Senzori şi traductoare termorezistive

Scări de temperatură.
 În cadrul oricărui senzor de temperatura au loc două tipuri de conversie, una
termică şi cealaltă electrică.

Referitor la prima conversie, ecuaţia diferenţială ce descrie funcţionarea este

cea specifică unui convertor de ordinul I:

dT t 
  T t    t 
d
Funcţia de transfer a acestui bloc este:

FT s  
1
1  s
iar a întregului traductor de temperatură:
kT
GT s  
1  s

a) b)
Răspunsul senzorului ideal de temperatură la :
a) excitaţie treaptă; b) excitaţie rampă.
Măsurarea temperaturii în regim static
Acest regim se referă la situaţiile în care senzorul sau
traductorul utilizat poate urmări variaţiile temperaturii obiectului de
măsurat. Funcţionarea traductoarelor în acest regim este descrisă
de caracteristica statică (adică dependenţa mărimii de ieşire fată de
cea de intrare R (), U(), I (T), ş.a.) şi sensibilitate S (raportul
dintre variaţia mărimii de ieşire şi variaţia corespunzătoare a mărimii
de intrare - ).

dy
S
dx
Deoarece în practică se lucrează de obicei cu caracteristici
liniare, aprecierea liniarităţii se face cu eroarea de liniaritate l iar
sensibilitatea va fi constantă pe întreg intervalul de lucru.
Măsurarea temperaturii în regim dinamic

Se poate vorbi de regim dinamic în două situaţii:

- mărimea de măsurat are variaţii rapide (nu este cazul
temperaturii care este un proces caracterizat de variaţii
lente);
- traductorul este supus unor variaţii rapide de temperatură.

1
y  (1  ) ( y 2  y1)  63,2% ( y 2  y1)
e

atunci când se aplică o mărime treaptă la intrarea

traductorului
Ecuaţia de răspuns a unui convertor de ordinul 1

y(t )  y2 (1  et /  ) y2 este valoarea de regim stabilizat.

 Un parametru alternativ la constanta de timp este timpul de
răspuns tr care reprezintă timpul după care cu o anumită eroare se
atinge regimul stabilizat.
De exemplu pentru m = 2 % = 0,02 să calculăm tr,2. Vom avea
relaţiile
y(tr,2) = (1- 0,02) y0 = 0,98 y0

y(tr , 2 )  y0 (1  e  tr , 2 /  )

deci rezultă tr,2 = 3,91  .

m % 10 5 2 1 0,5 0,1
y / y0 % 90 95 98 99 99,5 99,9
tr s 2,3  3 3,91  4,6  5,3  6,91 
APLICATIE

Un senzor de temperatură aflat la 23 C şi având constanta de

timp 5 s se aplica brusc sub bratul unui pacient pentru a-i afla
temperatura. După cât timp trebuie efectuată măsurarea pentru ca
temperatura senzorului să nu difere cu mai mult de 0,8 % faţă de
temperatura pacientului?
 Termometrul cu rezistenţă metalică (termorezistență)

a) b)
Elemente sensibile pentru Pt100: a) bobinat; b) folie.

Funcţionează bazându-se pe proprietatea materialelor conductoare

de a-şi modifica rezistivitatea (deci şi rezistenţa) sub influenţa
temperaturii pe baza relaţiei

R() = R0 (1+   +  2 + ... )

 unde: R() este rezistenţa materialului conductor la temperatura  (în
grade
Celsius),
R0 este rezistenţa materialului conductor la temperatura  = 0 C,
, , ... sunt coeficienţi de variaţie a rezistivităţii cu temperatura.

Cele mai utilizate metale pentru construcţia acestor senzori sunt Pt, Cu şi Ni
iar realizarea se face prin bobinarea bifilară (neinductivă) a firului rezistiv pe
un suport electroizolant şi introducerea ansamblului într-o teacă de protecţie

Construcţia unei termorezistenţe

Intervalul de temperatură pentru care se pot folosi aceşti senzori

este - 200 ... 700 C.
În practică corespondenţa rezistenţă - temperatură este dată prin
tabele standardizate sau relaţii polinomiale specifice fiecărui tip de senzor.
 Conectarea în circuit cu două conductoare (fig..a) este cea mai simplă.
Rezistenţele cablurilor de legătură (RL1 şi RL2), aflate în serie cu elementul
sensibil, modifică rezistenţa totală a circuitului şi apare o eroare de măsurare a
temperaturii. Este un montaj ce trebuie evitat.
Conectarea în circuit cu trei conductoare (fig..b) este montajul cel mai
utilizat. RL2 şi RL3 permit măsurarea rezistenţei de linie şi scăderea acesteia din
valoarea totală măsurată.

a) b) c)

Modalități de conectare în circuit pentru termorezistenţă.

Senzorul termorezistenta – Concluzii
repetabilitate şi stabilitate;
termometrul cu termorezistenţă Pt este folosit ca instrument standard;
sensibilitate mai mare decât termocuplele;
termorezistoarele de Pt şi Cu au răspuns mai liniar decât
termocuplele;
neliniarităţile se corectează prin proiectarea corespunzătoare a
schemei;
flexibilitate;
folosesc fire de legătură de Cu şi nu necesită compensări
suplimentare.

Fabricanţii oferă o gamă largă de traductoare tip termorezistenţă.

Conform normei CEI 751 exactitatea la diferite temperaturi trebuie să se
încadreze în următoarele prevederi:
Clasa A ± (0,15 +0,002)C
Clasa B± (0,30 +0,005)C
Termistorul (THERMALLY sensitive resiSTOR)

Este realizat din materiale ceramice, ce au urmat un proces

de sinterizare la temperaturi ridicate. Se construiesc două tipuri: cu
coeficient de temperatură negativ (NTC), rezistenţa electrică scăzând
o dată cu creşterea temperaturii, şi cu coeficient de temperatură
pozitiv (PTC).
 Caracterul exponenţial al variaţiei rezistivităţii cu temperatura
absolută conduce la o variaţie asemănătoare a rezistenţei electrice
pentru termistorul NTC:
1 1 
B  
RT   R0 e

 T T0 

R(T) este rezistenţa semiconductorului la temperatura T (în Kelvin),

R0 este rezistenţa semiconductorului la temperatura T0 (în Kelvin),
B < 0 sau B > 0 este o constantă de material (se observă că rezistenţa
poate să scadă, respectiv să crească cu temperatura!).

Coeficientul de variaţie a rezistenţei cu temperatura:

1 dR B
   2
R dT T
Câteva dintre caracteristicile metrologice ale termistorului:
- domeniul de utilizare: -50°C …150°C ;
- rezistenţa termistorului R0, indicată la temperatura de 25°C.
Pentru cele mai multe aplicaţii, R0 ia valori între 100  şi 100 k.
Valoarea ridicată a rezistenţei electrice face ca efectul conductoarelor de
legătură să fie nesemnificativ. Dacă la termorezistenţă se utilizează
montaje cu 3 sau patru fire de conexiune, ce conduc la scheme
complicate de prelucrare, termistorul se conectează doar cu două fire;
- sensibilitatea NTC este foarte mare în comparaţie cu alţi
senzori parametrici. De exemplu, un termistor cu valoarea de 2251 
poate avea o sensibilitate de –100 /K la temperatura ambiantă. Drept
comparaţie, o termorezistenţă de platină are sensibilitatea 0,4 /K. În
general, sensibilitatea termistoarelor se află în intervalul –3 %/K … -6
%/K.
- dimensiunile mici ale termistorului (diametre între 0,25 mm şi
1,5 mm) conduc la o constantă mică de timp şi deci, la un răspuns rapid
la schimbările de temperatură.
- interschimbabilitatea este descrisă prin toleranţele pe care
fabricantul le specifică. De exemplu, valori uzuale sunt cuprinse între
±0,1°C şi 0,2°C pe domenii cuprinse între 0°C şi 70°C, respectiv 0°C la
100°C.
. Problema dificilă a utilizării termistorului o reprezintă
caracteristica de conversie neliniară ce necesită blocuri de condiţionare
speciale pentru liniarizare.
O astfel de metodă de liniarizare a caracteristicii de conversie
este prezentată mai jos şi constă în conectarea unui rezistor în paralel
cu senzorul. Analizând gruparea caracterizată de rezistenţa echivalentă
RRT
Re 
R  RT
ca un element independent, se observă că panta caracteristicii de
conversie:

dRe R2 dRT
 
dT R  RT 2 dT

nu este constantă decât pentru intervale mici de variaţie dRT dT

Metodă de liniarizare a caracteristicii cu rezistor în paralel cu senzorul.
O metodă pentru determinarea valorii rezistorului R, conectat în
paralel cu senzorul neliniar, constă în a pune condiţia ca în trei
puncte ale caracteristicii de conversie aceasta să coincidă cu
dreapta de aproximare. Notând cu T1, T2 şi T3 cele trei puncte şi
punând condiţia:

Re1  Re2  Re2  Re3

rezultă expresia pentru calculul rezistorului R:

RT 2 RT 1  RT 3   2 RT 1 RT 3
R
RT 1  RT 3  2 RT 2
 O altă metodă de determinare a valorii rezistorului R constă în a
pune condiţia ca, în punctul Ti - centrul intervalului ales, curba
rezultantă să aibă un punct de inflexiune. Să consideram situaţia
conectării unui rezistor R în paralel cu senzorul de temperatură
Rs(T) întreaga grupare este alimentată cu un curent de intensitate I
constantă.

Metode de liniarizare a caracteristicii de conversie.

Rezistenţa echivalentă a grupării este
Rs(T)  R
Re(T) 
Rs(T)+R
, iar tensiunea electrică la bornele grupării are expresia:

Rs(T)  R
U  I  Re(T)  I
Rs(T)  R
 d 2U
Punând condiţia 0 prin efectuarea calculelor, rezultă:
dt 2 T Ti

d 2 Re (T)
2
|T Ti  0
dT

Rs T   dR T  
2 2

R  Rs T  d T Ti  2 s  T Ti 0

dT 2  dT 

Relaţia de calcul a rezistenţei electrice a rezistorului R este:

dRs(T) 2
( ) |T Ti
R = 2  2dT  Rs (Ti )
d Rs (T )
2
|T Ti
dT
 La termistorul NTC RT  Ae B T , rezultând:
B  2Ti
R  RT (Ti ) 
B  2Ti
Deoarece B  [3000 ...5000]K, există soluţii pentru acest mod
de liniarizare.
Să considerăm acum liniarizarea caracteristicii de conversie a
senzorului prin conectarea unui rezistor în serie cu senzorul.
Deoarece:
Rs(T)
U E
Rs(T)  R
prin impunerea condiţiei:
d 2U
|
2 T Ti
0
dT
se obţine aceeaşi relaţie ca la conectarea în paralel, cu injectare de
curent constant.
Aceste tehnici de asociere a senzorilor de temperatură de tip
termistor cu rezistori permit liniarizarea caracteristicii în domeniul 0-
100C, cu erori de neliniaritate de ordinul a 0,2C.