Opera lui Ion Creanga „Amintiri din Copilarie” constituie una din

culmile cele mai inalte ale prozei artistice romanesti. Faptele selectate
de autor compun imaginea copilariei universale, nicidecum o
autobiografie. Personajul principal al operei si protagonistul acesteia
este Nica, fiul Smarandei si-a lui Stefan care reprezinta tipul copilului
din mediul rural, intruchipand toate caracterisicile acestuia- copil
mereu in cautarea aventurilor.

El este caracterizat direct de catre narator, ilustrandu-se o

autocaracterizare „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă
însuflețită din Humulești” si indirect prin fapte, vorbe, gesturi, relatia cu alte personaje
cum ar fi cu matusa Marioara care niciodata nu-l îndrăgi-se si care ii spune
„ghiavole”, „porcane”, „spanzuratule” . Deasemenea observam trasaturile sale
morale din actiunile pe care acesta le face. Intelegem ca este un copil
neastamparat din toate obrazniciile pe care acesta le face: fura cirese de la
unchiu-sau; merge fara voie la scaldat; fura pupaza; nu asculta de parinti,facandu-
I pe acestia mereu sa traga cu rusinea din pricina lui „oare multe stricaciuni am sa
mai platesc eu pe urma ta?” . Nica este un copil sprinten si iute „ atunci eu ma
dau iute pe-o creanga, mai spre poale, si odata fac zup”. O alta trasatura pe care o
putem remarca este lacomia copilului ”incep a carabani la cirese in san, crude,
coapte, cum se gaseau”.

Totusi constatam si faptul ca Nica nu facea toate aceste fapte intentionat, le

facea din curiozitate, dar pe urma isi intelegea greseala si incerca sa fie cuminte,
cum a facut-o si cand a furat ciresile „ducandu-ma acasa si fiind foarte cuminte in
ziua aceea” doar ca nu putea fi mult timp copil ascultator

Dar vremea trecea cu amăgeli, și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gânduri îmi zburau prin
cap, și alte plăceri mi se deșteptau în suflet, și, în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai
neastâmpărat, și dorul meu era acum nemărginit; căci sprințar și înșelător este gândul omului, pe ale
cărui aripi te poartă dorul necontenit și nu te lasă în pace, până ce intri în mormânt!