Detergentii casnici si industriali nu sunt considerati toxici in mod oficial, dar, cu toate acestea, sunt

periculosi pentru sanatatea populatiei si a mediului inconjurator. In privinta modului in care aceste substante
afecteaza copiii, lucrurile sunt ceva mai complicate. 20% dintre copii sufera de diverse forme de astm si, in aceeasi
proportie, de dermatita ori alte afectiuni ale pielii, utilizarea detergentilor obisnuiti afectandu-le grav starea de
sanatate. Alternativa detergentilor ecologici fabricati din porumb, rapita, sfecla, lucerna sau grau e deosebit de
interesanta, insa influenteaza negativ productia de hrana, cu care se confrunta omenirea la ora actuala, din cauza
saraciei si a fabricarii masive a biocombustibililor. Potrivit numeroaselor studii de specialitate si reglementa rilor
Consiliului Europei cu privire la utilizarea detergentilor, substantele periculoase din compozitia acestora sunt
reglementate in permanenta, in incercarea de reducere a productiei celor anionici si cationici, in favoarea celor
neionici (ecologici).
Creat pentru uz industrial in 1916, de chimistul german Fritz Gunter, detergentul pentru menaj, care sa nu
atace pielea prea rau, a aparut in anul 1933. Este un produs de sinteza de origine petrochimica, avand o structura
asemanatoare cu cea a sapunului, in masura sa penetreze murdaria cea mai persistenta. Din cauza agresivitatii lor,
detergentii sunt considerati periculosi pentru om si distrug sistematic mediul planetei.
Pericol, in special pentru copii
Detergentii sunt substante cu care omul intra in contact in fiecare zi. In compozitia acestora se regasesc
substante deseori incriminate de declansarea unor manifestari alergice sau iritative. Dupa unele pareri, inalbitorii
optici (fluorescenti) creeaza iluzia de alb, sporind de fapt stralucirea hainelor, prin convertirea razelor in spectrul
UV (ultraviolete) la lumina. Pot provoca iritatii ale pielii la expunere indelungata la soare, iar cei mai multi nu sunt
biodegradabili. Deversati in ape neepurate 100%, inalbitorii dauneaza grav mediului inconjurator. LAS, substanta ce
se gaseste in compozitia detergentilor, este un liniar alchil-benzen sulfonat utilizat in stare pura, ce poate cauza
iritatii ale pielii in urma contactului prelungit. Printre ingredientele detergentilor mai sunt intalniti nitrati si
parfumuri. Persoanele cu piele sensibila, in special copiii, risca o degradare grava a straturilor superficiale ale
epidermului, sub actiunea particulelor de detergent care n-au fost inlaturate complet prin clatire, dupa spalare,
din textura articolelor de imbracaminte. Luand ca exemplu doar afectiunea numita dermatita, trebuie spus ca
aceasta provoaca inflamatii precum pielea uscata, hiperemie (piele rosie), prurit (mancarime), cruste si alte
leziuni exfoliative, papule (leziuni hiperemice reliefate - bubite) sau vezicule (leziuni cu continut lichidian -
basici). Solutia pentru depasirea acestei probleme o constituie utilizarea detergentilor ecologici, deoarece o piele
sensibila - cum este cea a copiilor - are nevoie de o atentie speciala
Poluare mondiala
Ca materie prima pentru obtinerea detergentilor se folosesc substante de origine petrochimica: arene,
alchilarene, amine si altele. Detergentii anionici si cationici, spre deosebire de cei neionici (ecologici) prezinta
marele dezavantaj ca nu sunt biodegradabili decat intr-o foarte mica ma- sura. Ajunsi in apa ori in sol, acestia nu
se descompun sub influenta microorganismelor, asa ca n-au cum sa-si piarda nocivitatea. Pe de alta parte,
producerea detergentilor clasici provoaca mari emisii poluante de gaze in atmosfera, fenomen ce amplifica efectul
de sera cu care se confrunta intreaga planeta. Detergentii de vase nu sunt atat de periculosi pentru mediu, fiind
mai biodegradabili in comparatie cu cei pentru rufe. Pe ambalajul acestor produse trebuie inscriptionat mesajul:
„Pentru a economisi apa si energie si pentru a proteja mediul nu introduceti vasele sub jetul de apa, ci scufundati
vasele in apa si folositi dozele recomandate. Puteti spala foarte eficient fara sa folositi multa spuma“. In cazul
detergentilor pentru rufe, pe etichetele de pe ambalaje trebuie mentionata categoria de inalbitori si alte
substante nocive continute. Si chiar sunt trecute, fara insa a putea fi citite cu ochiul liber, ori intr-un limbaj pe
care il inteleg doar specialistii. La ora actuala, din consumul total de detergenti, doar 15% sunt bio.
Cum ne distrugem planeta
Deversate pe sol, reziduurile rezultate din fabricarea detergentilor si chiar cele datorate consumului casnic
sunt antrenate de ploi, ajungand la adancimi foarte mari, chiar si dincolo de panza freatica. Uniunea Europeana
are in plan inventarierea si depoluarea solurilor contaminate din toate cele 27 de state membre, dar este putin
probabil sa faca fata unei asemenea provocari in viitorul apropiat. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca solurile
agricole sunt tot mai infestate, pe langa pesticide, cu sulfat de alchilbenzen, substanta intalnita in detergentii
anionici, cei mai bine vanduti la nivel mondial. Consumul acestor produse in UE este estimat, pentru anul 2010, la
3,4 milioane de tone. Pentru cresterea performantelor detergentilor, in compozitia acestora se adauga nitriti si
fosfati, care au ca efect reducerea duritatii apei. Ajunsi in mediul acvatic, acestia stimuleaza inmultirea algelor,
ceea ce duce la scaderea continutului de oxigen in apa, facand imposibila viata faunei acvatice. Marea Neagra este
cea mai afectata intindere de apa din lume din cauza lipsei de oxigen. Deja mii de specii de plante si animale
subacvatice au disparut.