Perspective evulotioniste asupra comportamentului

uman
~referat sociologie~

Profesor conf.univ.dr. : Realizat de

studentii:
Vreja Lucia-Ovidia Arsene Bogdan
Badescu Damaris
 Botea Ruxandra

Psihologia evolutionista
Pentru prima data, fenomenul de ,,psihologie evolutionista” a aparut in cartea lui
William James numita Principiile psihologiei, scrisa in 1840. Acest concept a fot utilizat cu
privire la abordarea din perspectiva teoriei evolutioniste a problematicii mintii umane, asa cum
gasim expus in lucrarea ,,Homo oeconomicus si competitorii sai: o perspectiva trans-disciplinara
asupra antropologiei economice”. De actualitate, este faptul ca acest concept face referire la o
scoala de instruire a gandirii din domeniul stiintelor evolutioniste.
Fondatorii acestei scolii au fost de parere ca sociobiologia si ecologia comportamentala
nu au procedat corespunzator cand au incercat sa aplice principiile evolutioniste, in primul rand
la structurile comportamentale si ca o mai buna varianta ar fi fost aceea care sa le aplice la
mecanismele psihologice ce influenteaza aceste structuri.
Principiul ce se afla la baza acestei teorii este acela care afirma ca mintea umana este
compusa din numeroase subsisteme, care reprezinta in principiu mecanisme ce au evoluat de-a
lungul timpului , in cadrul istoriei speciei noastre, ca urmare a presiunilor de mediu la care au
fost supusi stramosii nostri. Cea mai cunoscuta perioada, a fost considerat Pleistocenul, care a
inceput acum 2,500,000 de ani si s-a sfarsit acum circa 11,500 de ani. Aceasta reprezinta 99%
din istoria specie noastre, in aceasta perioada stramosii nostrii fiind vanatori sau lucratori ai
pamantului in savana africana. In toata aceasta perioada, din cauza presiunilor impuse de mediu
s-au format mecanismele psihologice ce ofera persoanelor un set de adaptari mentale universale
ce sunt bine intiparite in spatele proceselor cognitive.
Este de preferat, ca selectia naturala sa fi favorizat acele mecanisme care au reusit in
totalitate sa rezolve problemele pe care l-au intampinat stramosii nostri. Printre aceste probleme
se numara: agresivitatea, moralitatea, criteriile de selectare a partenerilor sau a relatiilor sociale.
Aceasta perioada de formare a primit denumirea de ,,mediu ancestral’’ sau ,,mediu adaptarii
evolutive”.
S-a inteles de catre specialisti ca mediile sunt foarte diferite, cel de astazi si cel Pleistocen.
evolutia mediului, a institutiilor, relatiilor, digitalizarea si multe alte aspect moderne, au facut
diferenta intre aceste medii, astfel ca cercetatorii evolutionisti au format ,,ipoteza inadecvarii’’
dintre felul cum ne-am adaptat noi psihologic in comparatie cu conditiile actuale de viata ale
oamenilor. Aceasta ipoteza fiind motivul pentru care unele scheme comportamentale mostenite
de la stramosii nostri sa nu mai fie potrivite cu lumea in care traim noi, ce este tot mai putin
naturala.
Referitor la mecanismele psihologice astfel formale, cativa dintre specialisti doresc sa le
reduca mai simplu, la procesele cognitive, iar altii includ in cazul acesta si alte abilitati, precum :
emotii, preferinte, si inclinatii. Acestea au fost considerate innascute, motiv pentru care au fost
caracterizate ca instincte. Mecanismele de acest fel s-au denumit,,universalii’’ ale psihicului
uman deoarece sunt comune tuturor oamenilor si relativ constante.
Tooby si Cosmides, doi cercetatori ai psihologiei evolutioniste, au enuntat principiile
metodologice dupa care se pot identifica mecanismele psihologice adaptive.
Acestea sunt :
(1) Construirea unui model al unei probleme adaptive pe care psihicul uman trebuie sa o
rezolve avand la baza principiile teoriei evolutioniste.
(2) Gasirea cauzei problemei ce a avut ca aparitie mediul ancestral cat si presiunile in cauza.
(3) Integrarea modelului problemei adaptive cu informatiile specifice.
(4) Dezvoltarea de modele ipotetice concurente de mecanisme ca solutii la problema.
(5) Realizarea de experimente si observatii pentru a gasi modelul cel mai bun.
(6) Compararea modelului cu scheme comportamentale care se manifesta in conditiile vietii
actuale.

Un exemplu de model de problema ce este expusa in lucrarea ,,Homo

oeconomicus si competitorii sai: o perspectiva trans-disciplinara asupra antropologiei
economice”, la acest capitol, este acela care ia in calcul altruismul ca fiind un
comportament de o imporatanta majora in trecutul nostru. Acest lucru ar trebui sa denote
ca oamenii poseda mecanisme psihologice care sa le permita diferentierea raspunsurilor
similar, la un astfel de gest fata de cei care doar profita de gesturile altruiste.
Psihologul Peter C. Wason a realizat cateva experimente, cu ajutorul carora sa
testeze capacitatea oamenilor de a constientiza incalcari ale regulilor conditionale. In
urma acestora, el a descoperit ca oamenii sunt capabili de a gandi logic doar in
circumstante specifice, iar modeul de formulare al problemei influenteaza categoric
capacitatea acestora de a o rezolva.
In urma testului Wason, ce presupunea ca participantii sa raspunda la o intrebare
ce viza un rationament ipotetic, Wason a descoperit ca doar 4% dintre participant reusesc
sa raspunda corect la prima formulare a acesteia.
Dupa o reformulare a problemei, s-a descoperit ca 74% dintre cei supusi testului au
raspuns corect deoarece formularea acesteia de-a doua a fost un exemplu care evidentia
persoane umane care au de respecat o regula reala.
In concluzie, abilitatea noastra de a lucra cu rationamente ipotetice nu este
independenta de termenii in care este formulata problema, ci din contra, ne descurcam
mai bine atunci cand proplema in fata careia suntem pusi seamana cu o problema din
viata reala. Motivul pentru care persoanle au rezolvat mai usor testul formulat in termenii
regulii privind consumul unui produs fata de formularea unei probleme abstracte este
acela ca gandirea logica e sprijinita de un mecanism mental care ne permite sa
constientizam cazurile in care cineva doreste sa ne insele incalcand o regula sociala.
Rezultatele au demonstrate ca noi nu suntem inzestrati cu o abilitate generala de detectare
a incalcarii regulilor conditionaledoar in cazurile in care acestea pot fi interpretate drept
inselatorii comise cu incalcarea unui contract social.
Memetica

In anul 1976, biologul englez Richard Dawkins a creat una dintre cele mai frumoase si
citite carti de stiinta ale secolului al XX-lea, numita si Gena Egoista. Acesta priveste selectia
naturala nu din punct de vedere al grupului sau individului ci din punct de vedere al genei.
Aceasta este definita de catre Dawkins ca unitatea de transmisie a informatiei care se copiaza
prin reproducere(„REPLICATOR).
Sub presiunea selectiei naturale se vor transmite din generatie in generatie numai acele
gene care reusesc sa produca mecanisme eficiente in lupta pentru supravietuire. Astfel, autorul
considera ca evolutia are loc nu pentru indivizii sau grupuri, ci pentru replicarea genelor de aici
semnificatia titlului GENA EGOISTA. Replicatorii genetici exista in fiecare dintre noi, ,,ne-au
creat atat trupul cat si mintea, iar supravietuirea lor este ratiunea suprema a existentei noastre”.
In capitolul al XI-lea al cartii, Dawkins formuleaza o teorie prin care sugereaza ca odata cu
aparitia omului si a existentei unui algoritm in continua imbunatatire al selectiei naturale,
evolutia a atins un nou stadiu, in care a aparut un nou tip de entitate care are functia auto-
replicarii „Gena , molucela de Adn se intampla sa fie entitatea cu functie de replicare ce
prevaleaza pe aceasta planeta. INSA AR PUTEA EXISTA SI ALTELE....cultura umana”.
Pentru ca noul replicator avea nevoie de un nume , Dawkins l-a inventat pornind de la
grecescul („MIMEMA”) CARE INSEAMNA CEVA IMITAT , REPRODUS, dar a finisat-o la
forma final „mema”. Printre sustinatorii acesteia se numara Richard Brodie, Aaron Lynch, Susan
Blackmore sau Kate Distin.
Conform lui Dawkins , o mema este „o unitate a ereditatii culturale, in mod ipotetic
analoga unei gene individualizate, si selectata in mod natural in virtutea consecintelor sale
fenotipice aspra propriei supravieturi si reprodce in mediul cultural”. Exemple de meme: ideei,
melodii, expresii, ticuri verbale, descoperiri tehnoligice. IMPORTANT ESTE FAPTUL CA
ACEASTA PROPAGARE A MEMELOR NU ESTE UN PROCES CONSTIENT, CI MAI
DEGRABA UN PROCES AUTOMAT, UNEORI CONTRAT VOINTEI(TICURI VERBALE),
nu noi alegem mema ci ea pe noi. Memele poseda, conform lui Dawkins toate proprietatile
pentru a deveni entitati asupra carora se exercita legile evolutiei: au ereditate, variabilitate si sunt
diferentiat adaptate in functie de mediul cultural. Prin urmare memetica nu e doar o modalitate
metaforica de a vorbi despre evolutia elementelor culturii in termenii teoriei evolutioniste, ci
memele chiar sunt replicatori care respecta regulile selectiei naturale.
Inca de la inceput, acest concent de mema a lui Dawkins a starnit controverse prin prisma
faptului ca era greu de inteles ce inseamna cu adevarat o mema(daca este o idee simpla sau un
sistem de idei), o secventa de melodie sau o simfonie intreaga, o regula de comportament sau un
comportament insusi?
 Dincolo de aceste controverse,memetica poate fi un instrument util pentru explicarea
unor comportamente imposibil de inteles cu ajutorul altor teorii. Un exemplu e comportamentul
altruist, despre care alte teorii precum cea a agentului rational nu ii gasesc explicatie(Agentul
cauta maximizarea utilitatii).
Spre a explica memetica, Susan Blackmore ne propune un experiment mental prin care
avem 2 indivizii unul altruist altul egoist. Astfel studiile arata ca oamenii tind sa copieze
comportamentele individului altruist deoarece le asculta problemele, este atent cu oamenii si
oamenii vor dori sa aiba si ei parte de popularitatea acestuia. In timp ce egoistul are mai putini
prieteni si neoferindu-le acestora sprijin ei nu vor fi tentati sa replice comportamenul lui. Aceasta
diferenta constituie baza teoriei memetice a altruismului. ,,Ideea fundamentala a memeticii este
aceasta: daca oamenii sunt altruisti, ei vor deveni populari pentru ca sunt populari vor fi imitati,
iar pentru ca sunt imitati memele lor se vor raspandi”.
Dar exista si meme care nu sunt benefice cum sunt cele in cazul mai devreme prezentate,
acestea sunt prezentate de catre Dawkins ca niste „virusi mentali”. Acestia trebuie sa aiba
capacitatea de a parazita cu succes procesul de replicare culturala, nu prin prisma vreunui
avantaj, ci prin proprietatea de a face mintea care le gazduieste sa le trasmita mai departe catre
alte minti. Asta inseamna ca sunt niste parazitii mentali. Exemplu conform lui Dawkins e religia.
Astfel,dupa cum rezuma Blackmore, ideile religioase, precum virusurile presupun niste
costuri mari care duc la investiitii mari de bani pot afecta sanatatea sau renuntarea la anumite
placeri ale vietii. In unele cazuri extreme, acestea pot fii total contrar intereselor lor, cum este
regula celibatului calugarilor prin prisma careia acestia nu pot avea urmasi. Si totusi asemenea
virusurilor, aceste meme se raspandesc foarte usor si oamenii tind sa le adopte.
Blackmore explica in continuare ca dintr-un numar urias de religii doar cateva au razbit si
si au continuat sa supravietuiasca crescand numarul de adepti. Crestinismul este poate cel mai
cunoscut in religia occidentala fiind un complex de virusuri mentale, Biblia fiind un memeplex,
in care oamenii sunt condusi sa aiba un anumit tip de comportament facand diferite
compromisuri si sunt incurajati sa converteasca pe cei din jur la crestinism, fiind considerata
indispensabila.
Bineinteles aceasta pozitie radicala a condus la critici cu privire la memetica,
considerandu-se imposibil de definit limite a unei unitati memetice evolutia memetica nefiind
darwiana ci mai degraba directionata. Dar aceste critici au fost combatute prin argumente solide
de catre figuri importante precum Joseph Henrich sau Robert Boyd, care ar putea contribui la
fundamentarea teoretica de care memetica are nevoie, si anume teoria co-evolutiei culturale si
genetice.

Teoria co-evolutiei
 Comportamentele umane sunt in mod essential determinate de materialul genetic si de
influentele mediului, iar din punctul de vedere al memeticii ele sunt motivate de constructe
culturale.
Antropologii si cercetatori din domeniul stiintelor omului au incercat sa vada daca
dihotomia dintre perspectiva “culturalista” si cea “ naturalista” ar putea fi depasita printr-o
integrare a celor doua punctae de vedere.
Ei au incercat sa formulize o idee in care se accepta ca genomul si cultural. Aceasta
abordare evolutionista asupra modului in care interactioneaza evolutia genetica si evolutia
culturala a fost denumita de catre geneticienii Marc Feldman si Luca Cavalli-Sforza “ teoria co-
evolutiei genelor si a culturii”, de catre antropologii Robert Boyd si Peter Richerson “ teoria
ereditatii duale” si de alti cercetatori “ teoria evolutiei culturale” sau “teoria selectiei culturale”
In opinia lui Joseph Henrich, homo sapiens s-a dovedit a fi specia cea mai de success
deoarece este o specie culturala. Tehnologiile, ideile, comportamentele au inceput sa se transmita
de la o generatie la alta de acum un million de ani, specia umana evoluand continuu.
Cultura a evoluat cumulativ, iar abilitatile umane legate de invatare au dat nastere unei
interactiuni intre corpusul de informatie culturala si genomul uman, acest lucru ducand la
continua modificare fiziologica si comportamentala a omului.
Specia umana a ajuns sa fie dominanta pe Terra datorita inteligentei superioare pe care o
poseda.
Un exemplu excelent de aplicare a teoriei co-evolutiei il consttituie explicarea de catre
Richerson si Boyd a aparitiei unor instinct sociale noi. Ei pleaca de la o ipoteza ca lumea sociala
create de adaptarea culturala rapida a favorizat aparitia unor tipuri umane care sunt rezidentiale
si marcate simbolic, astfel creandu-se niste noi instinct:
1. o noua psihologie, construita pe asteptarea ca viata sa fie guvernata de legi morale si pe
mecanisme care sa asigure invatarea si internalizarea acestor norme;
2. noi tipuri de emotii, precum rusinea si vinovatia, care asigura respectarea regulilor;
3. structuri mentale ce contstruiesc o onologie specifica in care lumea oamenilor e
impartita in grupuri marcate simbolic.
Indivizii care nu poseda aceste insitincte vor incalca mai frecvent normele sociale si vor
fi supusi presiunii selective adverse, adica vor fi ostracizati , li se vor refuza anumite beneficia si
li se vor limita perspectivele reproductive.
Datorita faptului ca oamenii sunt rationali si inteligenti acestia ar putea gasi o buna
strategie de a imbina respectarea regulilor si incalcarea lor pentru a obtine rezultate cat mai
eficiente. Boyd si Richerson admit ca oamenii sunt inteligenti dar nu sufficient de rationali
pentru a judeca in mod correct daca in anumite situatii intervin recompense sau pedepse. Exista
date fondate pe un experiment care arata ca daca o persoana are de ales intre a primi 1000 de
dolari azi sau 1050 maine, va prefera prima varianta, dar daca are de ales intre a primi cei 1000
de dolari peste 30 de zile si cei 1050 peste 31 de zile, aceasta va alege a doua varianta, chiar daca
in ambele variante trebuie sa astepte doar o zi in plus. Marea majoritate or sa regrete decizia
facuta cand vor ajunge in ziua 30, acest lucru insemnand ca oamenii nu sunt rationali in ceea ce
priveste costurile deciziilor.
Intr-o societate care administreaza pedepse pentru incalcari ale legilor moale si
recompense incalcarii este una imediata, insa pedeapsa e un eveniment viitor, oamenii vor fi
inclinati sa supraevalueze castigul imediat si sa incalce legea, supraevaluand pedeapsa pe care o
vor suporta in viitor.
 Dincolo de toate criticile la care a fost supusa teoria co-evolutiei, ramane adevarat faptul
ca a permis construirea de explicatii pentru animate aspect ale comportamentului uman in
societate care nu ar fi putut sa fie lamurite inainte. Orice teorie are puncte tari si slabe, iar o
analiza comparativa finala arata care ar fi acestea.

Bibliografie:
Sergiu Bălan, Lucia Ovidia Vreja, Homo oeconomicus și competitorii săi. O perspectivă trans-
disciplinară asupra antropologiei economice, Editura ASE, București, 2017.
Cap. 5.5 - Perspective evoluționiste asupra comportamentului uman: Psihologia evoluționistă,
Memetica și Teoria co-evoluției – pp. 317 – 344

Link: http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/bibliographic_view/213819?pn=opac
%2FSearch&q=Homo+oeconomicus+si+competitorii+sai#level=all&location=0&ob=asc&q=Hom
o+oeconomicus+si+competitorii+sai&sb=relevance&start=0&view=CONTENT