Politică internă (informații)

Ștefan cel Mare este cel mai de seamă reprezentant militar al Moldovei
medievale. Ştefan cel Mare a intrat în istorie pentru geniul său militar, tactic şi
strategic. A transformat Moldova într-un simbol al Ortodoxiei
Perioada domniei sale înseamnă pe plan intern pe de-o parte întărirea autorităţii
centrale dar şi sărăcirea şi pustiirea Moldovei datorită războaielor numeroase
duse precum şi a numărului mare de morţi rezultat în urma acestora.
Ştefan cel Mare este cel mai de seamă reprezentant al dinastiei moldave a
Muşatinilor.

Politică externă
Păstrarea echilibrului de forțe și a status-quo-ului în raport cu puterile
creștine (Ungaria și Polonia)
Încercarea de obținere a independenței față de Imperiul Otoman.
• 1456 – Moldova a plătit pentru prima dată tribut otomanilor, în timpul lui
Petru Aron
• Ştefan cel Mare a preferat recunoaşterea suzeranităţii Poloniei
• S-a aliat cu Veneţia şi hanul turcoman Uzun Hasan
• L-a înlăturat pe Radu cel Frumos din Ţara Românească
• 1467 – Baia – îl învinge pe regele Ungariei, Matei Corvin
• 1475 – Vaslui – îl învinge pe beilerbeiul Rumeliei, Soliman
• 1476 – Războieni – este învins de sultanul Mahomed al II-lea
- cetăţile Moldovei rezistă
- otomanii se retrag ca efect a “tacticii pământului pârjolit”
• 1484 – pierde Chilia şi Cetatea Albă, cucerite de otomani
• 1485 – la Colomeea – depune personal jurământ de credinţă în faţa regelui
Poloniei, Cazimir al IV-lea
• 1497 – Codrii Cosminului – îi învinge pe polonezi conduşi de regele Ioan
Albert
• 1499 – semnează pacea cu polonezii
• 1504 – moare fiind înmormântat la Putna, ctitoria sa