Elaborare: Cristina Hanţ

Trăsăturile basmului

George Călinescu afirmă că basmul ,,e un gen vast, depăşind cu mult romanul, fiind
mitologie, etică, ştiinţă, observaţie morală. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai
oamenii, ci anume fiinţe himerice, animale. Şi fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt
simple măşti pentru felurite tipuri de indivizi . Fiinţele neomeneşti din basm au psihologia şi
sociologia lor misterioasă . Ele comunică cu omul dar nu sunt oameni. Când dintr-o
naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici, n-avem de-a face cu un basm.” Termenul provine în
limba română din limba slavă (basna- născocire, scornire) şi desemnează o naraţiune amplă,
specie a genului epic, având un caracter supranatural, în care personajele, adeseori animale
cu un comportament omenesc sau fiinţe fantastice, poartă valori simbolice. Ele întruchipează
binele şi răul care se confruntă, frumosul şi urâtul, harnicul şi leneşul, isteţul şi prostul.
Naraţiunea se încheie ,de obicei, cu victoria binelui asupra răului.
Tema o constituie aventura eroică a fiinţei umane care luptă pentru apărarea, recuperarea,
obţinerea, impunerea unor valori, reuşind în acţiunea sa. Această valoare este redată generic
prin termenul ,,bine” şi se constituie în opoziţie cu răul.
Creaţia populară se transmite din generaţie în generaţie pe cale orală, are un caracter
anomin, colectiv şi tradiţional. Acelaşi basm, cunoaşte aşadar mai multe variante.
Critica literară a remarcat câteva trăsături definitorii ale aceastei specii :
 Basmul are la bază un tipar narativ cu un grad mare de stabilitate, care cuprinde:
o situaţie iniţială de echilibru, un eveniment sau o împrejurare care îl tulbură, o
acţiune de recuperare, restabilirea echilibrului şi răsplătirea eroului.
 Începutul şi sfârşitul basmului sunt marcate prin formule specifice care încadrează
discursul , înlesnind trecerea din lumea reală în cea a ficţiunii şi revenirea la lumea
reală. Ele avertizează totodată asupra caracterului operei: ,,a fost odată ca niciodată,
că de n-ar fi nu s-ar povesti ; pe când puricele se potcovea cu 99 de oca de fier şi sărea
până la cer...”, ,,şi-am încălecat pe o şa şi v-am spus povestea- aşa...şi v-am spus o
mare minciună”. Formulele mediane au rolul de a ţine trează atenţia receptorului, de
a o verifica totodată, de a face trecerea de la un episod la altul :,,cuvântul din
poveste/înainte mult mai este”, ,,merse el cât merse”
 În basm, timpul şi spaţiul au o ordine proprie, în care nu funcţionează nici o limită,
fiind proiectate în dimensiune fabuloasă.”.
Clasificare: În funcţie de personaje, de faptele narate, de locul desfăşurării acţiunii şi de unele
caracteristici ale relatării, basmele pot fi împărţite în trei mari grupe: fantastice-dominate de
elementul miraculos-, nuvelistice (mai apropiate de elementele realităţii concrete) şi
animaliere (dezvoltate din vechile legende totemice).