Vasile ADĂSCĂLIŢEI

SOARE, SOARE, FRĂŢIOARE!

Restituiri etnografice
I. Jocul Caprei în Moldova
II. Culegere de folclor poetic din judeţul Vaslui

Ediţie îngrijită şi studiu introductiv

de Lucian-Valeriu LEFTER

Prefaţă de Dan RAVARU

Editura PIM
Iaşi – 2014
 I. JOCUL CAPREI ÎN MOLDOVA

Anul Nou este piatra de hotar a măsurării timpului celebrat la toate

popoarele lumii. Acest moment arată legături mai lejere cu sistemele
religioase cunoscute pretutindeni, poate şi pentru că ele s-au prefăcut
permanent, deşi au păstrat motivaţiile fundamentale. Ziua respectivă,
de aceea, este mai curând un moment destinat înţelegerii existenţei şi
face prezente manifestările cele mai diverse ca vârstă şi structură. La
noi se deosebeşte de Crăciun fiindcă ignoră în fapt ideologia unui
sistem religios unic.
În toate etapele parcurse s-au ivit modalităţi diverse de marcare a
scurgerii vremii. Jocul dramatic care are ca personaj principal capra s-a
ivit într-o străveche etapă ce este interesantă pentru arheologia
spirituală a tuturor popoarelor lumii. El ţine de preistorie şi trecând
prin atâtea stadii şi-a modificat şi adăugat componentele, fiind în
prezent deosebit de complicat. Manifestare sincretică, evidenţiază
valori culturale de natură să sporească cunoaşterea, transmise şi
exprimate prin cele mai diferite forme de trăire filozofică şi artistică:
literatură, plastică, muzică, dans, gândire.
Acest joc a cunoscut funcţionalităţi distincte ca: magia, impunerea
unor valori practice, dezvoltându-şi cu vremea caracterul spectacular-
distractiv. Niciodată însă el nu a renunţat total la sensurile arhaice,
după cum nu s-a închis faţă de dobândirea celor dictate de schimbările
generale. Ceata de colindători cu capra este constituită astăzi din flăcăii
satului (şi se poate lesne observa cum trece încă, dintr-o sumedenie de
cauze, şi la grupul de vârstă al celor puberi).
În ansamblul spaţiului etnic românesc – dar noi vom restrânge
constatările mai ales la Moldova – policromismul dominant al măştii
dovedeşte multă varietate. Diferă mult de simplitatea şi monocromia
care apare atât la europeni (mai ales la maghiari), cât şi la asiaticii din
nord-estul continentului. Aceasta ne vorbeşte despre specificitatea
dobândită pe parcursul multimilenarei sale practicări. Că acest
fenomen are o vechime incontestabilă ne convinge faptul că şi înainte
de descoperirea hârtiei, cum se petrec lucrurile şi astăzi, oamenii din

55
aceste locuri confecţionau corpul acestui animal folosind strămătura
multicoloră.
Credem a fi foarte veche imaginea măştii mixte zoo-antropomorfă,
caracterizată printr-o mixtură între figura umană şi cea animalieră, care
mai apare încă în Podişul Central Moldovenesc (la Butea-Iaşi) şi mai
spre sud (la Buda-Răchitoasa-Bacău). Alcătuită prin suprapunere,
aceasta etajează alternant cele două reprezentări, iar dacă avem în
vedere străvechea sa origine totemică, sugerează înfruntarea dintre
culturile cu divinităţi reprezentate zoomorf şi antropomorf. Se pare că,
iniţial, a fost utilizată osatura unui cap de capră şi abia mai târziu capul
a fost confecţionat din lemn meşteşugit lucrat, astfel încât fălcile să
scoată prin manevre un ritm convertit într-o clămpăneală care
îmbogăţeşte expresivitatea în comunicarea înţelesurilor spectacolului.
Cu ajutorul unei sfori, falca de jos – mobilă – este lovită de cea de sus.
Acest mecanism simplu nu a existat dintru început. La Broscăuţi-
Botoşani am întâlnit un cap sculptat în ciotul care sfârşeşte bâta în
partea de sus. Când spectacolul începe, interpretul ridică mai întâi
gulerul cojocului îmbrăcat pe dos, se sprijină în partea din faţă şi
figurează animalul (simplu, rapid şi deosebit de sugestiv, ornamentaţia
lipsind cu desăvârşire) 1.

1 [Manuscrisul are 31 de file scrise mărunt, cu creionul, numerotate de la 2 la 27

(prima filă lipseşte, iar alte file au fost intercalate ulterior cu note şi completări; 7 file
conţin note şi pe verso). Pierzându-se prima filă a manuscrisului, pasajul de până aici a
fost reconstituit prin folosirea unor fragmente extrase din alt articol: Vasile Adăscăliţei,
Un străvechi joc dramatic cu mască zoomorfă: Capra, în „Anuarul Muzeului Etnografic al
Moldovei”, III (2003), p. 75-80; republicat în vol. Un pol de contribuţii etnografico-folcloristice
privind realităţile vasluiene, Iaşi, 2005, p. 27-32. De fapt, articolul reprezintă doar un
rezumat al acestui studiu despre jocul cu mască al caprei în Moldova, profesorul
Adăscăliţei precizând, în 2003, din pricina sănătăţii precare: „deşi, până acum,
menţionam cu stricteţe sursele documentare utilizate, de data aceasta renunţăm la
procedeul respectiv, din pricina dificultăţilor cu care, la 75 de ani, nu mai dispunem de
posibilitatea de a-l aplica”. Studiul a fost scris, probabil, în 1974, când a fost întocmită o
listă cu 276 de dosare din arhiva seminarului de folclor care conţin materiale etnografice
despre jocul caprei din toată Moldova, numerotate de la 1 la 276 şi citate ca atare în note –
Mat. Însă inventariate arhivistic găsim dosarele răspândite între nr. 65 şi nr. 2896, datate
între anii 1962 şi 1974. Iniţial, studiul jocului caprei a făcut obiectul unui subcapitol în
teza de doctorat: V. Adăscăliţei, Teatrul popular de Anul Nou în Moldova, Bucureşti, 1970,
vol. I, p. 32-47. În studiile sale, folcloristul V. Adăscăliţei a folosit informaţii din aceste
dosare aflate în arhiva pe care a înfiinţat-o, utilizând sigla AFUI sau ASFUI: Arhiva
Seminarului de Folclor de la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”
56
 Aflându-se într-o permanentă devenire, întreg spectacolul, inclusiv
realizarea măştii, cunoaşte modificări importante, acoperă şi corpul
jucătorului2, subliniindu-se şi mai bine ideea simbolului, nelipsit de
altfel în toate formele, dar realizat divers. Altfel spus, avem de a face cu
o adevărată stilizare, care presupune însă o îndelungă evoluţie de
concepţie. De altfel, stilizarea de care vorbeam, în unele părţi a atins
zone cu totul nebănuite, încât nu ne-am mai mirat când la Grozeşti-
Bacău3 am întâlnit chiar situaţia în care alaiul numit Capră nu mai
număra printre personajele sale tocmai capra, aceasta fiind înlocuită cu
o păpuşă, pe care vătaful o purta în buzunar şi numai când ajungea la o
gospodărie o agita deasupra porţii îmbrăcată pe mâna ridicată,
întrebând gazda: „primiţi capra?”. Iată de ce faptul că în puţine cazuri,
reale totuşi, capra nu mai apare în nici un fel, nu ne mai miră4. Pentru
marcarea sensului obiceiului respectiv s-au păstrat alte elemente
componente decât cel care datorită valorii originare a dat chiar
denumirea manifestării.
După maniera de construcţie a capului pot fi remarcate, de
asemenea, diferite tipuri de capră.
Tot în partea centrală a Moldovei, la Alexandru Ioan Cuza, în
judeţul Iaşi5, ni s-a semnalat existenţa caprei cu două feţe, cu trei feţe,
cu patru feţe şi chiar cu şase feţe. Pentru o mai deplină lămurire,
invocăm faptul că imaginarea chipului caprei în acest caz se face prin
multiplicare după cifra arătată. Procedeul aminteşte de statuile budiste,
capra cu două feţe având capacitatea de a domina vizual totul, în două
perspective semicirculare; capra cu trei feţe, în trei perspective, fiecare
egală cu o treime de cerc ş.a.m.d. Se pare că dificultăţile de construcţie a
unei astfel de măşti au determinat părăsirea procedeului (altădată mai
larg utilizat). Probabil că la aceasta a dus şi pierderea înţelesului cultic

din Iaşi. Arhiva cuprindea şi aproximativ 400 de benzi de magnetofon – citate Bd. –
precum şi plicuri cu fotografii – Fototeca. Dosarele utilizate în studiul de faţă fac parte
din această arhivă, aflate la Biblioteca Judeţeană „Nicolae Milescu Spătarul” din Vaslui
sub forma unui fond documentar: Arhiva de Folclor „Vasile Adăscăliţei”, care cuprinde
2.861 de dosare - n. ed.]
2 Mat. 86 (Bivolari – Iaşi); 139 (Slobozia – Voineşti – Vaslui); 147 (Trifeşti – Iaşi); 122

(Izvoarele – Mirceşti –Iaşi).

3 Mat. 18 (Grozeşti – Oituz – Bacău).

4 Mat. 145 (Tătăruşi – Iaşi).

5 Inf. procurată de Bursuc Gheorghe, stud. f.f., în 1967.

57
primar, care justifica odinioară respectiva manieră de construcţie.
Oricum, realitatea arătată probează originea cultică a jocului dramatic
urmărit.
Se ştie că botul caprei se realizează din două bucăţi de lemn,
semnificând maxilarul superior (fix) şi inferior (mobil), care manevrat
pe un scripete, cu o sfoară, asigură clămpănitul ritmic al măştii. Făcând
excepţie de la această manieră de realizare, botul caprei la Preoteşti şi
Timişeşti, jud. Neamţ6, este dintr-un singur lemn, apropiindu-se prin
aceasta de ceea ce am numi o reprezentare idiolatră, ceea ce ne şi face să
credem că este vorba de supravieţuirea unui foarte vechi mod de
construcţie, pe care îl mai întâlnim şi la masca boului7.
Un alt tip de mască este cel mixt: zoo-antropomorf sau antropo-
zoomorf, dacă ţinem seama de imaginea predominantă. Privind masca,
în cazul respectiv, constatăm existenţa întrepătrunsă a unui chip de om
cu un chip de capră. Uneori, poziţia imaginii umane este suprapusă
aceleia zoomorfe8; alteori, invers9. Ni se pare a nu fi hazardat să credem
că avem în faţă un rezultat al reprezentării iconografice a unor stări de
odinioară ale luptei dintre culturile zoomorfe şi cele antropomorfe
(dezvoltate ulterior). La noi, Teodor Speranţia a remarcat cel dintâi
astfel de relicve10, existente – însă – şi la popoarele iugoslave, aşa cum
rezultă din însemnările cercetătorului sârb Milovan Govazzi11.
Capul măştii prezintă şi marcante diferenţe în funcţie de utilizarea
sau neutilizarea podoabelor. În unele cazuri, astăzi tot mai puţine, în
afara coarnelor (adesea naturale), urechilor, ochilor şi bărbiei (toate
elemente care fac nemijlocit parte din mască), nu sunt folosite deloc
accesorii decorative. Pătrimea nord-estică a Moldovei (dar nu numai
aceasta) cunoaşte însă măşti de capră cu o coroană (suprafaţa dintre
coarne) triunghiulară ale cărei laturi depăşesc 50 de centimetri. În acest
fel, tot spaţiul respectiv este destinat aglomerării unor diferite podoabe:
oglinzi, beteală, mărgele, hurmuz, brăduţ, bujori de hârtie colorată,

6 Mat. 191 (Timişeşti – Neamţ).

7 V. Adăscăliţei, Teatrul popular de Anul Nou în Moldova (Teză de doctorat), Bucureşti,
1970, vol. I, p. 75-76.
8 Heci – Lespezi – Iaşi; Fototeca, nr. 65 [p. 122, în acest vol.].
9 Buda – Răchitoasa – Bacău.
10 T. Speranţia, Mioriţa şi căluşarii, Bucureşti, 1915.

11 Milovan Govazzi, Das Maskenwesen Jugoslaviens, în „Schweizerisches Archiv für

Volks Kunde”, Basel, 63 (1967), nr. 3-4.

58
panglici, poze decupate din reviste, zurgălăi ş.a. Se pare că masca
împodobită este mai recentă.
Dacă avem în vedere construcţia măştii caprei în ansamblu (cap şi
corp), atunci posibilităţile de stabilire a unor tipuri diferite de capră
sunt mult mai numeroase. Există capră de blană (de oaie sau de capră),
de stuf, de sac, de cergă, de macat, de batiste, de hârtie.
Capra de blană se aseamănă până la un punct cu masca ursului, fiind
pe cât de realistă, pe atât de veche. Astăzi o întâlnim destul de rar. La
Dimăcheni – Botoşani12, în 1968, fiind pe punctul de a înregistra jocul
caprei, nu începeam munca întrucât din ceata prezentă mi se părea că
lipseşte tocmai purtătorul măştii acesteia. Întrucât cei prezenţi dădeau
semne de nerăbdare, mi-am manifestat explicit nedumerirea. De îndată
mi-au arătat pe unul dintre ei spunându-mi că el este capra. Jucătorul
avea în mână un baston în vârful căruia se afla un cap mic construit în
felul peste tot întâlnit. Pe umeri avea o sarică de oaie niţoasă, cu guler
mare. Rugându-i să înceapă jocul, el a ridicat gulerul capătului superior
al bastonului şi, de îndată, în faţă mi-a apărut cea mai simplă dar şi cea
mai sugestivă reprezentare a caprei. Semnalări ale tipului de
construcţie respectiv există şi pentru alte zone13.
Capra de stuf se construieşte din spicul papurei şi trestiei, în zonele
de baltă, materia primă la îndemâna locuitorilor fiind cea care dictează
existenţa unui astfel de tip de construcţie14.
Capra de sac apare în zona submontană şi în jurul Romanului,
decorarea ei cu bucăţi de ciupercă maronie sugerând prezenţa unui
animal tarcat15. De altfel, se pare că aceasta a fost într-o vreme mult mai
răspândită, până când sacul a devenit suport pentru hârtie, fiind ascuns
sub franjurii dispuşi – în rânduri – pe el.
Capra de cergă16, ca şi aceea de macat (covor)17, cunoaşte răspândire
mai ales în pătrimea nord-vestică a Moldovei. De obicei, culorile
folosite pentru vopsirea ţesăturilor respective sunt naturale.

12 Mat. 50 (Dimăcheni – Botoşani).

13 Mat. 42 (Călugăreni – Ungureni – Botoşani).
14 Mat. 49 (Darabani – Botoşani), 61 (Putureni – Coţuşca – Botoşani); 68 (Vlădeni –

Corlăteni – Botoşani); 245 (Gura Albeşti – Albeşti – Vaslui); 165 (Davideni – Ţibulcani –
Neamţ).
15 Inf. culese la Festivalul Obiceiurilor de Iarnă din Iaşi, în 1966.

16 Mat. 199 (Mirosloveşti – Iaşi).

17 În jud. Suceava şi Neamţ, mai ales (zona submontană).

59
 Capra de batiste se întâlneşte în zona Bicazului superior18, la Bicazul
Ardelean, 101 exemplare adunate de la fetele din sat ajutând la
construcţie. Frumuseţea ornamentală a acesteia este neobişnuită.
Într-un caz singular am întâlnit şi capra de bete sau de bârneţe, la
Butea, în judeţul Iaşi, în 1967, realizată printr-o migăloasă, dar de efect
decorativ deosebit, alăturare a 80 perechi de bârneţe; mască grea pe
care jucătorul o poartă în faţă, neacoperindu-se ci ascunzându-se după
ea19.
Capra de hârtie, apărută – probabil – în ultimul secol, astăzi cea mai
răspândită, s-a ivit după capra de strămătură, care – credem – i-a
precedat. Nu am întâlnit vreodată vreo capră de strămătură (cordele
din care, de obicei, se confecţionează lăicere de pus pe jos). Avem toate
motivele să credem că o astfel de manieră de construcţie a existat (şi în
prezent, la Roşcani – Trifeşti – Iaşi20 corpul măştii de berbec se mai
confecţionează din strămătură sau blană de oaie, jocul respectiv
păstrând destul de bine anumite trăsături arhaice) şi că aceasta a
inspirat capra de hârtie multicoloră încreţită, tăiată subţire. Există şi
capră de hârtie de ziar; aşa numita capră sură regăsită în satele mai
izolate, cu o aderenţă slabă la circuitul comercial modern. Ca efect
plastic realist, capra de hârtie de ziar întrece pe aceea de hârtie
multicoloră.
Numai în puţine cazuri am întâlnit realizarea cu totul aparte a
legăturii dintre capul şi corpul măştii printr-un con de nuiele21 sau
printr-un dispozitiv de plasă de sârmă22. Fără îndoială că aceste
rezolvări au apărut mai de curând.
După datele celor ce alcătuiesc alaiul, există: capra mare şi capra
mică, în cazul celei dintâi participând flăcăii în adevăratul sens al
cuvântului – cu armata făcută - şi al celei din urmă, băieţandri între 10
şi 15 ani. În ultima vreme, absorbirea tineretului în industrie,
construcţii şi alte locuri de muncă din oraşe a făcut ca vârsta medie a
celor de la capra mare să fie sub 20 de ani.

18 Fototeca, nr. 40 [p. 124, în acest vol.]

19 Butea – Iaşi; Fototeca, nr. 47 [p. 125-126, în acest vol.]
20 Fototeca, nr. 10 şi 14, 1970 [p. 157-158, în acest vol.]

21 Mat. 21 (Iteşti – Bereşti Bistriţa – Bacău); 251 (Mitoc – Sârbi – Vaslui).

22 Mat. 152 (Vânători – Aroneanu – Iaşi).

60
 Sunt şi situaţii când, după gradul legăturii menţinute cu tradiţia,
ceata se poate numi: capra veche sau capra nouă23.
Dacă populaţia unei localităţi numără, în afară de români, şi alte
naţionalităţi, pentru a se face distincţia între cetele de capră organizate
de acestea apar denumiri cu precizări de felul: capra ţigănească (la Podul
Iloaiei – jud. Iaşi)24.
Se pare că numele dat măştii zoomorfe principale nu ajută prea
mult la distingerea anumitor tipuri, cât relatează unele contaminări cu
alte jocuri cu măşti zoomorfe, atunci când capra se cheamă Valeria25 sau
Valerica26 (ceea ce ne aminteşte de Valer, nume dat curent cerbului27).
Alteori, spunându-i-se Florica28 sau Miluţa29 se obţine doar sublinierea
raporturilor umanizate (demagizate) dintre măştile antropomorfe şi
cele animale.
În alaiul caprei măştile predominante numericeşte sunt cele
antropomorfe. Cu toate acestea, uneori putem întâlni alăturate caprei şi
alte măşti zoomorfe, explicaţia acestei stări de lucruri fiind variabilă
după caz.
Am remarca mai întâi faptul că în anumite situaţii masca de capră
este ea însăşi multiplicată, alaiul având două – până la şase capre30.
Multiplicarea măştii principale este deosebit de interesantă. Înclinăm să
credem că faptul respectiv s-a petrecut de multă vreme. Tradiţia
înregistrează în multe locuri amănuntul că atunci când două alaiuri de
capră se întâlnesc, ele trebuie să se lupte, ceata învingătoare anulând
dreptul de existenţă al celei învinse. Deţinem informaţii că în sudul
Moldovei (la Floreşti, Hurueşti, Gherdana, Drăgeşti – jud. Bacău)31, în
1940-1944, alaiurile de capră care întâmplător se întâlneau erau obligate

23 Mat. 116 şi 117 (Mogoşeşti – Iaşi).

24 Mat. 124 (Podul Iloaiei – Iaşi).
25 Mat. 96 (Conţeşti – Valea Seacă – Iaşi).

26 Mat. 165 (Davideni – Ţibulcani – Neamţ), 223 (Oniceni – Forăşti – Suceava).

27 V. Adăscăliţei, Jocul cerbului în Moldova, în „Revista de Etnografie şi Folclor”, XIII

(1968), nr. 5, p. 424.

28 Mat. 28 (Răchitoasa – Bacău), 260 (Slobozia – Gârceni – Vaslui).

29 Mat. 250 (Mireni – Vaslui).

30 Mat. 52 (Dobârceni – Botoşani); 114 (Mirosloveşti – Iaşi); 220 (Mălini – Suceava);

258 (Sălceni – Vaslui).

31 Inf. învăţător Vasile Adăscăliţei din Floreşti-Huruieşti, jud. Bacău [tatăl profesoru-

lui Vasile Adăscăliţei – n. ed.].

61
să se bată. Astăzi, la Ţigănaşi, jud. Iaşi32, s-a păstrat duelul verbal, cetele
înfruntându-se cu strigături. Pentru a evita aceste confruntări,
conducătorii alaiurilor se informau permanent de mersul celorlalte
alaiuri stabilind drumul de urmat în aşa fel încât să nu aibă loc ciocniri.
Probabil că odată cu demagizarea jocului caprei, cu mutaţiile
importante intervenite în semnificaţiile acestuia, în vederea evitării
confruntării prin forţă, s-a adoptat soluţia reunirii mai multor capre în
unul şi acelaşi alai. Dacă avem în vedere că în diferite subzone ale
Moldovei există aşa-numitul spectacol de tip cumulativ (compozit),
care reuneşte manifestări dramatice similare, explicaţia invocată pare să
se susţină. Căci, şi vălăretul, şi rândul, şi cârdul, printre altele, s-au
constituit (în ţinutul Tutovei din nord-vestul judeţului Vaslui, în
judeţul Botoşani) tocmai din necesităţi de ordonare a vieţii sărbătoreşti
a satului, în perioada Crăciunului şi a Anului Nou.
De remarcat este faptul că multiplicarea măştii de capră nu apare
decât în cazul colectivităţilor rurale deosebit de mari, ceea ce aduce încă
un argument în favoarea tezei susţinute mai înainte.
Adesea, măştii caprei i se ataşează şi alte măşti zoomorfe. În primul
loc am aminti celelalte reprezentări caprine: ţapul şi iezii. Ţapul apare
destul de des33, uneori fiind vorba chiar de doi ţapi34, aşa cum iedul sau
iezii pot fi întâlniţi în puncte destul de îndepărtate unul de altul35.
Se pare că justificarea prezenţei acestora stă într-o viziune oarecum
recentă, umanizată, asupra semnificaţiei jocului. Prin analogie cu
familia omenească, pentru sublinierea unor valori comico-specta-
culoase conferite în ultimele epoci acestor spectacole, s-a procedat la
introducerea personajelor zoomorfe respective căci, întotdeauna, rolul
lor este decorativ. În textul literar nu se fac decât simple aluzii la
prezenţa ţapului şi iezilor, fără ca acestora să le fie destinate scene
anumite. Introducerea ţapului în alaiul de capră s-a putut face cu atât
mai uşor cu cât în cadrul jocurilor dramatice cu măşti zoomorfe
Moldova cunoaşte pe alocuri şi existenţa independentă a jocului

32 Mat. 148 (Ţigănaşi – Iaşi).

33 Mat. 7 (Curaclău – Bârsăneşti – Bacău); 214 (Gemenea – Stulpicani – Suceava).
34 Mat. 177 (Mădei – Borca – Neamţ).

35 Mat. 71 (Coasta Lupei – Nicoreşti – Galaţi); 131 (Răducăneni – Iaşi); 177 (Mădei –

Borca – Neamţ); 214 (Gemenea – Stulpicani – Suceava); 227 (Banca – Vaslui).

62
ţapului, destul de curent36. De altfel, jocul dramatic cu masca ţapului
este cunoscut şi la alte popoare vecine. Polonezii îl practică şi în
prezent37. De remarcat că în Moldova ţapul se ataşează ca reprezentare
zoomorfă în cadrul alaiului caprei, mai cu seamă acolo unde zona nu îl
cunoaşte ca joc dramatic cu mască zoomorfă în formă independentă.
Constatăm, de asemenea, şi prezenţa altor măşti zoomorfe în alaiul
caprei, nejustificată de considerente ca acela al analogiei cu familia
omenească. În chip frecvent putem semnala existenţa ursului38.
Întotdeauna, însă, pe prim plan rămâne masca de capră, evoluţia
ursului făcându-se în al doilea rând, chiar dacă jocul acestuia, cu
contribuţia ursarului, uneori este mai spectaculos şi prezintă puncte de
atracţie deosebite pentru cei care privesc şi ascultă. Faptul că în toate
cazurile respective ursul s-a ataşat caprei şi nu invers este mărturisit
irevocabil de denumirea pe care o poartă alaiurile respective: capra,
denumire care arată că în concepţia păstrătorilor datinii, în viziunea lor
asupra spectacolului, rolul primordial, punctul de plecare, l-a repre-
zentat capra. De altfel, jocul ursului pare să fie mai recent ca vârstă
decât cel al caprei, atât la noi39 cât şi la vecinii noştri din perimetrul
balcanic.
La fel stau lucrurile şi cu masca de cal ataşată alaiurilor pentru mai
multă spectaculozitate, în numeroase situaţii40. Rareori în alaiul caprei
întâlnim doar un căluţ41, cel mai adesea numărul lor fiind de 2 până la
442 sau 643. De obicei, şi măştile de cai au un rol decorativ, ceea ce s-a

36 V. Adăscăliţei, Teatrul popular de Anul Nou în Moldova (Teză de doctorat),

Bucureşti, 1970, vol. II, Anexe.

37 Czeslaw Witkowski, Doroczne polskie obrzedy i zwyczye ludowe, Krakow, 1965, p. 74.

38 Mat. 55, 117, 139, 155, 166, 207, 213, 206, 232, 254, 272, 214.

39 V. Adăscăliţei, Jocul ursului, de Anul Nou, în Moldova, în „Analele Ştiinţifice ale

Universităţii «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, serie nouă, Literatură, t. XVI (1970), p. 21-
32; [republicat în vol. Un pol de contribuţii etnografico-folcloristice privind realităţile vasluiene,
Iaşi, 2005, p. 33-44].
40 Mat. 18 (Grozeşti – Bacău); 19 (Gura Văii – Bacău); 55 (Gorbăneşti – Botoşani); 61

(Putureni – Coţuşca – Botoşani); 66 (Şendriceni – Botoşani); 69 (Zlătunoaia – Lunca –

Botoşani); 86 (Bivolari – Iaşi); 135 (Roşconei – Trifeşti – Iaşi); 147 (Trifeşti – Iaşi); 152
(Vânători – Cuza Vodă – Iaşi); 153 (Vlădeni – Iaşi); 172 (Hociungi – Moldoveni – Neamţ);
204 (Brăieşti - Suceava).
41 Mat. 18 (Grozeşti – Bacău).

42 Mat. 69 (Zlătunoaia – Lunca – Botoşani).

43 Mat. 64 (Ringhileşti – Santa Mare – Botoşani).

63
impus de la acest joc fiind partea dialogată, adesea. Evoluţia lor place,
însă, în mod deosebit. Niciodată în jocul dramatic al cailor sau căiuţilor,
deci atunci când pe prim plan stă masca acestui animal, nu este ataşată
capra. Aceasta deoarece reprezentarea caprei este mult mai veche şi, se
pare, se impusese deplin în cadrul manifestărilor folclorice în
momentul când Moldova a ajuns să numere printre acestea şi calul44.
De altfel, prezenţa calului în alaiul caprei este semnalată mai cu seamă
în partea nord-estică a Moldovei, adică tocmai acolo unde însuşi jocul
dramatic al calului este mai răspândit, probabil ca urmare a unor
schimbări culturale cu slavii răsăriteni, lucru sugerat de mai multă
vreme în observaţiile făcute de Tudor Pamfile45 şi de Dumitru
Furtună46, care considerau această manifestare ca specifică localităţilor
nord-estice moldoveneşti. Nu este aici locul să discutăm pe larg teza
originii străine a jocului calului, la noi, dar subordonarea măştii
respective în cadrul alaiului caprei constituie un argument solid în
sprijinul tezei că avem de a face cu un fenomen folcloric de împrumut.
De altfel, faptul că ataşarea măştii calului în alaiul caprei s-a făcut din
raţionamente de sporire a gradului de spectaculozitate este susţinut şi
de alte amănunte. O variantă a caprei47 prezintă doi cai: calul de verde
şi calul de roşu, cu certe rosturi distractive; aşa cum o altă variantă48
prezintă „călăreţul alb sau harap alb” şi „căluţul negru sau harap
negru”, personaje văzute în complexitatea lor antropo-zoomorfă şi cu
nete semnificaţii spectaculare-distractive.
Este drept că şi alte măşti zoomorfe, mai puţin răspândite în jocuri
independente decât cel al ursului şi al calului, sunt semnalate uneori în
alaiul caprei. Printre ele se numără: cerbul49, lupul50, cocostârcul51. Aşa

44 [Pentru jocul calului, v. Vasile Adăscăliţei, Teatrul popular de Anul Nou în Moldova,

p. 77-84; idem, Teatrul popular de Anul Nou din judeţul Vaslui. Culegere monografică şi
prefaţă de ~, Casa Creaţiei Populare Vaslui, 1971, p. 10; I. H. Ciubotaru, Consideraţii
asupra măştii „Calul”, în vol. Primul festival de teatru folcloric, Bacău, 1967, p. 17-21].
45 Tudor Pamfile, Crăciunul, Bucureşti, 1914.
46 Dumitru Furtună, Căluţu - obiceiu de Sf. Vasile sara, în „Ion Creangă”, an. XIII

(1920), nr. 5-6, p. 65-67.

47 Mat. 135 (Roşcani – Trifeşti – Iaşi).

48 Mat. 152 (Vânători – Cuza Vodă – Iaşi).

49 Mat. 61 (Putureni – Coţuşca – Botoşani); 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 218

(Horodniceni – Suceava).
50 Mat. 7 (Caraclău – Bârsăneşti – Bacău).
51 Mat. 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi).

64
cum mai remarcam, se pare că raţionamentul principal care a dus la
ataşarea lor mai mult decorativă în alai este că tradiţiile cultico-magice
dominante ale locului înclinau în favoarea caprei, ea însăşi îndepărtată
de acest sens cu vremea şi în defavoarea celorlalte reprezentări a căror
semnificaţie pe acelaşi plan, a putut fi pusă mai uşor la îndoială şi
negată. Nu este exclus ca în afara măştilor zoomorfe de care am vorbit,
să se înregistreze şi alte variante ale alaiului caprei, necunoscute nouă.
Mult mai bogată este lista reprezentărilor antropomorfe cumulate
în alaiul caprei. Varietatea lor face dificilă întocmirea unei liste
ordonate. Există totuşi câteva categorii principale de personaje umane:

1. Cele în strânsă relaţie cu masca zoomorfă a caprei. Printre ele se

numără: ciobanul52, mocanul53, mocăncuţa54, moşneagul55 (numit în unele

52 Mat. 195 (Tupilaţi – Neamţ); 199 (Verşeni – Tupilaţi – Neamţ); 214 (Gemenea –

Stulpicani – Suceava); 216 (Horodnic de Jos – Suceava); 217 (Horodnic de Sus – Suceava);
13 (Enăcheşti – Bereştii Tazlău – Bacău); 14 (Floreşti – Hurueşti – Bacău); 16 (Fundoaia –
Hurueşti – Bacău); 21 (Iteşti – Bereşti Bistriţa – Bacău); 30 (Scorţeni – Bacău); 35 (Albeşti –
Botoşani); 48 (Darabani – Botoşani); 50 (Dimăcheni – Corlăteni – Botoşani); 58 (Lozna –
Dersca – Botoşani); 68 (Vlădeni – Corlăteni – Botoşani); 79 (Ţigăneşti – Munteni – Galaţi);
82 (Andrieşeni – Iaşi); 85 (Bălţaţi – Iaşi); 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 95 (Chicerea –
Tomeşti – Iaşi); 97 (Covasna – Costuleni – Iaşi); 101 (Cucuteni – Iaşi); 102 (Cucuteni –
Leţcani – Iaşi); 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 111 (Grajduri – Iaşi); 113 (Lungani – Iaşi); 116
(Mogoşeşti – Iaşi); 124 (Podu Iloaiei – Iaşi); 130 (Răducăneni – Iasşi); 133 (Rediu – Aldei –
Iaşi); 220 (Mălini – Suceava); 221 (Moara Mică – Suceava); 227 (Banca – Vaslui); 234
(Coroieşti – Bogdăniţa - Vaslui); 243 (Gârceni – Vaslui); 250 (Mireni – Vaslui); 255 (Puşcaşi
- Vaslui); 265 (Tăcuta – Vaslui); 137 (Sireţel – Iaşi); 138 (Slobozia – Schitu Duca – Iaşi); 143
(Şerbeşti – Ciorteşti – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 151 (Vânătorii – Iaşi); 153 (Vlădeni – Iaşi);
170 (Giurgeni – Valea Ursului – Neamţ).
53 Mat. 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani); 43 (Cismăneşti – Dobârceni – Botoşani);

51 (Dângeni – Botoşani); 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani); 64 (Ringhileşti – Santa

Mare – Botoşani); 65 (Sarata – Mihălăşeni – Botoşani).
54 Mat. 71 (Coasta Lupei – Nicoreşti – Galaţi).
55 Mat. 10 (Cetăţuia – Strugari – Bacău); 22 (Lipova – Bacău); 30 (Scorţeni – Bacău); 58

(Lozna – Dersca – Botoşani); 63 (Răchiţi – Bacău); 76 (Rogojeni – Galaţi); 84 (Balţaţi – Iaşi);

92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 99 (Crucea – Lungani – Iaşi); 105 (Domniţa - Ţibana – Iaşi);
110 (Goeşti – Lungani – Iaşi); 118 (Moşna – Iaşi); 120 (Movileni – Heleşteni – Iaşi); 123
(Pocreaca – Schitu Duca – Iaşi); 127 (Popeşti – Iaşi); 128 (Potângeni – Movileni – Iaşi); 129
(Răchiteni – Mirceşti – Iaşi); 130 (Răducăneni – Iaşi); 135 (Roşcani – Trifeşti – Iaşi); 141
(Şcheia – Iaşi); 144 (Tansa – Iaşi); 146 (Topile – Valea Seacă – Iaşi); 149 (Valea Seacă – Iaşi);
157 (Bălţăteşti – Neamţ); 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ); 172 (Hociungi – Moldoveni
– Neamţ); 177 (Mădei – Borca – Neamţ); 200 (Verşeni – Tupilaţi – Neamţ); 216 (Horodnic
de Jos – Suceava); 225 (Vicov de Jos – Suceava); 227 (Banca – Vaslui); 242 (Giurgeşti –
65
părţi moşul56 şi unchiaşul57), baba58, strigătorul59, gospodarul şi gospodina60,
stăpânul61, căprarul62, fluierarul63, doboşarul64.

2. Personaje care au rosturi bine definite în organizarea şi

structurarea spectacolului susţinut de alai: dragomanul65, comoraşul66,

Tătărăni – Vaslui); 244 (Grumezoaia – Vaslui); 245 (Gura Albeşti – Albeşti – Vaslui); 248
(Iana - Vaslui); 250 (Mireni – Vaslui); 251 (Mitoc – Sârbi – Vaslui); 253 (Oşeşti – Vaslui);
257 (Rebricea – Vaslui); 260 (Slobozia – Gârceni – Vaslui); 262 (Stuhuleţ - Berezeni -
Vaslui); 271 (Vutcani – Vaslui); 274 (Soveja – Vrancea); 275 (Străoane – Vrancea).
56 Mat. 54 (Gorbăneşti – Botoşani); 56 (Ionăşeni – Truşeşti – Botoşani); 67 (Vânători –

Gorbăneşti – Botoşani); 185 (Români – Neamţ); 212 (Drăguşeni – Suceava).

57 Mat. 16 (Fundoaia – Huruieşti - Bacău); 18 (Grozeşti - Bacău).

58 Mat. 2 (Albele - Bârsăneşti - Bacău); 10 (Cetăţuia – Strugari – Bacău); 16 (Fundoaia

– Hurueşti – Bacău); 18 (Grozeşti – Bacău); 22 (Lipova – Bacău); 30 (Scorţeni – Bacău); 56

(Ionăşeni – Truşeşti – Botoşani); 58 (Lozna – Dersca – Botoşani); 63 (Răchiţi – Botoşani); 76
(Rogojeni – Galaţi); 84 (Bălţaţi – Iaşi); 99 (Crucea – Lungani – Iaşi); 102 (Cucuteni –
Leţcani – Iaşi); 100 (Crucea – Lungani – Iaşi); 110 (Goeşti – Lungani – Iaşi); 118 (Moşna –
Iaşi); 120 (Movileni – Heleşteni – Iaşi); 123 (Pocreaca – Schitu Duca – Iaşi); 124 (Podu
Iloaiei – Iaşi); 128 (Potângeni – Movileni – Iaşi); 129 (Răchiteni – Mirceşti – Iaşi); 130
(Răducăneni – Iaşi); 141 (Şcheia – Iaşi); 144 (Tansa – Iaşi); 146 (Topile – Valea Seacă – Iaşi);
149 (Valea Seacă – Iaşi); 157 (Bălţăteşti – Neamţ); 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ); 172
(Hociungi – Moldoveni – Neamţ); 177 (Mădei – Borca – Neamţ); 185 (Români – Neamţ);
230 (Bârzeşti – Ştefan cel Mare – Vaslui); 232 (Broşteni – Ivăneşti – Vaslui); 235 (Cozmeşti
– Deleşti – Vaslui); 236 (Dăneşti – Vaslui); 237 (Deleni – Hoceni – Vaslui); 240 (Fâstâci –
Vaslui); 243 (Gârceni – Vaslui); 244 (Grumezoaia – Vaslui); 245 (Gura Albeşti – Albeşti –
Vaslui); 248 (Iana – Vaslui); 250 (Mireni – Vaslui); 251 (Mitoc – Sârbi – Vaslui); 253 (Oşeşti
– Vaslui); 260 (Slobozia – Gârceni – Vaslui); 262 (Stuhuleţ – Berezeni – Vaslui); 274 (Soveja
– Vrancea); 275 (Străoane – Vrancea).
59 Mat. 12 (Climeşti – Bereşti – Bistriţa – Bacău); 28 (Răchitoasa – Bacău); 37 (Băbiceni

– Durneşti – Botoşani); 94 (Cepleniţa – Iaşi).

60 Mat. 207 (Câmpulung – Moldovenesc – Suceava).

61 Mat. 226 (Arsura – Vaslui); 275 (Străoane – Vrancea).

62 Mat. 82 (Andrieşeni – Iaşi); 251 (Mitoc – Sârbi - Vaslui).
63 Mat. 24 (Mănăstirea Caşin – Bacău); 68 (Vlădeni – Corlăteni - Bacău); 76 (Rogojeni

– Galaţi); 82 (Andrieşeni – Iaşi); 88 (Borosoaia – Plugari – Iaşi); 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi);

140 (Soloneţ – Bivolari – Iaşi); 172 (Hociungi – Moldoveni – Iaşi); 177 (Mădei – Borca –
Neamţ); 199 (Verşeni – Tupilaţi – Neamţ); 204 (Brăieşti – Suceava); 225 (Vicov de Jos –
Suceava); 227 (Banca – Vaslui); 229 (Berezeni – Vaslui); 234 (Coroieşti – Bogdăniţa –
Vaslui); 235 (Cozmeşti – Deleşti – Vaslui); 244 (Grumezoaia – Vaslui); 250 (Mireni –
Vaslui); 252 (Odaia Bursucani – Vaslui); 273 (Ploscuţeni – Vrancea).
64 Mat. 199 (Verşeni – Tupilaţi – Neamţ); 204 (Brăeşti – Suceava); 220 (Mălini –

Suceava); 272 (Paltin – Vrancea).

65 Mat. 157 (Bălţăteşti – Neamţ); 200 (Verşeni – Tupilaţi – Neamţ).

66
colocarul67, comisul68, calfa69, barâşnicul70, vataful71, gentaşul72, omul de
unire73, căpitanul (de cele mai multe ori)74 sau ofiţerul75 (de diferite grade:
colonel deplin76, general77, mareşal78, comisar79, tip de personaj căruia i-au
premers în secolele anterioare: arnăutul80, dorobanţul81, bumbierii82,
roşiorii83, jandarmul84 (şi din care pe alocuri s-au păstrat destui şi în

66 Mat. 22 (Lipova – Bacău); 227 (Banca - Vaslui); 232 (Broşteni – Ivăneşti – Vaslui);

254 (Poeneşti – Vaslui); 260 (Slobozia – Gârceni – Vaslui); 269 (Vetrişoaia – Vaslui).
67 Mat. 69 (Zlătunoaia – Lunca – Botoşani).
68 Mat. 58 (Lozna – Dersca – Botoşani).

69 Mat. 89 (Borosoaia – Plugari - Iaşi).

70 Mat. 128 (Potângeni – Movileni - Iaşi).
71 Mat. 112 (Izvoarele – Mirceşti – Iaşi); 129 (Răchiteni – Mirceşti – Iaşi); 145 (Tătăruşi

– Iaşi).
72 Mat. 119 (Moţca – Iaşi).
73 Mat. 105 (Domniţa – Ţibana – Iaşi); 255 (Puşcaşi – Vaslui); 263 (Ştefan cel Mare –

Vaslui).
74 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău); 10 (Cetăţuia – Strugari – Bacău); 27 (Poduri –

Bacău); 34 (Vladnic – Parincea – Bacău); 36 (Albeşti – Botoşani); 40 (Broşteni – Durneşti –

Botoşani); 43 (Cismăneşti – Dobârceni – Botoşani); 44 (Câmpeni – Prăjeni – Botoşani); 51
(Dângeni – Botoşani); 52 (Dobârceni – Botoşani); 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani); 64
(Ringhileşti – Santa Mare – Botoşani); 88 (Borosoaia – Plugari – Iaşi); 101 (Cucuteni – Iaşi);
110 (Goeşti – Lungani – Iaşi); 113 (Lungani – Iaşi); 114 (Mirosloveşti – Iaşi); 137 (Sireţel –
Iaşi); 140 (Soloneţ – Bivolari – Iaşi); 141 (Şcheia – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 158 (Bicazul
Ardelean – Neamţ); 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ); 177 (Mădei – Borca – Neamţ);
178 (Neagra – Tuşca – Neamţ); 190 (Tarcău – Neamţ); 229 (Berezeni – Vaslui).
75 Mat. 21 (Iteşti – Bereşti Bistriţa – Bacău); 24 (Mânăstirea Caşin – Bacău); 47

(Crasnaleuca – Botoşani); 100 (Crucea – Lungani – Iaşi); 145 (Tătăruşi – Iaşi); 190 (Tarcău
– Neamţ); 194 (Târpeşti – Petricani – Neamţ); 274 (Soveja – Vrancea).
76 Mat. 137 (Sireţel - Iaşi).
77 Mat. 52 (Dobârceni - Botoşani); 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani); 104 (Cuza

Vodă – Aroneanu - Iaşi).

78 Mat. 177 (Mădei – Borca - Neamţ).

79 Mat. 257 (Rebricea - Vaslui).

80 Mat. 2 (Albele, Bârsăneşti - Bacău); 30 (Scorţeni - Bacău); 44 (Câmpeni – Prăjeni –

Botoşani); 53 (Flămânzi – Botoşani); 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 103 (Cuza Vodă –

Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 120 (Movileni – Heleşteni – Iaşi); 127 (Popeşti - Iaşi); 133
(Rediul Aldei - Iaşi); 166 (Dochia – Girov – Neamţ); 170 (Giurgeni – Valea Ursului –
Neamţ); 210 (Drăguşeni – Suceava); 227 (Banca – Vaslui); 229 (Berezeni – Vaslui); 232
(Broşteni – Ivăneşti – Vaslui); 255 (Puşcaşi – Vaslui).
81 Mat. 257 (Rebricea – Vaslui).
82 Mat. 206 (Buneşti – Suceava); 207 (Câmpulung Moldovenesc – Suceava); 222

(Moara Mică – Suceava).

83 Mat. 30 (Scorţeni – Bacău).
84 Mat. 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ); 221 (Moara Mică – Suceava).

67
prezent), până la miliţianul85 de astăzi; flăcăii86, numiţi uneori şi
frumoşii87 sau gătiţii88, irozii89, fetele90, damele91 sau doamnele92. Aici trebuie
inclus şi urătorul, flăcăul care rosteşte „plugul”, înainte de a începe
spectacolul, în unele variante93 existând un ins anume cu această
destinaţie.

3. O altă categorie este aceea a personajelor împrumutate de la alte

jocuri şi spectacole teatrale existente în repertoriul general folcloric
moldovenesc. Astfel, în alaiul caprei întâlnim: mirele94, mireasa95,

85 Mat. 123 (Pocreaca – Schitu Duca – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 216 (Horodnic de Jos

– Suceava); 217 (Horodnic de Sus – Suceava); 124 (Podu Iloaiei – Iaşi); 135 (Roşcani –
Trifeşti – Iaşi).
86 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău); 13 (Enăcheşti – Bereşti Tazlău – Bacău); 15

(Frumuşelu – Glăvăneşti – Bacău); 16 (Fundoaia – Hurueşti – Bacău); 33 (Spria de Jos –

Bacău); 139 (Slobozia – Voineşti – Iaşi); 157 (Bălţăteşti – Neamţ); 190 (Tarcău – Neamţ);
262 (Stuhuleţ – Berezeni – Vaslui).
87 Mat. 18 (Grozeşti - Bacău).

88 Mat. 155 (Voineşti - Iaşi).

89 Mat. 85 (Balţaţi - Iaşi); 110 (Goeşti – Lungani – Iaşi); 113 (Lungani – Iaşi); 127

(Popeşti – Iaşi); 128 (Potângeni – Movileni – Iaşi); 220 (Mălini – Suceava).

90 Mat. 13 (Enăcheşti – Bereşti Tazlău - Bacău); 14 (Floreşti – Hurueşti - Bacău); 16

(Fundoaia – Hurueşti – Bacău); 31 (Scurta – Orbeni – Bacău); 34 (Vladnic – Parincea –

Bacău); 48 (Darabani – Botoşani); 84 (Balţaţi – Iaşi); 110 (Goeşti – Lungani – Iaşi); 206
(Buneşti - Suceava); 222 (Moara Mică - Suceava); 228 (Banca – Vaslui); 229 (Berezeni –
Vaslui); 232 (Broşteni – Ivăneşti – Vaslui); 273 (Ploscuţeni – Vrancea).
91 Mat. 69 (Zlătunoaia – Lunca – Botoşani); 145 (Tătăruşi - Iaşi); 255 (Puşcaşi –

Vaslui); 263 (Ştefan cel Mare – Vaslui); 269 (Vetrişoaia – Vaslui); 274 (Soveja – Vrancea).
92 Mat. 204 (Brăeşti – Suceava); 222 (Moara Mică – Suceava).
93 Mat. 55 (Gorbăneşti – Botoşani); 58 (Lozna – Dersca – Botşani); 68 (Vlădeni –

Corlăteni – Botoşani); 133 (Rediul Aldei – Iaşi); 139 (Slobozia – Voineşti – Iaşi); 206
(Buneşti – Suceava); 272 (Paltin – Vrancea).
94 Mat. 9 (Cerdac – Slănic Moldova – Bacău); 27 (Poduri - Bacău); 30 (Scorţeni -

Bacău); 140 (Soloneţ - Bivolari – Iaşi); 158 (Bicazul Ardelean – Neamţ); 178 (Neagra –
Taşca – Neamţ); 190 (Tarcău – Neamţ); 207 (Câmpulung Moldovenesc – Suceava); 216
(Horodnic de Jos – Suceava); 217 (Horodnic de Sus – Suceava); 220 (Mălini – Suceava).
95 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău); 9 (Cerdac – Slănic Moldova – Bacău); 16

(Fundoaia – Hurueşti – Bacău); 18 (Grozeşti – Bacău); 27 (Poduri – Bacău); 30 (Scorţeni –

Bacău); 36 (Albeşti – Botoşani); 116 (Mogoşeşti – Iaşi); 128 (Potângeni – Movileni – Iaşi);
140 (Soloneţ – Bivolari – Iaşi); 158 (Bicazul Ardelean – Neamţ); 178 (Neagra – Taşca –
Neamţ); 190 (Tarcău – Neamţ); 207 (Câmpulung Moldovenesc – Suceava); 216 (Horodnic
de Jos – Suceava); 217 (Horodnic de Sus – Suceava); 220 (Mălini – Suceava); 252 (Odaia
Bursucani – Vaslui).
68
vornicul96, vătăjelul97, domnişoara de onoare98, druşca99, cavalerul de
onoare100, cu evidentă origine în spectacolul „nunta” sau „nunta
ţărănească”101, destul de larg răspândit în Moldova, mai ales în
judeţele: Iaşi, Botoşani şi (mai puţin) Suceava şi Neamţ, despre a cărei
origine şi vechime seculară nu pot exista îndoieli. Tot aici se înscriu şi:
irodul102, împăratul103, craiul104, aghiotantul105, personaje împrumutate din
teatrul religios al „Irozilor”, ca şi din jocul-colindă „cu steaua”, care în
Moldova, după cum sperăm să arătăm cândva într-un articol special,
apare sub formă de teatru şi nu sub formă de simplă colindă, în multe
localităţi ale judeţelor Botoşani şi Iaşi: haiducul106, jianu107, jianca108,
vânătorul109, reprezentări împrumutate cu siguranţă din teatrul popular
de haiduci, în ultimul secol de convieţuire a manifestărilor

96 Mat. 36 (Albeşti – Botoşani); 88 (Borosoaia – Plugari – Iaşi); 140 (Soloneţ – Bivolari

– Iaşi); 178 (Neagra – Taşca – Neamţ).

97 Mat. 216 (Horodnic de Jos - Suceava); 217 (Horodnic de Sus – Suceava).
98 Mat. 30 (Scorţeni – Bacău); 36 (Albeşti – Botoşani); 140 (Soloneţ – Bivolari – Iaşi);

158 (Bicazul Ardelean – Neamţ).

99 Mat. 178 (Neagra – Taşca – Neamţ).
100 Mat. 30 (Scorţeni – Bacău); 178 (Neagra – Taşca – Neamţ).

101 V. Adăscăliţei, Nunta, o piesă a dramaturgiei folclorice moldoveneşti, în „Studii şi

cercetări de istoria artei”, serie nouă, 1961, nr. 2, p. 484-490; idem, Forme de teatru popular
la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea. Capitol în Istoria teatrului în România,
vol. I, Bucureşti, 1965, p. 126-130.
102 Vezi mai sus, nota 89.
103 Mat. 82 (Andrieşeni – Iaşi); 153 (Vlădeni – Iaşi); 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi); 92

(Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 95 (Chicerea – Tomeşti – Iaşi); 104 (Cuza Vodă – Aroneanu –
Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 147 (Trifeşti – Iaşi); 148 (Ţiganaşi – Iaşi); 206 (Buneşti –
Suceava); 222 (Moara Mică - Suceava); 274 (Soveja – Vrancea).
104 Mat. 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi); 148 (Ţiganaşi – Iaşi); 274 (Soveja – Vrancea).

105 Mat. 86 (Bivolari – Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 147 (Trifeşti – Iaşi); 153 (Vlădeni –

Iaşi).
106 Mat. 27 (Poduri - Bacău); 34 (Vladnic – Parincea – Bacău).
107 Mat. 34 (Vladnic – Parincea – Bacău); 103 (Cuza-Vodă – Iaşi); 109 (Dumbrava –

Ciurea – Iaşi); 116 (Mogoşeşti – Iaşi); 133 (Rediul Aldei – Iaşi); 230 (Bârzeşti – Ştefan cel
Mare – Vaslui).
108 Mat. 116 (Mogoşeşti – Iaşi).

109 Mat. 16 (Fundoaia Hurueşti – Bacău); 34 (Vladnic – Parincea – Bacău); 92 (Budeşti

– Mogoşeşti – Iaşi); 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 116 (Mogoşeşti – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 157
(Bălţăteşti – Neamţ); 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ); 195 (Tupilaţi – Neamţ); 230
(Bârzeşti – Ştefan cel Mare – Vaslui); 235 (Cozmeşti – Vaslui); 240 (Fâstâci – Vaslui); 242
(Giurgeşti – Tătărăni – Vaslui); 245 (Gura Albeşti – Albeşti – Vaslui); 248 (Iana – Vaslui);
253 (Oşeşti – Vaslui).
69
respective110. Aceeaşi explicaţie o primesc şi Anul Nou111 şi Anul
Vechi112, personaje întâlnite în teatrul cu acest nume (răspândit fie în
formă independentă, fie în formă de prolog al teatrului haiducesc)113.

4. În sfârşit, o altă categorie de personaje o reprezintă cele adunate

din diverse alte manifestări teatrale, datorită semnificaţiei şi valorii lor
comico-distractive, printre ele numărându-se: harapul114, turcul115,
turculeasa116, roşul117, grecul118, cazacul119, jidanul120 (evreul sau

110 V. Adăscăliţei, Aspecte din dramaturgia populară. Teatrul popular de haiduci, în

„Limbă şi literatură”, II (1956), p. 7-34.

111 Mat. 52 (Dobârceni – Botoşani); 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 107 (Drăguşeni - Şcheia –

Iaşi); 130 (Răducăneni – Iaşi); 143 (Şerbeşti – Ciorteşti – Iaşi); 151 (Vânătorii – Iaşi); 177
(Mădei – Borca – Neamţ); 242 (Giurgeşti – Tătărăni – Vaslui).
112 Mat. 31 (Scurta – Orbeni – Bacău); 52 (Dobârceni – Botoşani); 143 (Şerbeşti –

Ciorteşti – Iaşi); 177 (Mădei – Borca – Neamţ).

113 [Despre aceasta, în studiul din 1971: V. Adăscăliţei, Teatrul popular de Anul Nou

din judeţul Vaslui, p. 12-13; de asemenea, idem, Anul Nou şi Anul Vechi, spectacol şi prolog în
teatrul folcloric propriu-zis, în „Est. Revistă de cultură”, nr. 2, 2001, p. 18-20].
114 Mat. 22 (Lipova – Bacău); 32 (Secuieni – Bacău); 33 (Spria de Jos – Satul Nou -

Bacău); 43 (Cismăneşti – Dobârceni – Botoşani); 63 (Răchiţi – Botoşani); 90 (Borşa –

Vlădeni – Iaşi); 95 (Chicerea – Tomeşti – Iaşi); 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 116 (Mogoşeşti –
Iaşi); 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 133 (Rediul Aldei – Iaşi); 135 (Roşani – Trifeşti –
Iaşi); 138 (Slobozia – Schitu Duca – Iaşi); 141 (Şcheia – Iaşi); 146 (Topile – Valea Seacă –
Iaşi); 148 (Ţiganaşi – Iaşi); 149 (Valea Seacă – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 166 (Dochia –
Girov – Iaşi); 190 (Tarcău – Neamţ); 232 (Broşteni – Ivăneşti - Vaslui); 243 (Gârceni –
Vaslui); 255 (Puşcaşi – Vaslui); 257 (Rebricea – Vaslui); 260 (Slobozia – Gârceni – Vaslui);
263 (Ştefan cel Mare – Vaslui).
115 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău); 9 (Cerdac – Slănic Moldova - Bacău); 14

(Floreşti – Huruieşti – Bacău); 16 (Fundoaia – Hurueşti – Bacău); 18 (Grozeşti – Bacău); 27

(Poduri – Bacău); 31 (Scurta – Orbeni – Bacău); 50 (Dimăcheni – Corlăteni – Botoşani); 55
(Gorbăneşti – Botoşani); 67 (Vânători – Gorbăneşti – Botoşani); 82 (Andrieşeni – Iaşi); 90
(Borşa – Vlădeni – Iaşi); 104 (Cuza Vodă – Iaşi); 123 (Pocreaca – Schitu Duca – Iaşi); 135
(Roşcani – Trifeşti – Iaşi); 148 (Ţigănaşi – Iaşi); 151 (Vânătorii – Iaşi); 156 (Agârcia –
Viişoara – Neamţ); 177 (Mădei – Borca – Neamţ); 229 (Berezeni – Vaslui); 255 (Puşcaşi –
Vaslui); 263 (Ştefan cel Mare – Vaslui); 265 (Tăcuta – Vaslui); 273 (Ploscuţeni – Vrancea).
116 Mat. 50 (Dimăcheni – Corlăteni – Botoşani).
117 Mat. 54 (Gorbăneşti – Botoşani); 56 (Ionăşeni – Truşeşti – Botoşani); 67 (Vânători –

Gorbăneşti – Botoşani).
118 Mat. 255 (Puşcaşi – Vaslui).
119 Mat. 92 (Budeşti – Mogoşeşti - Iaşi).
120 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău); 9 (Cerdac – Slănic Moldova – Bacău); 18

(Grozeşti – Bacău); 21 (Iteşti – Bereşti Bistriţa – Bacău); 22 (Lipova – Bacău); 31 (Scurta –

Orbeni - Bacău); 35 (Albeşti – Botoşani); 47 (Crasnaleuca – Botoşani); 50 (Dimăcheni –
70
negustorul121), burghezul122, jidauca123, ţiganul124, ţiganca125, bulibaşul126,
brădănarul127, brădănăriţa128, calamgiul129, şatrarul130, şătrăriţa131,

Corlăteni – Botoşani); 55 (Gorbăneşti – Botoşani); 66 (Şendriceni – Botoşani); 79 (Ţigăneşti

– Munteni – Galaţi); 85 (Balţaţi – Iaşi); 86 (Bivolari – Iaşi); 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi); 92
(Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 95 (Chicerea – Tomeşti – Iaşi); 97 (Covasna – Costuleni –
Iaşi); 101 (Cucuteni – Iaşi); 102 (Cucuteni – Leţcani – Iaşi); 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 105
(Domniţa - Ţibana – Iaşi); 111 (Grajduri – Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 166 (Dochia – Girov
– Neamţ); 168 (Dolheşti – Pipirig – Neamţ); 170 (Giurgeni – Valea Ursului – Neamţ); 177
(Mădei – Borca – Neamţ); 178 (Neagra – Taşca – Neamţ); 195 (Tupilaţi – Neamţ); 199
(Verşeni – Neamţ); 204 (Brăieşti – Suceava); 207 (Câmpulung Moldovenesc – Suceava);
210 (Drăguşeni – Suceava); 214 (Gemenea - Stulpicani - Suceava); 216 (Horodnic de Jos);
217 (Horodnic de Sus); 221 (Moara Mică – Suceava); 225 (Vicov de Jos - Suceava); 227
(Banca - Vaslui); 241 (Fâstâci - Vaslui); 252 (Odaia Bursucani – Vaslui); 254 (Poeneşti –
Vaslui); 255 (Puşcaşi – Vaslui); 257 (Rebricea – Vaslui); 263 (Ştefan cel Mare - Vaslui); 265
(Tăcuta - Vaslui); 273 (Ploscuţeni – Vrancea); 120 (Movileni – Heleşteni – Iaşi); 123
(Pocreaca – Schitu Duca – Iaşi); 124 (Podu Iloaiei – Iaşi); 128 (Potângeni – Movileni – Iaşi);
133 (Rediul Aldei – Iaşi); 138 (Slobozia – Schitu Duca – Iaşi); 141 (Şcheia – Iaşi); 147
(Trifeşti – Iaşi); 148 (Ţigănaşi – Iaşi); 152 (Vânători – Cuza Vodă – Iaşi); 156 (Agârcia –
Viişoara – Neamţ); 157 (Bălţăteşti – Neamţ).
121 Mat. 58 (Lozna – Dersca – Botoşani); 68 (Vlădeni – Corlăteni – Botoşani); 113

(Lungani – Iaşi); 118 (Moşna – Iaşi); 194 (Târpeşti – Petricani – Neamţ); 225 (Vicov de Jos –
Suceava); 235 (Cozmeşti – Vaslui); 236 (Dăneşti – Vaslui); 242 (Giurgeşti – Tătărăni –
Vaslui); 245 (Gura Albeşti – Albeşti - Vaslui); 247 (Iana – Vaslui); 250 (Mireni – Vaslui).
122 Mat. 30 (Scorţeni – Bacău); 150 (Victoria – Iaşi).

123 Mat. 50 (Dimăcheni – Corlăteni – Botoşani); 55 (Gorbăneşti – Botoşani); 66

(Şendriceni – Botoşani); 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 138 (Slobozia – Schitu Duca –

Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 170 (Giurgeni – Valea Ursului – Neamţ); 196 (Tupilaţi – Neamţ);
217 (Horodnic de Sus – Suceava); 228 (Banca – Vaslui).
124 Mat. 9 (Cerdac – Slănic Moldova – Bacău); 10 (Cetăţuia – Strugari – Bacău); 15

(Frumuşelu – Glăvăneşti - Bacău); 18 (Grozeşti - Bacău); 55 (Gorbăneşti – Botoşani); 86

(Bivolari – Iaşi); 97 (Covasna – Costuleni – Iaşi); 101 (Cucuteni – Iaşi); 103 (Cuza Vodă –
Iaşi); 111 (Grajduri – Iaşi); 112 (Izvoarele – Mirceşti – Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 128
(Potângeni – Movileni – Iaşi); 141 (Şcheia – Iaşi); 147 (Trifeşti – Iaşi); 152 (Vânători – Cuza
Vodă – Iaşi); 157 (Bălţăteşti – Neamţ); 177 (Mădei – Borca – Neamţ); 178 (Neagra – Taşca –
Neamţ); 213 (Frumosul – Suceava); 214 (Gemenea – Stulpicani – Suceava); 216 (Horodnic
de Jos - Suceava); 217 (Horodnic de Sus –Suceava); 225 (Vicov de Jos – Suceava); 234
(Coroieşti – Bogdăniţa – Vaslui); 252 (Odaia Bursucani – Vaslui); 263 (Ştefan cel Mare –
Vaslui); 272 (Paltin – Vrancea).
125 Mat. 15 (Frumuşelu – Glăvăneşti – Bacău); 18 (Grozeşti - Bacău); 55 (Gorbăneşti –

Botoşani); 79 (Ţigăneşti – Munteni – Galaţi); 101 (Cucuteni – Iaşi); 135 (Roşcani – Trifeşti –
Iaşi); 152 (Vânători – Cuza Vodă – Iaşi); 168 (Dolheşti – Pipirig – Neamţ); 177 (Mădei –
Borca – Neamţ); 217 (Horodnic de Sus – Suceava); 234 (Coroieşti – Bogdăniţa – Vaslui);
263 (Ştefan cel Mare – Vaslui); 272 (Paltin – Vrancea).
126 Mat. 10 (Cetăţuia – Strugari – Bacău); 105 (Domniţa – Ţibana – Iaşi); 232 (Broşteni

– Ivăneşti – Vaslui); 254 (Poeneşti – Vaslui).

71
căldărarul132, căldărăriţa133, ursarul134; ca şi (în afara acestor măşti etnice):
doctorul135, frizerul136, cuconaşul137, cucoana138, popa139, artistul140, artista141,
augustul142 sau August-Prostul143, croitorul144, torcătoarea145, vrăjitorul146,
pădurarul147, păstorul148 şi chiar dracul149 şi moartea150.

127 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti - Bacău); 27 (Poduri – Bacău).

128 Mat. 10 (Cetăţuia – Strugari – Bacău); 27 (Poduri – Bacău).
129 Mat. 257 (Rebricea – Vaslui).
130 Mat. 155 (Voineşti – Iaşi); 255 (Puşcaşi – Vaslui).
131 Mat. 155 (Voineşti – Iaşi).

132 Mat. 32 (Secuieni – Bacău); 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani); 40 (Broşteni –

Durneşti – Botoşani); 51 (Dângeni – Botoşani); 58 (Lozna – Dersca – Botoşani); 84 (Balţaţi –

Iaşi); 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi); 92 (Budeşti – Mogoşeşti – Iaşi); 99 (Crucea – Lungani –
Iaşi); 110 (Goeşti – Lungani – Iaşi); 120 (Movileni – Heleşteni – Iaşi); 124 (Podu Iloaiei –
Iaşi); 127 (Popeşti – Iaşi); 128 (Potângeni – Movileni – Iaşi); 135 (Roşani – Trifeşti – Iaşi);
139 (Slobozia – Voineşti – Iaşi); 153 (Vlădeni – Iaşi); 166 (Dochia – Girov – Neamţ); 170
(Giurgeni – Valea Ursului – Neamţ); 200 (Verşeni – Neamţ); 220 (Mălini - Suceava); 227
(Banca – Vaslui); 251 (Mitoc – Sârbi – Vaslui).
133 Mat. 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani); 139 (Slobozia – Voineşti – Iaşi); 170

(Giurgeni – Valea Ursului – Neamţ).

134 Mat. 84 (Balţaţi – Iaşi); 108 (Dumbrava – Ciurea – Iaşi); 110 (Goeşti – Lungani –

Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 129 (Răchiteni – Mirceşti – Iaşi); 157 (Bălţăteşti – Neamţ); 166
(Dochia – Girov – Neamţ); 168 (Dolheşti – Pipirig – Neamţ).
135 Mat. 15 (Frumuşelu – Glăvăneşti - Bacău); 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani); 47

(Crasnaleuca – Botoşani); 51 (Dângeni – Botoşani); 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani);

68 (Vlădeni – Corlăţeni – Botoşani; 79 (Ţigăneşti – Munteni – Galaţi); 82 (Andrieşeni –
Iaşi); 86 (Bivolari – Iaşi); 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi); 97 (Covasna – Costuleni – Iaşi); 101
(Cucuteni – Iaşi); 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 111 (Grajduri – Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 124
(Podu Iloaiei – Iaşi); 133 ( Rediul Aldei – Iaşi); 138 (Slobozia – Schitu Duca – Iaşi); 141
(Şcheia – Iaşi); 144 (Tansa – Iaşi); 147 (Trifeşti – Iaşi); 148 (Ţiganaşi – Iaşi); 150 (Victoria –
Iaşi); 151 (Vânători – Iaşi); 153 (Vlădeni – Iaşi); 168 (Dolheşti – Pipirig – Neamţ); 194
(Târpeşti – Petricani – Neamţ); 221 (Moara Mică - Suceava); 225 (Vicov de Jos – Suceava);
230 (Bârzeşti – Ştefan cel Mare – Vaslui); 235 (Cozmeşti – Vaslui); 240 (Fâstâci - Vaslui);
242 (Giurgeşti – Tătărăni – Vaslui); 245 (Gura Albeşti – Albeşti - Vaslui); 248 (Iana –
Vaslui); 253 (Oşeşti – Vaslui); 257 (Rebricea – Vaslui).
136 Mat. 112 (Izvoarele – Mirceşti – Iaşi); 129 (Răchiteni – Mirceşti – Iaşi).

137 Mat. 65 (Sarata – Mihălăşeni – Botoşani).

138 Mat. 82 (Andrieşeni – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi).
139 Mat. 34 (Vladnic – Parincea - Bacău); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 252 (Odaia Bursucani

- Vaslui).
140 Mat. 186 (Săbăoani – Neamţ).
141 Mat. 257 (Rebricea - Vaslui).
142 Mat. 170 (Giurgeni – Valea Ursului – Neamţ); 251 (Mitoc – Sârbi - Vaslui); 254

(Poeneşti - Vaslui).
143 Mat. 232 (Broşteni – Ivăneşti - Vaslui).

72
 În acestea, din raţionamente mereu altele, în diferite variante mai
pot fi adăugate şi personaje surpriză, de felul: miniştrilor151 (chemaţi să
antureze împăraţii), sergentului152, voinicului153 (provenit din vornicul care
fără nuntă nu avea justificare), Moş Crăciun154 şi chiar Petrache Lupu155
(pe seama şarlataniilor căruia se fac numeroase speculaţii).
Dacă personajele din celelalte trei categorii despre care a fost vorba
până acum au valori variate (când pozitive, când negative), cele din
ultima categorie sunt cu o semnificaţie constantă. De obicei, alaiul se
împarte în frumoşi156 (numiţi şi gătiţi157) şi urâţi158 (numiţi şi mascaţi159),
frumoşii fiind întotdeauna fără obrăzare, împodobiţi cu cele mai variate
obiecte (oglinzi, mărgele, hurmuz, beteală, pene de păun, cordele,
batiste, bete, epoleţi, ighileţi, baticuri, piese de port naţional tradiţional,
crenguţe de brad), cu rosturi întotdeauna pozitive în spectacol,
personaje demne şi liniştite, chemate să comunice înţelesul matur şi
străvechi, auguric; urâţii – aproape totdeauna cu obrăzar, îmbrăcaţi în
haine rupte, murdare, de culoare închisă şi mohorâtă, cu simulacru de
ornamente (ciucalăi în loc de mărgele, tinichele de la cutiile de conserve
în loc de decoraţii, genţi rupte în loc de serviete), unşi cu cremă de
culoare închisă sau cu funingine, purtători ai unor instrumente şi
însemne ale meseriei practicate, vorbitori într-un limbaj prefăcut care să
sugureze semnificaţii anume, puşi totdeauna pe glumă şi veselie,
dezlănţuindu-se în partea finală a spectacolului şi chiar după încheierea

144 Mat. 58 (Lozna – Dersca – Botoşani).

145 Mat. 58 (Lozna – Dersca – Botoşani).
146 Mat. 58 (Lozna – Dersca – Botoşani).
147 Mat. 157 (Bălţăteşti – Neamţ).
148 Mat. 103 (Cuza Vodă – Iaşi).

149 Mat. 18 (Grozeşti – Bacău); 30 (Scorţeni – Bacău); 101 (Cucuteni – Iaşi); 114

(Gemenea – Stulpicani – Suceava); 225 (Vicov de Jos – Suceava); 232 (Broştei – Ivăneşti –
Vaslui); 254 (Poeneşti – Vaslui).
150 Mat. 18 (Grozeşti – Bacău); 177 (Mădei – Borca – Neamţ); 254 (Poeneşti – Vaslui).

151 Mat. 222 (Moara Mică – Suceava).

152 Mat. 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani).
153 Mat. 99 (Crucea – Lungani – Iaşi); 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ).

154 Mat. 95 (Chicerea – Tomeşti – Iaşi).

155 Mat. 212 (Drăguşeni – Suceava).

156 Mat. 18 (Grozeşti – Bacău).
157 Mat. 155 (Voineşti – Iaşi).

158 Mat. 255 (Puşcaşi – Vaslui).

159 Mat. 190 (Tarcău – Neamţ).

73
acestuia, mai mult liber decât controlat, subliniind înţelesul
momentului şi nu pe cel la timpului de întotdeauna, aşa cum fac
frumoşii.
De altfel, neta separare a jocului urâţilor de jocul frumoşilor este o
dovadă incontestabilă a apariţiei lor târzii în raport cu frumoşii, ca şi o
mărturie despre înţelesul fundamental schimbat acordat obiceiului cu
care se însoţesc, jocului dramatic al caprei.
Personaje în alaiul caprei pot fi numai bărbaţii, ca – de altfel – în
aproape toate jocurile dramatice cu măşti la români. Sunt deosebit de
puţine şi de origine recentă situaţiile când femeile (de fapt fetele) se pot
asocia în alaiurile cu măşti zoomorfe. Un astfel de caz am citat într-un
articol referitor la jocul ursului. Ne mai este cunoscută şi situaţia caprei
din Tătăruşi – Iaşi160, unde din alaiul caprei lipseşte tocmai masca
zoomorfă care îi dă denumirea, în schimb sunt prezente, alături de
ofiţeri, damele, care pot fi interpretate chiar de fete, ca şi în „Irozii” de
la Mirosloveşti – Iaşi sau în „Roşiorii cu fete” de la Gura Bădiliţei –
judeţul Iaşi.
De regulă, bărbaţii care iau parte din alaiul caprei sunt necăsătoriţi.
Cu toate acestea şi aici apar excepţii. Astfel, „bătutul” caprei, adică
jucatul măştii acesteia, solicitând un meşteşug deosebit, ca şi un efort
susţinut, este încredinţat adesea unui ins căsătorit care, în schimbul
unei plăţi consistente, acceptă rolul respectiv (la Flămânzi161, judeţul
Botoşani, şi în alte locuri). De asemenea, unele variante construite din
elemente care ne permit să le considerăm mai vechi numără printre
inşii care le realizează şi tineri însurăţei, starea respectivă motivându-se
prin strânsele legături existente între cei de aceeaşi vârstă sau prin
puţinătatea (în colectivităţile rurale mici) bărbaţilor tineri care pot
constitui alaiul. În cazuri izolate am mai întâlnit bărbaţi căsătoriţi
interpretând rolurile unora din urâţi, datorită faptului că în anii trecuţi
se bucuraseră de larga apreciere a publicului, date fiind posibilităţile
„actoriceşti” pe care le întruneau. În genere, însă, se poate vorbi de
existenţa regulei după care bărbaţii căsătoriţi nu mai fac parte din alaiul
caprei.
Constituirea cetelor care formează alaiul începe cu câteva
săptămâni înainte de sărbătorile de iarnă, manifestându-se o grijă

160 Mat. 145 (Tătăruşi – Iaşi).

161 Mat. 53 (Flămânzi – Botoşani).
74
deosebită doar pentru cei ce vor reprezenta categoria frumoşilor. Ei
sunt verificaţi de grup, căutându-se să fie inşi cu anumite merite
(corectitudine, cinste, bună purtare, vrednicie). Garanţiile etice ce li se
cer probează că înţelesurile străvechi ale jocului sunt acceptate cu
seriozitate şi păstrate în măsura în care acest lucru se mai poate face. De
aceea, în alai, frumoşii se bucură de anumite privilegii, având dreptul
să hotărască şi să ceară ascultare de la urâţi. Urâţii, până la un punct, au
statut de toleraţi, trebuind să se subordoneze total felului în care este
comandat jocul alaiului, fiind obligaţi să apară separat, de cele mai
multe ori în final, ca un apendice al colectivului de interpreţi, pe seama
cărora, la nevoie, se operează întotdeauna prescurtările spectacolului
dictate de dorinţa de a cuprinde mai multe gospodării şi de a acorda un
timp mai larg caselor preferate (cu fete de măritat). Uneori lucrurile
merg până acolo încât urâţii, în cazul distribuirii câştigurilor băneşti
realizate de alai, nu primeau nimic. În schimb li se dă dreptul ca prin
insistenţe proprii, pe lângă gospodarii colindaţi, să încaseze direct ceea
ce aceştia le oferă, rămânând în acest scop după ce partea principală a
alaiului caprei (frumoşii) a plecat la o altă casă. În acest caz, numărul
lor nici nu mai este limitat, îngăduindu-li-se să-l hotărască singuri. Şi
pregătirile de la „frumoşi” la „urâţi” sunt diferite. „Frumoşii” sunt
supuşi unui examen atent, din partea întregului alai, atât sub raportul
ţinutei, cât şi sub raportul jocului literar-muzical-coregrafic, cerindu-li-
se să-şi înveţe foarte bine şi să-şi respecte rosturile şi rolurile. Evoluţia
lor în spectacol se face în chip prestabilit. Urâţii, dimpotrivă, nu sunt
cenzuraţi decât în general şi beneficiază de dreptul improvizaţiei. De
altfel, însăşi cenzura ce li se impune de către buna cuviinţă acceptată de
colectivitate poate fi ridicată la cererea expresă a gazdei (acest lucru
depinzând numai de el).
De bună seamă că cenzura practicată este dictată de normele etice
în vigoare mai de curând, prezenţa unor considerente ecleziastice fiind,
adesea, evidentă. De aceea, frecvent, puncte puse sub interdicţie (din
programul urâţilor) sunt de o valoare deosebită, conţinând relicve ale
unei gândiri şi practici magice precreştine. (De unde şi necesitatea ca
investigaţia să se facă şi asupra jocului posibil dar prohibit).
Nouă ni se pare că distribuirea tinerilor în „frumoşi” şi „urâţi” a
marcat, până nu demult, şi consecinţele stratificărilor sociale din
mediile folclorice rurale, în rândul celor dintâi integrându-se – de obicei

75
– tinerii din familiile mai înstărite, din considerente de ordin material
(puteau să se împodobească mai bine) şi social (erau „mai bine văzuţi”,
„mai impuşi” în cadrul colectivităţii), printre urâţi numărându-se
reprezentanţi ai celor mai puţin avuţi (zdrenţele, funinginea, penele
fiindu-le mai la îndemână spre a se machia şi masca). Dar, probabil, că
lucrurile au stat întotdeauna astfel, veacurile de mijloc fiind cele care le-
au aşezat aşa cum le mai puteau încă vedea. Înclinăm să credem, de
pildă, că masca de capră, odinioară, presupunea un jucător intim legat
de anumite practice cultice. Poate că şi faptul remarcat mai înainte (un
bărbat căsătorit este indicat să o joace) este tot o străveche urmă a
iniţierii (pare-se) cerute de cel ce avea să îndeplinească rolul respectiv.
Este de subliniat şi faptul că de la un an la altul tinerii care de obicei
sunt antrenaţi în prezentarea spectacolelor de teatru popular nu
păstrează cu rigurozitate regula respectării unei anumite reprezentări.
Mulţi dintre ei, anchetaţi asupra acestui lucru, au arătat că, pe rând, au
intrat în constituirea celor mai diverse alaiuri: berbec, urs, capră, cerb;
ceea ce face dovada faptului că în actualitate jocurile dramatice cu
măşti sunt cultivate pentru caracterul lor spectacular şi nicidecum în
numele sensurilor primare, generaţiile ultimelor secole simţindu-le ca
atare.
Cu toate că ne-am aştepta ca în repertoriul muzicanţilor să intre
puţine piese, în primul rând melodia caprei, trebuie să remarcăm şi
existenţa unor variante unde tocmai această parte muzicală lipseşte162.
Prezentă, însă, în imensa majoritate a variantelor, ea poartă denumirea
de capră163, căpreasca164, sârba caprei165, turceasca166. Întrucât în spectacole,
pe lângă masca principală a caprei evoluează în dans şi celelalte
categorii de personaje, adesea jocul lor se desfăşoară după arii anume.
Impresionează în mod deosebit capacitatea de conservare a unor
dansuri tradiţionale, de care a dat dovadă jocul dramatic al caprei,
desigur, datorită caracterului său ritualic. Dansuri care la hora satului
nu mai sunt întâlnite se păstrează în jocul alaiului caprei. Iată câteva

162 Mat. 120 (Movileni – Heleşteni – Iaşi); 122 (Plugari – Iaşi).

163 Mat. 1 (Agăş – Bacău); 232 (Broşteni – Ivăneşti – Vaslui) ş.a.
164 Mat. 156 (Agârcia – Neamţ).
165 Mat. 71 (Coasta Lupei – Nicoreşti – Galaţi).

166 Mat. 222 (Moara Mică – Suceava); 263 (Ştefan cel Mare – Vaslui). Denumirea vine

de la turcă şi nu indică originea turcească a ariei.

76
din ele: străuneşte, muşamaua167, floricica168, doi-bulgăreşte, jumătate joc,
ţântăraşul169, ardeleneasca170, ţiitura171, pristandaua172, căzăceasca173,
rusasca174, mărunţica şi mocanca175, coasa176, leşasca177, acestora
adăugându-li-se hora, hora de mână, sârba, raţa, ciobănaşul şi altele cu
specială destinaţie pentru evoluţia diferitelor grupuri de personaje:
căldărăreasca178, arnăuţeasca, hărăpeasca179, moşnegeasca, jidăneasca,
şătrăreasca180, ursăreasca181, corturăreasca182, bumbiereasca183 etc. Intră în
obligaţia muzicanţilor să cunoască foarte bine aceste arii şi să ştie când
şi cât anume trebuie să le cânte. De altfel, conducătorul jocului
intervine adesea cu strigături sau alte semne de comandă, de genul:
„Foaie verde şi-o lalea / Ia, mai schimbă zicala!”184.
Este uşor explicabil faptul că unele variante sunt extrem de bogate
muzical, mai ales dacă alaiul se constituie dintr-un mare număr de
interpreţi. Un exemplu concludent găsim la Ştefan cel Mare, judeţul
Vaslui185, unde melodiile întrebuinţate sunt: „arnăuţeasca, greceasca,
turceasca, unirea, rusasca turcului, hărăpeasca, jidăneasca şi ţigăneasca”.
Se înţelege că atunci când în alaiuri intră şi alte măşti zoomorfe
(ursul, calul), muzica are de susţinut şi ariile după care acestea
evoluează în formaţiile independente.
Privind, deci, personajele care pot fi întâlnite în variantele
contemporane nouă ale alaiurilor de capră, constatăm că acestea vin să

167 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău).

168 Mat. 1 (Agăş – Bacău).
169 Mat. 233 (Buda – Bogdăneşti – Vaslui).

170 Mat. 85 (Balţaţi – Iaşi).

171 Mat. 22 (Lipova – Bacău).
172 Mat. 148 (Ţiganaşi – Iaşi); 152 (Vânători – Cuza Vodă – Iaşi).

173 Mat. 5 (Berzunţi – Bacău).

174 Mat. 225 (Vicov de Jos – Suceava).

175 Mat. 26 (Parava – Bacău).
176 Mat. 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani).

177 Mat. 158 (Bicazul Ardelean – Neamţ); 162 (Buruieneşti – Doljeşti – Neamţ).
178 Mat. 22 (Lipova – Bacău).
179 Mat. 109 (Dumbrava – Ciurea – Iaşi).

180 Mat. 141 (Şcheia – Iaşi).

181 Mat. 207 (Câmpulung Moldovenesc – Suceava).

182 Mat. 232 (Broşteni – Ivăneşti – Vaslui).
183 Mat. 207 (Câmpulung Moldovenesc – Suceava).

184 Mat. 88 (Borosoaia – Plugari – Iaşi).

185 V. Adăscăliţei, Teatrul popular de Anul Nou din judeţul Vaslui, p. 74.

77
mărturisească atât vechimea manifestării respective, cât şi
nenumăratele puncte de contact cu cele mai diverse epoci istorice prin
care obiceiul s-a păstrat. Fiecare categorie de personaje arată cu
prisosinţă acest lucru. Astfel, vechiului dragoman (cum am văzut) îi
corespunde miliţianul de astăzi, fluierarului – clarinetistul sau
acordeonistul, măştii zoo-antropomorfe de capră – lipsa oricărei
reprezentări concrete ş.a.m.d. Istoria s-a insinuat în cele mai mici
amănunte, faptele etnografico-folclorice prezentând o incontestabilă
valoare documentară.
Dispunând acum de cunoaşterea personajelor componente ale
alaiurilor de capră, putem aborda chestiunea tipurilor de spectacol în
care această mască are o poziţie preponderentă.

*
Sunt foarte rare cazurile când două variante ale alaiului caprei sunt
la fel. Diferenţele care apar pleacă fie de la numărul de personaje, fie de
la semnificaţia fiecăruia din acestea, fie de la modalitatea de
reprezentare a măştii principale şi, adesea, ceea ce este mai important,
de la momentele care compun reprezentaţia; ba chiar de la felul cum
este concepută aceasta. De altfel, tocmai modalitatea de concepţie a
spectacolului cu alaiul caprei este aceea care explică tipurile diferite de
spectacol pe care le întâlnim. Vârsta acestora este, desigur, deosebită şi
s-ar putea stabili o cronologie a apariţiei lor, lucru spre care vom tinde
şi noi în observaţiile de faţă.
Iată principalele tipuri de spectacol cu capra, care apar în Moldova:
1. capra cu strigături;
2. capra spectacol teatral;
3. capra manifestare muzical-coregrafică
lipsită de orice text literar.

1. Capra cu strigături, după părerea noastră, este forma cea mai

veche care s-a păstrat până astăzi. Procedând la marcarea pe hartă a
localităţilor unde ea există rezultă următoarele: în dreapta Siretului, pe
jumătatea de jos a cursului acestuia, din dreptul Paşcanilor şi până în
munţi, adică pe teritoriile judeţelor Neamţ, Bacău, Vrancea, ca şi în
stânga Siretului, porţiunea cuprinsă până la Prut, din dreptul
Bârladului şi până la Galaţi, adică în judeţul Galaţi şi partea extrem-
sudică a judeţului Vaslui, domină evident acest tip de spectacol,
78
variantele tip teatru popular şi cele tip spectacol muzical-coregrafic fără
text literar fiind cu totul sporadice. Dar, aceasta este tocmai porţiunea
din Moldova care în genere are un repertoriu de teatru popular mai
puţin variat, dovedind că genul respectiv a evoluat într-un ritm mai
reţinut, în comparaţie cu celelalte zone moldoveneşti. Aşadar, întâlnim
capra cu strigături acolo unde manifestările dramatice folclorice s-au
păstrat mai aproape de substrat. La urma urmelor, strigătura, ca specie
literară populară, trebuie interpretată ca având la origini strânse
legături cu incantaţia, cu textele magice. De altfel, despre această
realitate găsim încă mărturii în folclor, chiar dacă acestea provin din
zone aşezate în afara celei unde întâlnim capra cu strigături. Căci, mai
sunt locuri care păstrează pentru denumirea speciei „strigătură” pe
aceea de „descântec”186, susţinând tocmai ideea la care ne-am referit.
Deci, capra cu strigături stă mai aproape, decât alte forme de spectacol,
de forma originară, magico-ritualică. Din strigăturile contemporane ale
variantelor sale este foarte greu să mai desprindem valorile magice
iniţiale, lucru pe care nici nu ni-l propunem.
În esenţă, strigăturile sunt totdeauna un adevărat libret-program
pentru muzica şi jocul personajelor din alai şi explicaţia oferită
spectatorului.
Există două stiluri principale de prezentare a strigăturilor: vorbit şi
cântat. Înclinăm să credem că stilul vorbit este mai vechi, deoarece îl
întâlnim şi la descântec, cântecele ritualice de ploaie (şi alte manifestări
de o vârstă asemănătoare).
Rostirea strigăturilor se face într-un ritm întotdeauna respectat, fără
a fi peste tot acelaşi. Sunt situaţii când un singur personaj îşi asumă
acest rol, el putând fi strigătorul187, ciobanul188, moşneagul189, ursarul190
şi chiar jidanul191, harapul192 sau mareşalul193. În aceste categorii noi

186 Bd. 3 m – Reuseni, Udeşti, Suceava; Culege Bârleanu Viorel de la Ioniţă

Minodora, în 1969; Bd. 5 m – Şcheia, Suceava; Culege Popa Ştefan de la Păcurari

Margareta, în 1969.
187 Mat. 12 (Climeşti – Bereşti Bistriţa – Bacău).

188 Mat. 48 (Darabani – Botoşani); 149 (Valea Seacă – Iaşi).

189 Mat. 144 (Tansa – Iaşi).

190 Mat. 188 (Şoimăreşti – Neamţ).
191 Mat. 61 (Putureni – Coţuşca – Botoşani); 228 (Banca – Vaslui).

192 Mat. 63 (Răchiţi – Botoşani).

193 Mat. 177 (Mădei – Borca – Neamţ).

79
regăsim sugestia învestiturii cu atribute magice de care dispunea un
anume personaj din alai. Sunt însă şi cazuri când doi inşi strigă
împreună194. De obicei, când este vorba de mai mulţi participanţi la
rostirea strigăturilor, modalitatea de spunere a acestora anunţă apariţia
dialogului, de multe ori alternarea versurilor sugerând o veritabilă
discuţie. Aşa se întâmplă când rostirea lor se face de moş şi babă195, sau
de ţigan şi de turc196, de căpitan şi vornic197, de fată şi turc198. Cu atât
mai evidentă este impresia de dialog când numărul celor care strigă pe
rând este şi mai mare, ca de pildă: turcul, turcoaica şi jidanca199 sau mai
mulţi ofiţeri (pe rând)200.
De un efect aparte se bucură maniera rostirii strigăturilor astfel:
versul spus de un singur ins este reluat de întreaga ceată201. Efectul
deosebit constă în sublinierea sensurilor ce se realizează cu ajutorul
acestui procedeu, ca şi prin obţinerea unei ritmici cu rezonanţe de
incantaţie, ca şi în cazul altor reprezentaţii practicate în creaţiile
folclorice străvechi.
În sfârşit, de aceeaşi factură este şi procedeul rostirii strigăturilor de
către două grupuri în care se împart personajele, întâlnit la Oglinzi,
judeţul Neamţ202, şi socotit de noi ca fiind un caz cu totul particular,
deoarece cele două grupuri rostesc încrucişat fiecare cântecul său,
aşadar: două texte cu sensuri aparte, dar mai apare şi un al treilea sens
din interpretarea textului rezultat, fără a ţine seama de intercalări. Iată
un fragment din ce se strigă la spectacolul respectiv:

Primul grup rosteşte:

„Aseară, când a-nsărat

Veneam de la crâşmă bat.
Pe uliţa-ntunecoasă

194 Mat. 94 (Cepleniţa – Iaşi).

195 Mat. 245 (Gura Albeşti – Albeşti – Vaslui).
196 Mat. 9 (Cerdac – Slănicul Moldovei – Bacău).

197 Mat. 36 (Albeşti – Botoşani).

198 Mat. 273 (Ploscuţeni – Vrancea).

199 Mat. 50 (Dimăcheni – Corlăteni – Botoşani).
200 Mat. 24 (Mânăstirea Caşin – Bacău).

201 Mat. 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi); 150 (Victoria – Iaşi); 220 (Mălini – Suceava).
202 Mat. 179 şi 180 (Oglinzi – Răuceşti – Neamţ).

80
 Nimerii la altă casă
Unde-i nevasta frumoasă
Şi bărbatul dus de-acasă;
Şi bărbatu-i la chirie...”

Al doilea grup spune:

„Numai foaie, foaie-aşa.

Tot mai jos, căpriţă, jos
Şi mi-o joacă tot frumos;
Tot frumos şi aşezat
Ca frunza de păr uscat,
Tot frumos şi mărunţel
Ca frunza de pătrunjel!”

Şi acum, sensul rezultat din ignorarea intercalărilor îl putem uşor

afla citind în continuare versurile de pe fiecare rând, din amândouă
textele.
Mai numeroase sunt, însă, cazurile când toate strigăturile se spun
în cor, fie de către turci203, fie de către harapi204, ofiţeri205, artişti206 sau
de către toţi mascaţii207. Alteori, toţi cei care compun alaiul strigă208.
Modalitatea respectivă face ca spectacolul să capete multă vigoare.
Numai rareori209 ritmul strigăturii este întărit de cel al tobei, lucru care
ne face să presupunem că instrumentul muzical respectiv, toba, a intrat
puţin sau deloc între cele folosite de străvechii autohtoni care au
transmis spre noi această manifestare.
Totalul strigăturilor folosite de un alai poartă denumirea de
„comanda caprei”210, denumire sugestivă pentru rolul ce li se atribuie.
Stilul cântat al prezentării strigăturilor nu arată alte modalităţi de
combinare a celor care au atribuţia respectivă. În genere se foloseşte
aceeaşi melodie: „a caprei”.

203 Mat. 31 (Scurta – Orbeni – Bacău).

204 Mat. 33 (Spria de Jos – Satul Nou – Bacău).
205 Mat. 137 (Sireţel – Iaşi).

206 Mat. 186 (Săbăoani – Neamţ).

207 Mat. 190 (Tarcău – Neamţ).
208 Mat. 229 (Berezeni – Vaslui).

209 Mat. 32 (Secuieni – Bacău).

210 Mat. 49 (Darabani – Botoşani).

81
 Cele mai multe strigături par a fi comenzile de joc. Cu toate că
există variante bazate numai pe acestea, de obicei, strigăturile comandă
de joc se intercalează cu strigăturile de atmosferă, al căror volum şi rol nu
este deloc neglijabil. Există şi o categorie de strigături bivalente, pe care
le-am putea interpreta, în acelaşi timp, comenzi de joc şi strigături de
atmosferă. Este vorba de strigăturile iniţiale şi finale, care ajută la
hotărnicirea începutului şi sfârşitului jocului, adresându-se deopotrivă
cetaşilor şi gospodarilor.
Strigăturile comenzi de joc sunt adresate, mai ales, caprei,
sugerându-i-se prin intermediul lor mişcările pe care trebuie să le facă,
aşa cum rezultă din exemplele:

„Sus, sus, sus, la mugurel,

Jos, jos, jos la troscoţel”211,

comandă care solicită când înălţarea, când scoborârea măştii populare

din joc.

Sau:

„Şi mi-o-ncepe pe bătute,

Ca la vânători de munte!”212.

În alt caz apar aluzii la obiceiul înfruntării cetelor ce se întâlnesc:

„Şi păzeşte-ţi coarnele,

Că le-or bate caprele!”213.

Întrucât dispunem de acest ilustrativ exemplu, când aproape toată

comanda caprei se compune din strigături comandă de joc pentru
masca acesteia, îl dăm aici:

„Şi iar verde lăzioară,

Ia, mi-o-ncepe, căprioară;
Şi mi-o-ncepe revărsat

211 Mat. 163 (Ceahlău – Neamţ).

212 Mat. 8 (Căiuţi – Bacău).
213 Mat. 16 (Fundoaia – Huruieşti – Bacău).

82
 Ca frunza de măr uscat;
Şi mi-o-ncepe mărunţel
Ca frunza de pătrunjel!
Frumos, căpriţo, frumos,
Că-ţi cade hârtia jos
Şi hârtia de-o cădea
N-ai avea ce mai juca!
Şi iar verde peliniţă,
Ia la horă pe fetiţă;
Şi iar verde de-un lipan,
Pleacă-ţi capul la cioban,
La cioban şi la flăcăi,
Că şi ei sunt tot de-ai tăi!”

Dar, conducătorul jocului este atent şi la indicarea intrărilor altor

personaje, ca în cazurile:

„Foaie verde şi-un susai,

Voi, căpriţe şi voi, cai,
După mine haida-hai!”214

când se adresează măştilor animale. Sau:

„Altă foaie fir mărar,

Schimbă hora, lăutar!
Foaie verde brazi mărunţi,
Schimbă hora la urâţi!”215

când li se atrage atenţia deopotrivă lăutarilor cât şi urâţilor, în legătură

cu ceea ce urmează să facă. Sau următorul fragment care se adresează
ciobanului:

„Ciobănaşul, săracu’,
El le ştie năravu;
Care stă şi care nu,
Care dă cu picioru!”216 ş.a.m.d.

214 Mat. 220 (Mălini – Suceava).

215 Mat. 2 (Albele – Bârsăneşti – Bacău).
216 Mat. 171 (Hangu – Neamţ).

83
 Strigăturile de atmosferă implică adesea şi capra. Şi de pildă:

„Laia cu chimeriul lat,

Trage-o roată pi la pat
Şi vezi fetele ce fac!
Ele fac a vreme bună
Şi tu sai ca o nebună”217.

Sau exemplul următor cu ascuţite elemente de critică socială:

„Asta-i capră din oraş

Cu cercei şi guleraş!”218 etc.

Adesea, strigăturile respective nu au nici o legătură cu vreuna din

reprezentările zoomorfe sau antropomorfe prezente, ci descind direct
din cântecele lirice ale locului. Iată şi pentru această categorie de
materiale câteva exemple:

„Foaie verde ca lipanul,

De trei ori potcovii calul
Ca să urc la mândra dealul”219.

Sau:

„Ia grădina cu doi nuci

Să dau apă la doi junci.
Sunt doi junci şi mor de sete,
N-are cine să-i adăpe.
Că, cine i-o adăpat?
O fetiţă şi-un băiat,
Fetiţa s-o măritat,
Băiatul s-o însurat”220.

217 Mat. 61 (Putureni – Coţuşca – Botoşani).

218 Mat. 184 (Războieni – Neamţ).
219 Mat. 1 (Agăş – Bacău).
220 Mat. 25 (Orşa – Livezile – Bacău).

84
 Şi chiar dintr-un cântec, care vădeşte anumite potriviri cu ceea ce
personajele ar avea să-şi spună:

„Unde-or fi oameni mai mulţi

La mine să nu te uiţi;
Unde-or fi mai puţintei
Ochii tăi să fie-ai mei”221.

Necesare ni se par şi câteva fragmente din strigăturile de atmosferă,

care localizează datina susţinută:

„Foaie verde ardei iuţi,

Asta-i capra din Căiuţi!”222

Sau:

„Foaie verde de marari,

Asta-i capra din Plugari!”223

Şi:

„Foaie verde trei urzici,

Asta-i capra din Fâstâci,
Cu mergelile de nuci”224.

Alteori sunt date elemente descriptive de recunoaştere:

„Căpriţa de la Balţaţi,
Împregiurul ei mascaţi,
Legată de gât c-un lanţ”225.

Uneori, localizarea se face şi prin unele comparaţii, pentru o mai

subliniată caracterizare a notelor specifice:

221 Mat. 183 (Preoteşti – Timişeşti – Neamţ).

222 Mat. 8 (Căiuţi – Bacău).
223 Mat. 122 (Plugari – Iaşi).

224 Mat. 241 (Fâstâci – Vaslui).

225 Mat. 113 (Lungani – Iaşi).

85
 „Când erai la Uriceni
Tu mâncai numai strujeni;
Iar acum, la Copalău,
Tot te plângi că trăieşti rău”226.

Cum spuneam şi mai înainte, strigăturile iniţiale şi cele finale, în

egală măsură comenzi de joc cât şi strigături de atmosferă, sunt şi ele
numeroase şi variate. Iată câteva care anunţă de fapt că, în urma
încuviinţării date de gospodari, spectacolul poate începe:

„Foaie verde de sulfină,

Intră-n casă, gospodină,
Şi dă faţa la lumină;
La lumina lămpilor,
La faţa cucoanelor!”227.

Sau:

„Lemn de fag, lemn de fag,

Poftim, laie, peste prag!”228.

Mult mai bogate sunt strigăturile finale, de felul:

„Complimente, tot cu flori,

Şi la anii viitori!”229

Sau:

„Foaie verde de negară,

Capra noastră iese-afară!”230.

226 Mat. 45 (Copalău – Botoşani).

227 Mat. 60 (Pleşani – Călăraşi – Botoşani).
228 Mat. 49 (Darabani – Botoşani).

229 Mat. 16 (Fundoaia – Hurueşti – Bacău).

230 Mat. 39 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani).

86
 Şi:

„Foaie verde de-un chibrit,

Capra noastră s-a oprit!”231.

Şi chiar:

„Foaie verde lemn dughit,

Piesa noastră s-o gătit!”232.

Numai în unele cazuri, în locul strigăturilor finale apar formule de

încheiere, transferate aici de la alte datini. Astfel, la Chicerea – Tomeşti
– Iaşi, la sfârşitul jocului se cântă ca la „Jieni”, aşa cum la Mădei – Borca
– Neamţ finalul se aseamănă cu cel al puguşoarelor:

„Hopuri, hopuri, hopurate,

La mulţi ani cu sănătate;
Hopuri, hopuri, hopurele,
La mulţi ani cu viorele!”.

Remarcabil este faptul că în puţine variante ale caprei cu strigături

îşi face loc momentul dramatic al îmbolnăvirii animalului, în unele
cazuri a morţii acestuia, ca la capra – spectacol teatral. Atunci se
folosesc strigături anume care provoacă scene precise. Uneori,
momentul este marcat schematic, între strigături strecurându-se şi
următoarele:

„Foaie verde foaie lată,

Fă-te, măi căpriţă, moartă!”233.

Alteori, ideea este mai dezvoltată, trecându-se şi la unele

consideraţii:

„I, săraca capra mea,

Era bună, era rea,

231 Mat. 42 (Călugăreni – Ungureni – Botoşani).

232 Mat. 82 (Andrieşeni – Iaşi).
233 Mat. 8 (Căiuţi – Bacău).

87
 Ea căsuţa mi-o hrănea
Ca un car cu patru boi,
Scăpa casa din nevoi!”234,

nelipsind nici exclamaţiile de bucurie provocate de ieşirea din impas

odată cu învierea animalului:

„Aoleo, ce bine-mi pare

C-am văzut capra-n picioare!”235.

Existenţa acestor scene mimate în capra cu strigături ne arată că, de

fapt, dramaticul apare – uneori – înaintea dialogului, fără ca să fie
obligatoriu şi total determinat de acesta.
În fond, capra cu strigături prezintă un susţinut dialog de arte,
antrenând forme dintre cele mai diverse: muzica, literatura, coregrafia,
plastica, mima ş.a. Din acest punct de vedere, ea nu se deosebeşte cu
nimic de alte jocuri dramatice cu măşti zoomorfe cunoscute în folclorul
românesc şi la alte popoare. Faptul că tipul respectiv de spectacol cu
capra este mai vechi decât celelalte ni se pare a fi susţinut de evoluţia
obişnuită a alaiurilor respective spre dramatizare pe baza dialogului,
pe prim plan trecând aceste mijloace de definire a genului şi
renunţându-se puţin câte puţin la utilizarea celorlalte forme de expresie
artistică. Căci, într-adevăr, în spectacolul capra text literar dialogat,
elementele coregrafice, muzicale trec pe un plan secundar, sfera de
manifestare a sincretismului îngustându-se vizibil.

2. Judecând după elementele sale de sprijin, capra spectacol teatral

nu este o formă prea veche; în orice caz, vârsta sa seculară stă departe
de aceea milenară a tipului luat în discuţie la început, pentru că – de
cele mai multe ori – se bazează pe receptarea unor date caracteristice
anumitor spectacole din repertoriul manifestărilor dramatice
moldoveneşti, cu o origine şi vechime despre care s-a făcut
demonstraţia şi sunt destul de noi. Este drept că dezvoltarea caprei în
tipul de spectacol de teatru nu trebuie pusă exclusiv pe seama
contaminărilor suferite de alaiul acesteia, cu celelalte forme de teatru

234 Mat. 37 (Băbiceni – Durneşti – Botoşani).

235 Mat. 33 (Spria de Jos – Satul Nou – Bacău).
88
popular existente în circuitul folcloric al ultimelor secole. Căci, fără
îndoială, au existat anumite premise interne ale alaiului respectiv, care
au facilitat evoluţia spre treapta respectivă. De pildă, momentul căderii
animalului (din diferite cauze) sau chiar al morţii acestuia, doar mimat
sau relatat în capra cu strigături, s-a putut – cu încetul – dezvolta într-o
scenetă dialogată, aşa cum găsim astăzi probe în nenumărate variante.
De altfel, acest lucru este demonstrat incontestabil de multitudinea
ipostazelor în care capra leşină sau este ucisă. În unele materiale ea este
deocheată236, în altele îşi pierde firea de frica lupului şi a casapului237,
după cum se întâmplă ca pricina să fie boala de aftoasă238 sau de
„bronhoplomonie”239, ori hrana proastă (cum constată doctorul240, care
spune stăpânului animalului: „I-ai dat fân mucegăit / Şi popuşoi
afumaţi / De la gospodărie furaţi”), ceea ce explică – într-un fel –
situaţia constatată tot de doctor241, când se arată că e vorba de o
„constupaţie”.
În faţa acestei avalanşe de explicaţii referitoare la cauzele care
determină căderea caprei este, parcă, foarte greu să mai luăm în
consideraţie, fără reţinere, afirmaţii ca aceea a lui J. Frazer242, după care
moartea şi învierea animalului în jocurile dramatice cu măşti zoomorfe
ar semnifica reînnoirea ciclurilor naturii. Şi totuşi nu trebuie să pierdem
din vedere nici faptul că materialele pe care noi ne bazăm observaţiile,
acum, sunt reprezentative pentru vârstele târzii ale obiceiului şi că ele
se prezintă într-o formă deosebit de evoluată, deci depărtată de cea
originală, atât ca semnificaţie cât şi ca manifestare.
Unele variante au simţit nevoia să motiveze întreaga peregrinare a
mocanului şi a caprei sale, în consens cu particularităţile vieţii social-
economice caracteristice veacurilor de mijloc. Mocanul este considerat,

236 Mat. 63 (Răchiţi – Bacău); 209 (Dolheştii Mici – Suceava).

237 Mat. 78 (Ţepu – Galaţi).
238 Mat. 144 (Rediu Aldei – Aroneanu – Iaşi).

239 Mat. 231 (Bogdăniţa – Vaslui).

240 Mat. 118 (Moşna – Iaşi).
241 Mat. 111 (Grajduri – Iaşi).

242 James Georges Frazer, Le rameau d’or, Paris, 1924 [Creanga de aur, Traducere de

Octavian Nistor, Note de Gabriela Duda, vol. III, Bucureşti, 1980, p. 326-332].
89
în multe din variantele botoşănene243, ca provenind de peste munţi, din
locuri îndepărtate (s-ar părea din Transilvania, căci însuşi termenul
prin care este denumită îndeletnicirea sa trimite, lingvistic vorbind, la
provincia respectivă, în Moldova – în mod curent – păzitorului de oi şi
de capre spunându-i-se cioban)244. În materialul de la Albeşti –
Botoşani245, mocanul spune: „Caut muguri – mugurele / Pentru
căpriţele mele”. În varianta de la Bivolari – Dobârceni – Botoşani246,
mocanul declară: „Ş-am văzut că iarna-i goală / M-am luat cu capra-n
ţară”. Tot acolo, sergentul îl întreabă pe mocan: „Dar, ce cauţi? –
Iernatic”247, ceea ce trimite la obiceiul pendulării turmelor, practicat
veacuri la rând, între zonele de munte şi cele de baltă (între
Transilvania şi văile Siretului şi Prutului din Moldova). De altfel, în altă
parte248, la Pădureni – Dobârceni – Botoşani, mocanul recunoaşte
expres: „Şi-am venit aici / C-am auzit că fâneţele-s mai gustoase / Şi
apele mai răcoroase”.
Făcând sinteza acestei stări de lucruri, materialul249 din Cismăneşti
– Dobârceni – Botoşani ne oferă fragmentele următoare: „Căpitanul: –
De unde vii, mocane? Mocanul: – De la munte, cucoane! – Şi, până aici
nu ai avut loc de iernat? – Am avut, dar nu am vrut, / Căci pe unde am
trecut / Numai paie de grâu am găsit. / Dar în ţara dumitale / Înflorită
ca o floare, / Am găsit ...”.
Suprimată de oricare dintre personaje, care putea fi duşmanul
mocanului sau ciobanului, capra se ridică uneori fără explicaţii250 sau
învie cu leacuri băbeşti251, cu descântece252, cu rugăciuni253, cu leacuri

243 Mat. 35 (Albeşti – Botoşani); 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani); 39 (Bivolari –

Dobârceni – Botoşani); 43 (Cismăneşti – Dobârceni – Botoşani); 59 (Pădureni – Dobârceni

– Botoşani).
244 V. Adăscăliţei şi Lucia Cireş, „Mocănaşii”, datină – spectacol în Moldova, în „Revista

de Etnografie şi Folclor”, XV (1970), nr. 4, p. 321-333.

245 Mat. 35 (Albeşti – Botoşani).
246 Mat. 38 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani).
247 Mat. 39 (Bivolari – Dobârceni – Botoşani).

248 Mat. 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani).

249 Mat. 43 (Cismăneşti – Dobârceni – Botoşani).

250 Mat. 37 (Băbiceni – Durneşti – Botoşani).
251 Mat. 60 (Pleşani – Călăraşi – Botoşani).

252 Mat. 79 (Ţigăneşti – Munteni – Galaţi); 94 (Cepleniţa – Iaşi); 126 (Popeşti – Iaşi);

217 (Horodnic de Sus – Suceava); 236 (Dăneşti – Vaslui).

90
de la farmacie254, beneficiind de tratament modern, injectându-i-se
penicilină cu o pompă de flit255, după cum poate fi supusă şi
tratamentelor empirice străvechi, luându-i-se sânge cu stricneaua256. Un
anume rol este atribuit şi promisiunilor ce i se fac, revenindu-şi când
aude vorbindu-se de zahăr257 sau de „rachiu şi fripturică”258, cu atât
mai mult de „ţapi”259.
Varietatea comentariilor la acest moment, ca şi a soluţiilor aflate
pentru depăşirea lui este atât de mare încât istoriceşte se explică prin
urmele lăsate de nivelul conştiinţei sociale caracteristic diferitelor etape
ale dezvoltării societăţii. Căci nu numai descântecul rezolvă situaţia
dificilă, ci şi mijloace desobit de moderne (tratamentul cu penicilină).
Provocată de cele mai diferite personaje (de evreu – cu puşca unui
căpitan, cu care se juca din întâmplare260); de turc, cu sabia261; de
vânător – tot cu puşca262; din nou de turc dar cu buzduganul263; de
jandarmi264, de grădinar265, moartea caprei ajunge să fie curând
recuperată.
Se poate aprecia că dialogul purtat în jurul acestui moment este cel
propriu jocului caprei tip spectacol-teatral. În cazul variantelor
respective textul este organic dezvoltat din nevoia de a depăşi mai
vechiul stadiu mimat, semnalat şi la capra cu strigături. Dar, ca şi în alte
cazuri des întâlnite în domeniul teatrului popular, alaiul caprei
spectacol teatral nu se bazează numai pe această scenetă, îmbogăţindu-
se substanţial, cum am spus şi ceva mai înainte, cu sugestii şi elemente

253 Mat. 107 (Drăguşeni - Şcheia – Iaşi). Astăzi rugăciunea apare ca o parodie spusă

de evreu: „Doamne, Maică preacurată / Pe la gură nespălată...” şi Mat. 211 (Drăguşeni –

Suceava). În această variantă, rugăciunea este spusă de moşneag, amintind descântecul
de la cerb.
254 Mat. 54 (Gorbăneşti – Botoşani); 67 (Vânători – Gorbăneşti – Botoşani).
255 Mat. 124 (Podu Iloaiei – Iaşi); 151 (Vânători – Iaşi).
256 Mat. 243 (Gârceni – Vaslui); 68 (Vlădeni – Corlăteni – Botoşani).

257 Mat. 171 (Hangu – Neamţ).

258 Mat. 169 (Drăgăneşti – Neamţ).
259 Mat. 231 (Bogdăniţa - Vaslui).

260 Mat. 35 (Albeşti – Botoşani).

261 Mat. 90 (Borşa – Vlădeni – Iaşi).

262 Mat. 235 (Cozmeşti – Deleşti - Vaslui).
263 Mat. 265 (Tăcuta - Vaslui).

264 Mat. 221 (Moara Mică – Suceava).

265 Mat. 130 (Răducăneni – Iaşi).

91
preluate de la alte manifestări dramatice cu care coexistă în realitatea
folclorică de la sărbătorile de iarnă. Sugestiile şi elementele respective,
uneori, nu au o justificare logică. Dar, nu logica este cea care trebuie şi
poate – total – să le explice prezenţa. Aşa se face că, în numeroase
cazuri, textul literar – dramatic, în alaiul caprei spectacol teatral, este
mult mai larg. De pildă266, la Dobârceni – Botoşani, după jocul cu
strigături urmează cunoscutul dialog dintre Anul Vechi şi Anul Nou,
personaje care – adesea – susţin singure un spectacol independent sau
care, alteori, ca şi aici, ajută la stabilirea cadrului temporal de
desfăşurare a datinii, situaţie întâlnită (mai cu seamă) la teatrul
haiducesc. Dacă în cazul Anului Vechi şi Anului Nou avem de remarcat
un împrumut total, în alte situaţii sunt preluate doar anumite
personaje, dimpreună cu o parte din replicile pe care, în spectacolul de
origine, le au. Astfel, de la spectacolul Nunta sau Nunta ţărănească
apar frecvent, cum s-a putut vedea şi din lista de personaje, mirele,
mireasa, vornicul, într-o serie întreagă de variante267. Altă legătură
decât simultaneitatea desfăşurării datinilor acestea în timp nu putem
descoperi.
De asemenea, frecvente sunt şi preluările unor personaje şi
episoade din teatrul de haiduci268. O caracterizare mai proprie a acestei
stări de lucruri ne determină să vorbim despre contaminarea jocului
caprei cu alte manifestări dramatice de la sărbătorile de iarnă,
contaminare frecvent întâlnită şi cu consecinţe evidente în îngroşarea
filoanelor dramatice pe care se sprijină tipul de spectacol discutat.
Tabloul real al contaminărilor respective se creionează corespunzător
dacă avem în vedere prezenţa cailor269, a cerbului270, a ursului271, a
irozilor272. Dar, fenomenul acesta al contaminării atât de comun celor

266 Mat. 52 (Dobârceni – Botoşani).

267 Mat. 103 (Cuza Vodă – Iaşi); 104 (Cuza Vodă – Aroneanu – Iaşi); 109 (Dumbrava –
Ciurea – Iaşi); 117 (Mogoşeşti – Iaşi); 123 (Pocreaca – Schitu Duca – Iaşi); 136 (Roşcani –
Trifeşti – Iaşi); 153 (Vlădeni – Iaşi); 178 (Neagra – Taşca – Neamţ).
268 Mat. 34 (Vladnic – Parincea – Bacău); 59 (Pădureni – Dobârceni – Botoşani); 104

(Cuza Vodă – Iaşi); 116 (Mogoşeşti – Iaşi) ş.a.

269 Mat. 61 (Putureni – Coţuşca - Botoşani); 66 (Şendriceni - Botoşani); 135 (Roşcani –

Trifeşti – Iaşi); 136 (Roşcani – Trifeşti – Iaşi).

270 Mat. 61 (Putureni – Coţuşca – Botoşani).
271 Mat. 93 (Butea – Iaşi).

272 Mat. 104 (Cuza Vodă – Aroneanu – Iaşi); 133 (Rediul Aldei – Aroneanu - Iaşi); 117

(Mogoşeşti – Iaşi); 136 (Roşcani – Trifeşti – Iaşi); 274 (Soveja – Vrancea).

92
mai diverse manifestări folclorice nu se împlineşte întotdeauna în
sensul dominării caprei. Se întâmplă adesea ca aceasta să apară în
forma unui element asimilat unor alte manifestări dramatice,
constituind doar o părticică – şi nu dintre cele mai importante – a
acestora, pierzându-şi (deci) independenţa. Aşa se petrec lucrurile în
cazul cârdului273, al rândului de flăcăi274, al crilei275, al horei, al malancăi276 şi
– mai ales – al vălăretului277. După opinia noastră, aceste cazuri de
adaptare a caprei în stare de element component al altor manifestări
dramatice folclorice moldoveneşti sunt importante pentru că arată o
direcţie posibilă de evoluţie a faptului folcloric urmărit, în etapele
desacralizării lui, când valoarea primordială pe care o are este aceea de
simbol tradiţional.
Folosirea dialogului în acest tip de spectacol cu capra nu stă la
îndemâna păstrătorilor folclorului într-un chip prea facil. De aceea,
valoarea variantelor respective este, în mod curent, din punct de vedere
estetic, mai scăzută în raport cu valoarea materialelor de capră cu
strigături. Cu toate acestea, însemnătatea materialelor despre capra
spectacol teatral nu este deloc neglijabilă şi trebuie să înţelegem că,
chiar dacă acestea prezintă limite din punct de vedere valoric-artistic,
din punctul de vedere al evoluţiei conceptului popular de teatru
reprezintă un indiscutabil proces, pregătind înţelegerea şi abordarea
într-o manieră nouă, a altor teme, deschizând calea receptării şi
dezvoltării teatrului popular de idei atât de caracteristic culturii noastre
folclorice începând cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Fără
aceste naive forme ale tipului de capră spectacol teatral este greu să ne
imaginăm că teatrul haiducesc s-ar fi putut dezvolta aşa cum s-a
dezvoltat, atât de repede şi atât de mult, izbutind ca în mai puţin de un
secol să concureze, ca frecvenţă şi aderenţă la public, milenarului joc al
caprei, a cărei prezentare o facem aşa pe larg.

273 Mat. 55 (Gorbăneşti – Botoşani).

274 Mat. 256 (Rafaila – Vaslui).
275 Mat. 272 (Paltin – Vrancea); 276 (Vidra – Vrancea).

276 [V. Adăscăliţei, Malanca, o formă de colindă ruteană, întâlnită în Moldova şi Bucovina,

în „Ţara Fagilor”, VIII (2000), nr. 4; republicat în vol. Românitatea de sus. Repere etnologice,
Rădăuţi, 2004, p. 68-71].
277 Mat. 251 (Mitoc – Sârbi – Vaslui); 267 (Tomeşti – Vaslui); 268 (Tomeşti – Vaslui);

270 (Voineşti – Vaslui).

93
 3. Al treilea tip de spectacol este capra manifestare coregrafic-
muzicală, fără vreun text literar. Faptul că noi îl luăm în discuţie după
prezentarea caprei cu strigături şi a tipului capră spectacol teatral nu
este rezultat din vreo tendinţă de cronologizare, spre care am râvni.
Acesta este doar mai evoluat decât capra cu strigături, însă, în raport cu
capra spectacol teatral, el se defineşte prin alte trăsături; în orice caz,
deosebite faţă de cele dramatice. Căci, capra manifestare muzical-
coregrafică, lipsită de orice text literar, este mai curând un obicei, o
datină evoluată, decât un spectacol teatral propriu-zis. Acolo unde
apare, capra de acest tip îşi asumă rosturile generale ale datinilor cu
caracter dramatic, reprezentând alaiul multiplelor sensuri şi funcţiuni,
care se deduc şi cu care sunt învestite din şi în toate celelalte jocuri şi
manifestări tradiţionale de la sărbătorile de iarnă. Întotdeauna, în cazul
acestui tip de capră, numărul participanţilor este impresionant;
aproape invariabil, muzica este susţinută de fanfară; lucru explicabil
dacă avem în vedere mulţimea personajelor cumulate. În alai intră
tinerii din sat cei mai reprezentativi ai generaţiei, alte manifestări
dramatice fiind în raport cu aceasta, pe un plan secundar.
Prin practicarea acestui tip de capră se realizează sinteza
concepţiilor şi practicilor despre jocurile cu măşti. Faţă de capra cu
strigături şi capra spectacol teatral, acest tip de capră este caracterizat
prin solemnitate susţinută deopotrivă de atitudinea actorilor, ca şi de
atitudinea spectatorilor. De aceea şi preponderenţa mai mult decât
evidentă a frumoşilor sau gătiţilor. Am mai putea aprecia că în acest
caz ne aflăm mult mai aproape de ceea ce obişnuit se numeşte Capra
mare. Varianta de la Balţaţi – Iaşi, deşi nu este extrasă dintr-o zonă unde
spectacolul în forma respectivă să apară în chip masiv, este deosebit de
reprezentativă278. Cităm personajele care o compun: capra, moşneagul
(uneori numit ciobanul), baba, irodul (fiind cel ce dirijează întreaga ceată;
el sărută mâna gospodarilor de casă; joacă fetele gazdei; încasează
banii; primeşte colacul; poartă costum naţional, bârneţe pe bust şi pe
mâini), fata (care are grijă de podoabele caprei şi, în casele fără fete,
joacă cu irodul), căldărarul, ursarii (2 până la 10, au obrăzare, penaje pe
cap, puşi mereu pe ghiduşii), jidanul şi muzicanţii. Nu se strigă, nu se
dialoghează. În schimb se joacă după melodiile: Capra, Ardeleneasca,

278 Mat. 85 (Balţaţi - Iaşi).

94
Ciobănaşul, Sârba; se pare că în judeţul Bacău (partea sudică a acestuia)
întâlnim mai frecvent tipul respectiv de capră.
Cum apreciam şi mai înainte, capra de acest gen este o manifestare
care subliniază puterea datinei în cadrul colectivităţilor de cultură
folclorică. Acolo unde există, pe prim plan, se pare că a stat dorinţa de a
păstra obiceiul şi nu de a-i da forme cât mai moderne, teatralizarea
datinei rămânând pe un plan secundar, în orice caz, nefiind o tendinţă
caracteristică. Aproape invariabil, atribuţiile pe care le au cei ce fac
parte din acest tip de capră sunt de a se îngriji de organizarea jocului la
sărbători, atât pentru tineret cât şi pentru căsătoriţi, ziua şi seara, de a
pregăti horele de după amiază şi (mai nou) balurile de seara. De aici şi
poziţia cu totul deosebită pe care colectivitatea sătească o are faţă de
trupa respectivă, seriozitatea raporturilor (fie ele cât de efemere)
încheiate între gazde şi actori. Pentru cine cunoaşte în amănunt
vălăretul279 de la Paşti, din treimea sudică a Moldovei, o analogie cu
acesta este edificatoare, ea susţinându-se funcţional.
Aşadar, întrucât colectivitatea rurală vede în cei ce constituie acest
alai inşi chemaţi să ducă la îndeplinire dorinţele sale, acestora nu li se
mai pretinde teatralizarea datinei, în prim plan, existând deci, cu totul
alte dorinţe şi tendinţe.
Trecând în revistă cele trei tipuri de capră, rezultă că obiceiul
acesta, atât de răspândit în Moldova, chiar dacă există peste tot, se
prezintă în forme destul de variate, ca urmare a existenţei unor condiţii
diferite de evoluţie, a unor semnificaţii şi funcţii mereu altele, la care s-
a putut ajunge.

*
Ca poziţie280, capra se prezintă – de asemenea – variabil. Cea mai
răspândită şi – se pare – mai veche este capra pe brânci, adică imitând
îndeaproape patrupedul, cum se întâmplă în Bucovina şi Transilvania,
unde echivalentul acestei măşti este numit turcă. (Şi în Muntenia brezaia
este masca ce figurează un număr mai mare de animale.) În jumătatea

279 [V. Adăscăliţei, Vălăretul, ceata flăcăilor care organizează viaţa marilor sărbători ale

aşezărilor rurale din Bucovina până mai jos de Milcov, în „Ţara Fagilor”, serie nouă, VIII
(2000), nr. 3, p. 5-6; Dan Ravaru, Contribuţii la studiul „vălăretului” în judeţul Vaslui, în
„Acta Molodaviae Meridionalis”, III-IV (1981-1982), p. 218-228]
280 Următoarele paragrafe, finale, sunt reconstituite, v. mai sus, nota 1.

95
de jos a Moldovei există predominant capra în picioare, ceea ce
reprezintă o desprindere de realitate, o imagine mai „liberă” a acesteia.
Tot aşa, rare, dar nu puţine, sunt cazurile când apare capra pe prăjină (cu
capul înălţat mult de la trup, pentru a domina publicul), situaţie
consemnată atât în nordul judeţului Vaslui, cât şi în judeţul Galaţi. (Şi
polonezii cunosc şi practică acest tip de construcţie.) În sfârşit, tot mai
des în ultima vreme, întâlnim capra stea, purtată în mână şi nu
îmbrăcată, care sugerează funcţii ritualice comune între masca de
animal şi obiectul stea.
Probabil că prin influenţă de la alte jocuri dramatice cu măşti
zoomorfe, cum sunt cele ale calului sau berbecului, asistăm adesea la
multiplicarea caprei într-un număr variabil de exemplare, cum se
întâmplă pe valea Tutovei şi, uneori, în judeţul Galaţi, obicei apărut,
probabil, ca o consecinţă a viziunii familiale asupra acestui animal,
fiindcă îşi afirmă prezenţa în unele alaiuri, pe valea Bistriţei (la Borca-
Neamţ), atât ţapul, cât şi iedul sau iezii.
Etnomuzicologii sunt de părere că ritmul aksak, care însoţeşte
melodia după care dansează acest animal, cunoscută azi sub denumirea
de „pristandaua” sau „muşamaua”, din Asia şi până în Europa
centrală, este – de asemenea – un vestigiu oriental milenar. Socotim
însă hazardată folosirea termenului de „influenţă” şi îl acceptăm doar
pe cel de „similitudine”.
Atragerea jocului caprei, ca şi prezenţa jocului calului în acelaşi
repertoriu care îmbogăţeşte riturile funerare ale priveghiului, fapt
consemnat frecvent la români, este dovada temeinică a vechimii
manifestărilor respective.
Evoluat permanent, jocul caprei s-a convertit într-un spectacol
complex ataşând scenarii bine structurate în timp. Astfel, de la forma
de simplă scenetă în care personajele sunt doar capra şi ciobanul (sau
însoţitorul) – existentă astăzi în foarte multe locuri şi în tot spaţiul
românesc – a ajuns să includă scene ca îmbolnăvirea şi moartea
aparentă a personajului zoomorf şi apoi negocierea lui spre vânzare,
personajele înmulţindu-se corespunzător. Cândva, cauza îmbolnăvirii a
fost deochiul, întâmpinat cu un tratament corespunzător, aplicat de
vrăjitor. Mai târziu, explicaţia dată situaţiei ivite a fost alta: stricând
munca unui cultivator, capra a fost săgetată de acesta.

96
 Complexitatea dobândită cu vremea a transformat jocul într-un
adevărat alai, asociind rând pe rând, mai justificat sau mai puţin
justificat, personaje ca ofiţerul (conducătorul alaiului), moşul, baba,
vânătorul, negustorul (de cele mai multe ori evreu), ţiganul, ţiganca,
doctorul asistat de o soră medicală, frizerul, chiar reporterul, muzicanţii
(fluierarul, vioristul, flautistul sau acordeionistul, toboşarul), în
colectivităţile mai mari numărul lor întrecând 40 de persoane (ca la
Borca-Neamţ), ori chiar mai multe (ca în alaiurile din judeţul Vaslui,
vălăretele din Rafaila, Todireşti, Voineşti, Ivăneşti sau Oşeşti, unde capra
pe prăjină este numită Capra Mare). Pe măsura acestor adaosuri,
improvizaţia s-a impus cel mai adesea ca principal factor de
îmbogăţirea dialogului, care apare nu numai în plan verbal, ci şi ca
dialog de arte. Căci muzicii i se răspunde prin dans şi mimică, gestica
dă replici vorbelor rostite ş.a.m.d.
În orice caz, alaiul caprei, prin marea sa vechime, este cel mai
îndrăgit şi mai bine păstrat în toate satele din Moldova. Lui îi revine
prin tradiţie, în mare măsură, grija pentru activarea vieţii sărbătoreşti a
satelor între Crăciun şi Bobotează.
De la capra cu strigături la capra piesă, din punctul de vedere al
textului literar, drumul a fost lung şi întortocheat, dar datina s-a
conservat viguros, ca o apă vie, şi nu apare nici un semn că va fi uitată
curând. Dimpotrivă, sunt toate motivele să aşteptăm cu uimire înnoirile
pe care le va căpăta în viitor.

97
 Materiale etnografice privitoare la jocul caprei
utilizate în studiu, aşezate pe judeţe, şi corespondenţa
cu dosarele din Arhiva de Folclor „Vasile Adăscăliţei”.
Lista culegătorilor şi informatorilor de folclor

Cuprinde următoarele date: numărul materialului, localitatea de unde a

fost cules, numele culegătorului, anul culegerii, numele informatorului, vârsta
informatorului, numărul dosarului şi al benzii de magnetofon din arhivă.

BACĂU
1. Agăş: Nedelcu G. – 1962; Potcoavă C-tin, Burlacu C-tin. Ds. 2582
2. Albele – Bârsăneşti: Avram Mircea – 1970; Lazăr Ghiţă 47; Preda Ion 45.
Ds. 1611
3. Ardeoani: Nedelcu G. – 1962. Ds. 2582
4. Băseşti – Pârjol: Nedelcu G. – 1963; Volmer Ion. Ds. 2582
5. Berzunţi: Adăscăliţei V.– 1972.
6. Bârsăneşti: Adăscăliţei V. – 1972.
7. Caraclău – Bârsăneşti: Dinescu Ion – 1971; Gheorghiţă Gh. 23. Ds. 2283
8. Căiuţi: Nedela Cristina – 1971. Ds. 2290
9. Cerdac – Slănicul Moldovei: Beofu Gh. – 1972; Ionel Mircea 13. Ds. 2218
10. Cetăţuia – Strugari: Nedelcu G. – 1962; Văliman V-le. Ds. 2582
11. Câmpeni – Pârjol: Nedelcu G. – 1963; Vrânceanu C-tin. Ds. 2582
12. Climeşti – Bereşti Bistriţa: Tataru V. – 1969; Nanu Ion 14. Ds. 1536; Bd. 26
13. Enăcheşti – Bereşti Tazlău: Adăscăliţei V. – 1972. Bd. 44
14. Floreşti – Hurueşti: Adăscăliţei V. – 1968; Munteanu Ionel 17. Ds. 1105
15. Frumuşelu – Glăvăneşti: Galan Tatiana – 1971. Ds. 2284
16. Fundoaia – Hurueşti: Petriman Elena – 1969; Bârdan Gh. 20. Ds. 1475
17. Fundoaia – Hurueşti: Mihăilă Petriman Elena – 1970; Hliboceanu
Costică 23. Ds. 1776
18. Grozeşti (Oituz): Oancea Valeria – 1967; Caităr C. 53. Ds. 1049
19. Gura Văii: Adăscăliţei V. – 1972.
20. Hurueşti: Paiu Veta – 1968; Chelmu Ion 38. Ds. 185
21. Iteşti – Bereşti Bistriţa: Fotea Mircea – 1969; Ciubotaru Mihai 14,
Comaniţă Ion 15. Ds. 1520; Bd. 6 m
22. Lipova: C.C.P. – 1966; Răznoveanu Petrache 74. Ds. 1210
23. Lupeşti – Mănăstirea Caşin: Scânteie V. 1971; Geană Jenică 17. Ds. 2199
24. Mânăstirea Caşin: Scânteie V. 1968; Dima Romeo 14. Ds. 1001
25. Orşa – Livezile: C.C.P. – 1966; Cristea Ştefan Radu 23. Ds. 507
26. Parava: Ghigea Gheorghe – 1966. Ds. 568
27. Poduri: Nedelcu G. – 1962; Nica Nicolae. Ds. 2582
28. Răchitoasa: Vararu Carmen – 1965; Ivaşcu Gh. 16, Ivaşcu Petru 15.Ds.1204

98
 29. Româneşti – Bereşti Tazlău: Racabeu Crina 1971. Ds. 2292
30. Scorţeni: Nedelcu G. – 1963; Pătrău Ion. Ds. 2582
31. Scurtu – Orbeni: C.C.P. – 1966; Melinte Vasile 66. Ds. 518
32. Secuieni: Adăscăliţei – 1972. Bd. 44
33. Spria de Jos: Păduraru Maria – 1965; Mierlan Costache 32. Ds. 1206
34. Vladnic – Parincea: Plopeanu Maria – 1971; Ceasar Gheorghe 25. Ds. 2198

BOTOŞANI
35. Albeşti: Rachieru Didina 1970. Ds. 1647
36. Albeşti: Nehoiu Fănel 1974; proprie cunoaştere, 16 ani. Ds. 2841
37. Băbiceni – Durneşti: Bujor M., Ştefan I. – 1968; Cernăuţi Gh. 33,
Manolache Gh. 33. Ds. 1233; Bd. 108
38. Bivolari – Dobârceni: Rachieru D. – 1970; Mariniuc Leon 42. Ds. 1650
39. Bivolari – Dobârceni: ... 1970; Marinuc Leon 39. Ds. 2579
40. Broşteni – Durneşti: Potlog C. – 1974. Ds. 2820
41. Buhăceni – Truşeşti: Bujor M., Ştefan I.– 1968; Moraru Gh. 19, Găluşcă
D. 18. Ds. 1229; Bd. 108
42. Călugăreni – Ungureni: Pavel Romeo – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2819
43. Cismăneşti – Dobârceni: Adomnoaie Romel – 1974; proprie cunoaştere.
Ds. 2856
44. Câmpeni – Prăjeni: Adăscăliţei V., Ninu – 1968; Ivasciuc D. 27 ş.a. Ds.
834; Bd. 113
45. Copalău: Iacob Gh. – 1970; Archip Mihai 49. Ds. 1679
46. Cordun – Flămânzi: Dănilă Natalia – 1967. Ds. 388
47. Crasnaleuca: Chihaia Gh. 15 – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2829
48. Darabani: Clivet C. – 1971; Ştefănică M. 16. Ds. 2418
49. Darabani: Fotea Mircea – 1968; Dutcă V-le 16, Mihailuc Petru 16. Ds.
1252; Bd. 19
50. Dimăcheni: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1968; Poleac V. 14, Monuz
Aurel 15 ş.a. Ds. 1281; Bd. 105
51. Dângeni: Ninu, Iftimuţ - 1968; Andrei V. 16, Buliga Emil 13 ş.a. Ds.
1245; Bd. 51
52. Dobârceni: Rachieru D. – 1970; Andrian Virgil 18. Ds. 1651
53. Flămânzi: Adăscăliţei – 1968; Weiner Gh. 20, Lişman Valentin 21 ş.a. Ds.
855; Bd. 103
54. Gorbăneşti: Onofraş Valentina – 1970. Ds. 1483
56. Ionăşeni – Truşeşti: Enea Liza – 1967; Pristol Ioan 57. Ds. 643
57. Ionăşeni – Truşeşti: Ştefan I., Bujor M.– 1968; Dragomir V. 13 ş.a. Ds.
1238; Bd. 108
58. Lozna – Dersca: Perju Mihai – 1970; Marian Ion. Ds. 1615
59. Pădureni – Dobârceni: Avădani Lucia – 1971; Gherasim Eugen 64. Ds. 1729
60. Pleşani – Călăraşi: Toma Ilie – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2836
99
 61. Putureni – Coţuşca: Simionovici, Ştefan I. – 1968; Avădani Ion 27,
Dănilă Zamfir 30. Ds. 1272; Bd. 17
62. Putureni – Coţuşca: Gheorghicesei Pavel – 1971; Elisei Sofia 47. Ds. 1690
63. Răchiţi: Ciubotaru I. – 1968; Tufă Dorel 30, Romaniuc V. 22 ş.a. Ds.
1523; Bd. 110
64. Ringhileşti – Santa Mare: Surugiu V. 16 – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2837
65. Sarata – Mihălăşeni: ... 1974; Ds. 2873
66. Şendriceni: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1968; Cojocaru Ion 22,
Mihăescu C. 20, Cozmiuc Jenica 20. Ds. 1524; Bd. 120
67. Vânători – Gorbăneşti: Onofraş Valentina – 1969; Andriescu Onofraş V.
47. Ds. 1500
68. Vlădeni – Corlăteni: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1968; Ichim V. 16,
Puşcaşu Georgel 16 ş.a. Ds. 1280; Bd. 105
69. Zlătunoaia – Lunca: Tănase V. – 1970. Ds. 1601

GALAŢI
70. Ciorăşti – Priponeşti: Curelaru Liviu – 1970; Bomta Simion 62. Ds. 2109
71. Coasta Lupei – Nicoreşti: Adăscăliţei V. – 1973; Meran Costache. Bd. 52
72. Cudalbi: Mihalache Ecaterina – 1966. Ds. 538
73. Cudalbi: Miron Petrina – 1967. Ds. 659
74. Matca: Istrate Ştefan – 1972. Ds. 2324
75. Priponeşti: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1973. Bd. 52
76. Rogojeni: Banaga D. – 1966; Crudu Mihai 25. Ds. 548
77. Tudor Vladimirescu: Stroia Maria – 1958; Başa Gh. 20. Ds. 65
78. Ţepu: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1973. Bd. 52
79. Ţigăneşti – Munteni: Savitescu I. – 1969; Rusu Marin 15. Ds. 2876
80. Valea Mărului: Crihană Marcel – 1968; Buleandră Alexandru 73. Ds. 1642
81. Valea Mărului: Crihană Marcel – 1971; Buleandră Alexandru 76. Ds. 2306

IAŞI
82. Andrieşeni: Tataru V. – 1968; Rugină Adrian 15, Lungu Mihai 15 ş.a.
Ds. 838; Bd. 113
83. Andrieşeni: Amariei Viorica – 1968; Gavriluţă Mihai 15. Ds. 1192
84. Balţaţi: Crihan Mihaela – 1966; Ciobanu Costache 76. Ds. 304
85. Balţaţi: Doroftei Elena – 1967. Ds. 728
86. Bivolari: Adăscăliţei V. – 1968. Ds. 819; Bd. 104
87. Bivolari: Atanasiu Dumitru, Ninu – 1968; Grosu V. 18, Mareş N. 17, Ilie
Ion 20 ş.a. Bd. 113
88. Borosoaia – Plugari: Harhătă V. – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2890
89. Borosoaia – Plugari: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1973; Harhătă Gh. 27;
Roman D. 20 ş.a. Bd. 54

100
 90. Borşa – Vlădeni: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1973; Păduraru Gh. 15,
Veleşcu Ion 18 ş.a. Ds. 2893; Bd. 1
91. Boureni – Moţca: Droanţă Mariana – 1970. Ds. 1832
92. Budeşti – Mogoşeşti: Adăscăliţei V. – 1970; Adonicioaie Ion 19, Rusu
Neculai 18 ş.a. Ds. 1571; Bd. 124
93. Butea: Ciubotaru I. – 1968. Ds. 959; Bd. 109
94. Cepleniţa: Atanasiu Dumitru – 1967; Andronic Traian 11, Andronic
Adrian 12. Ds. 913; Bd. 113
95. Chicerea – Tomeşti: Fotea Mircea – 1969; Nani Eugen 16, Botez V. 16 ş.a.
Ds. 1342, Bd. 117
96. Conţeşti – Valea Seacă: Simionovici – 1969; Ababei Ion 13. Ds. 1437; Bd. 2
97. Covasna – Costuleni: Pârţac Marietta – 1967; Buruciuc Petru 15,
Grigoraş D. 15 ş.a. Ds. 579
98. Cristeşti: Ciubotaru I., Ilie Ion – 1967. Bd. 125
99. Crucea – Lungani: Preotu Maria – 1967; Vartic Ion 25, Grigoraş Nicolae
19. Ds. 690
100. Crucea – Lungani: Ştirbei Elena – 1968; Boureanu Romică 16. Ds. 1015
101. Cucuteni: Jebac Dan 17 – 1971; proprie cunoaştere. Ds. 2850
102. Cucuteni – Leţcani: Jitaru Ion – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2834
103. Cuza-vodă: Bărbieru Tudor – 1967; Gorovei Mihai 44. Ds. 466
104. Cuza-vodă: ... 1968. Ds. 2615
105. Domniţa – Ţibana: Adăscăliţei V. – 1974; Alexa V. 19, Axinte V. 21,
Plop Jenică 17 ş.a. Bd. 54
106. Domniţa – Ţibana: Ciubotaru I. – 1968 ... Bd. 120
107. Drăguşeni – Şcheia: Florea Maricica – 1968 ... Ds. 2441
108. Dumbrava – Ciurea: Fotea Mircea, Chişu – 1973; Curcan Gh. 17,
Curcan Costică 19 ş.a. Ds. 2896; Bd. 128
109. Dumbrava – Ciurea: Fotea Mircea, Chişu – 1973; Neagu V. 22, Ceapă
V-le 19 ş.a. Ds. 2894; Bd. 128
110. Goeşti – Lungani: Brezuleanu N. – 1967; Făinaru Gh. 75. Ds. 696
111. Grajduri: Ciubotaru Lucreţia – 1967; Ciubotaru C. 13. Ds. 1059
112. Izvoarele – Mirceşti: Popescu Doina – 1973; Ghercă Ştefan 18. Ds. 2648
113. Lungani: Matei Viorica – 1967; Vornicu Toader. Ds. 703
114. Mirosloveşti: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1969; Ciocoiu Ion 17, Hogaş
Gh. 18, Păduraru V. 16 ş.a. Ds. 1362; Bd. 116
116. Mogoşeşti: Mănuţă C. – 1968 ... Ds. 1031
117. Mogoşeşti: Mănuţă C. – 1968 ... Ds. 1031
118. Moşna: Adăscăliţei V., Ninu, Ispir Romel – 1967 ... Ds. 884; Bd. 113
119. Moţca: Rusu Traian – 1967; Citec Gh. 56. Ds. 714
120. Movileni – Heleşteni: Atanasiu Dumitru, Şuiu Rodica – 1967; Carp Gh.
17, Cărbune Mihai 17 ş.a. Ds. 869; Bd. 113
121. Petroşica – Coarnele Caprei: Plugaraşu Mihai – 1974. Ds. 2840
101
 122. Plugari: Fotea Mircea – 1968; Grădinaru Gh. 17, Constantinescu Ion 16
ş.a. Ds. 893; Bd. 113
123. Pocreaca – Schitu Duca: Horhotă Violeta – 1971. Ds. 2066
124. Podu Iloaiei: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1969; Sava Petru 18,
Dumitriu Gh. 19 ş.a. Ds. 1351; Bd. 116
125. Podu Iloaiei: ... 1969, Carp Marian, Ciunga Ioan ş.a. Ds. 2618
126. Popeşti: – 1968. Ds. 823
127. Popeşti: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1969; Avovoaie V. 18, Ispir
Costică 18 ş.a. Ds. 1347; Bd. 116
128. Potângeni – Movileni: – 1973; Grigoriu N. 61. Ds. 2892; Bd. 50
129. Răchiteni – Mirceşti: Cosma Teodor – 1970; Mihoc Anton, Doboş Ion
ş.a. Ds. 1701
130. Răducăneni: ... 1967. Ds. 750
131. Răducăneni: Ispir Romel, Ninu – 1967. Ds. 985; Bd. 113
132. Răducăneni: Ivaşcu Maria – 1970; Botezatu Eleonora 57. Ds. 1952
133. Rediu Aldei: Adăscăliţei V., Bratu – 1968; Mihai V. 17, Hulubeţ V. 16
ş.a. Ds. 858, Bd. 103
134. Rediu Aldei: Fotea Mircea – 1969; Enea Viorel 16, Gorea Costache 24
ş.a. Ds. 1343; Bd. 117
135. Roşcani – Trifeşti: – 1968; Ciubotaru V. 18, Cercel Petru ş.a. Ds. 1333;
Bd. 28
136. Roşcani – Trifeşti: ... 1969. Ds. 2610
137. Sireţel: Adăscăliţei V., Cireş Lucia 1969; Acasandrei Gh. 17, Bahnici N.
17 ş.a. Ds. 1354; Bd. 116
138. Slobozia – Schitu Duca: Gavriluţă Elena – 1968; Ciubotaru Nica 70. Ds.
1514
139. Slobozia – Voineşti: Zota Ioan – 1965; Marţian Ion 15. Ds. 234
140. Soloneţ - Bivolari: Matei Mircea 16 – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2846
141. Şcheia: Nastase Mihai – 1968; Vieru Ilie 18. Ds. 1070
142. Şcheia: Nastase Mihai – 1968; Vieru Gosiţă 19. Ds. 1070
143. Şerbeşti – Ciorteşti: Cireş Lucia, Atanasiu Dumitru – 1967; Andrei Gh.,
Dorneanu Gh. ş.a. Ds. 876, Bd. 113
144. Tansa: Spiridon Maria – 1965; Mocanu Ion 62. Ds. 262
145. Tătăruşi: Adăscăliţei V. – 1971; Bulău Gh. 23, Iosub D. 18, Iacob N. 23
ş.a. Bd. 127
146. Topile – Valea Seacă: Simionovici – 1969; Ilarie Mircea 16. Ds. 1445; Bd.
2
147. Trifeşti: Atanasiu Dumitru, Ninu – 1968; Grădinaru V. 19, Matei Petru
31 ş.a. Ds. 2171
149. Valea Seacă: Simionovici – 1969; Cantore Mihai 12. Ds. 1428, Bd. 1
150. Victoria: Adăscăliţei V. – 1968; Răuţ Mihai 18, Ceaun V. 19 ş.a. Ds.
814; Bd. 104
102
 151. Vânătorii: Ciubotaru I. – 1967. Ds. 557; Bd. 125
152. Vânători – Cuza vodă: Morari Valeriu – 1966. Ds. 317
153. Vlădeni: Sitaru Angela – 1968. Ds. 1452
154. Vlădeni: ... 1969; Chichirău D. 17, Dănilă C. 15 ş.a. Ds. 2613
155. Voineşti: Adăscăliţei V. – 1968; Gheorgheasa Mihai 19, Panait Mihai 19
ş.a. Ds. 817; Bd. 104

NEAMŢ
156. Agârcia: Adăscăliţei V. – 1968; Nedelcu C. 34. Ds 1226; Bd. 14
157. Bălţăteşti: Bou Catinca – 1970. Ds. 1604
158. Bicazul Ardelean: Pruşa Laura – 1966; Caia Gh. 39. Ds. 283
159. Borca: – 1968; Ţuţuianu V. 20, Dobrin V. ş.a. Ds. 789; Bd. 122
160. Boteşti: Cireş Lucia – 1968; Acatrinei Aurel 12, Curpăn Veniamin 13
ş.a. Ds. 1120; Bd. 34
161. Brusturi: Ciubotaru I. – 1967. Bd. 123
162. Buruieneşti – Doljeşti: Fetoiu Constanţa – 1969; Molodoi Gh. 27. Ds.
1512
163. Ceahlău: Manole Daniela – 1970. Ds. 1551
164. Chiriţeni – Hangu: Ursache Viorica – 1966; Checheriţă Ilie. Ds. 343
165. Davideni - Ţibucani: Atanasiu Dumitru – 1967; Coca Stelică 13. Ds.
792; Bd. 122
166. Dochia – Girov: Tataru V., Guranda – 1968; Lupu Ionel 13 ş.a. Ds. 1143
167. Doina – Girov: Ştefan I. – 1968; Vârlan V. 12.Ds. 1116; Bd. 35
168. Dolheşti – Pipirig: Andrei Eleonora şi Ungureanu Olga – 1970; Marcu
V-le 26. Ds. 1542
169. Drăgăneşti: Fotea Mircea, Brumă Aurel – 1967; Găluşcă Ion 15,
Sandovici Popescu N-lae 15 ş.a. Ds. 793; Bd. 121
170. Giurgeni – Valea Ursului: Adăscăliţei V.– 1968; Jitaru Gh. 19, Radu C.
Ds. 827; Bd. 28
171. Hangu: Ursache Viorica – 1971; Crăciun Gh. 42. Ds. 2174
172. Hociungi: Fotea Mircea, Răileanu – 1968; Ciocan V.14. Ds. 1117; Bd. 35
173. Izvorul Alb: Amariei Elena – 1971; Ungureanu V. 15. Ds. 2422
174. Izvorul Muntelui: Bucur Laura – 1968. Ds. 1195
175. Lunca – Vânători: Ciubotaru I. – 1966. Ds. 932; Bd. 29
176. Mastacan – Dragomireşti: Adăscăliţei V. – 1968; Dobreanu V-le 38,
Dobreanu Aurel 34. Ds. 1153; Bd. 119
177. Mădei – Borca: Bondor Gh. – 1964; proprie cunoaştere. Ds. 1209
178. Neagra – Taşca: Ispir Romel, Tataru V. – 1968; Bogdan Teodor 18,
Chirilă Toader 20 ş.a. Ds. 1136; Bd. 36
179. Oglinzi – Răuceşti: Ciubotaru I. – 1966. Bd. 29
180. Oglinzi – Răuceşti: Atanasiu Dumitru, Cireş Lucia - 1967; Craiu Gh.
27, Filip V. 21. Ds. 785; Bd. 122
103
 181. Păstrăveni: Cireş Lucia – 1967; Nenica V. 30. Ds. 784
182. Poiana – Brusturi: Ciubotaru I. – 1967; Larion Petru; Bd. 123
183. Preoteşti – Timişeşti: Pagu Elena – 1968; Popuşoi Gavril 59. Ds. 1028
184. Războieni: Fotea Mircea, Bostan – 1967; Livadaru V. 14. Ds. 791; Bd.121
185. Români: Ninu, Ilie, Dămoc – 1968; Boutaru N-lae 16 ş.a. Ds. 1113; Bd.12
186. Săbăoani: C.C.P. – 1966; Pal Mihai ş.a. Ds. 435
187. Şoimăreşti: Isaic Elena – 1966; Isaic Gh. 23. Ds. 455
188. Şoimăreşti: Tărăboanţă Maria – 1966; Tărăboanţă Pavel 26. Ds. 335
189. Tarcău: Şuiu Rodica, Ninu – 1968; Lazariuc Cornel 21, Sandovici Mihai
21 ş.a. Ds. 1137
190. Tarcău: Iacob Daniela – 1969; Gheţ Ion 18, Balu Eugen 21 ş.a. Ds. 2879
191. Timişeşti: Bulat Doina – 1967; Grosu Traian 18. Ds. 1016
192. Timişeşti: ... 1968; Onu Ion. Ds. 2646
193. Târgu-Neamţ: Radu Elena – 1971. Ds. 1929
194. Târpeşti – Petricani: Cosma Teodora – 1965; Popa Neculai 45. Ds. 204
195. Tupilaţi: Ciubotaru I., Bujor M. – 1968; Manea Neculai 44. Ds. 1221
196. Tupilaţi: Adăscăliţei V., Ciubotaru I. – 1968; Nacu V. 16, Antoniu
Neculai 13 ş.a. Ds. 1403; Bd. 110
197. Valea Enei – Oniceni: Ciubotaru I. – 1968. Ds. 961; Bd. 120
198. Văleni – Boteşti: Cireş Lucia, Spânu – 1968; Hăisan Andrei 36. Ds. 1140
199. Verşeni – Tupilaţi: Ciubotaru – 1968; Precupeanu Gh. 30, Pârlea Gh. 29
ş.a. Bd. 37
200. Berşeni: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1969; Moisă Gh. 24, Olteanu
Petru 23 ş.a. Ds. 1361; Bd. 116
201. Vânători: Ispir Romel – 1967; Şerban V. 17. Ds. 790

SUCEAVA
202. Bălăceanu – Ciprian Porumbescu; Fotea Mircea – 1969; Sabu V. 30 ş.a.
Ds. 1527; Bd. 10
203. Bogdăneşti: Aioanei Gh. – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2821
204. Brăieşti: Tănase Mărioara – 1967; Halip Silvestru 47. Ds. 397
205. Brăieşti: Tănase Gavril – 1966; Buta D-tru 27. Ds. 342
206. Buneşti: Fârtăiş Elena – 1971. Ds. 2631
207. Câmpulung Moldovenesc: Jucan Graţian – 1962; Piticari C.18. Ds. 1556
208. Câmpulung Moldovenesc: Maricari V. – 1968. Ds. 1418
209. Dolheştii Mici: Iacob I. 1966; Rotaru Simion. Ds. 448
210. Drăguşeni: Iftimuţ - 1965; Grosu Gh. Ds. 468
211. Drăguşeni: Iftimuţ - 1966; Stoleru Petru 15. Ds. 468
212. Drăguşeni: Iftimuţ - 1967; Vartomolei V. 28. Ds. 934; Bd. 39
213. Frumosu: Tăbăcaru Rodica – 1967. Ds. 411
214. Gemenea – Stulpicani: Florescu Temistocle – 1971; Oblejniuc D. 46. Ds. 2695
215. Ioneasa – Ciumuleşti: Iacob Maria – 1967; Zaharioaia V. 67. Ds. 604
104
 216. Horodnic de Jos: – 1966; Moroşanu D. 24, Popescu Nistor 20 ş.a.Bd. 30
217. Horodnic de Sus: Onică Maria – 1966; Brădeliţă ... Ds. 2425
218. Horodniceni: Zaharescu Constanţa – 1965; Bostea Grigore 55. Ds. 229
219. Lungeni – Broşteni: Dumitrescu V. 1966; Cioată V. 40. Ds. 417
220. Mălini: Paraschiv Elena – 1968; Moraru Gh. 49. Ds. 1014
221. Moara Nică: Blându Traian – 1967; Budurovici Aurel 20, Spoială
Dragoş 18 ş.a. Ds. 520
222. Moara Nică: Popa Ştefan – 1969; Prodaniuc Ion 27. Ds. 1517; Bd. 5
223. Oniceni: Iftinuţ - 1965; Suciu V. Ds. 470
224. Ruşi – Forăşti: Iftimuţ - 1967; Fănică Ion 33. Ds. ...; Bd. 39
225. Vicov de Jos: Dabâca C-tin – 1965; Spânu Ion 30, Coroamă Iosub 33 ş.a.
Ds. 2424

VASLUI
226. Arsura: Fotea Mircea – 1967. Ds. 903; Bd. 113
227. Banca: Târziman C-tin – 1967; Stavăr Spiru, Iftodie D. ş.a. Ds. 749
228. Banca: ... 1970; Carp Manolache ş.a. Ds. 1589
229. Berezeni: Manea, Niţu – 1967; Hurmuzache Ion 28, Muraru V-le 21 ş.a.
Ds. 906; Bd. 113.
231. Bogdăniţa: Ispir Romel, Antonescu – 1968. Ds. 849; Bd. 113
232. Broşteni – Ivăneşti: Hulpan Viorica – 1969; Caliniuc Costache 65.Ds.1495
233. Buda – Bogdăneşti: Păduraru Toader – 1967; Simion Pahome, Maftei
N-lae ş.a. Ds. 748
234. Coroieşti – Bogdăniţa: Maluş Maria – 1967; Parfene Victor, Parfene
Ion. Ds. 712
235. Cozmeşti – Deleşti: Râpă Tudora – 1969; Popovici Gheorghe. Ds. 1468
236. Dăneşti: Radu C. – 1972; Pruteanu Mihai, Coman Costică. Ds. 2895; Bd.
124
237. Deleni – Hoceni: Croitoru P. – 1970; Cireş V-le 72, Ciomaga Andrei 64
ş.a. Ds. 1602
238. Dragulina: Petcu Aristide – 1967; Aramă Gh. 68. Ds. 753
239. Dumeştii Noi: I. Ciubotaru – 1968. Bd. 120
240. Fâstâci: Pistolache Popescu Speranţa – 1965; Cuciureanu Eugen 38. Ds.
208.
241. Fâstâci: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1969; Cozma Ion 15, Delici Ion 13
ş.a. Ds. 1396; Bd. 116
242. Giurgeşti – Tătărăni: Moşu Maria – 1968; Gaiţă V. 14. Ds. 1082
243. Gârceni: Condurat N. - 1970; Călin Mitică, Dădăi Gh. Ds. 1588
244. Grumezoaia: Manea, Niţu, Guranda – 1967; Iliescu V. Ds. 897; Bd. 113
245. Gura Albeşti – Albeşti: Popa Corneliu – 1970; Pricop Gh. Ds. 1612
246. Huşi: Popa Emilia – 1965. Ds. 471
247. Iana: Cătănoaie Emilia – 1968; Gangu Ion 52 ş.a. Ds. 1297
105
 248. Iana: Nane Axinia – 1965. Ds. 242
249. Ibăneşti: Antonescu, Ispir Romel – 1967. Ds. 851; Bd. 113
250. Mireni: Dorobăţ Ortansa – 1967; Frangolea Ion, Groncea V. ş.a. Ds. 710
251. Mitoc – Sârbi: Focşa Neculai – 1967; Onofrei V. Ds. 745
252. Odaia Bursucani – Griviţa: Munteanu Doiniţa – 1970; Leică Virgil 17,
Toderaşcu Ştefan 20 ş.a. Ds. 1823
253. Oşeşti: Savin Nicoleta Aurelia – 1970. Ds. 2117
254. Poeneşti: Cioară C. – 1969; Cozma Radu, Spiridon Gh. ş.a. Ds. 1662
255. Puşcaşi – Valea Târgului: State Ecaterina – 1970; Munteanu V. 17. Ds. 1599
256. Rafaila: Adăscăliţei V. – 1968; Caliniciuc V. 28, Samson Gh. 31 ş.a. Ds.
825; Bd. 28
257. Rebricea: Adăscăliţei V. – 1968; Pintilie Petrache 29; Dulce Sandu 16,
Bobu Ion 14 ş.a. Ds. 826; Bd. 28
258. Sălceni: Ciocan Bichilie Eugenia – 1969. Ds. 1485
259. Siliştea – Todireşti: Bărbosu Ion – 1968; Cioată Costică 35. Ds. 2451
260. Slobozia – Gârceni: Condurat N. - 1970; Trifan Moise 29, Dura Titel 18
ş.a. Ds. 1595
261. Stâncăşeni – Obârşeni: Pavel Mircea – 1967; Cocâi V. Ds. 964
262. Stuhuleţ – Berezeni: Eţcu Maria – 1970; Huzum V. 15. Ds. 1726
263. Ştefan cel Mare: Atanasiu Dumitru – 1967; Bălăuţă V. 19, Creţu C-tin
18 ş.a. Ds. 870
264. Ştioborăni: Fotea Mircea – 1967; Ciobanu Traian 11, Ciobanu C. 11 ş.a.
Ds. 887; Bd. 113
265. Tăcuta: Baraboi Ion – 1974; proprie cunoaştere. Ds. 2864
266. Tătărani: Bujor M., Ştefan I. – 1967; Sârghie Gh. 56, Ciobanu M. 35 ş.a.
Ds. 845; Bd. 113
267. Tomeşti: Adăscăliţei V. – 1967; Cheşu Gh., Gâfu D-tru ş.a. Ds. 994; Bd.
268. Tomeşti: Cătănoaie Emilia – 1968; Gâfu Gh., Pătraşcu Ion ş.a. Ds. 1298
269. Vetrişoaia: Bârgăoanu, Manea – 1967; Hurmuzache Ion 29,
Hurmuzache Al. 15. Ds. 905; Bd. 113
270. Voineşti: Cătănoaie Emilia – 1968; Cociuban V-le, Vrânceanu V-le ş.a.
Ds. 1302
271. Vutcani: Guranda, Manea – 1967; Cristea Anghel 17, Stoica D. 16 ş.a.
Ds. 938

VRANCEA
272. Paltin: Aghiniţă Mărioara – 1970; Pricopie D. Ds. 2450
273. Ploscuţeni: C.C.P. – 1967; Iacob Costică 60. Ds. 510
274. Soveja: Adăscăliţei V., Cireş Lucia – 1968; Pogan Ion 65. Ds. 1287; Bd.109
275. Străoane: Vidreanu Stoica Niculina – 1971. Ds. 1964
276. Vidra: Vidreanu N. – 1970; Marinescu Costică 30. Ds. 1607.

106
 IMAGINI DIN FOTOTECA ARHIVEI DE FOCLOR
„VASILE ADĂSCĂLIŢEI”

Fotografii realizate de Vasile Adăscăliţei şi studenţii săi: Axinte Popa, Ion

H. Ciubotaru, Lucia Cireş, Tudorel Stănescu, Enăchiţă Cojocaru, Emilia
Cătănoaie, Ioana Livoschi, Georgeta Pandelea, Elena Paraschiv, Gh. Păcuraru,
Zamfira Sonohat, George Simion, E. Petrovici, Işoveanu, Rodica Şuiu, Didina
Rachieru, Veronica Bosînceanu şi alţii.

ALAIUL CAPREI

Capra de la Rebricea – Vaslui, 1967

119
Alaiul Caprei de la Giurgeni – Neamţ, 1968, nr. 53

Alaiul Caprei de la Dumeşti – Vaslui, 1968, nr. 58

120
 Alaiul Caprei din Bivolari – Iaşi, 1970, nr. 350

Caprele din Mirosoloveşti - Iaşi, Caprele din Rafaila - Vaslui,

1967, nr. 74 121 1967, nr. 77
Capră din Lespezi (Heci) – Iaşi, Capră din zona Trotuş - Bacău
1967, nr. 65 1966, nr. 43

Capră din Oniceni – Neamţ, 1967, nr. 49

122
Alaiul Caprei din Epureni – Iaşi, 1967, nr. 59

Alaiul Caprei din Victoria – Iaşi, 1970, nr. 51

123
 Capra din Voineşti – Iaşi, 1968

Capră din Bicazul Ardelean, 1967, nr. 40

124
 Caprele din Ostra – Suceava, 1978

Alaiul Caprei din Butea – Iaşi, 1967, nr. 47

125
Capra din Butea – Iaşi, 1967, nr. 45

126
Capră din Hajdùdorog, Hajdù-Bihar, Ungaria, 1967, nr. 372.
Foto: Zoltan Ujvary

Capre dinPanyola, Szatmàr, Ungaria, 1967, nr. 371.

Foto: Zoltan Ujvary

127