CĂTRE

BIROUL PERMANENT AL SENATULUI ROMÂNIEI

De la: SENATOR NEAFILIAT DIANA IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ

CIRCUMSCRIPȚIA NR. 24 IAȘI

Referitor: Hotărâre nr. 13/26.04.2021

Subsemnata Senator neafiliat DIANA IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ , în

termen legal formulez prezenta

CONTESTAȚIE
Împotriva Hotărârii nr. 13/26.04.2021 a Biroului Permanent al Senatului, prin
care mi s-au aplicat prevederile art.207 lit. e din Regulamentul Senatului, cu
consecințele art. 212 din același Regulament, pe care o consider
neconstituțională, nelegală și netemeinică, adoptată cu încălcarea dispozițiilor
legale și depășirea atribuțiilor, precum și a cadrului constituțional.

MOTIVE

În primul rând, cu privire la legalitatea actului, sesizarea grupului PNL nu

îndeplinește condițiile art. 211 alin.1 teza a II-a din Regulament, prin care se
menționează că aceasta se adresează Președintelui Senatului. După cum veți

1
constata, sesizarea este adresată grupurilor parlamentare, cărora li se solicită să
intervină pentru a stopa acțiunile subsemnatei, acțiuni constituționale și legale.
Biroul Permanent al Senatului și Președintele Senatului României și-au
depășit atribuțiile, în condițiile în care s-au substituit grupurilor parlamentare,
cărora le era adresată sesizarea, și au transmis sesizarea către Comisia juridică,
de numiri, disciplină, imunități și validări. Mai mult, având în vedere că doamna
Senator Alina Gorghiu deține funcția de vicepreședinte în cadrul Biroului
Permanent al Senatului, prin atitudinea și metodele adoptate a condus la
premiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu,
dar și trafic de influență, pentru a obține cea mai drastică sancțiune din istoria
Parlamentului post-decembrist, sancțiune aplicată pentru opinii și declarații
politice, exceptate de la răspundere.
În al doilea rând, nu au fost respectate etapele sancțiunilor dispuse de Lg.
96/2006 prevăzute de arrt. 52 și 53, aplicându-se direct cea mai dură sancțiune,
fapt fără precedent.
Ne întrebăm retoric, care este motivul pentru care comportamentul
senatorilor USR din legislatura anterioară nu a fost niciodată supus celei mai
dure sancțiuni, în condițiile în care aceștia provocau scandal de fiecare dată în
Plen, Comisii de specialitate, întrerupând ședințele Plenului și Comisiilor cu
urlete, tăvăliri pe jos, injurii și acuzații grave la adresa celorlalți parlamentari,
boxe prin care răsuna muzica, întrerupând ședințele și făcând imposibilă
desfășurarea ședințelor, lanțul de parlamentari USR în cătușe și urlând făcând
înconjurul planetei?
În al treilea rând, faptele invocate nu sunt individualizate și nu sunt
probate, fiind prezentate cu titlu general: ”limbaj homofob, xenofob și
extremist”, neexistând nici măcar un exemplu oferit, mai mult nu sunt
prezentate datele la care s-au petrecut aceste fapte.
Comisia juridică, de disciplină, numiri, incompatibilități și validări și-a
depășit atribuțiile și, deși funcționează ca o veritabilă instanță de judecată și ar

2
trebui să fie imparțială și echidistantă, interesată de decelarea adevărului și
stabilirea circumstanțelor corecte, complinește lipsurile sesizării, se substituie
reclamantului și, ca într-o veritabilă dictatură, folosind metode comunistoide de
tristă amintire, întocmește un raport în care, de la sine putere, menționează date
și discursuri ale subsemnatei, care, potrivit Constituției României, sunt încadrate
ca declarații și opinii politice, apărate de IMUNITATEA PARLAMENTARĂ.
Comisia de disciplină se subrogă reclamantului și îi complinește lipsurile
sesizării, căutând ea însăși dovezi pentru susținerea acuzațiilor.
În al patrulea rând, raportul Comisiei conține dezinformări și minciuni la
adresa subsemnatei, mai ales raportat la problema măștii de protecție.
Subsemnata dețin adeverință medicală prin care sunt exceptată de la purtatul
măștii de protecție, adeverință care a fost înmânată, la cererea dnei Senator
Scântei Iulia, în cadrul Comisiei de validare a mandatelor parlamentarilor din
decembrie 2020, și care a fost făcută publică de către angajații parlamentului și
dna Senator, imediat după înmânare, fapt ce a dus la încălcarea dispozițiilor
GDPR și a Lg. 46/2003 cu privire la drepturile pacientului, cu privire la
confidențialitatea datelor și stării de sănătate a persoanei, astfel că minciunile cu
privire la faptul că nu se știa de adeverința subsemnatei nu au suport și
fundament.
Mai mult, membrii Comisiei au denotat o crasă incultură juridică, neștiind
nici măcar dispozițiile legale cu privire la mască, Ordin 874/81/2020 care
menționează că masca trebuie să acopere nasul și gura, condiții îndeplinite de
masca subsemnatei, deși sunt exceptată de la purtatul măștii. Mai mult, deși nu
este entitate cu astfel de atribuții, Comisia și-a depășit atribuțiile și a votat
conformitatea unei măști, în condițiile în care măștile din Parlamentul României
sunt neconforme, iar Comisia nu are astfel de atribuții.
Precizez că subsemnata purtam o mască din plastic, care se
comercializează în România, este purtată de nenumărați parlamentari,

3
neexistând în lege dispoziții clare, specifice pentru identificarea conformității
unei măști de protecție în afara specificației ”să acopere nasul și gura”!
În al cincilea rând, sunt prezentate extrase din declarațiile mele politice,
exceptate de la răspundere conform art. 72 din Constituție și, culmea neștiinței
juridice, mi se reproșează faptul că adresez întrebări și că reprezint cetățenii care
îmi solicită să obțin informații de interes general, național, mai ales cu privire la
sănătatea poporului român, obligație a parlamentarului român .
Cu privire la întrebările și interpelările adresate de subsemnata, solicit să
luați act de motivarea Deciziei 629/09.10.2018, care stă în apărarea
subsemnatei:
”30. Prin Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, Curtea a statuat
că dispozițiile art. 69 alin. (1) din Constituție stabilesc principiul potrivit
căruia parlamentarii sunt în serviciul poporului. "Aceștia, beneficiind de
legitimarea textului constituțional menționat, trebuie să dea dovadă de
aplecare spre discutarea, dezbaterea și rezolvarea problemelor comunității și
nicidecum să le ignore. De asemenea, Curtea reține că nicio autoritate sau
instituție publică nu poate limita sau nega acest principiu, senatorii și
deputații exercitându-și mandatul în conformitate cu interesul superior al
comunității și cu respectarea competențelor strict determinate prin
Constituție" [în același sens, a se vedea Decizia nr. 411 din 14 iunie 2017,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 21 iulie
2017, paragraful 32].” Astfel că, nici măcar Biroul Permanent al Senatului nu
poate sancționa un parlamentar pentru faptul că adresează întrebări și
interpelări.
”31...... Dispozițiile art. 69 din Constituție, care stabilesc că, în
exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt în serviciul poporului și că
orice mandat imperativ este nul, constituie fundamentul juridic al mandatului
reprezentativ. Acest text constituțional stă la baza interpretării raporturilor

4
constituționale dintre parlamentar, pe de o parte, și alegătorii lui, partidele
sau formațiunile politice care au susținut respectiva candidatură și Camera
din care face parte parlamentarul, pe de altă parte (Decizia nr. 80 din 16
februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246
din 7 aprilie 2014, paragraful 216).
32. Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că art. 69 din Constituție
valorifică fără limite mandatul reprezentativ. Acest text constituțional trebuie să
constituie punctul de plecare în explicarea raporturilor constituționale dintre
deputat și alegătorii săi, partidul politic care l-a propulsat, Camera din care
face parte. Interpretarea acestui articol constituțional nu poate fi decât în
sensul că deputatul, din punct de vedere juridic, nu are nicio răspundere
juridică față de alegătorii din circumscripția care l-a ales și nici față de
partidul pe lista căruia a candidat. Raporturile sale cu alegătorii și partidul
sunt raporturi morale, politice, dar nu juridice. El nu mai este ținut să
îndeplinească vreo obligație față de aceștia, el este obligat numai poporului.
În contextul constituțional românesc, ce valorifică fără limite mandatul
reprezentativ, singura posibilitate pe care o are partidul sau alegătorii
nemulțumiți de activitatea unui deputat este să nu îl realeagă
(Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, sau Decizia nr. 1.490 din 17 noiembrie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 22
decembrie 2010).
”34. Legiuitorul constituant a reglementat în schimb controlul parlamentar, în
considerarea căruia Parlamentul, în exercitarea funcției sale de control, este
îndreptățit să utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constituția, legea și
propriile regulamente de organizare și funcționare i le pun la dispoziție
(Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 64). Manifestarea

5
suveranității cu care este învestit Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem
al poporului român, constă, în esență, în exercitarea puterii legislative - ca
unică autoritate legiuitoare a țării, însă, în virtutea principiului constituțional
al separației și echilibrului puterilor în stat - consacrat la art. 1 alin. (4) din
Constituție - Parlamentul are și alte funcții, aflate, desigur, în strânsă și directă
legătură cu rolul său de unic legiuitor. Funcția de control a Parlamentului
derivă în mod direct din calitatea sa de organ reprezentativ suprem al
poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, atribute conferite de art.
61 alin. (1) din Constituție. În realizarea funcțiilor sale constituționale, Legea
fundamentală conferă mandatului parlamentar caracter reprezentativ
(Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 114). Parlamentarii,
exercitându-și mandatul în serviciul poporului, trebuie să dea dovadă de
aplecare spre discutarea, dezbaterea și rezolvarea problemelor comunității, și
nicidecum să le ignore (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful
116). Instituția controlului parlamentar nu trebuie izolată de principiul
constituțional al colaborării loiale dintre instituțiile și autoritățile statului și
de cel al loialității față de Constituție (Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 9 august
2017, paragraful 35, sau Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful
101).”
”35. În considerarea celor de mai sus, Constituția a înzestrat Camera
Deputaților, Senatul și comisiile parlamentare cu competența de a cere
informații și documente Guvernului și celorlalte organe ale administrației
publice, la solicitarea membrilor Parlamentului. Este evident că și aceste
informații/documente trebuie să prezinte interes general.”
În al șaselea rând, cu privire la ivermectină, având în vedere că în alte țări
aceasta este folosită în tratarea sars-cov-2, Comisia își arogă atribuții pe care nu
le are, având în vedere că informațiile cu privire la ivermectină au apărut din
partea medicilor, de ex. Dr. Ion Alexie – medic de origine română care lucrează

6
în USA, cu cazuri covid și care a menționat că folosește cu succes ivermectina.
Oricum, aceste aspect nu intră sub incidența atribuțiilor Comisiei, întrebările
fiind adresate de subsemnata tocmai pentru că la acel moment acest medicament
suscita un deosebit interes, iar oficialitățile refuzau să ia în considerare aceste
aspecte.
Mai mult, pe site-ul anm.ro - Agenția națională a medicamentului și a
dispozitivelor medicale din România a apărut la data de 29.01.2021 următorul
anunț:
” Anunț important

29.01.2021
În atenția persoanelor interesate
Informare referitoare la administrarea ivermectinei ca profilaxie și tratament
în Covid-19
Ca urmare a informațiilor apărute în mass-media în ceea ce privește utilizarea
ivermectinei ca profilaxie și tratament în Covid-19, ANMDMR face următoarele
precizări:
1. Ivermectina este un chimioterapic antiparazitar, fiind utilizat în tratamentul
bolilor parazitare atât în medicina veterinară cât și în medicina umană. Este
folosită de asemenea în tratamentul unor boli parazitare ale pielii, inclusiv
scabia și pediculoza.
2. În România este aprobat un singur medicament de uz uman care conține
ivermectină, sub formă de cremă, administrat în acnee rozacee.
3. În Europa sunt disponibile mai multe medicamente care conțin ivermectină
pentru indicații antiparazitare precum și cea pentru acnee rozacee.
4. În prezent sunt în desfășurare, atât la nivel european cât și global, o serie
de studii clinice controlate care includ pacienții cu COVID-19 sau contacți ai
acestora pentru a demonstra posibile beneficii în această patologie. Pe baza
studiilor desfășurate in vitro, care au arătat că ivermectina are un efect

7
antiinflamator și antiviral, au fost concepute aceste studii in vivo la om, pe
care le puteți vizualiza pe site-ul https://clinicaltrials.gov/.
5. În cel mai recent protocol de tratament al infecției cu virusul SARS-CoV-2
(Ordinul Ministerului Sănătății nr. 2.054 din 27 noiembrie 2020, publicat în
Monitorul Oficial nr. 1167/ 3 decembrie 2020 privind modificarea anexei la
Ordinul ministrului sănătății nr. 487/2020), ivermectina nu este menționată ca
medicament eficace în această boală.
Pacienții sunt astfel sfătuiți să nu recurgă la administrarea ivermectinei în
afara indicațiilor terapeutice deoarece până în prezent nu sunt disponibile date
certe privind eficacitatea acesteia în Covid-19.
6. Până în prezent, ANMDMR nu a primit nicio solicitare de evaluare în
vederea aprobării desfășurării de studii clinice cu ivermectină, pe teritoriul
României.”
Astfel că informațiile subsemnatei cu privire la folosirea ivermectinei
pentru tratarea sars-cov-2 sunt reale, iar Comisia denotă că nu este nici
informată și este afectată de rea-credință.
La data de 28.01.2021 Ziarul financiar publică un articol cu privire
la ivermectină și aprecierile unor reputați medici:
” Un studiu recent al Universităţii din Liverpool a asociat Ivermectina, un
medicament antiparazitar ieftin, cu reducerea şi eliminarea virusului SARS-
CoV-2 din organism. În timpul cercetărilor, riscul de deces ar fi fost redus cu
75% în rândurile pacienţilor cu forme moderate şi grave de COVID-19, scrie
Financial Times.
... Chiar dacă ivermectina nu este un antiviral din punct de vedere tehnic,
studiile arată că medicamentul poate prezenta o serie de proprietăţi antivirale.
Ivermectina este folosită în mod normal împotriva paraziţilor, cum ar fi
păduchii sau scabia, şi se poate administra şi în tratarea acneei rozacee.
... Deşi au fost multe contradicţii, medicul român, Ion Alexie, stabilit în Las
Vegas, spune despre medicii veterinari care au declarat că Ivermectina se
8
administrează la animale că nu au greşit, însă să lase specialiştii să spună
dacă se poate administra sau nu oamenilor, scrie Mediafax.ro.
„De pe 15 ianuarie folosesc pentru toţi pacienţii mei cu Covid în spital
Ivermectina. Nu ştiu ce s-a hotărât în România, dar se pare că se iau nişte
hotărâri. Eu invit pe toată lumea să vină în America şi să vadă ce facem noi.
Noi ştim ce fac şi ei în România. Părerea mea e că că aşa de mulţi oameni
sunt în America şi mulţi mai mulţi doctori decât în România şi dacă noi
folosim, ar trebui românii să copieze. Şi noi copiem ce e bun în România, dar
cred că la cazul Ivermectinez să copieze ce spune şi doctorul francez sau
avocat de care aţi vorbit şi să vadă ce spun şi englezii şi să mai înveţe şi ei
puţin pentru că nu dirijează ei medicina din România. Ca să fim clari”, a
declarat Ion Alexie, medic în Las Vegas.
La data de 01.02.2021 Prof. dr Săndesc a menționat într-un interviu la
Antena 3 că :”Ivermectina ucide virusul, nu omul.” – link:
https://www.youtube.com/watch?v=aaRsRZc2Pyc. ”Șeful Societății ATI din
România încurajează aprobarea Ivermectinei în tratamentul anti-COVID din
țara noastră. Dorel Săndesc susține că medicamentul este deja folosit de mulți
români, deși nu este administrat în spitale.”

În al șaptelea rând, cu privire la dreptul la liberă exprimare și dreptul la

opinie, drepturi constituționale, invoc Hotărârea CEDO - Cazul Morice contra
Franței (Cererea nr. 29369/10), având în vedere că subsemnata sunt și avocat,
iar motivarea CEDO în acest caz prezintă similarități cu situația subsemnatei în
calitate de Senator al României, mai ales raportat la considerentele Curții
Constituționale prezentate anterior, CONSIDERENTELE PREZENTEI
DECIZII FIIND APLICABILE PENTRU IDENTITATE DE RAȚIUNE ȘI ÎN
CAZUL SUBSEMNATEI.

„6. În cadrul misiunii şi a obligaţiilor sale profesionale de a apăra

drepturile şi interesele clientului său, avocatul joacă de asemenea un rol

9
esenţial în administrarea echitabilă a justiţiei. În comentariul Cartei
principiilor esenţiale ale avocatului european a CCBE, rolul avocatului este
definit la punctul 6 după cum urmează: „un avocat, indiferent dacă acţionează
pentru o persoană fizică, o persoană juridică sau pentru stat, are misiunea de a
asista şi de a reprezenta în mod fidel clientul său, de a acţiona asemeni unui
profesionist respectat de terţi şi de a fi un actor indispensabil pentru buna
administrare a justiţiei. Întrunind toate aceste aspecte, avocatul, servind cu
bună credință interesele clientului său şi veghind la respectarea drepturilor
acestuia, îndeplineşte, de asemenea, o funcţie socială, aceea de a preveni şi a
evita conflictele, de a veghea la soluţionarea acestora în conformitate cu
principiile recunoscute ale legislaţiei civile, publice sau penale, pentru a
facilita evoluţia dreptului, precum şi pentru a ocroti libertatea, justiţia şi statul
de drept”. După cum se arată în paragraful 1.1 din Codul deontologic al
avocaţilor europeni al CCBE, respectul pentru misiunea avocatului este o
condiţie esenţială pentru statul de drept şi pentru o societate democratică.
Principiile de bază ale Naţiunilor Unite privind rolul baroului arată că
protecţia adecvată a libertăţilor fundamentale şi a drepturilor omului, fie că
sunt economice, sociale sau culturale ori civile şi politice, de care orice
persoană trebuie să poată să se bucure, impune ca fiecare să aibă acces efectiv
la serviciile juridice furnizate de avocaţi independenţi. Principiul 12 aminteşte
că avocaţii, în calitate de agenţi esenţiali ai actului de administrare a justiţiei,
îşi păstrează în orice moment onoarea şi demnitatea profesiei lor

... 78. Din acest punct de vedere, chiar și aparențele pot avea o anumită
importanță sau, cu alte cuvinte, „justiția nu trebuie numai să fie înfăptuită, ea
trebuie să fie și percepută ca fiind înfăptuită” (a se vedea De Cubber, citat mai
sus, § 26). Motivul este acela că se află în joc încrederea pe care trebuie să o
inspire publicului instanțele dintr-o societate democratică. Așadar, orice
judecător în legătură cu care există motive legitime de suspectare a lipsei

10
imparțialității trebuie să se retragă (a se vedea Castillo Algar împotriva
Spaniei, 28 octombrie 1998, § 45, Rapoartele 1998-VIII, și Micallef, citat mai
sus, § 98).

.. “(i) Libertatea de exprimare constituie una dintre temeliile esențiale ale

unei societăți democratice și una dintre condițiile de bază necesare pentru
progresul societății și pentru realizarea de sine a fiecărui individ. Sub rezerva
respectării prevederilor alineatului 2 din Articolul 10, acest principiu se aplică
nu numai „informațiilor” sau „ideilor” care sunt primite în mod favorabil sau
privite drept inofensive sau cu indiferență, ci și celor care sunt ofensatoare,
șocante sau deranjante. Printre acestea se numără cererile de pluralism,
toleranță și gândire liberă fără de care nu există o „societate democratică”.
După cum este prevăzut în Articolul 10, această libertate este supusă unor
excepții, care… trebuie totuși interpretate în sens strict, iar nevoia de a aplica
restricții trebuie stabilită în mod convingător…

(ii) Adjectivul „necesar” în sensul Articolului 10 § 2, implică existența

unei „nevoi sociale presante”. Statele Contractante au o anumită marjă de
apreciere în a evalua existența unei astfel de nevoi, dar aceasta merge mână în
mână cu supervizarea de la nivel european, cu adoptarea atât a legislației cât și
a deciziilor prin care se aplică, chiar și a celor pronunțate de o instanță
independentă. Curtea are așadar autoritatea de a pronunța hotărârea definitivă
cu privire la caracterul reconciliabil al unei „restricții” cu libertatea de
exprimare, așa cum este aceasta protejată prin Articolul 10.

125. Mai mult, în ceea ce privește nivelul de protecție, Articolul 10 § 2

din Convenție prevede o sferă de aplicare mică pentru restricțiile legate de
discursul politic sau dezbaterile pe teme de interes public (vezi spețele Sürek c.
Turciei (nr. 1) [GC], nr. 26682/95, § 61, CEDO 1999-IV; Lindon, Otchakovsky-
Laurens și July c. Franța [GC], cu numerele 21279/02 și 36448/02, § 46,

11
CEDO 2007-IV; și Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, § 90,
CEDO 2012). Prin urmare, un nivel ridicat de protecție a libertății de
exprimare, în care autoritățile au astfel o marjă foarte îngustă de apreciere, va
fi acordat în mod normal în situații în care observaţiile fac referire la o
chestiune de interes public, cum este mai ales cazul remarcilor legate de
funcționarea puterii judecătorești, chiar în contextul unor proceduri aflate încă
pe rol pentru ceilalți învinuiți (vezi Roland Dumas c. Franța, nr. 34875/07, §
43, 15 iulie 2010, și Gouveia Gomes Fernandes și Freitas e Costa c.
Portugalia, nr. 1529/08, § 47, 29 martie 2011). Un anumit grad de ostilitate
(vezi dosarul E.K. c. Turciei, nr. 28496/95, §§ 79-80, 7 Februarie 2002) și
gravitatea potențială a anumitor remarci (vezi Thoma c. Luxembourg, nr.
38432/97, § 57, CEDO 2001-III) nu înlătură dreptul la o protecție de nivel
înalt, dată fiind existența unei chestiuni de interes public (vezi Paturel c.
Franța, nr. 54968/00, § 42, 22 Decembrie 2005).

127. În cele din urmă, natura și gravitatea sancțiunilor impuse sunt la

rândul lor factori de luat în considerare în evaluarea proporționalității
ingerinței. După cum a subliniat anterior Curtea, ingerința în libertatea de
exprimare poate avea un efect de descurajare a exercitării libertății respective.
Natura relativ moderată a amenzilor nu este suficientă pentru a nega riscul
unui efect de descurajare a exercitării libertății de exprimare, acest lucru fiind
cu atât mai inacceptabil cu cât este vorba despre un avocat care are obligația
de a asigura apărarea clienților săi (vezi Mor, citat mai sus, § 61). În general,
deși instituțiile Statului, în calitate de garanți ai ordinii publice instituționale,
sunt îndreptățite să fie protejate de către autoritățile competente, poziția
dominantă ocupată de instituțiile respective impune autorităților o anumită
reținere în a apela la proceduri penale (vezi Castells c. Spania, 23 aprilie
1992, § 46, Seria A nr. 236; Incal c. Turciei [GC], 9 iunie 1998, § 54,
Rapoartele 1998-IV; Lehideux și Isorni c. Franța, 23 septembrie1998, § 57,

12
Rapoartele 1998-VII; Öztürk c. Turciei [GC], 28 septembrie 1999, § 66, CEDO
1999-VI; și Otegi Mondragon c. Spania, nr. 2034/07, § 58, CEDO 2011).”

Ceea ce trebuie Biroul Permanent să facă este să analizeze ingerința

împotriva căreia a fost depusă reclamația ținând cont de speță în
ansamblul ei și să stabilească dacă a fost „proporțională cu scopul legitim
urmărit” și dacă temeiurile prezentate de reclamant pentru justificarea
acesteia sunt „relevante și suficiente” … Pentru a face acest lucru, Biroul
Permanent trebuie să fie convins că partidul în cauză și Comisia de
disciplină au aplicat standarde conforme principiilor prevăzute în Articolul
10 CEDO și, mai mult decât atât, că ele s-au bazat pe o evaluare
acceptabilă a faptelor relevante, ceea ce nu s-a realizat.

Sancțiunea aplicată subsemnatei prezintă un PRECEDENT EXTREM

DE PERICULOS, DÂND POSIBILITATEA ÎNCĂLCĂRII FLAGRANTE A
PRINCIPIILOR CONSTITUȚIONALE ȘI CEDO CU PRIVIRE LA
DREPTUL LA LIBERĂ EXPRIMARE ȘI LA OPINIE, PRECUM ȘI ART. 72
CU PRIVIRE LA IMUNITATEA PARLAMENTARĂ, PENTRU
DECLARAȚII ȘI OPINII POLITICE NICIUN PARLAMENTAR NEPUTÂND
FI TRAS LA RĂSPUNDERE. ACEST PRECEDENT VA CREA PREMIZA
SANCȚIONĂRII ABUZIVE, DISCREȚIONARE ȘI DICTATORIALE ALE
ORICĂRUI POLITICIAN CARE VA AVEA CURAJUL SĂ ÎȘI EXERCITE
PREROGATIVELE CONSTITUȚIONALE, FIIND FOLOSITĂ CA METODĂ
DE RĂZBUNARE ȘI CU SCOPUL DE A ANULA DREPTUL LA LIBERĂ
EXPRIMARE ȘI LA OPINIE, PRECUM ȘI LA A ANULA EXERCITAREA
OBLIGAȚIILOR CU PRIVIRE LA DECLARAȚII POLITICE ȘI LA
ADRESAREA DE ÎNTREBĂRI ȘI INTERPELĂRI.

În al optulea rând, cu privire la ședința din data de 13.04.2021 organizată

de Comisia Juridica, de numiri, disciplină, imunități și validări, când

13
subsemnata am fost invitată pentru a discuta așa-zisa sesizare a grupului
parlamentar PNL cu privire la presupuse abateri de la deontologia parlamentară,
sunt de făcut câteva mențiuni care aduc atingere întregului raport, întrucât a fost
întocmit cu încălcarea normelor deontologice parlamentare, juridice și
constituționale, astfel că invoc NULITATEA ABSOLUTĂ A RAPORTULUI
COMISIEI!

Dna Senator Alina Gorghiu a inițiat o adevărată campanie mediatică prin

care s-a desfășurat un veritabil proces cu privire la sesizarea acesteia și a
grupului parlamentar PNL, astfel că toate acuzațiile cu privire la subsemnata s-
au judecat în public și nu într-un cadru instituționalizat, încălcându-se grav
principiul prezumției nevinovăției, precum și dreptul la apărare și un proces
echitabil, chiar dacă vorbim de o ”judecată” în cadrul unei Comisii a Senatului,
dar cu atât mai mult, aceste principii ar trebui respectate în condițiile în care
Parlamentul României este legislativul, prima instituție care ar trebui să le
respecte, nu să le încalce.
Dna Senator Laura-Iulia Scântei a solicitat participarea presei la ședința în
care subsemnata ar fi trebuit să fiu ”linșată” politic, mediatic și personal, deși
subsemnata am solicitat participarea presei, însă mi-a fost refuzată cererea, pe
motiv că ar fi ședință secretă. Mai mult, presa era poziționată în fața ușii
Comisiei, astfel încât s-a exercitat un adevărat abuz emoțional, social, linșaj
mediatic și atac la persoană, la comanda expresă a Senatorului Laura-Iulia
Scântei.
Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări și-a depășit
atribuțiile și a votat neconformitatea unei măști, în speță a subsemnatei,
încălcându-mi-se dreptul la apărare și antepronunțându-se cu privire la
acuzația referitoare la mască, menționând că masca mea nu ar fi conformă
și oferindu-mi-se o mască din cele existente în Senat, oferite gratuit. Vă
învederez că în conformitate cu prevederile Ordinului 874/81/2020 masca

14
trebuie să acopere gura, cât și nasul, condiție îndeplinită de masca
subsemnatei. Mai mult, mi s-a încălcat flagrant dreptul la sănătate, în
condițiile în care subsemnata dețin adeverință medicală care atestă faptul
că sunt exceptată de la purtatul măștii. Tot în ordinul menționat, se
permite participarea la adunări în interior fără mască, dacă sunt mai puțin
de 16 persoane prezente și există o distanță de 3 m față de persoana care
stă fără mască; condiții îndeplinite. În plus, măștile din Senatul României
nu sunt adecvate apărării de virusul sars-cov-2 ( nu că ar exista vreuna, o
mască neputând să apere de un virus), iar pe cutia acestora scria:
” Nu utilizați această mască în spații neaerisite, în timpul somnului sau
când aveți probleme respiratorii”. Nu este menționat dacă aceste măști
apără împotriva sars-cov-2. În aceste condiții, ceea ce purtați dvs în Senat
nu pot fi numite măști conforme.
În plus, în momentul în care mi s-a oferit o altă mască, deși am solicitat să
mi se comunice de ce masca pe care o purtam eu nu era conformă, iar masca
oferită de Președintele Comisiei ar fi fost conformă, nu am primit niciun
răspuns, ci mi s-a citit un articol din Legea 55/2020 care menționa că în spațiile
publice în interior și exterior se poate institui obligativitatea purtării măștii,
aspect nerelevant în situația dată, opinez încă o dată că în realitate, încă din
momentul prezentării mele în fața Comisiei, s-a urmărit ca subsemnatei să îmi
fie îngrădit dreptul la apărare și sentința era deja pronunțată.
Mai mult, votarea conformității de către o Comisie Parlamentară în
cadrul unei anchete disciplinare, adaugă la lege, încalcă Constituția
României și depășește atribuțiile acesteia, mai ales că nu există niciun act
normativ care să menționeze date exacte cu privire la mască, în afara
faptului că trebuie să acopere gura și nasul. În plus, masca purtată de mine
este folosită de foarte mulți parlamentari și mai mult, dețin poze și filmări
cu nenumărați colegi parlamentari care nu poartă niciodată mască, și-o
dau jos când vorbesc între ei sau o țin sub bărbie, niciunul dintre dvs nu

15
păstrați distanța fizică, astfel că tot ceea ce ați pornit împotriva
subsemnatei se circumscrie infracțiunilor de hărțuire și abuz în serviciu.
Prin interzicerea intrării mele în sala Comisiei juridice, de numiri, disciplină,
imunități și validări, invocându-se o așa-zisă neconformitate a măștii mele, s-a
urmărit în mod deliberat, premeditat ca subsemnata să nu-mi exprim poziția, să
nu particip în fața anchetei desfășurate de această Comisie.
Deși m-am prezentat asistată de avocat, Președinta Comisiei juridice, de
numiri, disciplină, imunități și validări a interzis acestuia accesul în sală și
exercitarea profesiei de avocat, încălcând dispozițiile Lg. 51/1995, precum și
art. 48 CEDO, art. 24 Constituție cu privire la dreptul la apărare. Avocatul meu
a putut să mă asiste doar la intervenția dlui Senator Daniel Fenechiu,
vicepreședinte al UNBR, însă Președinta Comisiei Juridice, de numiri,
disciplină, imunități și validării i-a interzis să vorbească. Toate acestea sunt
înregistrate.
Ulterior, Comisia a suspendat lucrările pentru 30 de minute, s-a reunit după
20 de minute și a solicitat unui număr de 2 persoane din personalul Biroului de
Apărare Internă, care nu au vrut să își decline identitatea în fața subsemnatei, să
îmi interzică accesul în sală, aceștia acționând violent împotriva mea, lovindu-
mă cu picioarele, ușa, mâinile, (totul este filmat), precum și un coleg Senator, al
cărui nume nu îl cunosc, care îl înlocuia pe Dl Senator Cazanciuc, care m-a lovit
cu pumnul în piept, totul petrecându-se în fața presei, la ordinul expres al
Președintei Comisiei, Laura-Iulia Scântei. Cei doi ”paznici” au avut un
comportament total abuziv, acționând ca niște veritabili angajați personal ai
dnei Senator Laura-Iulia Scântei și nicidecum ca angajați ai Parlamentului
României, care au obligația să respecte EGAL TOȚI PARLAMENTARII.
AVEȚI OBLIGAȚIA ANCHETĂRII ȘI SANCȚIONARII ACESTORA,
CEEA CE NU AȚI FĂCUT.

16
 Am fost nevoită să solicit intervenția poliției prin serviciul de urgență 112 și
am formulat plângere penală împotriva celor care au instigat și au săvârșit
infracțiunile descrise mai sus.
Ulterior s-a mai întrunit o ședință, astfel cum am aflat din presă, cu ușa
închisă, astfel încât subsemnata să nu mai am dreptul la apărare.
Având în vedere aspectele reliefate, vă învederez faptul că subsemnata
sunt egală în drepturi cu orice alt coleg Senator, nu suntem în raporturi de
subordonare unii față de alții, reprezentăm prin vot popular poporul
român, pentru declarații și opinii politice nu răspundem conform art. 72
Constituție, astfel că toată această mascaradă, precum și discuțiile purtate
de dvs în Biroul Permanent împotriva mea, discuții care sunt publice, nu
constituie altceva decât acțiuni de intimidare, amenințare, hărțuire,
discreditare publică mincinoasă, încălcarea garantării independenței
parlamentarului, ceea ce duce ca acțiunile întreprinse de dvs să se
circumscrie unor infracțiuni prevăzute de Codul penal.
Conform art. 30 Constituție, libertatea de exprimare prin viu grai, prin
scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare în public SUNT
INVIOLABILE. Alin. 2 menționează CENZURA DE ORICE FEL ESTE
INTERZISĂ.
Astfel, consider că Președinta Comisiei juridice, de numiri, disciplină,
imunități și validări împreună cu membrii acesteia au încălcat flagrant
dispozițiile art. 206 lit. a, c, d, e din Regulamentul Senatului rap. la prev. Art. 51
lit. a, b, c, d din Lg. 96/2006, astfel că solicit aplicarea art. 207 din
Regulamentul Senatului și art. 52 din Lg. 96/2006.
Având în vedere starea conflictuală creată chiar de către Președinta Comisiei
Juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, care prin acțiunile
întreprinse creează premizele unei antepronunțări, atacului la persoană,
hărțuirea și amenințarea subsemnatei, instigarea la ultraj împotriva mea, abuzul
mediatic, social, emoțional și fizic și defăimarea imaginii subsemnatei, era

17
imperios necesară aplicarea SUSPENDĂRII DNEI SENATOR LAURA-
IULIA SCÂNTEI DIN FUNCȚIA DE PREȘEDINTE AL COMISIEI
JURIDICE, DE NUMIRI, DISCIPLINĂ, IMUNITĂȚI ȘI VALIDĂRI, IAR
ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CAZUL SUBSEMNATEI ACESTA TREBUIA
ANCHETAT DE PERSOANA CARE AR FI ÎNLOCUIT-O PE ACEASTA
IAR MEMBRII COMISIEI CARE AU FOST COMPLICI LA FAPTELE
DESCRISE MAI SUS, FĂRĂ SĂ AIBĂ NICIUN FEL DE POZIȚIE,
PERMIȚÂND ȘI TOLERÂND ACESTE ÎNCĂLCĂRI FLAGRANTE
ALE LEGII ȘI CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI, TREBUIAU ÎNLOCUIȚI
CU SENATORI IMPARȚIALI ȘI ECHIDISTANȚI.
În al nouălea rând, cu privire la starea de alertă invocată, vă învederez
considerentele Curții Constituționale:
Curtea Constituțională a României a decis în Decizia 457/2020
asupra stării de alertă, menționând că aceasta contravine exigențelor
generale ale statului de drept, în forma adoptată actuală:
”68. În România, derogările specifice stării de urgență sunt reglementate la
nivel constituțional, inclusiv sub aspectul puterilor sporite oferite
executivului, adică Președintelui României, iar nu Guvernului. A „construi“
prin lege o instituție nouă - „starea de alertă“, cu un regim evident mai puțin
restrictiv decât starea de urgență reglementată de legiuitorul constituant - dar
care să permită eludarea cadrului constituțional care guvernează legalitatea,
separația puterilor în stat, condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi și
al unor libertăți, contravine exigențelor generale ale statului de drept, astfel
cum sunt consacrate de Constituția României.”

În ceea ce privește obligativitatea purtării măștii, vă aduc la cunoștință

următoarele:

Chiar dinaintea pandemiei actuale, la personalul medical s-au raportat

numeroase reacții adverse ale purtării unei măști chirurgicale. Între 2002 și 2004
(pandemia SARS) datorită măștilor N95 numeroase cadre medicale au
manifestat reacții cutanate: acnee, prurit facial (mâncărime), exantem, urticarie
de contact, dermatită de contact acută.

18
 Însă acum, oamenii obișnuiți acuză diverse probleme la nivelul feței
după purtarea unei măști. Principala cauză o reprezintă natura ocluzivă,
spațiul închis, protector, care duce la un mediu umed, cald, unde se
acumulează transpirația și sebumul. Astfel se explică apariția inflamației
(roșeață, durere, căldură). Persoanele cu leziuni acneice pot observa o înrăutățire
a bolii.

Există persoane care afirmă că au o alergie la măștile de protecție.

Majoritatea persoanelor care sunt alergice la componentele măștilor au un
teren alergic cunoscut, respectiv știu că au alergii. Menționez doar
CÂTEVA substanțe raportate drept cauza unei dermatite de contact:

- thiuram (prezent în elasticul cu care se fixează masca de urechi)

- dibromodicyanobutan (C6H6Br2N) (bromină, larg folosită în
diverse ramuri ale industriei)
- cocospropylenediamin-guanidinium-diacetat (folosit la dezinfecția
instrumentarului și aparatelor medicale, cum ar fi masca folosită în
anestezie)
- formaldehidă (prezentă în componentele unui lot de măști N95).
Bibliografie:
Faisal Al Badri. Surgical mask contact dermatitis and epidemiology of
contact dermatitis in healthcare workers Current Allergy & Clinical
Immunology. 2017; 30 (3): 183-188
Morishima M, Kishida K.Understanding attitudes toward hygiene mask
use in Japanese daily life by using a repeated cross-sectional survey.
Work. 2018;61(2):303-311.
Foo CC, Goon AT, Leow YH, Goh CL. Adverse skin reactions to
personal protective equipment against severe acute respiratory syndrome–
a descriptive study in Singapore. Contact Dermatitis. 2006
Nov;55(5):291-4.
https://www.refinery29.com/en-us/2020/04/9657212/face-mask-skin-
care-acne-rash-coronavirus
Experţii asociaţiei au formulat următoarele concluzii:
- 3 din 5 măşti sunt accesorii vestimentare, lucru declarat de producători,
iar denumirea acestora este de Mască Fashion.
- 3 din 5 măşti sunt reutilizabile, fără a fi precizat numărul de utilizări,
asta înseamnă că atât înainte de prima utilizare, cât şi după fiecare
utilizare masca trebuie curăţată prin spălare manuală la temperatura

19
 indicată de producător şi călcarea acesteia cu fierul de călcat conform
pictogramei afişată de producător.
- 2 din 5 măşti sunt fabricate în China.
- La una din 5 măşti atenţionarea referitoare la faptul că acel tip de mască
nu este un echipament individual de protecţie este neclară, fapt ce poate
induce în eroare persoanele fără cunoştinţe temeinice în acest domeniu.
- În privinţa măştilor proiectate de producători ca accesorii vestimentare,
cetățenii trebuie să cunoască faptul că acest tip de măşti protejează
sistemul respirator de praf, poluare şi lichide, nicidecum împotriva
bacteriilor şi virusurilor.
- Măştile faciale de unică folosinţă pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 4
şi 12 ani prezintă risc de sufocare, drept pentru care acestea trebuie
folosite numai în prezenţa unui adult şi în situaţii de risc major pentru
viaţa şi sănătatea copilului (spaţii închise aglomerate).

Unii producători de măşti de protecţie recomandă ca folosirea aceleaşi

măştii să nu depăşească trei ore, în timp ce Ministerul sănătăţii recomandă ca
masca să fie schimbată o dată la 4 ore.

Ordinul nr. 874/81/22 mai 2020 precizează că sunt exceptate de la

purtarea măştii "vorbitorii în public, în spaţii interioare, cu condiţia respectării
distanţei de 3 metri între aceştia şi alte persoane, doar în cazul în care nu se află
mai mult de 16 persoane în incintă" – cazul nostru.

"Timpul îndelungat de purtare a acestei măști poate duce la apariția de

efecte adverse. În primul rând, prin faptul că nu se mai permite un schimb de
gaze corespunzător și, ca atare sudoarea, ca și respirația excesivă, determină
această stare de umezeală, și ca atare microbii, care în mod normal, sunt
prezenți la nivelul pielii și care sunt într-o comuniune cu organismul și asigură
protecția, acei non patogeni, pot deveni în condiții de anaerobioză chiar
patogeni", spune Dr. Rodica Olteanu.

"La nivelul pielii pot exista mai multe bacterii, inclusiv stafilococul
epidermic care nu se replică și nu devine patogen decât în anumite condiții.
Acestea devin în condiții de lipsă de oxigen patogeni și pot astfel contamina și
determina leziuni secundare la nivelul zonei acoperite de mască, de exemplu,
dermatita seboreică, acneea, rozaceea, reactivarea unui herpes la nivelul zonei
acoperite de mască", spune specialistul.

20
 Dr, Razvan Constantinescu – Iași, cunoscut pentru adoptarea unei poziții
clare și cu respectarea dreptului la sănătate în conformitate cu drepturile
fundamentale ale omului, dar și raportat la gradul de periculozitate redus al sars-
cov-2 (cobid0-19) mai ales în rândul copiilor și tinerilor, menționează cu privire
la masca impusă de autorități:

- Ritter et al., în 1975, a descoperit că 'purtarea măștii chirurgicale

nu a avut nici un efect asupra contaminării generale a sălii de operație'

• Ha’eri and Wiley, în 1980 a pus microsfere de albumină umană în

interiorul a 20 de măști chirurgicale, în timpul a 20 de operații. La
sfârșitul fiecărei operații, spălările rănilor au fost examinate la microscop.
"În TOATE experimentele a fost demonstrată contaminarea rănilor."

• Laslett and Sabin, în 1989 a descoperit că măștile și căciulile nu

erau necesare în timpul cateterizării cardiace. "Nici o infecție nu a fost
observată la nici un pacient, indiferent dacă era sau nu folosită
acoperitoarea de cap sau masca." Sjøl și Kelbaek au ajuns la aceeași
concluzie în 2002.

• Într-un studiu de-al lui Tunevall din 1991, o întreagă echipă de

chirurgi nu a purtat măști timp de 2 ani la jumătate din operațiile
efectuate. Pentru 1537 de operații efectuate cu măștile pe față, rata de
infecție a rănilor a fost de 4.7%, în timp ce pentru 1551 de operații
efectuate FĂRĂ mască, rata infecțiilor a fost de doar 3.5%

• O analiză a lui Skinner și Sutton în 2001 a concluzionat astfel:

'Probele științifice în sprijinul ABANDONĂRII folosirii măștilor
chirurgicale sunt mai multe decât cele care sprijină continuarea folosirii
lor.
* Lahme et al., în 2001 a scris că 'măștile chirurgicale purtate de
pacienți în timpul anesteziilor locale nu a redus concentrația de bacterii
transmisibile pe cale aeriană, așadar se poate renunța la ele.'
• Figueiredo et al. în 2001 a raportat că în 5 ani de dializă
peritoneală fără măști, ratele de peritonită în unitatea lor nu erau diferite
de ratele altor spitale unde se purtau măști.

21
 • Bahli a făcut o analiză sistematică a literaturii în 2009 și a
descoperit că ”nu a fost descoperită nici o diferență semnificativă între
incidențele infecțiilor rănilor post-operative ale grupurilor cu mască și
cele ale grupurilor care au operat fără să poarte masca.”

• Chirurgii de la Institutul Karolinska din Suedia, recunoscând lipsa

datelor științifice în favoarea purtatului de măști au renunțat la
obligativitate începând cu 2010 pentru anesteziologiști și pentru restul
personalului din sala de operații care nu poartă haina de chirurg. "Decizia
noastră de a nu mai cere personalului neîmbrăcat în costum de chirurg să
poarte măști chirurgicale este o abatere de la practica obișnuită. Dar
DOVEZILE CARE SĂ SPRIJINE ACEASTĂ PRACTICĂ
OBIȘNUITĂ, NU EXISTĂ!" a scris doctora Eva Sellden.

• Webster et al., în 2010 a dat un raport cu privire la operațiile

obstetrice, ginecologice, generale, ortopedice, la sâni și urologice
efectuate asupra a 827 de pacienți. Jumătate de operații, personalul
auxiliar (non-scrubbed) a purtat mască, iar în cealaltă jumătate nu au
purtat. În grupul mascat infecțiile au apărut în proporție de 11.5% iar în
grupul fără măști doar 9%.

• Lipp și Edwards au examinat literatura chirurgicală în 2014 și au

descoperit că "(în literatura examinată de noi) n-a fost găsită absolut nici
o diferență semnificativă dpdv statistic a ratelor de infecție pentru
grupurile de mascați și nemascați, în nici unul dintre studii." Vincent și
Edwards au actualizat acest raport în 2016 iar concluzia a fost aceeași.

• Carøe, într-o analiză din 2014 a 4 studii și 6006 pacienți a scris

că ”nici unul dintre cele patru studii nu a găsit vreo diferență la numărul
de infecții post operative, indiferent dacă porți mască sau nu.”

• Salassa și Swiontkowski în 2014 au investigat necesitatea

costumului de chirurg, a măștilor și a acoperitoarelor pentru cap în sala de
operații și au ajuns la concluzia că ”NU EXISTA NICI O DOVADĂ CĂ
ACESTE MĂSURI CONTRIBUIE LA REDUCEREA INFECȚIILOR
DIN TIMPUL OPERAȚIILOR.”

22
 • Da Zhou et al., revizuind literatura în 2015 a concluzionat că
'lipsesc datele care să susțină afirmațiile cum că măștile de față îl
protejează de contaminare pe pacient sau pe chirurg.“

Cum se explică că pe toată perioada stării de urgență până la 14.05.2020 în

autoturisme, în mijloacele de transport în comun, în interiorul instituțiilor, s-a
circulat fără mască, însă după data de 15.05.2020, când s-a instituit o stare de
alertă, deci mai puțin restrictivă din punct de vedere legal, purtarea măștii a
devenit obligatorie?

Mai mult, în starea de alertă nu poți restrânge drepturi și libertăți mai

mult decât în starea de urgență.

În al unsprezecelea rând, vă solicit să aveți în vedere corespondența și

motivele indicate în acestea, între subsemnata și Comisia de disciplină:
La data de 07.04.2021, în urma primirii unei invitații din partea
Comisiei juridice cu privire la sesizarea în speță, am transmis următorul
răspuns, care stă în sprijinul subsemnatei:

”Avand in vedere informarea laconica, lipsa transmiterii documentului la

care faceti referire, obiectul detaliat al acestuia, invitatia intr-un termen scurt,
de pe o zi pe alta, incalcandu-mi-se grav dreptul la aparare si posibilitatea
exercitarii acestuia in cunostinta de cauza si intr-un termen
rezonabil, precum si faptul ca imediat dupa plen am alt program stabilit de
peste o saptamana, fiind in afara localitatii, va solicit urmatoarele:

1. Transmiterea documentului

2. Adresa Biroului Permament al Senatului

3. Obiectul cererii

4. Dispozitiile legale pretins a fi incalcate

5. Dovezile pe care se intemeiaza

6. Dovada bunei-credinte a reclamantilor, precum si semnaturile acestora

23
 7. Stabilirea unei alte intalniri, de comun acord, avand in vedere
programul tuturor Senatorilor, astfel incat sa mi se respecte dreptul la
aparare, garantat de Constitutie si CEDO,

8. Solicit ca intalnirea sa fie publica, in prezenta presei si a persoanelor pe

care le voi aduce in apararea subsemnatei.

Va invederez ca a devenit o obisnuinta in Senatul Romaniei ca

subsemnata sa fiu supusa discriminarii, hartuirii, jignirii si acuzatiilor
nefondate, doar pentru ca emit opinii cu care partidele din coalitia de
guvernare nu sunt de acord.

In schimb, comportamentul reprobabil al unora dintre membri celorlalte

partide, nu este admonestat niciodata.

In acest context va anunt ca voi sesiza pe langa institutiile Statului

Roman, inclusiv institutiile internationale cu prerogative in apararea
drepturilor omului, mai ales cu privire la discriminarea subsemnatei pe
criterii de religie si etnie, cu privire la exprimarea unor opinii de
specialitate juridica, avand in vedere ca subsemnata sunt de profesie avocat,
dar si cu privire la declaratiile politice pentru care niciun om politic nu poate
raspunde in niciun mod, incalcarea dreptului la libera exprimare si libertatea
de opinie.

In spatiul public a aparut o sesizare formulata de catre dna Senator Alina

Gorghiu (PNL), Senator care ne onoreaza cu prezenta in plen foarte rar,
preferand telefonul, care a fost preluata de catre toate televiziunile,
subsemnata fiind supusa oprobiului mediatic, incalcandu-se grav dispozitiile
legale atat ale Statutului Senatorilor, cat si cele Constitutionale, precum si
cele cu privire la discriminare, dreptul la libera exprimare si libertatea de
opinie, fiind supusa deja judecatii la televiziuni, inainte de a fi chemata in
fata Comisiei Juridice, iar fata de opiniile PNL, USR si UDMR exprimate in
spatiul public raportat la aceasta, consider ca deja v-ati antepronuntat, mai
ales ca aceste partide detin majoritatea in Comisia juridica si Senat, iar
Presedinta Comisiei Juridice este de la PNL, fiind deja considerata vinovata
de presupuse fapte de care sunt acuzata fara sa am posibilitatea sa ma apar,
imaginea subsemnatei avand de suferit. In acest context orice decizie de
vinovatie veti adopta, se circumscrie antepronuntarii in spatiul public,
prezenta mea in fata Comisiei juridice fiind doar o simpla formalitate.
24
 Va invederez ca subsemnata sunt EGALA IN DREPTURI SI OBLIGATII
CU ORICE ALT SENATOR, DREPTURI PE CARE DVS MI LE
INCALCATI CU OBSTINATIE SI OBLIGATII PE CARE MI LE
INCALCATI DE PESTE 2 LUNI;( NICI ACUM NU SUNT MEMBRU
INTR-O COMISIE PE CARE AM SOLICITAT-O SI NICI SPATIUL
PENTRU SENATORII NEAFILIATI NU A FOST STABILIT), PRECUM SI
DE CATRE BIROUL PERMANENT AL SENATULUI CU PRIVIRE LA
CELE MENTIONATE ANTERIOR.

Va invederez ca fata de presiunile si hartuirea pe care le exercitati fata de

subsemnata, ma vad nevoita sa anunt toate ambasadele din Romania cu
privire la linsajul la care este supus un DEMNITAR AL STATULUI ROMAN
SI VOI CERE AJUTOR INTERNATIONAL.”

La data de 12.04.2021 am transmis către Comisia Juridică, pe mail, un

răspuns cu privire la faptul că mi-a fost comunicat că probele sunt în toate
intervențiile mele din declarațiile politice și din plen, urmând să caut eu
dovezile, ceea ce este nelegal, neprocedural, neconstituțional etc. Vă rog să luați
act că răspunsul meu de la acea dată este aplicabil și la acest moment:
” Ma astept din partea Comisiei juridice la profesionalism, nu la
diletantism.
Odata ce transmiteti acuzatii, va rog sa le insotiti de probe si temei
in drept.
Avand in vedere faptul ca dvs considerati ca eu pot gasi in
stenograme si inregistrarile din Plen, declaratii politice, intrebari,
interpelari, eventuale abateri, nu imi poate starni decat ilaritatea si sa va
aduc la cunostinta ca o astfel de abordare duce in derizoriu atat Comisia
juridica, cat si Senatul Romaniei.
Drept pentru care, va invederez ca acuzatul beneficiaza de
prezumtia de nevinovatie, iar acuzatorul trebuie sa faca dovada
vinovatiei.
Inca o data va solicit sa imi comunicati probele, precum si dovada
acuzatiilor aduse , in caz contrar, cei care au adus astfel de acuzatii
nefondate vor suporta rigorile legii,
In acest moment, Comisia Juridica nu are ce analiza si nici
subsemnata nu imi pot formula apararile, asa-zisele acuzatii fiind foarte
vagi si avand doar caracter de presa de scandal, ceea ce nu se cade unei
Comisii din cadrul Parlamentului Romaniei.”

25
 Ca urmare a acestui fapt, mi s-a transmis un mail cu linkurile către toate
intervențiile mele în Senatul României, peste 100, ceea ce nu face decât să
denote o crasă incultură juridică, încălcarea principiilor constituționale și ale
regulamentului Senatului, mai ales față de faptul că orice sesizare nu poate
invoca decât fapte produse în ultimele 30 de zile de la sesizare, ceea ce a fost
încălcat atât de către reclamant, cât și de Comisie, dar, mai ales de către Biroul
Permanent al Senatului.

Mai mult, în ceea ce privește nivelul de protecție, Articolul 10 § 2 din

Convenție prevede o sferă de aplicare mică pentru restricțiile legate de discursul
politic sau dezbaterile pe teme de interes public (vezi spețele Sürek c. Turciei
(nr. 1) [GC], nr. 26682/95, § 61, CEDO 1999-IV; Lindon, Otchakovsky-
Laurens și July c. Franța [GC], cu numerele 21279/02 și 36448/02, § 46, CEDO
2007-IV; și Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, § 90, CEDO
2012). Prin urmare, un nivel ridicat de protecție a libertății de exprimare, în care
autoritățile au astfel o marjă foarte îngustă de apreciere, va fi acordat în mod
normal în situații în care observaţiile fac referire la o chestiune de interes public,
cum este mai ales cazul remarcilor legate de funcționarea puterii judecătorești,
chiar în contextul unor proceduri aflate încă pe rol pentru ceilalți învinuiți (vezi
Roland Dumas c. Franța, nr. 34875/07, § 43, 15 iulie 2010, și Gouveia Gomes
Fernandes și Freitas e Costa c. Portugalia, nr. 1529/08, § 47, 29 martie 2011).
Un anumit grad de ostilitate (vezi dosarul E.K. c. Turciei, nr. 28496/95, §§ 79-
80, 7 Februarie 2002) și gravitatea potențială a anumitor remarci (vezi Thoma c.
Luxembourg, nr. 38432/97, § 57, CEDO 2001-III) nu înlătură dreptul la o
protecție de nivel înalt, dată fiind existența unei chestiuni de interes public (vezi
Paturel c. Franța, nr. 54968/00, § 42, 22 Decembrie 2005).

Mai mult decât atât, cadrul hotărârilor din cauzele Lingens (Lingens v.
Austria, 8 iulie 1986, § 46, Seria A nr. 10) și Oberschlick (Oberschlick c.
Austria (nr. 1), 23 mai 1991, § 63, Seria A, nr. 204), Curtea a făcut o distincție
între declarațiile referitoare la fapte și judecățile de valoare. Existența faptelor
poate fi demonstrată, în timp ce adevărul unor judecăți de valoare nu poate fi
dovedit. Cerința de a dovedi adevărul unei judecăți de valoare este imposibil de
îndeplinit și încalcă însăși libertatea de opinie, care este o parte fundamentală a
dreptului garantat prin Articolul 10 (vezi De Haes și Gijsels c. Belgia, 24
Februarie 1997, § 42, Rapoartele din 1997-I). Însă atunci când o afirmație
devine judecată de valoare, proporționalitatea unei ingerințe poate depinde de
existența unei „baze faptice” suficiente pentru afirmația contestată: dacă nu

26
există, respectiva judecată de valoare se poate dovedi excesivă (vezi cauza De
Haes și Gijsels, citată mai sus, § 47; Oberschlick c. Austria (nr. 2), 1 iulie 1997,
§ 33, Rapoartele 1997-IV; Brasilier c. Franța, nr. 71343/01, § 36, 11 Aprilie
2006; și Lindon, Otchakovsky-Laurens și July, citată mai sus, § 55). Pentru a
face distincția dintre o afirmație bazată pe fapte și o judecată de valoare, trebuie
să se ia în considerare circumstanțele cauzei și tonul general al observaţiilor
(vezi Brasilier, citat mai sus, § 37), ținând cont de faptul că afirmațiile
referitoare la chestiuni de interes public, pot, pe acest temei, să constituie
judecăți de valoare mai degrabă decât afirmații bazate pe fapte (vezi Paturel,
citat mai sus, § 37).

După cum a constatat deja Curtea, este necesar să se facă diferența între
declarațiile bazate pe fapte și judecățile de valoare (vezi alineatul 126 de mai
sus). Existența faptelor poate fi demonstrată, iar veridicitatea judecăților de
valoare nu este susceptibilă a fi probată; cerința demonstrării veridicității unei
judecăți de valoare este imposibil de îndeplinit și încalcă însăși libertatea de
exprimare, care este o parte fundamentală a dreptului garantat prin Articolul 10
(ibid.). În plus, existența măsurilor de protecție procedurale în favoarea
acuzatului în procedurile de defăimare este unul dintre factorii care trebuie luați
în considerare la evaluarea proporționalității unei ingerințe în virtutea
Articolului 10. Mai precis, este important pentru acuzat să i se ofere o șansă
reală de a dovedi că a avut o bază faptică suficientă pentru afirmațiile făcute
(vezi, printre alte autorități, Steel și Morris c. Marea Britanie, nr. 68416/01, §
95, CEDO 2005-II; Andrushko c. Rusiei, nr. 4260/04, § 53, 14 octombrie 2010;
Dilipak și Karakaya c. Turciei, numerele 7942/05 și 24838/05, § 141, 4 martie
2012; și Hasan Yazıcı c. Turciei, nr. 40877/07, § 54, 15 aprilie 2014). În speța
de față nu s-a acordat o astfel de șansă.

Curtea reiterează faptul că, în contextul Articolului 10 din Convenție,

trebuie să se ia în considerare circumstanțele și contextul general împotriva
căruia au fost făcute declarațiile în chestiune (vezi, printre alte autorități,
Lingens, citat mai sus, § 40, și Bladet Tromsø și Stensaas c. Norvegiei, nr.
21980/93, § 62, CEDO 1999-II).

Pe lângă cele menționate cu privire la încălcarea Constituției României,

considerăm că sancțiunea aplicată raportat la motivele invocate, constituie o
ingerință disproporționată în dreptul parlamentarului de a-și folosi libertatea de
expresie și atribuțiile parlamentare, precum și să își îndeplinească obligațiile

27
constituționale și legale, si nu este „necesară într-o societate democratică” în
sensul Articolului 10 din Convenție.

Solicit anularea sancțiunii pentru motivele invocate în prezenta.

DATA SENATOR NEAFILIAT

09.05.2021 DIANA IOVANOVICI-ȘOȘOACĂ

28