RITUALUL CĂLUŞULUI

-PROIECT EDUCATIE ARTISTICA-

NUME: TANASESCU BIANCA, MIHAILESCU SABINA, BUZATELU HORIA, DENITOIU STEFAN

CLASA: A 11-A G
 Tradiţia Căluşului a fost proclamată drept capodoperă a patrimoniului
oral şi imaterial al umanităţii, pe lângă alte capodopere propuse de diferite
state membre UNESCO, în cadrul unei ceremonii organizate în noiembrie
2005 la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură (UNESCO).
Regăsit în regiunea Oltenia, în sudul României, dansul Căluşului a
făcut parte şi din patrimoniul cultural al vlahilor din Bulgaria şi Serbia.
• Până astăzi, Căluşarii se întâlnesc pentru a sărbători dansul şi muzica specifice în
Duminica Rusaliilor. Mărturisind bogata diversitate culturală a României, ritualul
Căluşului este, de asemenea, promovat pe scară largă la festivalurile folclorice, ceea ce îl
defineşte ca simbol naţional authentic.
• Despre originea Căluşului, care în unele zone este numit Zău (Zeu), în volumul
"Sărbători şi obiceiuri româneşti", Ion Ghinoiu, Ed. Elion, 2003, se face precizarea că
acest joc a fost atestat, ca emblemă şi notă distinctivă a românilor, în întreg spaţiul
carpato-danubiano-pontic. Aria lui de răspândire, la nord şi la sud de Dunăre, se
suprapune peste o parte a teritoriilor locuite de traci, ramură importantă a indo-
europenilor.
Dintre toate dansurile rituale româneşti, cel mai cunoscut a fost şi rămâne jocul
Căluşarilor. Datorită vechimii ancestrale, în Căluş s-au contopit, prin suprapunerea unor
sărbători celebrate la date diferite, două reprezentări mitologice principale: una legată de
venerarea Ielelor (Rusaliilor, Vântoaselor etc.) şi cealaltă de cultul cabalin, notează lucrarea
"Sărbători şi obiceiuri româneşti".
 Jocul Căluşarilor cuprinde însă şi alte elemente a căror
asociere pare a fi de mare vechime, cum ar fi, de pildă, cultul
morţilor, care este, în cazul Căluşarilor, dependent de cultul
cabalin, bine structurat ritual.
Căluşul este un ceremonial de mare spectacol în care
Mutul Căluşului, zeu cabalin şi protector al cailor, petrece
împreună cu anturajul său divin, ceata căluşarilor, în
săptămâna Rusaliilor sau a Căluşului. Dansul cuprinde
practici şi formule magice, dansuri şi acte rituale executate de
o ceată masculină strict ierarhizată: mut, vătaf, ajutor de vătaf,
stegar, căluşari de rând.
 Starea euforică şi coeziunea mistică între
participanţi, legaţi prin jurământ de credinţă, sunt
obţinute prin executarea, până la epuizare fizică şi
psihică, a dansurilor sacre după melodii de joc
cântate de lăutari, care nu fac parte din ceată.
Căluşul alături de Rusalii apar în jurul marii
sărbători creştine a Pogorârii Duhului Sfânt
(Cincizecimii), dar cele două reprezentări
mitologice au origini diferite. Potrivit volumului
citat, Căluşul provine din tradiţia traco-dacă, iar
Rusaliile au origine romană.
• Studiul "Căluşarii", Horia Barbu Oprişan, 1969, găseşte că jocul
Căluşului este cea mai veche manifestare de spectacol la români. Dar
Căluşarii nu s-au înfăţişat pretutindeni şi întotdeauna în aceeaşi formă şi cu
aceeaşi desfăşurare, menţionează volumul citat. Geografia acestui joc arată
varietate de la o regiune la alta şi de la un secol la altul. Această noutate
care aduce prospeţime şi interes pentru Căluş se datorează faptului că
fiecare echipă a căutat să aducă o noutate în joc şi, dacă putea, chiar în
interiorul spectacolului în sine.
• "Ipoteza conform căreia fiinţele mitologice
reprezentate de căluşari ar fi fost din totdeauna legate de
Rusalii (Iele) este puţin probabilă: jocul căluşarilor
încetează înainte de lăsarea serii, în timp ce Rusaliile îşi
începeau dansurile şi poceau oamenii după lăsarea serii
(...) Dacă ar fi existat la Rosalia din calendarul vechi
roman un joc ritual de mare spectacol, cum este dansul
Căluşarii, cu siguranţă că ar fi rămas consemnat. Dar,
cum informaţiile de această natură lipsesc, se poate
afirma că obiceiul este autohton sau că a aparţinut
întregului areal sud-est european" ("Sărbători şi obiceiuri
româneşti", Ion Ghinoiu, 2003, Ed. Elion).
SFARSIT