere etc
• Planta (ţesutul vegetal) întreagă este mai
activă şi mai blândă decât principiile active
de sinteză, în virtutea fenomenului de
sinergie fitocinetică
DIFERENŢE TINCTURI - GEMODERIVATE
Tinctură Tinctură mamă Gemoderivat
fitoterapică (“Suşă (Meristemoderivat)
(clasică) homeopată”)
Materie primă
Planta uscată sau părţi Planta proaspăt Ţes. meristematice
din plantă uscate recoltată din habitat proaspete, din habitat
natural. nat.
Solvenţi
Alcool etilic Alcool etilic Soluţie hidro-glicero-
alcoolică în dil 1:10 (1
DH)
Grad alcoolic
Obişnuit 60o; 70o pt. Obişnuit 45o; rar 65o – 18o cu densitate 11
princ.activ alcaloid; 80o 70o – 90o
pt. princ. activ esenţă,
Comparaţie - continuare
Titrare Raport plantă/solvent 1:20
(5%), apoi diluat 1:10 (1
Raport greutate Raport greutate
DH); 100 ml macerat = 0,5
plantă/solvent 20% (1:5), plantă/solvent 10% (ct)
mg muguri
sau 10% (1:10)
Preparare
1) Maceraţie alcoolică 1) Maceraţie alcoolică 1) Maceraţie hidro-glicero-
2) Percolaţie alcoolică 2) Percolaţie (netezire) alcoolică
3) Diluţie extracte
fluidice
Perioadă de
extracţie 21 zile 27-28 zile
Minim 2 zile, maxim 8 zile

Conservare
2 ani 5 ani 5 ani
Comparaţie - 3
Faze Trituraţie
Maceraţie
Maceraţie Determinare grad de
Decantare
Decantare umiditate
Filtrare
Filtrare Maceraţie
Stoarcere cu presiune Decantare
Stoarcere
ct.
Stoarcere cu presiune ct.
Titrul alcoolic Repaus 48 ore al filtrului
determinat Filtrare
Probe organoleptice Diluare 1 DH (1:10)
Probe fizice Probe organoleptice
Probe chimice Probe fizice, chimice
Administrare şi posologie
gemoterapice
• Cale orală de • Doza adult: 30 – 70 picături
pe doză, de 1-3 ori pe zi
administrare • Doza nou-născuţi 1/10 din
(picături care se doză adult (1-15 pic/zi)
diluează cu puţină • Doză sugari 1/5 din doză
adult (10-30 pic/zi)
apă naturală)
• Doză copii ½ doză adult
• Se ţin câteva sec. în (20-60 pic/zi)
cavitatea bucală • Adolescenţi 2/3 doză adult
(30 – 70 pic/zi)
• Vârstnici 2/3 doză adult (30-
70 pic/zi)
Contraindicaţii relative
• Alnus incana, Alnus glutinosa (arin) – efecte galacto-inhibitoare
(nu – alăptare)
• Buxus sempervirens, Viscum album, Prunus armeniaca,
Prunus persica – nu sarcină (toxicitate rel. crescută)
• Ribes nigrum – administrat dimineaţa (pt. sinergizare cu
acţiunea fiziologică a corticoizilor suprarenalieni), orele 8 – 10
a.m.; atenţie la subiecţii hipertensivi!
• Rosmarinus officinalis – nu seara (acţiune excitantă
cerebrală!); numai dimineaţa şi prânz
• Melia azedarah – toxicitate crescută, nu în timpul sarcinii, nu în
patologia cronică, de origine hepatică
Administrare în raport cu
boala
• Prescripţie accesuală (ex.
IACRS) – Carpinus betulus,
Ribes nigrum
• Prescripţia continuă – (HTA,
boli cardio-vasculare) – Olea
europea
• Prescripţia ocazională
(examen, concurs sportiv) –
Betula pubescens seminţe,
Quercus
• Prescripţia periodică – ex.
dismenoree – Rubus idaeus
• Prescripţia sezonieră – UGD
recidivante (Ficus carica) sau
alergii respiratorii (Ribes
nigrum)
Gemoterapie clinică
Top afecţiuni tratate gemoterapic – top
macerate folosite în practica proprie
LOCUL 1 - Afecţiuni tract digestiv:
- colon iritabil,
- constipaţie,
- distensii abdominale/balonări,
- diaree/scaune moi,
- diferite intoleranţe alimentare,
- diskinezie biliară,
- litiază biliară
- dureri abdominale,
- UGD
- hepatopatii, hepatite, ciroză
hepatică, steatoză hepatică
Tratamente
Rosmarinus officinalis D1 –
macerat de top
- 70-80% din cazuri,
ameliorarea tranzitului
intestinal
- 75% din cazuri, dispariţia
durerilor în hipoc dr, a gustului
amar în gură şi a balonărilor
- 35% din cazuri – ameliorarea
retenţiei de apă şi pierdere în
greutate
- 80% din cazuri, stare generală
mai bună
Combinaţii terapeutice utilizate
- Rosmarinus off D1 + Acer
campestre D1/ Olea
europea D1
- Rosmarinus off D1 +
Juniperus communis D1
- Rosmarinus off D1 + Ribes
nigrum D1 + Fagus
sylvatica D1 (ciroza hep,
intoxicaţie profundă org,
obezitate)
- Rosmarinus off D1+Acer
campestre D1 + Fraxinus
excelsior D1 (litiaza biliară)
Locul 2 în
topul afecţiunilor tratate cu gemoterapie
2) Tulburări de metabolism:
- Obezitate,
- Diabet zaharat, hiper- şi hipoglicemii
- Hiper col, hiper TG cu HTA şi ATS
- Hiperuricemie (cu încărcare toxică a
organismului)
- Sdr. de oboseală cronică (epuizare de
CSR)
- Retenţie hidrică, transpiraţii,
meteosensibilitate
- Demineralizări (spasmofilie,
osteoporoză, anemii, tulburări fanere
– căderea părului, unghii friabile, carii
dentare, piele uscată, diferite
tulburări cutanate)
- Hipovitaminoze (uscăciune piele,
mucoase, diferite nevralgii, tulburări
vedere)
Gemoderivate folosite
1) Pentru tratamentul
supraponderii:
- Fraxinus D1 + Juniperus
communis D1 + Betula
linfa/Rosmarinus off D1
(obezitate cu hipercol sau
hiperuricemie)
- Rosmarinus off D1 + Tilia
tomentosa D1 (foame pe
stres)
- Fagus sylvatica D1 +
Betula pubescens D1
(obezitate cu retenţie
hidrică)
Gemoterapice
folosite în tulburările de metabolism:
- Ribes nigrum D1 (stimulator de
SR, cortizon-like natural) –
gemoderivat de top
- Quercus ped D1 (anti-oboseală,
anti-senescent)
- Fraxinus excelsior D1 (drenor
articular, biliar şi renal)
- Alnus glutinosa D1 (stimulator
CSR, elimiare lichide,
antiinflamator)
- Rosmarinus off D1
- Juniperus com D1
- Morus nigra D1
- Abies pectinata D1
- Pinus montana D1
Ribes nigrum
Coacăz negru
Din familia Saxifragaceae
Arbust decidual, care preferă
terenuri profunde cu
compoziţie argilo-silicată
sau argiloasă-calcară
Fructele conţin acizi organici
(malic, glicolic şi oxalic,
ascorbic şi tartaric),
antociani, flavonoizi,
zaharuri; Frunzele – compuşi terpenici,
Seminţele conţin un ulei bogat fosfor şi sulf, aminoacizi
în acizi polinesaturaţi şi (arginină)
acizi graşi esenţiali (acid
stearidonic, precursor Mugurii – heterozide, derivaţi
biologic al PG, important în fenolici, vit C şi aminoacizi
prevenţia bolilor cardio- (arginină, prolină şi alanină)
vasculare)
Ribes nigrum
Coacăz negru

Frunzele şi fructele de Coacăz


negru - acţiune antiinflamatorie,
anti-aterosclerotică, diuretică,
anti-urică, astringentă,
antiinflamatorie, depurativă,
vitaminizantă,antiscorbutică
răcoritoare şi protectoare
vasculară;
Decoctul din vârfuri de Coacăz
negru– indicat în retenţia
parţială sau totală de urină

La un moment dat, considerat


“elixir pentru longevitate”
Extract din muguri de Coacăz negru
Ribes nigrum MG=D1
• Organotropism: glande suprarenale, mucoase, aparat
osteoarticular, căi genito-urinare, aparat respirator.
Extract din muguri de Coacăz negru
Ribes nigrum MG=D1
- Stimulează cortexul suprarenal, cu
eliberare de substanţe cu acţiune anti-
inflamatorie şi anti-alergică (acţiune
cortizon-like)
- Activează şi stimulează 11-oxi-steroizii,
cu creşterea nivelului corticosteroizilor
endogeni
- Activează catabolismul ureei, acidului
uric şi colesterolului
- Reduce VSH, alte proprietăţi
imunostimulante
- Acţionează ca protector la nivelul
mucoaselor
- Creşte rezistenţa la frig a
subiecţilor friguroşi
Extract din muguri de Coacăz negru
Ribes nigrum MG=D1

Împreună cu Arinul
(sinuzite, postinfarct
postavc)-cronic si sub.
şi Mesteacănul –
domină faza
inflamatorie primară,
mai ales de
predominanţă alergică
(pentru orice stare
inflamatorie în fază
exudativă).
Extract din muguri de Coacăz negru
Ribes nigrum MG=D1

Mare anti-inflamator sistemic,


stimulant suprarenalian şi
imunitar – indicat în tratament şi
prevenirea stărilor inflamatorii de
etiologie mecanică, chimică,
imunologică sau infecţioasă –
orice fel de “ite”.
Locul 3 în
topul afecţiunilor tratate cu gemoderivate:
3) Afecţiuni genito-urinare:
- Infecţii urinare, cistite
colibacilare, litiaza renală
- Tulburări hormonale
feminine de pubertate şi
menopauză
- Mastopatia fibrochistică
- Chisturi ovariene
- Fibrom uterin cu sângerări
abundente
- Tulburări dinamică sexuală
- Adenom de prostată
- Calin-antispastic in sarcina
Gemoderivate mai des folosite:
Urinar:
- Calluna vulgaris D1
- Vaccinium vitis idae D1
- Vaccinium Myrtillus D1
- Juniperus communis D1
Genital:
- Rubus idaeus D1-reglator horm
- Rubus fructicosus D1- antinoduli
- Alnus incana D1
- Salix alba amenti D1 cretere de sani,
cei mai buni estrogeni
- Ribes nigrum D1
- Buxus sempervirens D1 antitumoral
Locul 4 în
topul afecţiunilor tratate cu gemoderivate:
4) Afecţiuni respiratorii:
tratament, dar mai ales
profilaxie:
- răceli frecvente la copii şi
adulţi (catar nazal, angine,
sinuzite, bronşite, etc)
- tuse recurentă
- astm bronşic
- convalescenţă după infecţii
respiratorii
- alergii respiratorii (m.a.
rinita alergică)
- BPOC
Gemoderivate folosite:
- Ribes nigrum D1
- Rosa canina D1
(Combinaţia Ribes nigrum D1 +
Betula verrucosa D1 + Rosa
canina D1 – in rinofaringite
recidivante copii)
- Betula verrucosa D1
- Betula pubescens D1
- Prunus spinosa D1
- Ligustrum vulgare D1
- Viburnum lantana D1
- Corylus avellana D1
- Abies pectinata D1
Locul 5 în
topul afecţiunilor tratate cu gemoderivate
5) Afecţiuni reumatice
- Artrite, artroze
- Dureri reumatice cu
localizări variate
- Reumatism articular
acut
- Spondiloză cervicală şi
dorsală
- Poliartrită reumatoidă
- Gută
Gemoterapice utilizate
- Ampelopsis veitichii D1-
deformari articulare
- Vitis vinifera D1
- Pinus montana D1- durere,
spondiloza
- Salix alba D1
- Rubus fructicosus D1
- Sequoia gigantea D1
- Quercus pedunculata D1
- Ribes nigrum D1
- Buxus sempervirens D1
- Fraxinus excelsior D1
- Betula pubescens linfa D1
“ Nu există remedii mici şi medicamente
mari. Atunci când o substanţă are un
efect terapeutic şi un rezultat, atunci
este întotdeauna considerată un
medicament mare.”

Dr. Fernando Pitera


autor Compendiu de Gemoterapie clinică