Profețiile din cartea lui Zaharia

Pastor Emiliano Richards – Intâlniri de tabără 2012

Partea 1. „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu”

Haideți să deschidem la cartea lui Zaharia. În această primă prezentare doresc să punem bazele
pentru următoarele prezentări. Să înțelegem cu toți pentru cine a fost scrisă cartea lui Zaharia. Câți dintre voi
credeți că Biblia a fost scrisă pentru cei care trăiesc la sfârșitul timpului? Haideți să vă arăt un verset din
Biblie și apoi un citat din Spiritul Profetic legat de aceasta. Pentru a confirma acest lucru. Trebuie să fiu
sigur că înțelegem cu toții această idee de bază pentru că vom vedea că Zaharia vorbește de fapt pentru noi.
Să deschidem Biblia la 1 Corinteni, și știm că apostolul Pavel scria Israelului (bisercii), capitolul 10:1-4 1
Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, 2 toţi au fost
botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3 toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4 şi toţi au băut
aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca
era Hristos. (1 Corinteni 10:1-4) În timp ce apostolul Pavel se adresează Corintenilor despre cine vorbește el
aici? Cu cine are el de-a face? Cine sunt acești oameni care au fost botezaţi în nor şi în mare? Poporul Israel.
Aceasta a fost biserica din vechime în pustie. Știm că Dumnezeu numește, Israelul din vechime, Biserica Sa.
Și știm că Israelul literal, din vechime, este un exemplu pentru Israelul spiritual. Israelul din vechime a fost
o Biserică, și tot așa, Dumnezeu are o biserică azi. Ca să vedeți de ce zic lucrul acesta să vedem dovada
biblică, deschideți pentru un moment la cartea Faptele Ap. Și în cartea F.Ap. la capitolul 7 vedem că acest
popor, copiii lui Israel, care îl urmau pe Moise, când erau ieșiți din Egipt în pustie, erau numiți „biserica”.
Faptele Ap. 7:35 este capitolul în care Ștefan este pe punctul de a fi ucis cu pietre și ține o predică în fața
Sinedriului chiar înaite de închiderea timpului de har pentru Israelul antic.

Apropo știți ce este interesant legat de acest moment? Faptul că, chiar înainte ca harul să se închidă
pentru Israelul din vechime, li s-a ținut o predică despre istoria lor trecută și despre temeliile credinței lor.
Este un principiu interesant de observat aici. Aceasta ne ajută să ne dăm seama, că atunci când istoria
trecutului lor și temeliile sunt ptrezentate în fața poporului înseamnă că timpul de har e pe punctul de a se
termina pentru ei. Eu văd aceasta întâmplandu-se azi. Văd cum Dumnezeu cheamă oameni să predice despre
istoria trecutului și temeliile poporului nostru. Și văd aceiași reacție spirituală față de acest mesaj pe care a
avut-o Sinedriul în vechime. Nu este așa? Știți nu era nimic în predica lui Ștefan care trebuia să-i ofenseze.
Era istoria lor conform Bibliei. Era exact așa cum a fost consemnată de profeți. Și totuși, pe măsură ce își
auzeau istoria, Biblia ne spune că ”și-au astupat urechile” și că au refuzat efectiv să asculte. Și au început să
scrâșnească din dinți „şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui” ca să-l omoare. Este foarte interesant azi
când vezi reacția liderilor noștri spirituali de a-și astupa urechile, devenind mânioși și apoi persecutându-ne
pentru simplul fapt de a prezenta istoria noastră. Asta ne spune că suntem în timpul când harul este pe
punctul de a se încheia și Mihail urmează să se ridice. Înțelegeți acest principiu (această paralelă)? Trebuie
să înțelegem în profunzime aceste lucruri pentru că Domnul vrea să ne pregătească și să ne întărească pentru
vremurile ce vin. Și rugăciunea mea este să ne așezăm cu toți în direcția binecuvântărilor lui Dumnezeu.

Să revenim la F.Ap. Capitolul 7, la predica lui Ștefan care zice 35 Pe acest Moise, de care se
lepădaseră ei, când au zis: „Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?”, Dumnezeu l-a trimis ca
stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul îngerului care i se arătase în rug. (Faptele apostolilor 7:35) Este foarte
interesant să vedem cum poporul are obiceiul de a respinge chiar pe coonducătorii pe care Dumnezeu îi
cheamă printr-un înger. 36 El i-a scos din Egipt şi a făcut minuni şi semne în Egipt, la Marea Roşie şi în
pustiu, patruzeci de ani. 37 Acest Moise a zis fiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre
fraţii voştri un Proroc ca mine: de El să ascultaţi.” 38 El este acela care, în adunarea Israeliţilor din pustiu,
cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.

1
(Faptele Ap. 7:36-38) Vedem cum aici Moise vorbește fiilor lui Israel și ii numește „adunare” (în eng.
biserica), deci biserica din pustiu. 39 Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit: şi, în inimile lor,
s-au întors spre Egipt; (Faptele Ap. 7:39) Aceasta este istoria poporului Israel din vechime. Vedeți ceva nou
sub soare azi? Spiritul Profetic ne spune că noi am încetat să Îl urmăm pe Isus ca și conducător al nostru și
am început să ne întoarcem spre Egipt. Vedem cum și Ellen White împrumută din acest limbaj folosit în
legătură cu Israelul din vechime și îl aplică pentru a descrie condiția spirituală a Israelului modern.

Să ne întoarcem acum la 1 Corinteni 10. Deci când apostolul Pavel se referă la istoria Israelului antic,
aceasta ilustrează istoria bisericii. Dar uitați ce altceva spune el legat de istoria bisericii în 1 Cor. 10:6-9 6 Şi
aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele,
cum au poftit ei. 7 Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul a şezut să
mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.” 8 Să nu curvim, cum au făcut unii din ei, aşa că într-o singură zi
au căzut douăzeci şi trei de mii. (știm că `curvia` este un simbol pentru unirea dintre biserică și stat) 9 Să nu
ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin şerpi. (1 Corinteni 10:6-9) Și apoi în
versetul 11 Pavel ne duce la concluzia ideii sale 11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept
pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. (1 Corinteni
10:11) Astfel toată istoria Israelului din vechime, a bisericii din vechime, s-a intâmplat ca să ne slujească
drept pilde sau modele, și au fost scrise pentru învățătura... A cui învățătură? De unde știm că ne vorbește
nouă și nu doar Corintenilor, și că aceasta nu a fost scrisă doar pentru învățătura Corintenilor? Ne dăm
seama de aceasta pentru că dacă citim în continuare specifică „peste care au venit sfârşiturile veacurilor”. Și
noi știm cu siguranță că sfârșitul veacurilor nu a venit în timpul corintenilor. Se referă deci la noi cei care
trăim la sfârșitul lumii și spune că istoria trecutului se repetă în zilele noastre, istoria lor este un model, o
pildă, pentru ca noi, cei care trăim acum, să știm ce urmează să ni se întâmple.

De fapt, după cum am zis vreau să ajungem la punctul în care să înțelegem că Zaharia a profetizat de
fapt pentru noi. Haideți totuși să citim și un pasaj din Spiritul Profetic care zice exact același lucru. Cartea
Mesaje Selectate, Vol. 3, p.338 (eng) „ Noi nu lipsim nici un moment din mintea lui Dumnezeu, El este
bucuria și mantuirea noastră. Fiecare din profeții din vechime au vorbit mai puțin pentru timpul lor, decat
pentru timpul nostru, astfel profeția facută de ei este valabilă pentru timpul nostru.” Să reluăm. Căți din
profeții din vechime? Fiecare. Aceasta înseamnă de fapt toată Biblia. Deci fiecare a vorbit mai mult pentru
noi, și astfel profeția lor este întărită (valabilă) pentru timpul nostru. Și ce credeți, ce verset din Biblie
citează sora White după ce spune aceste lucruri? 1 Cor. 10:11

Acuma că înțelegem acest lucru, că toți profeții au vorbit pentru noi, au vorbit despre istoria noastră,
asta înseamnă că noi ar trebui să putem vedea istoria noastră în cartea lui Zaharia. Înțelegeți asta? Ar trebui
să vedem istoria noastră și în cartea lui Ioel. Și a lui Habacuc. Înțelegeți tiparul? Toți profeții vorbesc despre
timpul nostru.

Un alt principu pe care vreau să îl înțelegem este acela că numele profeților sunt semnificative. Câți
dintre voi înțelegeți că numele în Biblie au o semnificație? Când Dumnezeu dă un nume o face cu un scop,
nu-i așa? De exemplu la Simon îi zice de acum numele tău va fi Petru. Dumnezeu redenumește oameni. La
Iacov i-a pus numele Israel. La Avram i-a pus numele Avraam. Dumnezeu face aceasta cu un scop. Când are
loc o schimbare de nume are loc și o schimbare a caracterului sau este o promisiune pe care Dumnezeu vrea
să o împlinească. Câți știți că vom avea nume noi în Împărăția lui Dumnezeu? Câți vă doriți un nume nou?

Și mergând mai departe cu acest gând vedem că numele profeților are o semnificație pentru cartea pe
care au scris-o. Numele profetului poate să simbolizeze mesajul carții sale. De exemplu Daniel, înseamnă
„Dumnezeu este judecătorul meu”. Vedem ceasul judecății în cartea lui Daniel? Da. Nu avem acum timp să
vedem toate numele profeților din Biblie dar să ne oprim la cartea lui Zaharia.

2
 Zaharia cap. 1, v.1 vedem o înșiruire de nume într-o anume ordine. Și e foarte interesant că atunci
când pui explicația acestor nume în această ordine iese o afirmație care chiar semnifică ceva. Și vreau să
prindeți această idee deoarece de-a-lungul acestui studiu vom menține acest gând central. Este gândul
central al cărții lui Zaharia.
1
În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui
Berechia, fiul lui Ido(Ido profetul-eng), astfel: 2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. (Zaharia
1:1-2)
Deci avem 3 nume înșiruite. Care e primul? Zaharia. Zaharia = Iehova și-a amintit (și-a adus aminte)
dar ce și-a amintit? Să ne uitam la următorul nume Berechia. Berechia vine de fapt de la o expresie din
vechime care înseamnă „care vine de pe genunchii lui Iehova”. Patriarhii își binecuvântau copii pe genunchi.
Câți își amintesc cum și-a binecuvântat Iacov copii? (Gen. 47:29). Dacă căutăm explicația cuvântului vom
gasi că înseamnă Binecuvântarea lui Iehova. Deci Berechia = Binecuvântarea lui Dumnezeu. Apoi următorul
nume e Ido. Acesta este un cuvânt foarte interesant când îl căutăm să vedem ce înseamnă pentru că e legat
de mai multe lucruri. Dar Ido înseamnă `la vreme` sau `în mod potrivit`. Și când legi aceste două explicații
ce iese? `la vremea potrivită (hotărâtă)`. Și când legați toate cele trei nume Zaharia, Berechia și Ido = Iehova
și-a amintit binecuvântarea la/după vremea hotărâtă. Deci ideea e că Iehova își va aminti binecuvântarea
când se implinește vremea hotărâtă.

Pentru aceia dintre voi care sunt studenți ai profeției când auziți expresia „vremea hotărâtă” ar trebui
să vă spună ceva. Mintea mea merge automat la o anumită carte a Bibliei. Pe voi unde v-a dus gândul? La
cartea lui Daniel. Daniel 11 și Daniel 8:19. Haideți să vedem foarte pe scurt la ce se referă acolo pentru că
acest lucru îl vom vedea și în cartea lui Zaharia. Haideți să ne gândim un pic, de ce trebuie să își amintească
Dumnezeu binecuvântarea la vremea hotărâtă? De ce trebuie Dumenzeu să-și amintească binecuvântarea?
Pentru că binecuvântarea nu mai era. Înseamnă că Dumenzeu și-a retras binecuvântarea de la poporul Său.
După ce și-a retras binecuvântarea acum dă promisiunea că își va aminti această binecuvântare. Când? La
vremea hotărâtă. Păstrați acest gând în minte pentru că vom descoperi lucruri interesante în cartea lui
Zaharia dar mai întâi să vedem ce zice Daniel.

Daniel cap. 8:16-19 16 Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis:
„Gabriele, tâlcuieşte-i vedenia aceasta.” 17 El a venit atunci lângă locul unde eram; şi la apropierea lui, m-
am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia
priveşte vremea sfârşitului!” (Aici vedem că apare o vreme a sfârșitului și că VEDENIA este pentru acel
timp. Și mulți zic că este vorba despre profeția de 2300 de seri și dimineți, dar haideți să vedem ce zice
îngerul. Versetele 18 și 19 ne spun care vedenie.) 18 Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ
leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. (Trebuie să observați și aici
ceva, după cum Daniel este trezit și Zaharia vom vedea că este trezit la un moment dat de înger. Ideea e să
vedem că toți profeții vobesc despre același lucru. Și am să va dau ideea de bază pe care apoi o vom dovedi
în prezentările care urmează și anume: Toți profeții vorbesc despre istoria Millerită și istoria zilelor noastre.
Pentru că acestea sunt cele două istorii care au loc la vremea sfârșitului conform Daniel 11:40. Orice vedenie
care ajunge la vremea sfârșitului, ne duce la Daniel 11:40 și apoi versetele următoare. Și Daniel 11:40
începe cu expresia „la vremea sfârșitului” și apoi spune o profeție despre împăratul de miază-noapte și
împăratul de miază-zi. Ideea din versetul 18 este că Daniel trebuie să înțeleagă vedenia care se împlinește la
sfârșitul timpului și când înțelegi această vedenie ești trezit, ca și cum ai fi dormit adânc (leșin). Țineți bine
minte și această idee pentru că vom reveni la ea. )
19
Apoi mi-a zis: „Iată, îţi arăt ce se va întâmpla (și ce incearcă să îl facă să vadă? Am văzut în
versetele anterioare că este vorba de vedenia care se va împlinii la vremea sfârșitului, și acum îi explică
despre care vedenie e vorba aici în v.19) la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea
sfârşitului. (Daniel 8:16-19) alte traduceri: 19 Şi el a zis: «Iată, te voi face să cunoşti ce va fi la sfârşitul
mâniei; pentru că sfârşitul va fi la un timp hotărât. (Daniel 8:19) Bibia GBV 2001 19 Şi a spus: Iată, te voi
3
face să cunoşti ce va fi la sfârşitul indignării, căci la timpul rânduit va fi sfârşitul. (Daniel 8:19) – Biblia
Fidela. La timpul rânduit, hotărât va fi sfârșitul acestei viziuni de care vorbește. Și vedenia aceasta ne spune
versetul 19 că are legătură cu indignarea, mânia.

Daniel trebuia să înțeleagă vremea sfârșitului sau vedenia legată de indignare. Iar tema cărții lui
Zaharia este: Dumnezeu își va aminti binecuvântarea la vremea hotărâtă sau la vremea sfârșitului. De ce
trebuie Dumnezeu să-și amintească binecuvântarea la vremea sfârșitului? Pentru că poporul lui Dumnezeu
era sub indignarea (mânia)/blestemul Său. Atunci când ești sub mânia/blestemul lui Dumnezeu este vreo
binecuvântare acolo? Nu. Deci în acest timp al mâniei nu mai este nici o binecuvântare, dar Dumnezeu îi
promite lui Zaharia că va veni o vreme „când mânia Mea va înceta, la vremea hotărâtă Îmi voi aminti
binecuvântarea.”

Haideți să demonstrăm pe scurt că mânia sau indignarea din Daniel este blestemul din cartea lui
Moise. Să mergem la cartea Deuteronom capitolul 29, începand cu versetul 24 până la 28. 24 Toate naţiunile
vor zice: «Pentru ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? Ce este aprinderea acestei mari mânii?» 25 Şi vor
zice: «Pentru că au părăsit legământul Domnului Dumnezeului părinţilor lor, pe care-l făcuse cu ei, când i-
a scos din ţara Egiptului, (De ce le-a făcut Domnul acestea? Pentru că au părăsit legământul. Și vom afla pe
măsură ce continuăm să cititm că termenii indignare, mânie și furie sunt interschimbabili. Dacă ești plin de
indignare, ești și de mânie și de furie. Sunt sinonime. Iar mânia sau indignarea sau furia lui Dumnezeu sunt
pentru că au încălcat legământul.) 26 şi au mers şi au slujit altor dumnezei şi s-au închinat lor, dumnezei pe
care ei nu i-au cunoscut şi El nu li i-a împărţit. 27 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva ţării, ca să aducă
asupra ei toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta. 28 Şi Domnul i-a dezrădăcinat din pământul lor
cu mânie şi cu furie şi cu mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, ca în ziua aceasta». (Deuteronomul
29:24-28) Vedeți că de fapt mânie, furie, indignare și blestem toate sunt de fapt același lucru? Și este vorba
de blestemul acestei cărți, adică cartea lui Moise.

Dar ce blestem este acesta? Ce blestem este pentru părăsirea legământului? Este blestemul de 2520
de ani. Haideți să vedem lucrul acesta foarte pe scurt. Levetic 26. Și aceasta lovește chiar la rădăcina unei
mari dispute care are loc acum între adventiști. Ca o paranteză, știți, cu cât această dispută evoluează tot mai
mult ne-am dat seama că trebuie să facem același lucru pe care l-a făcut profetul Habacuc. El zicea
„Doamne ce să le raspund celor care se ceartă cu mine, sau celor care mă amenință?” - așa zice în original.
Și Dumnezeu i-a răspuns, uite Habacuc, nu te certa cu ei, doar „sap-o pe table să se poată citi ușor”. Și când
zici uite este aici pe hartă profeția de 2520 de ani devine foarte frustrant pentru unii. Pentru că poți încerca
să raționalizezi sau să tai afară câte ceva dar nu poți trece peste faptul că aceasta este o învățătură adventă
consacrată, atestată de către toți pionierii noștrii în unanimitate. Și lucrul acesta este foarte frustrant pentru
mulți. Și încearcă să-l atace ca fiind erezie, fanatism sau „acestea sunt lucruri noi” zic unii. Noi? Eu nu eram
născut când aceste hărți au fost făcute (hărțile din 1843 si 1850). Acest lucru este de fapt foarte vechi.
Încheind paranteza, ce trebuie să facem este s-o săpăm pe table.

Revenind la Levitic 26 să ne uităm la profeția de șapte vremi. Vreau doar să vedeți că cele șapte
vremi din Levitic sunt același lucru cu blestemul pentru părăsirea legământului. Începând cu versetul 14. 14
Dar dacă nu Mă ascultaţi şi nu împliniţi toate aceste porunci, 15 dacă nesocotiţi legile Mele şi dacă sufletul
vostru urăşte rânduielile Mele, aşa încât să nu împliniţi toate poruncile Mele şi să rupeţi legământul Meu, 16
iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea şi frigurile care vor face să vi se stingă
ochii şi să piară viaţa din voi. Sămânţa o veţi semăna în zadar, căci o vor mânca vrăjmaşii voştri. (Leviticul
26:14-16) ... și apoi versetul 18 18 Dacă, cu toate acestea, nu Mă veţi asculta, vă voi pedepsi de şapte ori mai
mult pentru păcatele voastre. (Leviticul 26:18) (n.tr. Expresia „șapte ori” în română, în engleză e „seven
times” unde cuvântul „times” înseamnă și vremi sau timpuri. De aici legătura că 7 vremi = 7 ani pentru că în
profeția biblică o vreme=1 an profetic=360 zile=360 de ani. Deci 7 vremi = 7 x 360 = 2520 de ani.) În

4
versetul 18 zice „de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre” și în versetul 21 la fel. E interesant faptul că
de 2 ori se repetă expresia „de șapte ori mai mult” care e cuvântul „yasaph”. Dar în versetele 24 și 28
versiunea în limba engleză zice doar „de șapte ori” fără „mai mult” cum apare în traducerea Cornilescu. 24
Mă voi împotrivi şi Eu vouă şi vă voi lovi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre. (Leviticul 26:24) 28
Mă voi împotrivi şi Eu vouă cu mânie şi vă voi pedepsi de şapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
(Leviticul 26:28) Câte perioade de „șapte ori”(șapte vremi-eng) vedeți? Apare de 4 ori însă numai de 2 ori
apare singură expresia. Așa este și în original.

O scurtă paranteză mai fac, legat de unul din argumentele care sunt aduse contra acestei profeții cu
privire la James White și Uriah Smith. James White în 1864 împreună cu Uriah Smith spun că acesta
(cuvântul tradus prin „șapte ori”) a fost un verb ebraic și că nu este niciodată folosit ca substantiv pentru
timp, și că înseamnă pur și simplu doar „de șapte ori mai mult” în fiecare din cele 4 cazuri. Eu cred însă că
Biblia e inspirată. Credeți că Moise a știut să scrie în ebraică? Ellen White zice că el era un mare intelectual
în Egipt. Și el, de 2 ori zice în original „de șapte ori mai mult”, și cuvântul „mai mult”chiar apare acolo. Dar
în versetele 24 și 28 cuvântul „mai mult” nu apare. E scris simplu, doar „de șapte ori” (eng. șapte vremi). Și
dacă Moise nu întâmplător a ales să scrie așa, ce credeți că încearca el să comunice prin asta? În versetele 24
și 28 voia să ne spună „de șapte ori mai mult” sau „de șapte ori”? Știm că el făcea diferența între cele două
expresii pentru că de două ori a scris într-un fel și apoi de două ori într-altul. În concluzie când ne uităm la
expresia simplă „de șapte ori”(eng-șapte vremi) vedem doar două astfel de expresii ceea ce înseamnă că sunt
doar două profeții de 2520 de ani în Levitic capitolul 26. De aceea și pionierii noștrii vedeau două profeții de
2520 de ani. Apropo, legat de Uriah Smith, stiți că el s-a pocait în mod public, într-un târziu, de faptul că nu
a vrut să accepte Mărturiile sorei White. Însă A.G. Daniells nu a făcut acest lucru. Uriah Smith a făcut o
mărturisire publică despre asta și Ellen White chiar i-a scris lui J.S. Washburn, dintre toți pionierii, pentru a-
i face cunoscut acest lucru. Așa că, am speranță pentru U.Smith, că el va fi în Împărăția lui Dumnezeu, chiar
dacă a făcut unele greșeli, în perioada când a instigat oamenii împotriva sorei White. Și una din greșelile pe
care le-a făcut a fost să nege profeția de 2520 bazându-se pe explicația cu verbul în limba ebraică. Dacă
mergem la cartea lui, Daniel și Apocalipsa, putem vedea însă, că chiar el folosește un alt verb ebraic ca pe o
profeție de timp. E voarba de o profeție de timp din Daniel 11:24. 24 Va intra pe neaşteptate în locurile cele
mai roditoare ale ţinutului; va face ce nu făcuseră nici părinţii lui, nici părinţii părinţilor lui: va împărţi
prada, jafurile şi bogăţiile; va urzi la planuri împotriva cetăţuilor, şi aceasta va ţine o vreme. (Daniel 11:24)
Și pionierii noștrii știau că aceasta se referă la cetatea Romei care urma să fie controlată de către vest pentru
o perioadă de 360 de ai, de la anul 31 î.Hr – Bătălia de la Actium, și până la 330 d.Hr. când cetatea a fost
părăsită și capitala s-a mutat la Constantinopol în Est. Legat de acest verb ebraic tradus prin „o vreme” U.
Smith e foarte convingător în demonstrația sa, că acesta reprezintă de fapt o profeție de timp deși, pe de altă
parte, în Levitic neagă acest lucru. Dar temelia adventismului nu se pune doar pe ce a zis el. Ci pe Biblie și
pe Spiritul Profetic, pe cele două table ale lui Habacuc (harțile din 1843 si 1850) și pe înțelegerea istoriei
millerite care a fost confirmată de pana inspirației ca fiind prima, a doua și treia solie îngerească.

Revenind acum la cartea lui Zaharia. Capitolul 1. Cartea lui Daniel vorbește despre judecățile lui
Dumnezeu. Cartea lui Daniel vorbește despre vedenia care e pentru timpul sfârșitului. Această vedenie în
Daniel 8:19 este numită indignarea. Și am aflat că indignarea (mânia sau furia lui Dumnezeu) este blestemul
lui Dumnezeu pentru ruperea legământului. Deci această indignare care se încheie la vremea sfârșitului este
care profeție? Profeția de 2520. Deci profeția lui Daniel care se încheie la vremea sfârșitului este cea de
2520 de ani.

Tema cărții lui Zaharia însă este: Jehova și-a amintit binecuvântarea la vremea hotărâtă. Care
înseamnă că, ce trebuie să se încheie pentru ca binecuvântarea să vina? Profeția de 2520 de ani, pentru că am
stabilit că blestemul se referă la această profeție. Deci Zaharia a înțeles profeția de 2520 de ani și când se

5
încheie aceasta și el a profetizat de fapt despre istoria Millerită. Haideți să dovedim lucrul acesta din cartea
lui Zaharia.

Am stabilit deja o idee de bază, faptul că toți profeții vorbesc mai mult pentru noi, cei peste care au
venit sfârșiturile veacurilor. Zaharia 1:2-6 2 „Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinţii voştri. 3 Spune-le,
dar: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor, şi Mă voi întoarce şi Eu
la voi, zice Domnul oştirilor. 4 Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând:
„Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele
rele!”, dar n-au ascultat şi n-au luat aminte la Mine, zice Domnul. 5 Unde sunt acum părinţii voştri? Şi
puteau prorocii să trăiască veşnic? 6 Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei
prorocii ca să le vestească n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au întors şi au zis: „Domnul
oştirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile şi faptele noastre!” (Zaharia 1:2-6) Expresia „n-au
atins ele” înseamnă și „a ajunge din urmă”. Zaharia vorbește despre faptul că părinții n-au ascultat de
Dumnezeu, și astfel, cuvintele și poruncile Sale i-au ajuns din urma. Ce i-au ajuns din urmă pe părinți? Care
din cuvintele lui Dumnezeu i-au ajuns din urma? Blestemul din cartea lui Moise. Profeția de 2520. Deci
acest blestem i-a ajuns din urmă. Astfel, cartea lui Zaharia are de-a face cu reamintirea istoriei înaintașilor.

Acum versetele de la 7 în continuare: 7 În a douăzeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna
Şebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul
lui Ido, astfel: 8 M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea între mirţi într-un
umbrar; în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi. 9 Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceştia, domnul
meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii aceştia!” 10 Omul care
stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere
pământul!” 11 Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am cutreierat pământul,
şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!” (Zaharia 1:7-11).

Aici sunt câteva lucruri pe care le observăm imediat. Dacă aveți o înțelegere cât de sumară a cărților
Daniel și Apocalipsa, cu ce viziune seamănă aceasta? Aceasta cu caii în diferite culori... E viziunea cu
sigiliile din Aapocalipsa. Dar vreau să înțelegem ceva aici, dacă ne uităm la acești cai sau aceste sigilii din
Apocalipsa. Ca să mă asigur că toată lumea înțelege haideți să mergem pe scurt în cartea Apocalipsei. În
Apocalipsa 5 și 6 vedem o carte sigilată care se află în mâna dreaptă a lui Isus. Isus o ia din mâna Tatalui și
începe să desigileze cartea. Și când deschide sigiliile apar acești călăreți. 1 Apoi am văzut în mâna dreaptă a
Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte scrisă pe dinăuntru şi pe din afară, pecetluită cu şapte peceţi. 2
Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă
peceţile?” 3 Şi nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide
cartea, nici să se uite în ea. 4 Şi am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi
să se uite în ea. 5 Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge; iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui
David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. 6 Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele
patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat şi avea şapte coarne şi
şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul. 7 El a venit şi a luat cartea
din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie. 8 Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei
douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire
de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9 Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu
să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău,
oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. (Apocalipsa 5:1-9)

Și apoi să mergem la capitolul 6. 1 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi
am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” 2 M-am uitat şi iată
că s-a arătat un cal alb. Cel ce stătea pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să

6
biruie. (Apocalipsa 6:1-2) Și apoi în versetul 3 a doua pecete este ruptă și vedem un cal rosu, apoi în versetul
5 este ruptă a treia pecete și vedem un cal negru, și apoi în versetele 7 și 8 vedem a patra pecete ruptă și un
cal gălbui. Dar Zaharia descrie calul al patru-lea ca fiind alb, care înseamnă de fapt același lucru, faptul că
avea o culoare pală/deschisă. Ideea e că acești 4 cai sunt în legătură cu caii din cartea cu cele 7 peceți. Dar
care este cartea, care este sigilată, din mâna lui Isus și care trebuie să fie desigilată? Este cartea lui Daniel
pentru că cartea lui Daniel este singura care a fost vreaodată sigilată. Nu am exact citatul acum dar Ellen
White zice ca această carte, cu șapte peceți, are istoria națiunilor în ea. Este aceasta cartea lui Daniel? El a
profetizat despre toate împărațiile pământului până la revenirea lui Isus. Vom vedea mai încolo că și Zaharia
vede aceiași carte.

Câți dintre voi cunoașteti interpretarea de bază a celor 4 sigilii ca fiind legată de istoria bisericii?
Aceasta este interpretarea de bază: calul alb reprezintă biserica apostolică, calul roșu înseamnă persecuție,
calul negru reprezintă evul mediu întunecat și cel galben Papalitatea. Aceasta este înțelegerea istoricistă de
bază, care spune că sigiliile acoperă o anumită perioadă de timp din istoria bisericii.

Zaharia vede acești călăreți care sunt eliberați. Ce e interesant însă, în versetul 9, e faptul că atunci
când vede acești cai, el zice „Ce înseamnă caii aceştia, domnul meu?” A înțeles Zaharia ce reprezentau
caii? Nu. De unde știm că nu? Pentru că pune acea întrebare. Noi știm că ei reprezintă istoria bisericii
timpurii, dar el îi vede și nu înțelege simbolismul, deci pentru Zaharia cartea este înca sigilată, înțelegerea
cărții încă este sigilată. Sunt mai multe faze în care Isus sigilează și desigilează cartea lui Daniel. De
exemplu în Apocalipsa 5 descrie inaugurarea lui Isus în Sfânta. Știți că Apocalipsa 5 este în legătură cu
Sfânta. Pentru că el vede cele 7 duhuri ale lui Dumnezeu care sunt sfeșnicul cu cele 7 candele, vede tronul,
deci vede Sfânta. Și în Sfânta Isus e uns ca Împărat și Preot, are 7 ochii și 7 coarne, primește putere și
atotcunoaștere. Și aici El ia cartea din mâna Tatălui și începe să rupă sigiliile, reprezentând faptul că sunt
eliberați caii, și începe acea perioadă istorică. Sigiliile sunt rupte, istoria se desfășoară însă înțelegerea ei nu
are loc decât la vremea sfârșitului. Dați-mi voie să vă arăt acest lucru în Daniel 12:4 4 Dar tu, Daniele,
închide cuvintele şi sigilează cartea până la timpul sfârşitului; mulţi vor alerga încoace şi încolo şi
cunoaşterea va fi înmulţită. (Daniel 12:4) Biblia Fidela, 4 Tu însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi
pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:4)
trad. Cornilescu. Ce este de fapt sigilarea cărții, cartea în sine nu poate fi citită sau oamenii nu o înțeleg? Să
mai vedem o dovadă, încă un martor în versetele de la 8-10 8 Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis:
„Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?” 9 El a răspuns: „Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea
vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului. 10 Mulţi vor fi curăţaţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor
face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege. (Daniel 12:8-10) Ideea e că
istoria din cartea lui Daniel era în desfășurare chiar dacă oamenii nu o înțelegeau. Profețiile se împlineau
chiar dacă în evul mediu întunecat oamenii nu înțelegeau acest lucru. Se ridica cornul cel mic? Da. Deci
chiar dacă oamenii nu înțelegeau în totalitate profețiile, ele se împlineau. Iar la `vremea sfârșitului`
înțelegerea acestor evenimente, a acestor profeții, a fost desigilată și cunoașterea legată de cartea lui Daniel a
crescut.

Zaharia în capitolul 1, nu înțelege ce se întâmplă când vede acești cai, el vede istoria dar n-o înțelege,
înseamnă că încă cartea nu a fost desigilată deci este înainte de anul 1798. Cum putem dovedi că Zaharia
capitolul 1 este înainte de 1798? 1. El nu înțelege istoria care are loc în timpul sigiliilor. Și 2. Observați de
ce pământul este în pace și liniștit.

Sa reluăm Zaharia 1:8-11 8 M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu şi stătea
între mirţi într-un umbrar; (Omul care stă pe cal e între mirți, el e cel care conduce calul și aceste lucruri,
este important să observăm aceasta. Mirții, în Biblie, sunt sinonimi cu binecuvântarea lui Dumnezeu,
legământul Sau. Puteți vedea aceasta în Neemia 8:15 unde ni se prezintă sărbătoarea corturilor la care se

7
tăiau crengi de mirți pentru că sub ele trebuia să se odihnească. Mai găsiți și în Isaia 41:15-20 și 54:13.
Haideți să ne oprim un pic în Isaia 41 să înțelegem ce înseamnă faptul ca omul stă între mirți. Caii sunt
eliberați, dar el stă între mirți în acest timp. Să citim de la Isaia 41 10 nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine.
Nu te uita cu îngrijorare, pentru că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări, şi te voi ajuta, şi te voi sprijini
cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele. 11 Iată, toţi cei care s-au aprins împotriva ta se vor ruşina şi vor fi
înjosiţi; cei care se luptă cu tine vor fi ca un nimic şi vor pieri. 12 Îi vei căuta şi nu-i vei găsi pe cei care se
ceartă cu tine. Cei care se războiesc împotriva ta vor fi ca un nimic şi ca un lucru de nimic. 13 Pentru că Eu,
Domnul Dumnezeul tău, îţi voi ţine mâna dreaptă, zicându-ţi: «Nu te teme, Eu te voi ajuta». (Isaia 41:10-13)
Știm că Domnul vorbește cu biserica din vechime, pentru că Israelul reprezintă biserica. Vorbește de
oamenii care atacă biserica dar Dumnezeu le dă promisiunea că „Eu te voi ajuta”. 15 Iată, te-am făcut o
treierătoare ascuţită, nouă, cu două rânduri de dinţi: tu vei treiera munţii şi-i vei mărunţi şi vei face
dealurile ca pleava. 16 Îi vei vântura şi-i va lua vântul şi-i va risipi vârtejul, iar tu te vei bucura în Domnul,
te vei glorifica în Sfântul lui Israel. (Isaia 41:15-16) și mai departe 17 Cei săraci şi cei lipsiţi caută apă, şi nu
este, li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. 18 Voi
face să ţâşnească râuri pe înălţimile golaşe şi izvoare în mijlocul văilor. Voi face pustiul un iaz de apă şi
pământul uscat, şuvoaie de apă. 19 Voi face să crească în pustiu cedrul, salcâmul, mirtul şi măslinul. Voi
pune chiparosul în pustiu, pinul şi bradul împreună, 20 ca să vadă, şi să cunoască, şi să priceapă, şi să
înţeleagă cu toţii că mâna Domnului a întocmit aceasta şi Sfântul lui Israel a creat-o. (Isaia 41:17-20) Deci
când vedem promisiunea cu mirtul, împreună cu ceilalți copaci, e într-un timp în care este o foamete, în
timpul pustiei. Și această foamete o resimte biserica Sa atunci când oamenii se ridică împotriva ei. Deci când
vedem mirtul știm că biserica e într-o perioadă de foamete în pustie. Si aceasta, ce perioadă de timp
reprezintă? Cei 1260 de ani în care biserica a fost în pustie. Deci când Zaharia vede caii, este un om acolo
care stă între mirți. De ce? Pentru că El udă bisericile în pustie în timpul sigiliilor. Este o promisiune pentru
aceste biserici. Că atunci când caii sunt eliberați și vine persecuția și întunecimea, Îngerul Domnului va sta
între mirți, și Domnul zice „Voi face să ţâşnească râuri pe înălţimile golaşe şi izvoare în mijlocul văilor. Voi
face pustiul un iaz de apă şi pământul uscat, şuvoaie de apă. ” Este promisiunea că El va alimenta candela
cu ulei. De fapt când ne uităm la sigilii în sine, la calul negru i se zice „să nu vatămi undelemnul și vinul”
într-o perioadă de foame spirituală.

Ce incerc să vă arăt de fapt, este faptul că în Zaharia capitolul 1, când Dumnezeu își va aminti
binecuvântarea la vremea hotărâtă, El face acest lucru pentru că poporul lui Dumnezeu era sub blestem, sub
indignare. Au suferit atât sub păgânism cât și sub papalitate. Dar este și promisiunea că în acea perioadă,
Dumnezeu stă între mirți, El protejează biserica în pustietate.

Continuăm cu Zaharia, în urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi. 9 Am întrebat: „Ce înseamnă
caii aceştia, domnul meu?” Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: – Îţi voi arăta ce înseamnă caii
aceştia!” 10 Omul care stătea între mirţi a luat cuvântul şi a zis: „Aceştia sunt aceia pe care i-a trimis
Domnul să cutreiere pământul!” 11 Şi ei au vorbit Îngerului Domnului care stătea între mirţi şi au zis: „Am
cutreierat pământul, şi iată că tot pământul este în pace şi liniştit!” (Zaharia 1:7-11). Trad. Biblia Fidela: 11
Şi ei au răspuns îngerului DOMNULUI, care stătea între pomii de mirt, şi au zis: Noi am umblat încoace şi
încolo pe pământ şi, iată, tot pământul şade liniştit şi este în odihnă. (Zaharia 1:11)

De ce se odihnește pământul? Nu pentru că este pace pe pământ în acea perioadă. Haideți să aflăm de
ce este în odihnă pământul citind câteva versete în continuare. 12 Atunci îngerul DOMNULUI a răspuns şi a
zis: DOAMNE al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, împotriva cărora
te-ai indignat aceşti şaptezeci de ani? (Zaharia 1:12) (trad. Biblia Fidela) Este poporul lui Dumenzeu sub
indignare în tot acest timp? Da. Dar de ce este pământul în odihnă în timpul indignării? 13 Şi DOMNUL a
răspuns îngerului care vorbea cu mine, cuvinte bune şi cuvinte mângâietoare. 14 Astfel îngerul care vorbea
cu mine îndeaproape, mi-a zis: Strigă, spunând: Astfel spune DOMNUL oştirilor: Sunt gelos, cu o mare
8
gelozie, pentru Ierusalim şi pentru Sion. 15 Şi mă înfurii pe păgânii care sunt în tihnă; fiindcă eu eram numai
puţin înfuriat iar ei au ajutat nenorocirii. (Zaharia 1:13-15) (trad. Biblia Fidela) În timp ce biserica lui
Dumnezeu este persecutată în evul mediu întunecat, în timp ce ei sunt sub indignare și cartea lui Daniel este
sigilată înțelegerii lor, cine e în tihnă? Păgânii sunt în tihnă. Biserica nu e în tihnă ci păgânii. Și ce face
Dumnezeu acum? Aici e promisiunea. Versetul 16 16 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc cu
îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra
Ierusalimului.” (Zaharia 1:16)

Ce se întâmplă cu poporul lui Dumnezeu în timpul lui Zaharia? Care este prima aplicație din aceste
versete? Care e împlinirea lor literală din timpul lui Zaharia? Ei au fost în captivitate pentru 70 de ani în
Babilon. Câți înțelegeți că Zaharia a fost unul din profeții care au încurajat poporul evreu să reconstruiască
templul? Ezra 14 Şi bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă, după prorociile prorocului Hagai şi ale lui
Zaharia, fiul lui Ido; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cirus,
lui Darius şi lui Artaxerxe, împăratul perşilor. 15 Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar, în al
şaselea an al domniei împăratului Darius. (Ezra 6:14-15) Ce a făcut Zaharia? La ce au ajutat profețiile lui?
La zidirea templului Domnului. Profețiile lui Zaharia au de-a face cu poporul lui Dumnezeu, în captivitatea
babiloniană. Și are loc o chemare din Babilon când ei ies din captivitate. Și când ies din captivitate ce fac?
Construiesc templul Domnului. Și cât timp le ia să construiască templul? 46 de ani. Aceasta se întâmplă
efectiv în timpul lui Zaharia.

Acum luând lucrurile în sens spiritual, Zaharia vorbește despre Dumnezeu care își aduce aminte de
binecuvântare după ce se termină blestemul de 2520 de ani. Și în timp ce poporul lui Dumnezeu e în evul
mediu întunecat și cartea lui Daniel este sigilată, când paganii sunt în odihnă este o promisiune: chiar dacă
voi sunteți în captivitate în Babilonul spiritual, în evul mediu, veți ieși de acolo și veți construi templul Meu.
Și cât timp va dura această construcție? 46 de ani. Zaharia vorbea pentru milleriți. Întelegerea cărții lui
Daniel și a Apocalipsei a fost sigilată îaninte de 1798 pentru milleriți. Apocalipsa se presupune a fi o carte
deschisă dar câți au înțeles-o corect? Deci poporul lui Dumnezeu e în captivitate în Babilonul spiritual și ies
de acolo. Noi știm că chemarea afară din Babilon a avut loc mai tarziu, dar captivitatea lor în Babilon a
încetat în 1798. Și adunând la 1798 cei 46 de ani de construire a templului ajungem la 1844. Vedem că de
fapt toată cartea lui Zaharia are de-a face cu istoria millerită. Și această istorie este repetată în zilele noastre.

Toți profeții din Biblie vorbesc despre istoria adventistă. Pentru că adventismul este ultima împlinire
a Israelului spiritual. Deci toate profețiile care vorbesc despre Israelul antic, vorbesc de fapt despre
adventism. Prima și ultima generație de adventism. 1798 și 1989, Daniel 11:40-45, este despre adventism.
Motivul pentru care vedem istoria millerită și istoria noastră azi repetate iar și iar în Biblie, e pentru că
Biblia vorbește despre adventism. Adventismul a început de fapt în 1798 nu în 1863. Aici se împotmolesc
unii, pentru că consideră organizarea din 1863 ca fiind începutul adventismului. Vedem însă clar că
construirea templului a început în 1798. Atunci a început adventismul și desigilarea cărții lui Daniel. Îngerul
Gabriel a zis primului înger să vină, și apoi un om pe nume William Miller în 1816 a început să înțeleagă
Cuvântul lui Dumnezeu și Gabriel a zis „e timpul să-ți desigilez această carte”. Așa a început istoria
adventismului, a început construirea templului lui Dumnezeu. Noi suntem templul Domnului. Să afirmi
acest lucru poate fi o binecuvântare sau un blestem. Poți să zici cu bucurie „ce bine că suntem templul lui
Dumnezeu” sau, ca și poporul din vechime, să zici „Templul Domnului! Templul Domnului!” Și Dumnezeu
folosește această expresie ca o mustrare pentru cei care se bazează pe apartenența lor la adventism pentru
mântuire, zicând „eu sut din familie de adventiști, deja de patru generații!” Vedeți sunt mulți în adventism
care au numele dar nu au habar care este istoria lor. Și când oamenii aud aceste lucruri.. eu primesc email-uri
mereu cu mărturii de la oamenii care zic „știi, eu am fost adventist de atât de mulți ani, dar nu mi-am înțeles
nicioadată istoria până acum.” Și motivul pentru care oamenii în general neagă aceste lucruri despre care
vorbim noi, este pentru că nu cunosc istoria adventă.
9
 Și apropo trebuie să fiți atenți la felul în care oamenii folosesc Spiritul Profetic. Eu personal am
devenit conștient de faptul că cu Spiritul Profetic poți să faci să pară că zice orice vrei tu. Poți să iei un citat
și să îl aplici la orice vrei. Dar trebuie să te uiți la contextul în care se vorbește! Exact ca și cuvântul lui
Dumenzeu, pot să iau un verset și să zic ce vreau eu. Dacă Biblia este inspirată, atunci și Spiritul Profetic
este inspirat. Și trebuie studiat comparând verset cu verset, citat cu citat, un pic de-aici un pic de-acolo. Dar
mulți azi, mai ales în ultima vreme, folosesc un citat în care Ellen White zice că trebuie să ducem orice
lumină nouă la frații cu experiență ca s-o verifice, și dacă ei nu o aprobă trebuie s-o lăsăm deoparte. Cam așa
e citatul. Și automat se crede că „frații cu experiență” reprezintă președintele conferinței și frații care au
peste 30 de ani de experiență în lucrare. Dar nu aceștia sunt frații cu experiență despre care Ellen White
vorbește, stiți asta nu? Frații cu experiență conform cu Spiritul Profetic sunt aceia care au trăit în timpul
istoriei soliilor primului și celui de-al doilea înger, și care au avut un rol în dezvoltarea soliei celui de-al
treilea. Șitiți ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Uriah Smith nu este considerat printre frații cu experiență,
A. G. Daniells nu este printre frații cu experiență, Prescot, Jones și Waggoner nu se află printre frații cu
experiență. Frații cu experiență sunt milleriții. Care au trecut prin marea dezamăgire, care au văzut cu ochii
lor dezvoltarea primei și celei de-a doua solii îngerești, și după dezamăgire ei erau parte din acea mică grupă
care se rugau pentru lumină. Ea îi și numește pe câțiva, oameni ca Hiram Edson, Joseph Bates, oamenii care
cercetau Scriptura ca pe o comoară ascunsă, și James White în acea perioadă. Știți că după 1863 James
White a fost convins de alți frați „cu experiență”... eu cred că el va fi salvat, și cred că Dumnezeu l-a luat la
odihnă mai devreme pentru a nu mai continua în acel fel de rebeliune. Cred că Dumnezeu a trebuit să-l
smerească și astfel a ajuns să aibe multe probleme cu frații. Și a fost respins.. A citit cineva ce s-a întâmplat
când James White a murit? Apare în primul volum din mărturii. Sora White povestește cum s-a îmbolnăvit
la plămâni. Dar îaninte de aceasta au avut un moment special de rugăciune și zice că și-a dat seama că a avut
toate aceste certuri cu frații dar s-a împăcat și apoi a avut pace. Dumnezeu a avut de lucrat toți acei ani la
inima lui până s-a împăcat și și-a găsit pacea ca să poată fi salvat.

Ce trebuie să înțelegem de fapt este ca Zaharia vorbește despre istoria millerită și istoria noastră. Și
pe măsură ce vom continua cu studiul vom vedea ca William Miller însuși apare în profeția lui Zaharia.
Revenind la Zaharia 1:16 după captivitatea în Babilon, în Babilonul spiritual, care se încheie în 1798, avem
promisiunea: 16 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi
zidită iarăşi în el, şi funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.” (Zaharia 1:16) Și în următoarea
prezentare vom vorbi despre „funia de măsurat”. Deci este o promisiune că Dumnezeu își va rezidi templul
după secolele de intuneric, după 1798. Între anii 1798-1844 casa lui Dumnezeu este rezidită din nou.
Adventismul este casa Sa în sens spiritual.

Dumnezeu lucrează cu tipare, nu? Dumnezeu este același ieri, azi și intotdeauna, nu? Când El a
construit acel templu în 46 de ani cunoaștem că a fost inferior ca și aspect față de templul lui Solomon. A
fost inferior? Da. Dar care a fost profeția lui Hagai despre acest al doilea templu? Dorința veacurilor avea să
vină la acest templu, Isus va veni personal la cel de-al doilea templu și va aduce slava Sa – pentru că al
doilea templu nu mai avea focul – semnul prezenței lui Dumnezeu în el. Acesta a fost templul literal, dar
când privețti la templul spiritual.. Biserica lui Dumnezeu a fost pustiită, a disparut așa că Dumnezeu a rezidit
templul Sau în timpul adventiștilor milleriți. Și au fost adventiștii milleriți al doilea templu, la care Dorința
Veacurilor a venit, Isus a venit în Sfânta Sfintelor în 1844 și i-a umplut pe adventiștii milleriți cu slava Sa.
Înțelegeți aceasta? Motivul pentru care este atât de important să ne înțelegem temeliile este: atunci când
înțelegem că Dumnezeul cerurilor, a rezidit templul Său timp de 46 de ani, ceea ce Dumnezeu a zidit, și ceea
ce El aprobă (bate-n cuie), nici nu om nu poate să schimbe. Nimeni nu poate să distrugă, nimeni nu poate să
doboare. Cand a venit Isus în 1844, temeliile prezente pe cele două hărți au fost puse. Isus personal a venit la
templul Său în 1844, vedem aceasta în Maleahi capit 3, vedem în parabola celor 10 fecioare, toate vorbesc
de istoria millerită. Ușa a fost închisă și oamenii au fost sigilați în Sfânta Sfintelor. Această temelie pe care
Dumnezeu a pus-o, nici un om nu o poate pune și nici un om nu o poate schimba.
10
 17
Strigă din nou şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de
bunătăţi, Domnul va mângâia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.” 18 Am ridicat ochii şi m-am uitat,
şi iată că erau patru coarne! (Zaharia 1:17-18) Și știm că în profeția Biblică un corn înseamnă o împărăție
sau un împărat. 19 Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Şi el mi-a
zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.” (Zaharia 1:19) Știm că Daniel
de asemenea a profetizat despre aceste 4 împărății care vor călca în picioare poporul lui Dumnezeu. Știm că
au fost Babilon, Medo Persia, Grecia și Roma. Și ce e interesant legat de aceste patru coarne este faptul că
primul corn a fost reprezentat prin doi lei (două împărății, Ieremia 50:17), și pentru ultimul corn sunt tot
două „cornul cel mic”. Știți asta? Care au fost primii doi lei? Asiria și Babilonul. Ambele sunt simbolizate
printr-un leu. Apoi vine Medo-Persia și Grecia. Dar când ajungi la Roma, Roma Păgână în Daniel 8 e
simbolizată printr-un corn mic, și papalitate e simbolizată tot printr-un corn mic. Deci sunt 4 coarne care
cuprind toate acele puteri (Asiria, Babilon, Medo-Persia, Grecia, Roma Păgână și Roma Papală) pentru că
primul și ultimul corn sunt de fapt 4 împărății. Deci cele 4 coarne care „calcă în picioare” sunt împărățiile
lumii, păgânismul și papalitatea, risipind poporul lui Dumnezeu.
20
Domnul mi-a arătat patru fierari. 21 Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceştia?” Şi el a zis: „Aceştia
vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit
să sperie şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva ţării lui Iuda ca să-i risipească
locuitorii.” (Zaharia 1:20-21), (să vedem și trad. Fidela): 20 Şi DOMNUL mi-a arătat patru tâmplari. 21
Atunci eu am zis: Ce vin aceştia să facă? Iar el a vorbit, spunând: Acestea sunt coarnele care au împrăştiat
pe Iuda, astfel încât niciun om nu şi-a ridicat capul; dar aceştia au venit să le sperie, ca să alunge coarnele
neamurilor care şi-au înălţat cornul împotriva ţării lui Iuda pentru a o împrăştia. (Zaharia 1:20-21) Despre
ce credeți că este această profeție? Ce face un fierar/tâmplar (sau meșter – în alte traduceri)? Repară/reface
sau rezidește. Deci cele patru puteri, cele patru coarne, aceste puteri păgâne și papale, au distrus poporul lui
Dumnezeu și acesta trebuia să fie rezidit de ceva sau cineva. Cine sunt cei patru care rezidesc? Primul, al
doilea, al treilea și al patrulea înger. Aceasta este profeția.

Sa recapitulăm, Zaharia capitolul unu ne dă promisiunea că Iehova și-a amintit binecuvântarea la

vremea hotărâtă. Pentru că până la vremea hotărâtă, în 1798, ei erau sub blestem. Erau sub indignare, erau
sub profeția de 2520 pentru că au incălcat legământul. Păgânii erau în odihnă, în timp ce caii erau eliberați,
iar Zaharia nu putea să înțeleagă sigiliile, cartea era încă sigilată cât timp ei erau în captivitate. Dar
Dumnezeu face o promisiune, vă voi elibera din captivitate, vă voi chema afară din Babilon, și veți rezidi
templul Meu. Ei urmau să rezidească templul, și rezidirea templului urma să fie facută de patru
„meșteri/tâmplari/fierari”. Nu erau tâmplari aceia care au rezidit cel de-al doilea templu? Așa scrie în cartea
lui Neemia. De fiecare dată când templul este ridicat vedem și tâmplarii acolo. Dar aici avem patru tâmplari
pentru că începând cu istoria millerită trebuie să ai patru meșteri pentru a rezidi templul: primul, al doilea, al
treilea și al patrulea să termine lucrarea. Ceea ce înseamnă că profeția lui Zaharia nu va atinge doar istoria
millerită, dar va acoperi și istoria noastră, vom vedea aceasta în capitolul doi.

Mă bucur atât de mult pentru că, Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbește și nouă azi. Pentru că
Dumnezeu înca are nevoie de meșteri, de lucrători care să termine lucrarea de rezidire a templului. Lucrarea
celor patru meșteri încă nu s-a încheiat. Știți asta nu? Primul și al doilea meăter a fost istoria millerită, și ei
și-au făcut partea. Dar mai sunt încă doi meșteri, și aceasta este istoria noastră – al treilea și al patrulea înger.
Și sub acești doi meșteri Dumnezeu va încheia lucrarea de ridicare a zidului. Dar are nevoie de lucrători. Eu
știu că vreau să fiu printre acei lucrători. Știm că îngerii de fapt sunt simboluri pentru solii lui Dumnezeu
care sunt de fapt oamenii. Câți dintre voi doriți să fiți acești oameni care sunt simbolizați de meșterii care
lucrează pentru finalizarea lucrării astfel încât Domnul să-și amintească binecuvântarea pentru Israelul de
azi?... Domnul să ne ajute să fim acei lucrători! Amin!

11
 Partea 2. „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu”

Vom continua acum cu Zaharia capitolul 2, dar înainte vreau să mă asigur ca toți înțelegem ceva:

Ellen White spune în Materialele de la 1888 că primul și al doilea înger merg în paralel cu cel de-al
treilea și al patrulea. Știm că primul și al doilea înger reprezintă istoria Millerită – de la 1798, vremea
sfârșitului, până în 1844, când a fost o ușă închisă. Am convingerea că a fost o ușă închisă, și aceasta a fost
pentru cei care au respins solia primului înger și au căzut sub condamnarea celui de-al doilea, sau asupra
acelor care au vazut la început o lumină în solia primului înger dar apoi și-au negat credința. Și această
istorie merge în paralel cu istoria zilelor noastre. Vremea sfârșitului are la bază Daniel 11:40 – și aplicația
pentru istoria millerită este prima parte a versetului (Ateismul merge impotriva Papalitații) iar pentru istoria
noastră este ultima parte când împăratul de la miazănoapte se întoarce și se năpustește ca o furtună peste
împăratul de la miazăzi (Papalitatea merge impotriva Comunismului Ateist). Ne putem da seama că aceste
două istorii merg în paralel și pentru faptul ca cel de-al doilea înger și al patrulea spun practic acelsi lucru.
Care este solia îngerului al doilea? „A cazut, a cazut Babilonul!” Și ce zice al patrulea înger în timpul marii
strigări? „A cazut, a cazut Babilonul!” și „Ieșiți din mijlocul ei poporul Meu”această solie suplimentară.
Deci se vede că aceste solii merg în paralel. Primul înger are solia „A sosit ceasul judecății”, și dacă merge
în paralel cu al treilea ce înseamnă că va fi parte din solia îngerului al treilea? „A sosit ceasul judecății”. Așa
cum a fost un mesaj legat de timpul judecății în timpul milleriților, este un mesaj legat de timpul judecății și
în timpul nostru, acum când cei 144.000 urmeaza să se dezvolte. Vedem că este o vreme a sfârșitului, apoi
este un mesaj legat de ceasul judecății, și apoi vine chemarea afară din Bablilon înainte ca ușa să se închidă,
când Isus își încheie lucrarea în Sanctuar.

1798 1 2 1844
Dan.11:40a l_________________________________________________________l
Vremea Istoria Millerită Ușa
Sfârșitului Închisă

1989 3 4 Închiderea Harului pt. Lume

Dan.11:40b l_________________________________________________________l
Vremea Istoria noastră (144.000) Ușa
Sfârșitului Închisă

Înainte ca să citim Zaharia 2:1, vă rog să recitim v.16 din capitolul 1 pentru că nu am explicat ce este
cu acea „funie de măsurat”care este întinsă asupra Ierusalimului. Prima oară când găsim acest lucru
menționat în Biblie – o funie de măsurat întinzându-se asupra Ierusalimului – este aici în Zaharia 1:16. 16 De
aceea astfel spune DOMNUL: M-am întors la Ierusalim cu îndurări; casa mea va fi construită în el, spune
DOMNUL oştirilor, şi o frânghie de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim. (Zaharia 1:16) Vedem două
lucruri având loc simultan în versetul 16. Prima dată vedem cum Dumnezeu se întoarce cu îndurarea Sa în
Ierusalim iar apoi vedem această funie de măsurat întinsă peste Ierusalim.

Acum comparând cu Zaharia 2:1, 1 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că era un om care ţinea în
mână o funie de măsurat. 2 L-am întrebat: „Unde te duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul ca
să văd ce lăţime şi ce lungime are.” (Zaharia 2:1-2) Când vedem această funie întinsă, știm că este pentru a
măsura ceva. Sa vă dau și alte versete ca să vedeti că atunci când Dumnezeu intinde o funie este pentru a

12
măsura cu ea. Să deschidem la cartea lui Iov. Vom afla că această expresie „funie de măsurat” are de fapt un
dublu înțeles. Primul înțeles este să construiești/să zidesti și al doilea înțeles este să distrugi/să dărâmi. Iov
38 4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. 5 Cine i-a hotărât măsurile, ştii?
Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? 6 Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra
din capul unghiului, (Iov 38:4-6). Aici vedem că prima aplicatie: când Dumnezeu întinde funia este pentru a
zidi, a intemeia ceva, aici întemeiază temeliile pământului. În Zaharia vorbește despre zidirea Ierusalimului,
zidirea templului, zidirea adevărurilor/învățăturilor adevărate. Cine au fost cei care au zidit învățăturile
adevărate în prima istorie? Milleriții. Ei au pus temeliile templului.

Dar este o dublă aplicație, cum am mai spus a faptului de a întinde funia pentru măsurat. În unele
cazuri, când o funie este întinsă pentru a măsura Ierusalimul, nu înseamnă doar zidirea lui, ci și faptul că
atunci când această funie este întinsă unii sunt măsurați, cântăriți în balanță. Vreau să vă arăt că este și
această aplicație de a fi măsurat, cîntărit și că timpul de probă se închide în timpul întinderii acestei funii de
măsurat. Vreau să mă asigur că se înțelege exact ce vreau să spun așa că reiau ideea: când vedem o funie
întinsă știm că aceasta este pentru măsurat. Dar acest măsurat poate semnifica atât zidirea unui lucru, cât și
măsurarea în sensul de cântărire în balanță/probarea cuiva. Așa că în timp ce unii zidesc templul, alții sunt
cântariți în balanță și găsiți prea ușori.

De exemplu în istoria millerită, erau oameni care zideau templul, care întindeau funia de măsurat
peste Ierusalim? Da. Dar în timp ce unii din biserică făceau acest lucru, erau și unii în biserică care erau
cântariți în balanță și găsiți prea ușori? Să vă arăt în cartea Plângerile lui Ieremia că atunci când Dumnezeu
întinde funia de măsurat are loc și o închidere a timpului de probă. Cartea Plângerilor este scrisă de Ieremia
care este numit profetul care plânge. De ce este el numit așa? Ieremia a plâns pentru că el a fost în viață și a
văzut cu ochii săi distrugerea poporului său. Și vedem încă o dată că toți profeții vorbesc pentru zilele
noastre. Și profetul Ieremia este un tip pentru aceia din ultimele zile care vor fi în viată să vadă distrugerea
poporului nostru când împăratul de nord, Babilonul, intră în biserică să se răzbune.

Plângerile lui Ieremia capitolul 2 cu versetul 8 8 Şi-a pus de gând Domnul să dărâme zidurile fiicei
Sionului; a întins sfoara de măsurat, şi nu Şi-a tras mâna până nu le-a nimicit. A cufundat în jale întăritura
şi zidurile, care nu mai sunt, toate, decât nişte dărâmături triste. (Plâng. lui Ieremia 2:8) Vedem clar că pe
de o parte este o categorie pentru care întinderea funiei înseamnă clădirea zidurilor iar pe de altă parte este
aici arătată o categorie pentru care înseamnă dărâmarea zidurilor. Vedeți asta? Este o calsă care zidește
temeliile și alta pentru care se închide timpul de probă. Așa e și în parabola celor 10 fecioare.

Dar să intrăm puțin în detalii legat de acest verset. Să mergem la versetul 1 din capitolul 2. Peste cine
este trasă funia de măsurat, și cine este dărâmat de fapt? Haideți să vedem contextul. 1 Cum a acoperit
DOMNUL pe fiica Sionului cu un nor în mânia sa şi a aruncat din cer pe pământ frumuseţea lui Israel şi nu
şi-a amintit de aşternutul piciorului său în ziua mâniei sale! 2 DOMNUL a înghiţit toate locuinţele lui Iacob
şi nu a cruţat; el a dărâmat în furia sa întăriturile fiicei lui Iuda; le-a doborât la pământ; a pângărit
împărăţia şi pe prinţii ei. Ce cuvinte am văzut în prezentarea trecută că erau sinonime unul cu altul? Mânie,
furie, indignare – care se refereau la blestemele legii care au venit peste cei neascultători. Și până acum am
avut în versetul 1 cuvântul „mânia”și în versetul 2 „furie” ce credeți ce cuvânt ar rtebui să vedem încă?
Indignare. 3 A retezat în mânia lui înverşunată întregul corn al lui Israel; şi-a tras înapoi mâna lui dreaptă
dinaintea duşmanului şi a ars împotriva lui Iacob ca foc încins, care mistuie de jur împrejur. 4 El şi-a
încordat arcul ca un duşman; a stat în picioare cu dreapta lui ca un potrivnic şi a ucis tot ce era plăcut
ochiului în tabernacolul fiicei Sionului; şi-a turnat furia ca pe un foc. 5 DOMNUL a fost precum un duşman;
el a înghiţit pe Israel, i-a înghiţit toate palatele; i-a distrus întăriturile şi a înmulţit jelirea şi plângerea în
fiica lui Iuda. 6 Şi a luat cu violenţă tabernacolul său, precum ar fi fost o grădină; a distrus locurile lui de
adunare; DOMNUL a făcut ca sărbătorile solemne şi sabatele să fie uitate în Sion şi a dispreţuit, în

13
indignarea mâniei sale, pe împărat şi pe preot. Avem mânia, furia și indignarea lui Dumnezeu, și când
acestea au loc vedem în versetul 7 că: 7 DOMNUL a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul său; a dat
în mâna duşmanului zidurile palatelor sale; ei au făcut zgomot în casa DOMNULUI, ca în ziua unei
sărbători solemne. (Plâng. lui Ieremia 2:1-7) 8 DOMNUL a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a
întins o coardă de măsurat, nu şi-a tras mâna lui de la distrugere; de aceea a făcut şanţul şi zidul să
plângă; acestea au lâncezit împreună. (Plâng. lui Ieremia 2:8) - Biblia Fidela.

În acest context avem întinderea funiei, a cărei prime aplicații este zidirea temeliilor („ai fost tu acolo
când am pus temeliile pământului? Cine a întins funia de măsurat peste el? „ Iov 38) și construirea zidurilor,
și apoi a doua aplicație, a doua clasă de persoane tot din Ierusalim, ei sunt sub mânia, furia și indignarea lui
Dumnezeu, și când se trage funia de măsurat sunt cântariți în balanță și găsiți prea ușori. Ei distrug zidurile.
Ce înseamnă a fi sub mânia, furia și indignarea lui Dumnezeu? Inseamnă că sunt sub blestemul celor 2520
de ani. Da sau nu? De ce sunt ei sub blestem? Pentru că această clasă face lucrul opus, ei distrug temeliile și
zidurile. Astfel vedem că întinderea funiei din cartea lui Zaharia reprezintă cele două istorii, ale celor două
clase de oameni în timpul milleriților, cei înțelepți și cei neînțelepți. De asemenea reprezintă și istoria zilelor
noastre când va fi o clasă de oameni în Ierusalim care vor ridica temeliile și vor construi zidurile, și va fi o
altă clasă care ce vor face? Vor distruge și vor călca în picioare temeliile și pentru aceasta vor intra sub
blestemul celor 2520 de ani.

Sa revenim acum la Zaharia capitolul 2 și să citim de la început. 1 Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi
iată că era un om care ţinea în mână o funie de măsurat. (Știm deja ce înseamnă când vedem funia de
măsurat, și anume, vedem o categorie de persoane care zidesc și alta care daramă) 2 L-am întrebat: „Unde te
duci?” Şi el mi-a zis: „Mă duc să măsor Ierusalimul ca să văd ce lăţime şi ce lungime are.” (Zaharia 2:1-2)
Dumnezeu măsoară biserica, El vrea să vadă cine zidește și cine darâmă. Când facem o comparație cu
Apocalipsa 11, ne dăm seama că nu Zaharia s-a inspirat din Apocalipsa ci invers. Și când facem o
comparație cu Apocalipsa 11, vedem că aceleași lucruri se întâmplă, are loc măsurarea sau cântărirea
templului.

Sa deschidem la Apocalipsa 11, să vedem pe ce bază se face măsurarea, cântărirea. Este funia, dar ce
fel de funie apare aici? Ca să măsori ceva trebuie să ai o unitate de comparație, un metru sau un liniar etc.
Nu ghicești așa la intâmplare ce mărime are ceva. Deci ce este această funie cu care măsoară el? Să vedem
ce zice în versetul 1, și țineți minte că măsurarea, sau întinderea funiei, înseamnă măsurarea caracterului,
înseamnă cântărirea în balanță pentru a vedea cine zidește și cine dărâmă zidurile. Așa că cum putem să ne
dăm seama cine zidește și cine dărâmă? Trebuie să ai ceva care să fie un standard, un etalon pe baza căruia
să măsori acest lucru. Să vedem care este acest standard în Ap. 11:1 1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea
unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el.
(Apocalipsa 11:1) 1 Şi mi-a fost dată o trestie asemănătoare cu un toiag; şi îngerul a stat în picioare,
spunând: Ridică-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în acesta. (Revelaţia
11:1) trad. Biblia Fidela. 1 Apoi mi s-a dat o trestie ca unitate de măsură; şi mi s-a zis: „Ridică-te, măsoară
Templul lui Dumnezeu şi altarul; apoi numără-i pe cei care se închină acolo (în Templu). (Revelaţia 11:1)
trad. Biblia Versiunea Actualizată.

Vedem ca măsurarea Ierusalimului, măsurarea templului este totodată măsurarea celor care se
inchină acolo. Măsurarea se face cu ce? Cu o trestie care este ca un toiag. Ce este toiagul? Această trestie ca
un toiag care îi măsoară și îi căntărește pe copiii lui Dumnezeu pentru a vedea cine zidește și cine dărâmă?
Să mergem la Ieremia 1:11,12 11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns:
„Văd un veghetor.” 12 Şi Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca să-l
împlinesc.” (Ieremia 1:11-12)

14
 11
Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând: Ieremia, ce vezi? Iar eu am spus: Văd
un toiag de migdal. 12 Atunci DOMNUL mi-a spus: Ai văzut bine, pentru că voi grăbi cuvântul meu pentru a-
l împlini. (Ieremia 1:11-12) –trad Biblia Fidela. 11 Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
«Ieremia, ce vezi tu?» Şi eu am răspuns: «Văd un toiag din lemn de migdal». (Ieremia 1:11) – trad. Biblia
Ortodoxă Romană. Ce vede Ieremia în viziune? Un toiag de migdal. Și Dumnezeu îi zice că a vazut bine,
pentru că acesta reprezintă Cuvantul lui Dumnezeu pe care îl va implinii. Deci ce reprezintă toiagul?
Cuvantul lui Dumnezeu. Și apropo de simbolistica Sanctuarului, este foarte interesant ce era în Sfânta
Sfintelor în chivot: toiagul lui Aron inflorit, mana și tablele cu cele 10 porunci, și taote acestea sunt un
simbol pentru Cuvantul lui Dumnezeu. Și când vedem atunci că un toiag este dat îngerului, atunci știm că
acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu va măsura și îi va cântari pe poporul lui
Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu va determina cine zidește și cine dărâmă temeliile. Deci când vedem
această funie întinsă, această cântărire în balanță, măsurare, este de fapt compararea caracterelor, celor care
se declară poporul ales al lui Dumnezeu, cu Cuvantul lui Dumnezeu. Este compararea acțiunilor, a
activităților acelor care spun că construiesc temeliile cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar unde se găsec temeliile? În Cuvântul lui Dumnezeu. Care sunt temeliile noastre ca Adventiști de
ziua a șaptea? Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul sigur al prorociei, Biblia - aceasta este temelia noastră. De
aceea și cele două table ale lui Habacuc (hărțile) au fost atât de importante pentru că ilustrau Cuvântul lui
Dumnezeu, cuvântul și mai sigur al prorociei.

Inapoi la Apocalipsa 11:1,2 1 Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând: Scoală-te şi
măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el. 2 Iar curtea cea din afară a templului,
scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea
sfântă patruzeci şi două de luni. (Apocalipsa 11:1-2) – trad. Biblia BOR. În versetul unu vedem că zice
„scoală-te” și știm că atunci când cineva se ridică înseamnă că judecata are loc, nu? Dar ce mai reprezintă?
Când Mihail se ridică ce se intâmplă? Se închide timpul de har. Așa că vedeți încă o dată ce am mai zis, și
anume, atunci când se face o măsurare are loc o acțiune de zidire a templului dar este un timp în care se
închide harul pentru unii. În istoria millerită, în perioada când s-au pus temeliile a fost și o închidere de har
în același timp pentru unii. În zilele noastre este la fel, acum când se pun temeliile urmează să fie și o
închidere a harului. Să vedem însă pentru cine se închide harul.

Apocalipsa 11:1 e de fapt o continuare a capitolului precedent, înțelegeți aceasta? Ce se intâmpla în

Apocalipsa 10? O cărticică a fost deschisă când îngerul puternic a coborât, și apoi a avut loc o experiență așa
dulce-amară, când au mâncat cărticica era dulce ca mierea dar apoi a urmat o dezamăgire amară. Ce istorie
este prezentată în Apocalipsa 10? Istoria millerită. Și imediat după dezamăgirea din istoria millerită ce s-a
intâmplat? Să citim Apocalipsa 10:10,11 10 Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura
mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apoi mi-au
zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.” (Apocalipsa
10:10,11) După 1844, după marea dezamăgire, a fost acesta sfârșitul istoriei millerite? Nu, ci li s-a zis că
trebuie să prorocească din nou. Dar ce trebuiau să prorocească din nou? A treia solie îngerească. Și în solia
celui de-al treilea înger au descoperit Sanctuarul. Pentru că această solie te îndreaptă spre poruncile lui
Dumnezeu, și credința lui Isus și adevarul despre Sabat, care pot fi găsite în Sfânta Sfintelor.

Astfel că în Apocalipsa 10:11 când spune că trebuie să mai prorocească o data, ei trebuie să
prorocească solia celui de-al treilea înger, ceea ce înseamnă că ei trebuie să gesească poruncile, care unde
sunt? În Sfânta Sfintelor. Și de aceea în versetul 1 în Apocalipsa 11, îngerul primește o trestie ca un toiag, și
cineva „se ridică” însemnând că are loc o închidere a harului în 1844, și pentru cine se închide harul?
Versetul 1 zice: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el. Trebuie să
măsoare sau să cântărească templul și apoi ce? Altarul. Și apoi pe cine? Pe cei ce se inchină în el. Despre ce

15
altar era vorba în istoria millerită? Altarul tămâierii din Sfânta. În istoria millerită ei erau cu toți în Sfânta,
rugându-se în fața altarului. În 1844 Isus se mută însă în Sfânta Sfinterlor și are loc închidera harlui, a
timpului de probă pentru cei care rămân la altar. Cine sunt cei care rămân la altar, pentru care s-a inchis
harul și care erau atunci măsurați? Cei care au refuzat să intre în Sfânta Sfintelor în 1844.

Câți dintre voi cunoașteți ce a zis Ellen White în „Experiențe și Viziuni” în capitolul „Sfarșitul celor
2300 de zile” când i s-a arătat într-o viziune cum Isus s-a ridicat în 1844 și a mers în Sfânta Sfintelor, și a
văzut că din cei care se rugau la El în Sfânta mulți s-au ridicat și au mers după El în Sfânta Sfintelor. Și
aceștia se rugau Tatălui „Tată dă-ne Duhul Tău”și o lumină puternică venea de la Tatăl la Isus și apoi Isus o
dădea poporului. Și în această suflare era era lumină, putere şi multă iubire, bucurie şi pace. Inseamnă că
transformarea caracterului trebuie să vină impreună cu Cuvantul lui Dumnezeu, și înțelegerea profeției.
Aceasta e o sigilare atăt intelectual căt și spiritual. Iar legat de cei care au ramas la altar în Sfânta ea vede:
„M-am întors să mă uit la grupul celor care stăteau încă aplecaţi înaintea tronului; nu ştiau că Isus îl părăsise.
Satana părea să fie lângă tron, încercând să continue lucrarea lui Dumnezeu. I-am văzut privind în sus către
tron şi rugându-se: „Tată, dă-ne Duhul Tău“. Satana sufla atunci asupra lor o înrâurire nesfântă; era în
aceasta lumină şi multă putere, dar nu exista iubire delicată, bucurie şi pace. Scopul lui Satana era de a-i
păstra în starea de amăgire, de a-i trage înapoi şi de a-i amăgi pe cei din poporul lui Dumnezeu.”p.56
Observați că și Satana contraface lucrarea lui Dumnezeu, și el poate să sufle peste ei o influență nesfântă,
care chiar are lumină și putere dar ce lipsește este iubirea delicată, bucuria şi pacea. Și noi în timpuri
similare trăim nu? Toți oamenii au multă putere și lumină dar este multă răutate.

Știți că are loc o dezvoltare a caracterului în viața celor care au început să studieze acest masaj? Ce
am aflat eu personal doar în ultimii trei ani de când am început să înțeleg aceste adevăruri este că găsești
lumină, putere şi multă iubire, bucurie şi pace, și că arată spre Isus și ceea ce El vrea să facă pentru noi în
Sfânta Sfintelor, faptul că vrea să ne steargă păcatele, și să ne înmoaie inimile și să ne facă creștini. Și am
văzut o atitudine opusă la cei care tind să fie în opoziție cu aceste adevăruri. Nu vorbesc despre cei care nu
înțeleg înca aceste adevăruri, pentru că Dumnezeu lucrează cu fiecare la nivelul la care e. Nu putem să
zicem cuiva pai tu nu înțelegi, deci ești pierdut, nu putem zice așa ceva. Pentru că Dumnezeu lucrează cu
fiecare la diferite nivele în viața lor. Nu suntem cu toți la același nivel din punct de vedere spiritual, dar toți
avem aceiași țintă, să-L urmăm pe Isus oriunde merege El. Asta înseamnă că nu vă puteți uita la persoana
din stânga sau din dreapta sau la mine și să ziceti „tu nu faci ce fac eu, așa că stai deoparte acolo mai la
urmă”. Am observat că oamenii care tind să fie cei mai fanatici în legătură cu diferite lucruri, care gândesc
„tu nu esti la nivelul meu/standardul meu”, tocmai ei nu fac alte lucruri despre care vorbește Spiritul Profetic
și au de lucrat acolo. Ei nu se uită la lucruri corect ci doar ca printr-un binoclu, și doar atât văd. Și așa poate
fi ceva bun, poate aceasta este lucrarea cuiva, binecuvântarea, poate să vadă ceva foarte clar, dar sunt altele
care nu le vede. Asa că, în loc să se pună pe el ca standard omenesc pentru frații săi, ar trebui doar să-L
urmeze pe Isus. Și toți trebuie să ne străduim să crestem în toate privințele de aceia trebuie să citim sfaturile
din Biblie și Spiritul Profetic și să le aplicăm la persoana noastră. Nu ar trebui să citești și apoi să aplici la
fratele tău. Asta le place la mulți să facă, umblă printre frați și zic mereu „știai ce spune Spiritul Profetic
legat de aceasta?” Dacă tu ai înțeles aceasta, foarte bine, Domnul să fie lăudat! Dar eu mă rog și cred că
fiecare dintre noi trebuie să avem mintea deschisă la cuvântul lui Dumnezeu și să studiem în mod individual.
Dar dacă tu ai o convingere despre ceva, slăvit să fie Domnul! Fă acel lucru și atunci vei fi un exemplu
pentru ceilalți. Și exemplul tau va fi o marturie. Și apoi poate Dumnezeu iti va da ocazia să îți împărtășești
experiența cu o atitudine ca cea a lui Isus pentru a câștiga pe frații tai. Știți unii dintre noi avem un caracter
așa dur și ne place să arătăm ce facem noi, și pur și simplu nu putem să tăcem în privința aceasta și când
suntem langă cineva vorbim întruna și îi facem pe oameni să se simtă inconfortabil și să nu mai vrea să fie în
preajma noastră. Știți despre ce vorbesc așa-i? Așa că dacă aveți convingeri despre anumite moduri de a vă
îmbrăca sau de a mânca și toate aceste lucruri, aceste standarde pe care eu cred ca trebuie să le avem, atunci
faceți acele lucruri. Faceți și conduceți prin exemplu! Nu am nici o problemă dacă iau masa cu cineva și
16
mănâncă o friptură chiar în fața mea. Eu nu o voi mânca, pentru că am convigerea că nu e sănătoasă, și
Dumnezeu ne-a adus pe fiecare la diferite nivele pentru a putea să înțelegem din ce în ce mai mult. Sigur nu
o voi mănca. Dar nici nu-i voi predica fratelui despre asta făcăndu-l să nu mai vrea vreodată să fie în
preajma mea. Facem uneori așa știți asta? Și uneori facem asta chiar cu rudele noastre neconvertite. Sau cu
adventiști care abia s-au botezat. Și rezultatul este că îi îndepărtăm de Isus. Știți despre ce vorbesc? Și cei
care se comportă așa nu au pace. Și oportunitatea pe care o au de a da mărturie se pierde pentru că acea
persoană nu va mai vrea să aibă de-a face cu el prea repede. Pentru că de fiecare dată când e prin preajmă,
știe că ceva o să-i iasă pe gură. Noi trebuie să învățăm să căștigăm oamenii prin aplicarea standardelor în
care credem. Cea mai puternică mărturie este un creștin iubitor și iubit, zice EllenWhite. Cea mai puternică
mărturie este cineva care umblă în lumiă așa cum Hristos este lumină. Și rezultatul va fi că exemplul tău va
fi o mustrare pentru ceilalți. Eu personal am stat în jurul unor oamenii care doar fac lucrurile diferit, nu
predică despre asta, dar mă simt imediat condamnat/mustrat pentru că ei fac acel lucru și eu nu. Mă face să
mă simt inconfortabil așa că încep să îmi schimb comportamentul pentru că exemplul lor mă artă pe mine
așa cum sunt. Dar sâcâirea cuiva de obicei îl va face să fie și mai incapațânat în rebeliunea lui. Trebuie să
invățăm cum să fim atenți cu așa ceva.

După cum ziceam sunt unii care nu înțeleg mesajul încă, și cu ei trebuie să avem răbdare, trebuie să-i
căștigăm de partea adevarului. Am ceva pe suflet, pentru că ni se spune că fanatismul va apărea încă o dată
printre cei din ultima generație, la sfârșitul timpului fanatismul va intra în randurile noastre. Și eu văd, frați
foarte binevoitori, foarte sinceri, foarte iubitori dar care au o înțelegere greșită când vine vorba de felul în
care ar trebui să dea mărturie la frații și surorile lor. Și rezultatul este că produc mai mult rău decăt bine
atunci când împărtășec aceste adevăruri fraților lor. De exemplu îi dau cuiva un DVD și îi zic că dacă nu o
să se uite nu mai au ce vorbi! Sau alte lucruri de genul acesta. Dar noi ar trebui să putem să câștigăm
oamenii prin prietenie, ni se spune că numai metoda lui Isus va avea succes cu adevărat. Numai această
metodă. Asta înseamnă ca nici o altă metodă nu ne poate ajuta să avem cu adevărat succes. Și apoi ce zice de
fapt un citat din Spiritul Profetic, din Divina Vindecare, zice despre Isus că s-a amestecat printre oameni ca
unul care le dorea binele. Așa e? Mai exact, el a început să îi cunoască, să se imprietenească cu ei în
lucrurile care îi interesau pe ei. Asta nu înseamnă că a făcut compromisuri. Pentru că El a fost fară păcat.
Dar i-a întâlnit acolo unde erau și apoi le-a câștigat încrederea. Și abia după aceea le-a zis „vino și urmeaza-
Mă”. Dacă nu ai caștigat încrederea cuiva nu poți să ai pretenția să îi ceri să te urmeze. Ei nu te cunosc, nu
au incredere în tine, iar tu trebuie să poți să-i câștigi. Și apropo, nu vreau să fiu înțeles greșit, dar vă rog să
înțelegeți că nu câștigi oamenii prin aceea că faci compromisuri și faci ce fac ei. Dar câștigi oameni prin
aplicarea standardelor personale bazate pe convigerea din Cuvântul lui Dumnezeu, și bazate pe
responsabilitățile noastre, și apoi incercăm să ne apropiem de ei dar fară a compromite convingerile noastre
personale. Dar încercăm să ne apropiem să îi atingem prin modul nostru de viață. Știți farisei erau cei de
neatins: „Necurat! Tu nu ai standardele mele! Tu nu te speli pe mîini ca mine!” Isus a măncat cu vameșii și
cu păcătoșii. Trebuie să avem mult mai mult creștinism practic în adevărurile pe care le predicăm azi. Pentru
că dacă aceste lucruri nu devin practice în viața noastră de zi cu zi nu contează câte cunoștințe teoretice vom
avea, acestea nu o să ne ducă în împărăția lui Dumnezeu. Știți asta nu?

Revenind la această idee cu cântărirea în balanță, vreau să vă spun că sunt mulți oameni care sunt
indiferenți, ignoranți, și sunt o altă categorie care se opun cu vehemență și care au o ură pentru adevar de
asemenea. Aici văd eu măsurararea caracterului. Văd oameni azi facând același lucru și care inalță spre cer
rugaciuni fară nici o valoare/folos. Care primesc lumină și putere dar fară iubire delicată, bucurie şi pace. Și
vorbesc despre cei care se opun adevărului în acest timp/prezent. În aceia care se opun acestui mesaj văd
dezvoltarea unui caracter. Se ridică și predică cu putere și lumină, dar este în ei o atitudine violentă și o
atitudine de luptă, satanică, persecutoare. Acesta este spiritul diavolului și un astfel de spirit nu va intra în
împărația lui Dumnezeu.

17
 Pe măsură ce ne uităm la aceste lucruri vreau să mai facem un pas înainte. Astfel în isotira millerită,
în Apocalipsa 11:1, vreau să ne întoarcem puțin la Apocalipsa înainte de a continua cu Zaharia. 1 Şi mi-a fost
dată o trestie asemănătoare cu un toiag; şi îngerul a stat în picioare, spunând: Ridică-te şi măsoară templul
lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în acesta. (Revelaţia 11:1) „pe cei ce se închină în acesta”
aceștia erau protestanți în Sfânta, care nu au intrat cu Isus în Sfânta Sfintelor. Dar fiți atenți la versetul 2. 2
Dar curtea care este în afara templului, las-o afară şi nu o măsura; fiindcă a fost dată neamurilor; şi vor
călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni. (Revelaţia 11:2) În această istorie a milleriților, a
fost acea categorie care au fost lăsați în Sfânta și harul s-a inchis pentru ei, dar cei care erau în curtea
templului, ei au fost lăsați deja de mult pe dinafară. Vreau să fiți atenți pentru că aici este ceva foarte
important de înțeles și chiar puțin infricoșător.

V E

Judecata celor Protestanții – 1844 a început Evreii – prima aplicație din

vii judecata celor mortii Ioel

Ce simbolizează curtea când vine vorba de mântuire? Pământul, crucea. Lucrarea lui Hristos de pe
pământ, aici a fost crucea, aici a fost sacrificat Mielul lui Dumnezeu. Isus Hristos a murit pentru pacatele
lumii. Și acesta a fost un timp de har, de probă pentru cine? Care era poporul numit/declarat al lui
Dumnezeu pe la care a incercat Isus să ajungă? Evreii. Deci toate acestea sunt pentru poporul numit/declarat
al lui Dumnezeu. Și în timpul lui Isus aceștia erau evreii. El a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit, așa e?
Da. Cand evreii L-au respins pe Isus și nu au recunoscut că urma să fie o schimbare în dispensațiuni în
Sanctuar au fost lăsați pe dinafară. S-a inchis ușa harului pentru ei. Care era schimbarea de dispensațiune
care era pe punctul să se întâmple în timpul generației lui Isus? El urma să intre din Curte în Sfânta. Aceasta
s-a intâmplat în 31d.Hr., Isus a murit, a inviat, și apoi s-a arătat 40 de zile apostolilor, iar apoi au mai trecut
10 până la Cincizecime, și a fost uns în același an ca Mare Preot în Sfânta. Ideea este că atunci când evreii
nu au recunoscut o schimbare a dispensațiunii harul s-a inchis pentru ei. Da sau nu? Harul s-a inchis pentru
ei și cui se rugau ei după aceea? Lui Satana. Cum putem ști că ei se rugau lui Satana? A citit cineva vreodată
din cartea Tragedia Veacurilor capitolul 1, Distrugerea Ierusalimului? Cititm că Satana a ajuns să dețină
cotrolul deplin asupra acelei națiuni din cauză că L-au respins pe Isus Hristos. De aceea au ajuns să fie
distruși de tot. Satana a preluat controlul deplin asupra națiunii iudaice. Asemenea lucruri vor fi greu de
asimilat pentru unii. Dar vreau să mă urmăriți în continuare. Așa că atunci când aceia care se pretindeau
poporul lui Dumnezeu nu au recunoscut schimbarea în dispensațiuni, de la Curte la Sfânta, nu doar ca au
fost lăsați într-un intuneric total, dar au fost lăsați să se roage lui Satana. Aceasta este prima aplicație, prima
istorie din Ioel.

18
 A doua aplicatie. În Sfânta, cine era poporul declarat al lui Dumnezeu în această perioadă?
Protestanții. Care a fost schimbarea în dispensațiune pe care Hristos încerca s-o aducă la cunoștința
protestanților? Asta în in timpul celei de-a doua istorii din Ioel. În timpul evreilor a fost schimbarea din
Curte în Sfânta, iar în timpul milleriților, când Isus a incercat să ajungă la bisericile protestante, a fost
schimbarea din Sfânta în Sfânta Sfintelor. Și ce a început să se întâmple în Sfânta Sfintelor în 1844?
Judecata celor morți. Dați-mi voie să vă pun o întrebare: când protestanții, marea majoritate, au refuzat să
înțeleagă că judecata celor morți era pe punctul de a începe, ce s-a intâmplat? Au fost lăsați într-un întuneric
deplin și au fost lăsați rugându-se la Satana.

Dar mai este o aplicație a profeției din Ioel. Și cine sunt poporul declarat al lui Dumnezeu azi?
Adventiștii de Ziua a Șaptea. Eu cred că Dumnezeu este același, ieri, azi și în veac, citesc în Maleahi că zice
„Eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb.” Dumnezeu e consegvent, nu? Atunci putem face acest raționament că
Dumnezeu va incerca încă odată să atragă atenția celor care se pretind poporul Său, înainte de închiderea
harului când Mihail se va ridica? Da. Să punem problema altfel. Cand Mihail se va ridica, va fi un popor
care va fi în viată să-L vadă pe Isus venind? Cum îi numim? 144.000. Știți ce înseamnă aceasta? Că pacatele
lor au fost șterse/ispașite. Știți ce înseamnă asta? Că la un moment dat judecata trebuie să treacă de la cei
morți la cei vii. Are sens ce zic? E destul de ușor de înțeles. Și atunci care va fi faza finală a schimbărilor în
dispensațiuni cu care Dumnezeu vrea să ajungă la poporul Sau? De la judecata celor morți, la judecata celor
vii. Și ultimul mesaj care trebuie să fie dat, ca și o paralelă pentru istoria millerită – atunci a fost o solie „a
sosit ceasul judecății” și apoi a fost o chemare afară din Babilon – la fel în zilele noastre, trebuie să fie o
solie ca a sosit ceasul judecății încă odata înainte de a fi chemarea afară din Babilon încă odata. Și când
acest mesaj începe să înainteze, și anume că „a sosit ceasul judecății” încă o dată – judecata celor vii – are
loc din nou o întindere a funiei asupra Ierusalimului, sau o măsurare pentru a vedea cine clădește zidurile și
cine le dărâmă. Și vor fi o categorie care vor înțelege aceste adevăruri și vor clădi zidurile și vor primi
sigiliul, și va fi o altă categorie care vor dărâma zidurile, și asemenea protestanților, și evreilor vor fi lasați
într-un întuneric deplin, și vor fi lăsați să se roage lui Satana. Înțelegeți căt de important este aceasta fraților?
Știu că acum poate sunt numit un nebun sau un eretic, însă aceasta este istoria trecutului. Și istoria trecutului
este istoria de azi. Și dacă poporul pretins a lui Dumnezeu nu va înțelege lucrarea finală a lui Isus în
Sanctuar vor fi lăsați să se roage lui Satana, acesta este un fapt. De aceea va fi încă o dată, lumină și putere
dar fară iubire delicată, bucurie şi pace. Foarte interesant că multe dintre luminile stralucitoare din
adventism azi, se ridică cu cea mai violentă vehemență impotrivă. Nu pot să ne lase în pace, nu pot să tacă,
parcă ceva îi sâcăie. Dacă e o eroare acest mesaj lăsați-l în pace. Dar îi sâcâie în continuu și trebuie mereu să
se ocupe de el, iar și iar. Și apoi devine tot mai mult un spirit de persecuție, și un spirit satanic, și aceasta în
timp ce ei pretind că susțin Cuvăntul lui Dumnezeu. Și este lumină și putere dar fară iubire delicată, bucurie
şi pace. Ceea ce înseamnă ca te rogi la Satana. Unii se vor poticnii de lucrurile pe care tocmai le-am zis, dar
știm că la sfârșitul timpului nu este nevoie doar de cuvinte frumoase.. Adevărul este că ne așteaptă vremuri...

Acum să revenim la Zaharia. Vreau să vă dovedesc din Biblie și Spiritul Profetic că Zaharia vorbește
despre toată această istorie. Zaharia vorbește despre a doua solie îngerească și a patra solie îngerească.
Vorbește despre istoria millerită și despre cei 144000. Și vreau să vă arăt ceva ce mi-a descoperit Domnul
recent, în ultimele zile, ceva foarte interesant. Am studiat în Zaharia 2, despre măsurarea templului.
1
Mi-am ridicat ochii din nou şi am privit şi iată, un om cu o frânghie de măsurat în mâna lui. 2
Atunci am spus: Unde mergi? Şi el mi-a zis: Să măsor Ierusalimul (cu Cuvântul lui Dumnezeu), să văd care
este lăţimea lui şi care este lungimea lui. (să fie cantăriți în balanță, să vadă cine se inchină acolo, să fie
măsurați pentru a vedea cine zidesc temeliile și cine le dărâmă) 3 Şi, iată, îngerul care vorbea cu mine a ieşit
şi un alt înger a ieşit să îl întâlnească, 4 Şi i-a zis: Aleargă, vorbeşte acestui tânăr, spunând: Ierusalimul va
fi locuit ca oraşe fără ziduri, din cauza mulţimii oamenilor şi a vitelor din el; (Zaharia 2:1-4) În timpul când
se face măsurarea vedem că avem o categorie care se ridică, „aleargă” și „vorbesc”, și aceasta ar trebui
19
imediat să vă ducă cu gândul la un anumit profet căruia de asemenea i s-a zis să „alerge”și să lase ceva „să
vorbească”pentru el. Cine a fost acesta? A fost Habacuc, și cele două hărți ale lui. Vedem și aici că îngerului
i se spune să „alerge” cu ceva pentru ca acestea să poată vorbi. Aceasta are de-a face cu istoria millerită și
cele două table din Habacuc. Aleargă și lasă viziunea să vorbească, și nu va minți.
6
Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! – zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi
ale cerurilor, zice Domnul. 7 Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!” (Zaharia 2:6-7) 6 „Vai,
vai! fugiţi din ţara de la nord“, zice Domnul, „pentru că Eu v-am risipit ca pe cele patru vânturi ale
cerurilor“, zice Domnul. 7 „Ah! scapă, Sioane, tu, care locuieşti cu fiica Babilonului!“ (Zaharia 2:6-7) (trad.
GBV 2001) Ce mesaj este acesta? Solia îngerului al doilea și al patrulea. De ce credeți că se repetă de două
ori „fugiți” „fugiți” sau „vai! vai!” ? Pentru că solia îngerului al doilea și al patrulea zice „A căzut, a căzut
Babilonul” Cănd vedeți așa ceva repetat de două ori în Biblie stiți că este o reprezentare a soliei îngerului al
doilea și al patrulea. Ce zice al doilea înger? „Şi un alt înger, al doilea, a urmat, spunând: „A căzut, a căzut
Babilonul”, și ce zice al patrulea? „Şi a strigat cu glas tare, spunând: „A căzut, a căzut Babilonul” și ce
zice în Zaharia? „Fugiți, fugiți” sau „Vai, vai!”

Și când ne uitam la ploaia tarzie în Isaia 52, când este o chemare afară din Babilon veți observa din nou
repetarea unui cuvânt de două ori. Isaia 52:1 începe cu cuvintele: „Trezeşte-te, trezeşte-te!” De ce credeți că
zice de două ori? Pentru că aceasta este soliia care vine în timpul celui de-al doilea și al patrulea înger. Dar
de unde știm că aceasta se întâmplă în acest capitol? Să citim și să vedem. 1 Trezeşte-te, trezeşte-te!
Îmbracă-te în podoaba ta, Sioane! Pune-ţi hainele de sărbătoare (ce haine de sărbătoare trebuie să
imbrăcăm noi în această perioadă? Neprihănirea Domnului Hristos.), Ierusalime, cetate sfântă! Căci nu va
mai intra în tine niciun om netăiat împrejur sau necurat. (Isaia 52:1) Insemnând că biserica a fost purificată,
curătată, în acest timp și este acum biserica triumfătoare. 2 Scutură-ţi ţărâna de pe tine, scoală-te şi şezi în
capul oaselor, Ierusalime! Dezleagă-ţi legăturile de la gât, fiică, roabă a Sionului! (Isaia 52:2) mergem mai
departe la versetul 7 pentru că nu avem timp să luăm fiecare verset acum. 7 Ce frumoase sunt pe munţi
picioarele celui ce aduce veşti bune (acestea sunt „zvonurile”sau „veștile” din Daniel 11:44), care vesteşte
pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea, picioarele celui ce zice Sionului:
„Dumnezeul tău împărăţeşte!” (Isaia 52:7) 8 Iată glasul străjerilor tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi
de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion. (Isaia 52:8) 8 Paznicii tăi vor ridica
vocea; cu vocea vor cânta împreună, fiindcă vor vedea ochi către ochi, când DOMNUL va aduce din nou
Sionul. (Isaia 52:8) (trad. Fidela) Vor vedea străjerii „ochi către ochi” în timpul soliei îngerului al patru-lea,
în timpul ploii tărzii, în timpul când biserica este acum triumfătoare? Da.
9
Izbucniţi cu toate în strigăte de bucurie, dărâmături ale Ierusalimului! Căci Domnul mângâie pe
poporul Său şi răscumpără Ierusalimul. 10 Domnul Îşi descoperă braţul Său cel sfânt înaintea tuturor
neamurilor; şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru. – 11 Plecaţi, plecaţi,
ieşiţi din Babilon! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul lui! Curăţaţi-vă, cei ce purtaţi vasele
Domnului! (Isaia 52:9-11) De unde trebuie să „plece” afară (traducerea în lb.eng. nu zice de unde, nu zice
Babilon, ci zice „iesiti afară de acolo”-se vede ca aici D. Cornilescu a înțeles corect despre ce era vorba și a
tradus direct așa – n.tr.) ? Din Babilon. Dar haideți să vedem că este așa. Deschideti la Isaia 48:20.

Înca ceva vreau să va mai zic înainte de a citi versetul 20. Când străjerii văd „ochi către ochi”, ce
altceva mai fac ei împreună? Cantă împreună. Este ceva care se repetă cu consegvență legat de iesirea din
Babilon, și anume, de câte ori vedem poporul lui Dumnezeu eliberat din Babilon ei cantă. Câți ați citit
psalmul acela unde vorbește despre „cei care ne-au risipit, cei care ne-au distrus, acolo în Babilon am șezut
și ne-am agățat harpele în cuier, cum am putea să cântăm cântecele Domnului într-un pământ străin?”
Cunoașteți acest psalm? Nu putem cânta când suntem în Babilon. Deschideți la Psalmi, pentru că vreau să vă
arăt în caz că unii nu stiți dar Biblia zice că atunci când fugi/ieși din Babilon cânți. Și noi putem să începem

20
să cântăm chiar acum! Putem ieși chiar acum, în sens spiritual, afară din Babilon și putem cânta! Psalmul
126 1 Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. 2 Atunci gura ne era plină
de strigăte de bucurie, şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut
mari lucruri pentru ei!” 3 Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, şi de aceea suntem plini de bucurie. 4
Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război, ca pe nişte râuri în partea de miazăzi! 5 Cei ce seamănă cu
lacrimi vor secera cu cântări de veselie. 6 Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu
veselie când îşi strânge snopii. (Psalmi 126:1-6) Acum suntem în timpul semănării seminței, și acesta este
timpul când Dumnezeu îi va cheama afară pe oameni din Babilon. În timpul marii strigări și a revărsării ploii
târzii fară măsură, oamenii vor canta de bucurie și va avea loc strângerea snopilor. Și ni se zice că solia
îngerului al treilea împuternicită de solia celui de-al patrulea înger vor aduna snopii pentru grânarul ceresc.
Și cartea Psalmilor este scrisă pentru cei care traiesc la sfârșitul lumii.
20
Ieşiţi din Babilon, fugiţi din mijlocul haldeilor! Vestiţi, trâmbiţaţi cu glas de veselie, daţi de ştire
până la capătul pământului, spuneţi: „Domnul a răscumpărat pe robul Său, Iacov!” (Isaia 48:20) Ce cântec
credeți că este cântat când poporul iese din Babilon? Cântarea lui Moise și a Mielului. Aceasta o cantă cei
144000. De aceea când stau pe marea de cristal, având biruință asupra fiarei, aspura icoanei fiarei, a
semnului și a numelui ei, cantă!

Revenind la Zaharia 2, am văzut ca versetele 6 și 7 se referă la solia celui de al doilea și al patrulea

6
înger. Fugiţi, fugiţi din ţara de la miazănoapte! – zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi
ale cerurilor, zice Domnul. 7 Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!” 8 Căci aşa vorbeşte
Domnul oştirilor: „După slavă M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit („jefuitorii poporului”-biblia
Fidela sau „derbedei”-Biblia DC, din Dan.11:14, se referă la romani, la Roma, la Babilonul Spiritual) ; căci
cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui. (Zaharia 2:6-8)
9
Iată, Îmi ridic mâna împotriva lor – zice Domnul – şi ele vor fi prada celor ce le erau supuşi, ca să
ştiţi că Domnul oştirilor M-a trimis. 10 Strigă de veselie şi bucură-te, fiica Sionului! Căci iată, Eu vin şi voi
locui în mijlocul tău, zice Domnul. 11 Multe neamuri se vor alipi de Domnul, în ziua aceea, şi vor fi poporul
Meu. Eu voi locui în mijlocul tău, şi vei şti că Domnul oştirilor M-a trimis la tine. (Zaharia 2:9-11) 9 Pentru
că, iată, eu îmi voi scutura mâna (va fi o „scuturare” o „zguduire”când Dumnezeu „Își va scutura mâna”)
peste ele şi vor ajunge o pradă servitorilor lor; şi veţi cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis. 10 Cântă şi
bucură-te, fiică a Sionului, pentru că, iată, eu vin şi voi locui în mijlocul tău, spune DOMNUL. 11 Şi multe
naţiuni se vor alătura DOMNULUI în acea zi şi vor fi poporul meu; şi eu voi locui în mijlocul tău şi vei
cunoaşte că DOMNUL oştirilor m-a trimis la tine. (Zaharia 2:9-11) – trad. Fidela Cine sunt aceste „multe
neamuri” care se vor alipi de poporul lui Dumnezeu în ziua când ei vor ieși din Babilon? „Edomul, Moabul
şi fruntaşii copiilor lui Amon” (Dan.11:41) Sunt cei care ies din lume, care ies din Babilon.
12
Domnul va lua în stăpânire pe Iuda, ca partea Lui de moştenire în pământul sfânt, şi va alege
iarăşi Ierusalimul. 13 Orice făptură să tacă înaintea Domnului, căci El S-a şi sculat din locaşul Lui cel
sfânt!” (Zaharia 2:12-13) Când marea strigare s-a încheiat, când Dumnezeu a adunat tot poporul Său din
Babilon în rămășița finală, știm ca Mihail urmează să se ridice, și asta se zice în versetul 13.

Uitandu-ne la această încheiere a timpului de probă, putem dovedi că istoria din Zaharia când a avut
loc în mod literal o chemare afară din Babilon, este o paralelă pentru chemarea afară din Babilon în istoria
millerită și în istoria noastră? Pot să vă arăt ceva foarte interesant? E vorba de un citat din Tragedia
Veacurilor, capitolul 21 – O avertizare respinsă. Acest capitol vorbește despre solia îngerului al doilea,
explică cum al doilea înger a venit cu solia „A cazut, a cazut Babilonul”, din cauză că prima solie îngerească
a fost respinsă în istoria millerită.

21
 „În predicarea învăţăturii despre a doua venire, William Miller împreună cu tovarăşii lui lucraseră
cu singurul scop de a trezi pe oameni să se pregătească pentru judecată. Ei căutaseră să-i trezească pe
învăţătorii religiei la nădejdea adevărată a bisericii şi la nevoia lor după o experienţă creştină mai
profundă; de asemenea lucraseră să îi trezească pe cei neconvertiţi la datoria unei grabnice pocăinţe şi a
unei întoarceri la Dumnezeu. (nu ar trebui ca aceasta să fie și lucrarea noastră?) „N-au făcut nici o încercare
să îi convertească pe oameni la o sectă sau grupare religioasă. De aceea, ei lucrau în mijlocul grupărilor şi
sectelor fără să se amestece în organizaţia sau disciplina lor“.

„În toate lucrările mele“, spunea Miller, „niciodată n-am avut dorinţa sau gândul să acord vreun
interes deosebit uneia dintre denominaţiunile existente sau să avantajez pe una în detrimentul celeilalte. M-
am gândit la binele tuturor. (Știți ce e interesant legat de asta, faptul că scopul lui Miller nu a fost acela de a
chema oamenii afară din biserici, ci de a zidi/întări bisericiile. Și aceasta este și intenția noastră azi, să zidim,
să întărim biserica noastră.) Presupunând că toţi creştinii se vor bucura în perspectiva venirii lui Isus şi că
aceia care nu vedeau, cum vedeam eu, nu îi vor iubi mai puţin pe aceia care vor îmbrăţişa această
învăţătură, n-am conceput că ar fi fost nevoie de adunări separate. ( Vedeți ce zice? El nu credea ca vor fi
nevoiți să facă adunări separate, credea că bisericile vor îmbrățisa cu bucurie vestea revenirii lui Isus. Nu tot
așa ați crezut fiecare din voi? „Ce minunat este acest adevăr, mă duc să i-l arăt pastorului. Știu ca el Îl
iubește pe Domnul. Prezbiterul nostru Îl iubește pe Domnul sigur va accepta această solie.”Și știți ceva?
Inimile sunt descoperite de către o solie. O solie are efectul de a scoate la iveală ce este cu adevărat în inimă.
Și raspunsul a venit „O, nu, nu, nu!” Știți fraților, nici eu nu credeam că va trebui să ținem adunări separate.
Aceste adunări aici fraților, nu ar fi trebuit să aibă niciodată loc. Liderii și pastorii lui Israel ar fi trebuit să
fie primii care să primească aceste „vești bune”ale revenirii curând a Domnului nostru Isus Hristos. Scopul
meu era dorinţa de a întoarce sufletele la Dumnezeu, de a duce lumii vestea despre judecata viitoare şi a-i
determina pe concetăţenii mei la acea pregătire a inimii care urma să-i aducă în stare să-L întâmpine pe
Dumnezeu în pace. (Aceasta este ideea centrală, baza soliei noastre.) Marea majoritate a acelora care s-au
convertit în urma lucrării mele s-au unit apoi cu diferitele biserici existente.“ (Bliss, p. 328) Atâta timp cât
lucrarea lui a ajutat la întărirea bisericilor, a fost privită cu bunăvoinţă. Dar când slujitorii şi conducătorii
religiei au început să fie ostili învăţăturii advente, dorind să pună capăt oricărei agitaţii cu privire la acest
subiect, nu numai că i s-au împotrivit de la amvon, dar le-au interzis şi membrilor privilegiul de a participa
la predicile unde se prezenta a doua venire sau chiar să vorbească despre nădejdea lor în adunările
bisericii. (Spuneți-mi dacă această istorie nu se repetă la literă?) În felul acesta credincioşii se aflau într-o
mare încercare şi încurcătură. Ei îşi iubeau bisericile lor şi le era greu să se despartă de ele. Dar când au
văzut că mărturia Cuvântului lui Dumnezeu le este interzisă şi dreptul de a cerceta profeţiile este imposibil
(Nu chiar așa s-a intâmplat anul acesta – în martie – în NewPort? Conducerea a zis „Am decis în mod oficial
ca toți aceia care vor continua să studieze aceste lucruri în biserică vor fi excluși din biserica noastră”.
Interzicerea dreptului nostru, dat de Dumnezeu, de a studia Biblia și de a sta pentru convingerile noastre
despre adevăr și datorie personală.), au judecat că loialitatea, credinţa faţă de Dumnezeu îi oprea să se
supună. Pe aceia care căutau să interzică mărturia Cuvântului lui Dumnezeu nu-i puteau socoti ca fiind
biserica lui Hristos, „stâlpul şi temelia adevărului“. De aceea s-au socotit îndreptăţiţi să se despartă de ei.
În vara anului 1844, aproximativ cincizeci de mii de persoane s-au retras din biserici. Aceasta se intâmplă
și azi. Oamenii sunt obligați să se adune undeva în afara bisericii pentru că nu sunt lăsați în biserică. Dar în
vara anului 1844, aporx. 50000 de persoane s-au retras din biserică. Știe cineva ce s-a întâmplat atunci?
Inainte de Strigatul de la miezul noptii.

„Speranţele noastre s-au concentrat acum asupra venirii Domnului în 1844. Acesta a fost de
asemenea timpul pentru solia celui de-al doilea înger, care, zburând prin mijlocul cerului, striga: „A căzut
Babilonul, a căzut cetatea cea mare.“ Această solie a fost proclamată pentru prima dată de slujitorii lui
Dumnezeu în vara anului 1844.”(Marturii vol.1,p.53) Solia celui de-al doilea înger a fost proclamată prima
dată în vara anului 1844, și câți oameni au ieșit? 50.000. Și ce s-a intâmplat în timpul profetului Zaharia?
22
Câte persoane au ieșit atunci din Babilon? Sa va arăt acest lucru. „Prin bunăvoinţa arătată de Cir, aproape
cincizeci de mii din fiii robiei au beneficiat de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceştia
însă, în comparaţie cu sutele de mii răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămăşiţă
neînsemnată. Marea majoritate a izraeliţilor alesese să rămână mai degrabă în ţara robiei decât să suporte
greutăţile călătoriei de reîntoarcere şi restaurarea cetăţilor şi caselor lor pustiite.”(Profeti și Regi, p.598)
câți au ieșit din Babilon în vremea lui Zaharia? 50.000 Câți au ieșit în vremea mileriților? 50.000 Foarte
interesant. Dar în istoria noastră, a bisericii de la sfârșitul timpului, câți vor ieși? Câți vor fi dintre cei din
biserica noastră care vor primi sigiliul lui Dumnezeu și vor fi ultimii soli care să dea mare strigare? 144.000
Dar vreau să observăm ceva, și să inchei cu acest avertisment: „cincizeci de mii din fiii robiei au beneficiat
de prevederile decretului care le îngăduia reîntoarcerea. Aceştia însă, în comparaţie cu sutele de mii
răspândite în provinciile Medo-Persiei, erau doar o rămăşiţă neînsemnată. Marea majoritate a izraeliţilor
alesese să rămână mai degrabă în ţara robiei” Zaharia vorbește despre istoria millerită și istoria
adventismului de la sfârșitul timpului. Și așa cum atunci, când solia celui de-al doilea înger a fost vestită în
timpul lui Zaharia chemând oamenii afară din Babilon, doar o rămășiță a ieșit și restul au ramas în robie.. la
fel, în istoria millerită, când solia îngerului al doilea a venit „A cazut, a cazut Babilonul” doar o rămășiță
aveau să fie pregătiți pentru acea lucrare finală și pentru a înțelege lucrarea finală a lui Isus în Sanctuar, și
apropo, din cei 50.000 doar 50 au reușit până la sfârșit. Iar la sfârșitul timpului, când solia celui de-al
patrulea înger va fi vestită doar o mică rămășită va reuși frați și surori! În timp ce marea majoritate a
poporului advent va alege să rămână în țara robiei. Așa zice istoria. Dar să nu înțelegem că Biserica AZS
este Babion. Dar putem fi între pereții bisericii lui Dumnezeu care pretinde că are învățăturile adevărate și
totuși să fim în captivitate. Și aceasta se intâmpla acum.

Incepe să fie mai clar faptul că Zaharia vorbește despre adventism? Despre advetismul timpuriu și
adventismul de la sfârșitul timpului. Și vreau să va întreb câți dintre voi doriți să faceți parte din acea
rămășiță care ascultă chemarea pentru a primii sigiliul și a primii picurii ploii tărzii chiar acum în timpul
picurării? Și apoi ca să putem primii ploaia târzie fară măsură în timpul marii strigări și să chemam oamenii
afară din Babilonul Spiritual ca să se pregătească pentru revenirea lui Isus? Câți dintre voi doriți să faceți
parte din acea rămășiță care va predica solia îngerului al treilea?

Să ne ajute Domnul la aceasta! Amin!

23