CHARLESDARWIN

The Origin of Species: By Means of Natural Selection,

or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life,
Charles Darwin
|ohn Murray, Albemarle Street, 1872'

Originea speciilor
(Edi1ie revizuiti)

Traducere din limba englezl de

ION E. FUHN

Prefafl de
DUMITRU MURARIU
OCTAVI.AN POPESCU

EDITURA
ACADEMIEI d%
EDITURA
ROMANE HERALD
Toate drepturile rezervate. Nicio Parte a acestei clrfi nu
poate fl
reprodusi sau transmisi sub nicio formi Ei prin niciun mijloc, elec'
tronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, inregistrare sau prin oricc
sistem de stocare a informaliei, firl permisiunea editorului. Editie ln Bucure$ti,
limba romini publicatl de Editura Herald' Copyright @ 2017 2017
 CUPRINS

Prefall ix

ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECTIS I,IetURer;.

SAU PASTRAREA RASELOR FAVORIZATE iN I,UPTA

PENTRU EXISTENTA

Schitd ktoricd a dezvoltdrii concepliei despre originea speciilor,

pdnd la publicarea primei editii a lucrdrii defald

Introducere t7
domestice
Capitolul I. Varia;ia ln condiliile vieiii 23'

Capitolr,rl II. Varia{ia ln stare naturali 56

Capitolul III. Lupta pentru existenfl " 74

Capitolul IV. Selec{ia naturaH sau supraviefuirea celor mai adaptati 9l

Capitolul V. Legile varia[iei 143

Capitolul VI. Dificultllile teoriei 175

Capitolul VII. Diferite obiecfii impotriva teoriei selecfiei naturale

' 216

Capitolul VI[. Instinctul 257

Capitolul IX. Hibridizarea 292

Capitolul X. Despre imperfecliunea datelor geologice 326

Capitolul XI. Despre succesiunea geologici a organismelor 356

Capitolul XIL RispAndirea geografi cl 386

Capitolul XIII. Rlspindirea geografici (continuare) 417

Capitolul XIV Afinitifile reciproce dintre organisme.

Morfologie, embriologie, organe rudimentare 440,

Capitolul XV. Recapitulare gi concluzii 488

 SCHITA
t
ISTORICA A DEZVOLTI.RII
CONCEPTIEI
,
DESPRE ORIGINEA SPECIILOR,
pANA LA PUBLICAREA PRIMEI EDITII
a lucnAnll DE parA
,

oI prezenta aici o scurtl schili a dezvoltirii concepliei despre ori-

ginea speciilor. Pini nu de mult, cei mai mulli dintre naturaligti
credeau cl speciile ar fi forme neschimbitoare qi c5, au fost create inde-
pendent una de alta. Acest punct de vedere a fost suslinut cu iscusin{d
de mulli autori. Pe de alti parte, o mini de naturaligti credeau ci speciile
suferl schimbiri gi c[ formele vii, existente, descind prin filialiune din
forme preexistente. Dacd llsim la o parte aluziile asuPra acestui subiect
din lucririle scriitorilor clasicil, glsim c[ primul autor care in epoca
t Aristotel, in Physicae Ascultationes (cartea a 2-a, capitolul 8, partea a 2-a),
dupi ceremarcl faptul ci ploaia nu cade pentru a face grdul si creasci, dupi cum nu
cade nici pentru a distruge griul agricultorului care il treieri sub cerul liber, aPlici
ocelaqi argument organismului gi adaugi (in traducerea dlui Claire Grece, care mi-a
atras aten{ia asupra pasajului): ,Ce piedici ar Putea exista ca diferitele pdr[i (ale
corpului) si aibi intre ele, in naturi, aceeaqi rela[ie intimplitoare? Astfel, dintii, de
pildi, cresc prin necesitate: cei din fafn ascu{i[i, adapta{i s[ taie, iar mlselele plate
potrivite numai pentru mestecarea hranei, deoarece ele n-au fost create in acest
scop, ci sunt rezultatele intimplirii. Acelagi lucru se poate spune 9i pentru celelalte
ptrrfi, care ni se par adaptate Ia un scop oarecare. Prin urmare, pretutindeni unde
lucrurile luate in intregul lor (ca de pildn toate plrlile unui intreg) par a fi create cu
un scop anumit, de fapt in realitate ele numai s-au Pestrat, deoarece au fost consti-
tuite in mod adecvat datoriti unei tendinle interioare; iar toate lucrurile care n-au
fost constituite in acest fel au pierit gi continui sd piarf'. Aici vedem schi[at, parc6,
principiul selecfiei naturale, dar din remarcile lui Aristotel cu privire la formarea
dinfilor rezultl cit de pulin in{elegea el sensul deplin al acestui principiu.
 Originea speciilor
Schip istorici

moderni l-a tratat in spirit qtiin{ific a fost Buffon. Dar intruc1t pirerile
cum se aratl in Via{a scrisi de fiul s5'u, binuia inci din 1795 cL ceea ce noi
sale au oscilat mult in diferite perioade gi pentru ci el nu a ciutat si
numim specii sunt de fapt diverse devieri ale aceluiagi tip. Dar abia in 1828
pitrundd cauzele sau mijloacele transformirii speciilor, nu gisesc necesar
qi-a exprimat el, in scris, convingerea cI formele n-au rf,mas neschimbate
sd intru aici in aminunte.
de la inceputul inceputurilor. Geoffroy pare sd fi socotit condiliile de viati
Lamarck a fost primul ale cirui concluzii in privinla originii speciilor
sau ,,le monde ambiant" drept princip ala cauzd a schimbdrilor. El era
in mod deosebit. Acest naturalist, celebru pe buni dreptate,
au atras atenfia
prudent in formularea concluziilor sale qi nu credea cd speciile existente
qia publicat pentru prima dati concepfiile in 1801; le-a imbogilit mult
suferl gi acum modificiri; iat dupi curn adaugi fiul slu: ,,C'est donc un
in 1809 in a sa Philosophie zoologique gi mai tArziu, in 1815, in introdu- probldme ir r6server entidrement i lhvenir, suppos6 m6me, que lhvenir,
cerea la lucrarea sa Histoire Naturelle des Animaux sans vertdbres. in aceste
doive avoir prise sur lui".
lucrrri el sus!ine teoria potrivit crreia toate speciile, inclusiv omul, descind
din alte specii. El e primul care a adus exceptionalul serviciu de a fi atras
in 1813, dr. W
C. Wells a citit in fa[a Societi]ii Regale ,,un raport
despre o femeie albi care are o parte din piele asemindtoare cu pielea
atenlia asupra probabiliti{ii ci orice schimbare in lumea organici gi in
unui negru"r, comunicarea lui insi n-a fost publicati decAt dupi apa-
cea anorganicr este rezultatul unor legi, gi nu al unei interventii miracu-
rilia, in 1818, a cunoscutei sale lucriri ,,Doui cercetiri despre roui qi
loase. Se pare ci Lamarck a ajuns la concluzia privind schimbarea treptatr
despre vederea simplii in lucrarea citati, el admite in mod clar principiul
a speciilor, in urma greutitii de a distinge speciile gi varietlfile, a gradafiei
selecliei naturale, fapte care constituie prima recunoaqtere semnalat[ a
aproape perfecte a formelor in anumite grupe, cit gi in urma analogiei cu
acestui principiu; insl el il aplici numai raselor omenegti si numai unor
animalele Ei plantele domestice.
anumite caractere izolale. Dupi ce remarci faptul cl negrii gi mulatrii se
in modificirii, el Ie atribuia in parte acliunii
ceea ce privegte cauzele
bucuri de imunitate fali de anumite maladii tropicale, el observl mai intii
directe a conditiilor fizice de vialr, in parte incruciglrii dintre formele
ci toate animalele, intr-o anumiti mdsuri, tind si varieze gi, in al doilea
existente gi indeosebi intrebuin!irii qi neintrebuin!lrii (organelor), adic[
rind, ci agricultorii iqi amelioreazi animalele domestice prin selecfie; apoi
efectelor deprinderii.
adaugi: ceea ce se realizeazd in acest din urm[ caz, ,,prin artf] pare sI fie
Acestui din urmi factor ii atribuia el, dupl cum se pare, toate minu- realizat cu aceeagi eficacitate, degi mai lent, in naturi, prin crearea varie-
natele adaptiri din naturi - cum ar fi, de pildi, g6tul lung al girafei datorat tililor de oameni adaptali [[rii in care trliesc. Dintre varietifile intimpll-
faptului ci se hrinegte cu frunzele de pe ramurile arborilor. El credea, de toare de oameni, care au apirut printre primii locuitori pulin numeroEi qi
asemenea, intr-o lege a dezvoltdrii progresive; gi, deoarece, in virtutea rari ai regiunilor centrale din Africa, unele pot fi mai bine inzestrate decAt
acestei legi, toate formele vii tind spre progres, Lamarck, pentru a explica celelalte in privinfa posibilitalii de a rezista bolilor locale. in consecin!i,
existenfa organismelor simple gi in zilele noastre, sus{inea cr astfel de aceasti ras[ se va inmulli, pe cind celelalte vor descregte, nu numai din
forme apar gi acum prin generalii spontaner. Geoffroy Saint-Hilaire, dupi

I Am luat data primei publica[ii a lui Lamarck din excelenta istorie a concep-
, viitor, pentru naturaligti problema va fi si explice, de pildn, cum dobd,ndesc vitele
fiilor asupra acestei probleme alcituiti de Isid. Geoffroy saint-Hilaire (Hist. nat.
Gdn6rale, 1859, vol. 2,p.405). Lucrarea cuprinde qi o expunere completl a conclu-
ziilor lui Buffon in aceeaqi chestiune. E curios cat de mult a anticipat bunicul meu,
dr' Erasmus Darwin, vederile gi motivirile eronate ale lui Lamarik, in lucrarea sa
Zoonomia (vol. I, pp. 500-510), publicati in 1794. Dupi Isid. Geoffroy, este nein-
doielnic ci Goethe a fost un partizan convins al unor conceplii similare, dupd, cum
rezulti din introducerea unei lucriri scrise in 1794 gi l795,dar publicati mult mai
tirziu; el accentueaze (Goethe als Naturforscher, von dr. Karl Meding, p. 34) cn, pe
coarne, Ei nu la ce folosesc aceste coarne. Avem un exemplu deosebit al felului in
care se nasc aproape in acelagi timp vederi aseminltoare, in faptul ci Goethe in
Germania, dr. Darwin in Anglia gi Geoffroy Saint-Hilaire (dupi cum vom vedea
de indati) in Fran{a au ajuns la aceleagi concluzii cu privire la originea speciilor, in
anii 1794-7795.
t Titlul in original: ,,An Account of a White Female, part of whose skin
resembles that of a Negrol (N. red.)
 Originea speciilor
pricina neputinlei lor de a suporta atacurile bolilor, dar 9i datoriti inca-
pacitilii de a concura cu vecinii lor mai puternici. Este sigur, din cele spuse
mai inainte, ci rasa aceasta viguroasi va avea o culoare mai intunecati.
Dar cum aceaste tendinfd de a forma varietili persisti, in decursul tim-
pului se va forma o rasi de culoare din ce in ce mai intunecati; 9i cum cea
mai intunecatl va fi cea potriviti pentru clima respectivS, ea va deveni cu
timpul predominanti, dacd nu chiar singura ras6, in lara in care a apirut.
Apoi el igi extinde aceste conceplii gi asupra locuitorilor albi din llrile cu
climd mai rece.
ii sunt indatorat dlui Rowley, din Statele Unite, pentru faptul de a-mi
fi atras atenlia, prin dl Brace, asupra pasajului de mai sus din lucrarea doc-
torului Wells.
Onorabilul reverend W. Herbert, mai apoi decan de Manchester,
declari in volumul al 4-lea din Horticultural Transactions, apdrutin 1822,
qi in lucrarea sa despre Amaryllidaceae (1837, p. 19, 339) ci ,,experienfele
horticole au stabilit in mod neindoielnic ci speciile botanice nu sunt decit
o clasi superioari qi mai permanenti de varietili". El extinde aceste con-
cep[ii gi asupra animalelor. Decanul crede ci in fiecare gen a fost creatl
numai cite o specie, inzestrati de la inceput cu o plasticitate deosebiti, qi
ci din acestea s-au niscut mai ales prin incruciqiri reciproce, dar 9i prin
varialie, toate speciile existentel
in 1826, in paragraful final din cunoscuta sa lucrare despre Spongilla
(Edinburgh Philosophical Journal, vol. 14, p. 283), profesorul Grant igi
afirmi in mod clar convingerea ci speciile descind din alte specii gi ci se
perfec{ioneazl in decursul modificlrii lor. Aceeagi pf,rere gi-a exprimat-o
gi in a 55-a sa prelegere publicatl in Lancet, din 1834.
in 1831, dl Patrick Matthew gi-a publicat lucrarea despre ,,Lemnul
pentru construclii navale gi arboriculturd', in care igi exprimd un Punct
de vedere asupra originii speciilor intru totul asemdnitor cu cel propus de
dl Wallace (despre care vom mai vorbi) gi cu al metr din Linnean.lournal Ei
cu acela dezvoltat in volumul de fa!6. Din nefericire, acest punct de vedere
a fost exprirnat de dl Matthew foarte pe scurt, in pasaje izolate, in anexa
uneilucriri consacrate unui subiect diferit, astfel incit a rimas neobservat
pdn[ ce di Matthew insugi a atras atenlia asuPra lui in The Gardener\
SchiEI istorici
Chronicle din 7 aprilie 1860. Deosebirile dintre punctul de yedere al dlui
Matthew gi cel expus de mine sunt de mici importan{I. Dupi cum s-ar
pirea, el consider[ ci in perioade succesive, lumea a fost aproape depo-
pulati gi apoi populati din nou; el sus{ine, de asemenea, ca o posibilitate
faptul cI formele noi pot lua naqtere ,,fard prezenla vreunui tipar sau al
vreunui germen de agregate anterioare'l Nu sunt sigur ci am in{eles pe
deplin anumite pasaje; dar se pare ci el atribuie o mare influen!5 ac{iunii
directe a condiliilor lor de via(i. Oricum ar fi, el a vdzat limpede intreaga
for!I a principiului selecliei naturale.
Celebrul geolog si naturalist von Buch, in excelenta sa lucrare
Description Physique des lsles Canaries (1836, p. 147), iqi exprimi in mod
ldmurit plrerea ci variet[!ile se transformi incetul cu incetul in specii per-
manente, care nu se mai pot incruciga intre ele.
Rafinesque, in lucrarea sa New Flora of North America, publicati in
1836, scrie (p.6) urmitoarele: ,jloate speciile au fost probabil varietlti
cAndva gi multe variet5li devin treptat specii,cipitind trisituri constante
gi caracteristice", dar mai departe (p. t8) adaug6: ,,cu exceplia tipurilor
originare sau a strdmogilor genului'l
in 1843-1844, prof. Haldernan(Boston lournal of Nat. Hist. (J. States,
vol. 4, p. 468) a infh$gat cu deosebit[ iscusinli argumentele pro qi contra
ipotezei dezvoltirii gi schimbirii speciilor; el pare si incline de partea
schimblrii.
Lucrarea Vestiges of Creation aapdrut in 1844. in edi;ia a X-a din 1853,
mult imbunitifiti, autorul anonim scrie (p. 155): ,,Convingerea la care am
ajuns dupi o indelungati chibzuinll e ci toate seriile de vie]uitoare, de la
cea mai simpli gi mai veche gi pAni la cea mai desdvArgit5 Ei mai recenti,
sunt, datoritl providenfei divine, in primul rind, rezultatele unui impuls
care a fost dat formelor de viafi, impuls ce le-a purtat in anumite perioade
de timp, pe calea descendenfei, prin diferite trepte de organizare, sfirgind
cu formele cele mai deslvArgite de dicotiledonate gi vertebrate, treptele
fiind pufine la numir qi in general marcate de intervale in caracterul lor
organic, ceea ce constituie o greutate practici pentru stabilirea afinitllilor;
in al doilea rAnd, seriile sunt rezultatele unui alt impuls legat de forlele
vitale, tinzAnd in decursul genera[iilor si modifice structurile organice in
 10 Originea speciilor
Schili istorici 11

concordanfl cu condiliile externe, cum sunt hrana, felul locului de trai sa nu uitim nicio clipicd, prin cuvdntul <creatie>, zoologul inlelege <un
Ei factorii meteorologici, condiliile externe fiind <adaptirile> teologului I)roces necunoscut>". El iqi dezvolti ideea adiugand cd, atunci cdnd. astfel
natural"t. Autorul crede, dupl cum se pare, ci organizarea progreseaze de exemple, cum este cel al speciei Lagopus scoticus,
sunt ,,enumerate de
prin salturi bruqte, dar cd efectele produse de condiliile de viatl sunt zoologi ca dovadi a crea{iei speciale a pisirii in gi pentru aceste
insule, de
treptate. El aduce argumente puternice de ordin general, in sprijinul tezei fhpt ei igi expriml prin ele necunoagterea motiyului pentru
care Lagopus
potrivit clreia speciile nu sunt forme imuabile. Nu pot infelege modul in scoticus existf, aici qi numai aici. Agadar, prin aceasti formulare
care le
care cele doui presupuse ,,impulsuri" pot da o explicalie gtiinfifici nume- videgte ignoranfa, zoologii iqi exprimi totodati convingerea
roaselor gi minunatelor adaptiri reciproce pe care le intAlnim pretutindeni
9i ci atit
paslrea, cdt gi insulele, igi datoreazi originea unei
,,mari cauze prime
in naturi; de asemenea, nu pot pricepe cum putem obtine pe aceasti cale creatoare'i Daci interpretim aceste fraze cuprinse in acelagi discurs,
una
o explicalie, de pildl a felului in care s-a adaptat cioclnitoarea la particu- cu ajutorul celeilalte, rezultd. ci distinsul filozof a simfit in ig5g
laritd{ile ei specifice de viali. Datoriti stilului siu convingdtor qi strilucit,
ci i se
zdruncini increderea in faptur ci Apterix gi Lagopus scoticus ar fi apirut
aceasti lucrare, degi in primele edilii vedegte o oarecare lipsi de precizie
de la inceput in locurile unde se gdsesc astdzi
,,nu se gtie cum,' gi ,,nu se
gtiin[ifici qi o mare lipsi de pruden{i gtiinfifici, s-a bucurat de la inceput qtie prin card' proces.
de o foarte mare popularitate. Dup[ pirerea mea, lucrarea a fXcut un mare
Acest discurs a fost linut dupi ce atdt lucrarea dlui Wallace, cAt qi
serviciu in lara noastrd, datoriti faptului ci a atras aten{ia asupra pro-
lucrarea mea despre originea speciiror, la care ne vom referi
blemei, lnliturdnd prejudeci{ile gi pregitind astfel terenul pentru accep- acum, fuseserI
citite la Societatea linneand. cand am publicat prima edi{ie a
tarea unor concep[ii aseminitoare. cir[ii de
fafi eram, mulli al1ii, atat de profund indus in eroare de expresii ca
ca qi
in 1846, geologul veteran, dl
D. D'Omalius D'Halloy a suslinut
J. ,,actiunea continui a forfei creatoare", incat l-am socotit pe prof. owen,
intr-o lucrare scurti, dar excelenti (Bulletin de lAcad. Roy. Bruxelles, ca
qi pe alli paleontologi, ca fiind ferm convins de
fixitatea speciilor; dar se
vol. 13, p. 581) ce este mai probabil faptul ci noile specii s-au niscut pe
videste (Anat. of vertebrates,vor.3,p.796) ci a fost o eroare
calea descenden[ei prin modificiri decAt ci au fost create fiecare in parte; monstruoasd
din partea mea. in ultima edilie a cirlii de fa[I am formulat presupu_
autorul gi-a expus aceasti pirere pentru prima datl in 1831...
rlerea - care mi se pare qi acum pe deplin justd _, intr_un pasaj
incepAnd
Prof. Owen a scris in L849 (Nature of Limbs,p.86) urmdtoarele: ,,Ideea prin cuvintele ,,fIri indoiali forma tipicf, etc. (ibid., vol. l, p.
arhetipului s-a intruchipat sub felurite modificiri pe aceastd planetd, cu
xxxv), ci
prof. owen admite ci seleclia naturali ar avea un oarecare rol
in formarea
mult inainte de a fi existat speciile de animale, care o infbligeazi astizi. Nu cle specii noi, dar gi aceastd presupunere (ibid., vol.
3,p.79g) se videgte a
qtim pAnS in clipa de fali care sunt legile naturale sau cauzele secundare li inexacti qi neintemeiatd. Am reprodus, de asemenea, gi unere extrase
cir:ora le sunt supuse succesiunea regulat5 gi dezvoltarea acestor fenornene
clintr-o corespondenli intre prof. owen qi redactorul revistei London
organice". in discursul siu preziden[ial la British Association din 1858, el
lleuieu din care rezultd.in mod clar, atat pentru acer redactor, c6t gi
vorbegte (p.51) despre,,axioma acliunii continue a for{ei creatoare sau
pentru
rnine, c[ prof. owen revendicr enuntarea teoriei selecfiei naturale ina-
despre apari{ia prestabiliti a fiinlelor vii'i Mai departe (p. 90), referindu-se
intea mea. Mi-am exprimat surprinderea gi satisfac{ia faln
de aceastd qtire,
la rlspAndirea geografici, el adaugi: ,,Aceste fenomene ne zdruncini clar, in misura in care imi este posibil si in{eleg anumite
pasaje publicate
increderea in faptul cd Apterixul din Noua Zeelandd. si Lagopus scoticus
recent (ibid., vol. 3, p. 798), amfost din nou indus in eroare,
fie in parte, fie
din Anglia ar fi creatii distincte apirute in qi pentru aceste insule si e bine
in totalitate. Mi consoleazi insd faptul c6 qi alte persoane grsesc
lucririle
controversate ale prof' owen tot atit de greu de in{eles qi
de imprcat intre
' in textul original ,,the natural theologianl (N. rr.) ele, dupd cum le gisesc
Ai eu. in ceea ce privegte simpla enunfare a prin-