pag, 151

ca mereu când se iveau probleme serioase în familie.

În astfel de momente, Merlina, deși femeie puternică și independentă avea
sentimentul tonifiant de echilibrare comunicativă într-o balanță de idee pe care cei
doi soți reușeau s-o mențină de multă vreme și s-o transforme în lanțul inteligent al
durabilității și al statorniciei relației lor.
În camera lor de la etaj, soții Gorun și-au redobândit vremelne comunicarea
esențială, fragmentată de vitrejia sorții care îi îndepărtase pe unul de celălalt,
dăruindu-le doar bucuria unor întâlniri periodice. Cu fiul lor, Alexandru, pe care
de-abia au să-l desprindă din fața laptopului, au avut o discuție referitoare la o
posibilă angajare a lui la o firmă IT din București, care îi făcuse și o ofertă atrctivă
din punct de vedere salarial, dar care îi impunea un program de lucru solicitant. O
hotărâre în acest sens trebuia trebuia amânată până când Alexandru avea să-și
finalizeze masteratul.
Timpul de reîntregire periodică a celor două familii se comprimase pe
nesimțite, iat tot ce mai plănuiseră împreună parcă nu mai încăpea în timpul orelor
și minutelor rămase până la plecarea lor spre București.
Aurica îi sunase pentru a afla ora plecarii lor spre capitală și pentru a le
reaminti avertizarea meteo despre înrăutățirea vremii, începând din acea după-
amiază și i-a sfătuit să pornească la drum mai devreme.
După prânz, pregătirile de plecare, sfaturile pentru cei tineri, planurile pe
termen scurt, până la întâlnirea de sărbători la țară, au fost grăbite de dansul
câtorva fulgi de nea, care aduceau bsolia unei schimbări plăcute a vremii, dar și cu
posibile neplăceri pentru cei care porneau spre capitală.
Momentul despărțirii devenise greu ca apăsarea unui nor plumburiu pe cerul
senin al întregirii familiare.
În ochii Teodorei jucau licuricii unui anotimp ploios, iar Gabriel și-a
concentrat emoția despărțirii într-o îmbrățișare prelungită, reușind să-i șoptească
soției doar câteva cuvinte:
- Odor, vom fi împreună în fiecare seară prin intermediul telefonului...
Doar cei tineri purtau seninul vieții în priviri, îndreptându-se cu fermitate
spre un drum cu posibile obstacole, dar cu un liman luminat de iubire și speranță.
 În timp ce mașina cu număr de București se pierdea ca o părere în vacarmul
orașului, Teodora își ascunde privirea sub o perdea translucidă a unui izvor
declanșat din nou de zbuciumul ascuns al unui suflet însigurat.