DESPRE EVALUARE

Prof inv.pr. Ciocan Laura

G.P.N. Rotunda-Olt

Măsurile de reformă a educaţiei s-au impus ca adaptare a învăţământului la

schimbările sociale, politice şi economice din ultima perioadă, în ge eral, şi ca răspuns la
evoluţia ştiinţelor educaţiei şi a psihologiei învăţării, în special. Rapoartele Comisiei
Europene şi ale Biroului Internaţional pentru Educaţie (UNESCO) reliefează tendinţele
majore ale reformelor curriculum-ului în plan european: educaţia pentru toţi, adecvarea
instruirii la nevoile fiecărui individ, predarea şi învăţarea centrate pe elev, relevanţa
curriculum-ului pentru individ şi pentru societate, dezvoltarea unor atitudini şi valori
dezirabile, dezvoltarea gândirii critice, evaluarea autentică a performanţelor şcolare.

La nivelul activităţii din clasă, aceste linii de politică educaţională exprimă necesitatea
unei mai bune cunoaşteri a elevilor, pentru a identifica nevoile, interesele de cunoaştere şi
ritmul dezvoltării fiecăruia, formării capacităţii cadrelor didactice de a adecva situaţiile de
învăţare, conţinuturile şi materialele educaţionale la caracteristicile individuale ale elevului,
implicării elevilor în învăţare prin crearea unor situaţii de învăţare apropiate de viaţa concretă.
Abordarea interdisciplinară şi evaluarea autentică sunt alte două soluţii metodologice
recomandate prioritar de politica reformei educaţiei din ţara noastră.

Reforma în domeniul evaluării şi examinării este una din componentele esenţiale ale
Reformei învăţământului din România, întemeiată pe celelalte componente : Curriculum,
Formare, Management, Standarde ocupaţionale.
Schematic, referitor la evaluare, măsurile de reformă vizează :
- criteriile de evaluare / descriptorii de performanţă ;
- modele de aplicare practică a descriptorilor de performanţă ;
- înregistrarea rezultatelor şcolare.
Pentru prima dată în ţara noastră evaluarea cantitativă (percepţia cadrelor didactice
asupra nivelului de pregătire a elevilor) a fost însoţită de evaluarea calitativă, realizată la nivel
naţional prin criterii unitare de apreciere a performanţelor elevilor. Astfel, descriptorii de
performanţă sporesc considerabil obiectivitatea evaluarii şi furnizează elevilor şi părinţilor
informaţii despre nivelul de pregătire la care au ajuns.

Obiectivele reformei în domeniul evaluării şi examinării vizează :

- evaluarea instituţională (sistemul ca întreg, dar şi componentele sale – diferitele categorii
de instituţii de învăţământ) ;
- evaluarea curriculum-ului (cu toate componentele sale) ;
- evaluarea rezultatelor şcolare (rezultatele elevilor din perspectiva cognitivă, afectivă şi
psihomotorie) ;
- evaluarea personalului didactic (profesionalismul – eficienţa şi relevanţa acţiunii
educaţionale specifice întreprinse).
Reforma evaluării în învăţămâtul primar a avut numeroase argumente de ordin
teoretico-practic ale MINISTERULUI EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII şi ale SERVICIULUI
NAŢIONAL DE EVALUARE ŞI EXAMINARE.
Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare (S.N.E.E.) este serviciul care asigură
proiectarea, gestionarea, monitorizarea subsistemului evaluării şi examinării în condiţiile
respectării unor standarde de calitate cu adevărat europene. Din 1995 până în 2000 au fost
întreprinse la învăţământul primar trei evaluări naţionale vizând nivelul performanţelor
specifice ciclului primar, pregătind Programul evaluării naţionale pentru ciclul primar.
Reforma evaluării rezultatelor şcolare are ca puncte de referinţă politica educaţională,
cercetarea şi practica în domeniul evaluării, ca şi evoluţiile până în prezent ale rezultatelor
ţcolare în ţara noastră şi în lume
Decizia de politică educaţională privind evaluarea este aceea că numai partea
obligatorie a programelor şcolare se testează în cadrul examenelor şi evaluărilor naţionale.
Proiectarea sistemului naţional de evaluare în învăţământul primar a început abia în
1998. Se poate spune că acest moment este debutul perioadei moderne a evaluării procesului
de învăţământ din România.
Ca orice sistem, acesta conţine trei componente : intrări, procese, ieşiri
Intrările se referă la :
- politica educaţională, în special cea a evaluării ;
- curriculum, în special obiectivele şi conţinuturile programelor şcolare;
- resursele umane – elevi, cadre didactice;
- resurse materiale şi financiare;
- structuri instituţionale.
Procesele presupun:
- stabilirea scopului şi a obiectivelor unei acţiuni evaluative;
- planificarea acesteia în raport cu scopul ăi obiectivele urmărite la nivelul M.E.C., S.N.E.E.,
conducerii unităţilor de învăţământ, cadrelor didactice ;
- stabilirea metodelor de evaluare ;
- proiectarea instrumentelor de evaluare şi a schemelor de notare ;
- elaborarea de criterii unitare la nivel naţional pentru acordarea calificativelor ;
- proiectarea unor examene naţionale şi locale credibile şi relevante pentru nivelul de
pregătire al elevilor ;
- integrarea într-un subsistem unitar al evaluării curente ;
- selectarea metodelor statistice pentru prelucrarea şi interpretarea datelor ;
- dezvoltarea unui sistem de comunicare a progresului şcolar ;
- dezvoltarea unor programe naţionale de pregătire a specialiştilor în evaluare ;
- continuarea şi dezvoltarea activităţilor de cercetare în domeniul evaluării.
Ieşirile:
- datele obţinute în urma acţiunilor evaluative vor realiza: certificarea, selecţia, diagnoza,
prognoza, orientarea şcolară, motivarea învăţării şi orientarea activităţilor de predare;
- produsele necesare acţiunilor evaluative şi diseminării rezultatelor acestora se vor reflecta
în:
- documente de politică a evaluării;
- ghiduri de evaluare pentru cadrele didactice ;
- caiete de evaluare ;
- fişe de evaluare ;
- teste standardizate, banci de itemi, materiale publicitare, rapoarte etc.
Subsistemul evaluării naţionale are scopul de a asigura controlul şi menţinerea
standardelor educaăionale. Acestea se pot realiza prin :
- testari la finele unei trepte de învăţământ ;
- testări la încheierea studiului unei subdiscipline importante din învăţământ.
Acestea se realizează pe grupuri ţintă cuprinzând eşantioane reprezentative, exemplu
fiind anul 1998, când s-a organizat în mai prima mare evaluare la nivel naţional.
Ghidurile de evaluare pentru învăţământul primar, descriptorii de performanţă,
broşurile pentru acordarea calificativelor sunt câteva modalităţi prin care S.N.E.E. aplică
evaluarea la clasă şi vine în întâmpinarea cererilor formulate de către părinţi şi învăţători nu
numai pentru optimizarea procesului instructiv – educativ, ci şi pentru realizarea unei culturi a
evaluării care să diminueze impactul negativ al examenelor naţionale.

Bibliografie
Istrate Elena, Jinga Ioan – ,,Pedagogie şcolară,, Editura Edit All 2000
Stoica Adrian ,, Reforma evaluării învăţământ,, Editura Sigma 2000