Dansul moldovenesc- reprezintă una dintre cea mai veche artă populară, fiind totodată un

„poem al neamului”, căci, cînd dansează moldovenii − „inimile vorbesc”. Fiecare mişcare
vorbeşte despre talentul şi caracteristicele spirituale ale poporului în diferite perioade
istorice.
El scoate în evidenţă atît caracterul, cît şi temperamentul, forţa și agerimea poporului. Pune
în valoare înţelepciunea şi umorul, dezvăluie sincer şi direct aspiraţiile şi sentimentele
oamenilor. Dansurile moldoveneşti alcătuiesc adevăratul tezaur al poporului nostru
împreună cu muzica, costumul național, arta populară etc.
Vopsirea oualelor rosii de Pasti- Oul era considerat simbol al echilibrului, creatiei,
fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis
crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de
alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit,
atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Ouăle „încondeiate“, „împistrite“ sau „muncite“ s-au constituit, la români, într-o mărturie a
datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, integrându-se între elementele de o deosebită
valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularităţile etnice ale poporului
nostru.

Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de

Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele relateaza
ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa
cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus. Domnul, vazand
ca ouale s-au inrosit, a spus celor de fata, ca De acum inainte sa faca si ei oua rosii si
impestritate intru aducere aminte de rastignirea Lui.
Precum spunea Arthur Gorovei in studiul sau de folclor pe plan mondial, intitulat “Ouale de
Pasti” : „Oul a sintetizat misterul Creaţiunii; dintr-un ou trebuie să se fi născut Universul,
Lumea – deci şi omul. Oul cosmic trebuie presupus la baza credinţei tuturor popoarelor din
lume.“