Dunarea si importanta sa comerciala

Resursele hidroenergetice ca si miniere ale bazinului Dunarii de jos, sunt

foarte abundente si variate.Acestea au fost progresiv si accelerat
valorificate in special dupa 1950, atunci cand industria a luat un avant
considerabil, prin fenomenul de industrializare au fost valorificate
resursele subsolului si ale solului.
In Valea Dunarii de jos au aparut in a doua jumatate a sec. XIX
primele intreprinderi industriale.Acestea incep sa se dezvolte si ca
importante centre comerciale si industriale.Apar primele santiere pentru
repatii si constructii de nave la:
-Drobeta-Turnu Severin (1858)
-Galati (1860)
-Giurgiu (1890)
In aceste orase au inceput sa se construiasca primele mori
sistematice, au inceput sa se deschida minele de huila de la Bigar si Cozia
din Defileul Dunarii.Incep sa intre in exploatare fabricile de ciment de la
Braila si Cernavoda.In primii ani ai sec. XX se adauga fabrica de zahar de
la Giurgiu.Pana in 1950, unitatiile industriale se inmultesc si noi ramuri
industriale apar pe toata lungimea Dunarii.Dupa trecerea anilor 1950, s-a
declansat cu intensitate procesul de industrializare a Vaii Dunarii.
Sectorul Defileului Baziasi—Drobeta-Turnu Severin.Se caracteri-
zeaza prin valorificarea resurselor miniere si forestiere.Acestea sunt
minereuri cuprifere care se insiruie in zona Oravita—Moldova Noua
(Romania)—Bar (Iugoslavia).Productia industriala a defileului este axata
pe doua ramuri:
-ind. extractiva si de prelucrare a minereurilor
-ind. de prelucrare primara a lemnului
Doua centre ind. s-au dezvoltat in defileu:
-Moldova Noua cu un complex minier pentru minereuri neferoase si
intreprindere forestiera
-Orsova cu o intreprindere miniera pentru minereuri nemetalifere
(Feldspot, Mica, Azbest) si intreprindere forestiera.
Sectorul Drobeta-Turnu Severin—Islaz are o pondere industriala
mai redusa comparativ cu alte sectoare dominate de resurse agricole.
Abundenta productiei cerealiere si animaliere din campia cu terase a
Olteniei, precum si cerintele navigatiei pe Dunare si a traficului feroviar a
orientat ind. acestei regiuni in doua directii: de constructii de masini si ind.
alimentara cu 31% si respectiv 32% din valoarea productiei de industriali-
zare globala pe ramuri.
Sectorul Turnul Magurele(Nikopole)—Calarasi(Silistra), ca debu-
seul direct al unei mari parti din Campia Romana si a partii centrale a
Bulgariei de nord.S-au dezvoltat activitatea comercila legata de orasele-
porturi si intreprinderi industriale legate de prelucrare a materiei prime
agricole ca:
-mori sistematice
-fabrici de zahar
S-au mai dezvoltat centre ind.:Turnul Magurele, Giurgiu, Oltenita,
Ruse, Svištov.Cel mai important centru ind. bulgar al sectorului Ruse, unul
din principalele centre ind. din Bulgaria, cu santiere navale, uzine de
vagoane, constructii de masini agricole, rafinarii, etc.Al doilea centru ind.
este Svištov si Ruse, baza ind. alimentare la Dunare.
Sectorul deltelor interioare Calarasi—Braila.Aici se remarca in
mod deosebit centrul ind. Calarasi unde se impun combinatele siderurgice
si combinatul de celuloza si hartie.Celelalte centre de importanta mai
redusa sunt:
-Cernavoda
-Macin
Intre orasele de pe malul drept al Dunarii este un mic centru ind.
Silistra cu unitatile de ind. a lemnului, textila si alimentara.
Secorul Dunarii maritime Braila—Sulina este un sector puternic
industrializat.Toate ramurile de productie ind. sunt prezentate cu deosebire
in cele trei mari centre cu un inalt grad de urbanizare aflate aici:
-Braila
-Galati
-Tulcea
Suprafetele agricole si fondul forestier reprezinta cele 2 forme
principale de folosire a terenurilor.
Zona muntoasa a Defileului Dunarii este impadurita:
-pe vai si in culoarul Timis—Cerna si se cultiva cereale
-pe cursurile superioare ale vailor, culturilor cartofului
Defileul Cazanelor cu importante masive forestiere.Valea cu
terase a Dunarii dintre Drobeta-Turnu Severin si Olt cu cereale dominate si
crescute da plante tehnice culoarului Dunarean dintre Olt si Calarasi cu
indiguiri si desecari in lunca facute pe scara larga in ultimii 20 de ani
(peste 1 000 000 de ha. in intregul sector roman).Valea Dunarii dintre
Calarasi si Tulcea cu predominarea luncii, cu putine terenuri arabile, cu
multa pasune, faneata si domenii de pescuit; Delta Dunarii.Domeniul
apelor, al pestelui si stufului.
In sectorul Drobeta-Turnu Severin—Olt se desprind 3 zone de
folosinta agricala a terenurilor agricola a terenurilor.Ozonul de cultura a
cerealelor si a animalelor pe terasele medii si superiore care se intalneste in
dreapta Dunarii.
In sectorul Olt—Calarasi s-au detasat 3 zone distincte de produc-
tie agricola:
-zona de cultura a cerealelor
-plantelor industriale
-cresterea animalelor
In sectorul Calarasi—Confluenta Siretului se contureaza 2 zone de
productie agricole:
-zona de cultura a cerealelor
-de crestere a animalelor
In sectorul Sireului—Ceatalis Ismail, ca mod de folosire a terenu-
rilor; arabilul ocupa cele mai mari suprafete pe care se cultiva in special
porumbul.Legumicultura s-a dezvoltat considerabil, date fiind cerintele de
consum in orasele Braila si Galati.
Sectorul deltaic; prin peisajul sau in plina transformare naturala si
antropica, prin valorificarea sa economica atat de diferita de tot restul
fluviului, cu greu isi poate gasi comparatia cu un alt sector dunarean.
Subsectoarele inalte ale deltei constituie o zona de cultura a
cerealelor, indeosebi porumbul, a legumelor mai ales rosii si a cresterii
animalelor cu precadere ovine.
CONVENTII CE REGLEMENTEAZA COMERTUL SI NAVIGATIA PE DUNARE
Impulsul decisiv pentru transformarea Dunării într-o arteră mare de
transport și legătura acestuia cu rutele comerțului european a fost dat de
aceeași inovație tehnică care a stimulat întreaga revoluție industrială -
motorul cu aburi.
Meritul de a-l utiliza pentru navigația interioară aparține inginerului
american Robert Fulton, care a dovedit, la începutul secolului al XIX-lea,
rentabilitatea financiară a navigației cu aburi prin introducerea
transportului de persoane și mărfuri în Mississippi de Jos. Succesul
întreprinderii a alimentat proiecte similare în Austria.
Prima inițiativă de introducere a navelor cu aburi pe Dunăre datează din
1817, când Comitetul Regal Imperial pentru Comerț din Viena și-a anunțat
intenția de a acorda un drept exclusiv de comerț pe Dunăre, pentru o
perioadă de 15 ani, „cu scopul deschiderii o legătură cu Marea Neagră.
Privilegiul a fost acordat lui Anton Bernhard în 1817 și Sfântului Leon în
1818, dar ulterior a fost retras, deoarece niciunul dintre cei doi
contractanți nu a putut investi capitalul necesar pentru a transforma
această întreprindere într-un succes.
Următorul deceniu a asistat la acțiuni similare, foarte încurajate de
guvernul austriac, dar abia în 1829 constructorii de nave britanice John
Andrews și Joseph Prichard au înființat o companie mixtă și au dobândit
privilegiul de a conduce nave cu aburi pe râu pentru o perioadă. de 15
ani.
Întrucât întreprinderea solicita fonduri considerabile, 200 de acțiuni de
câte 500 de florini au fost subscrise public, contractanții anunțând că mai
multe notabilități (precum membrii familiei imperiale și cancelarul
imperial, prințul Klemens Wenzel von Metternich) au fost de acord să ia
15 acțiuni printre ei.6 Compania a fost numită „Prima companie austriacă
de navigație pe Dunăre” („Erste österreichische Donau Dampfschiffahrts
Gesellschaft”) și ulterior a primit privilegiul de a naviga pe apele
Habsburgului.7 În septembrie 1830, vaporul „Francisc I” (60 CP) și-a făcut
călătoria de probă între Viena și Pest și retur, 8 și succesul inițiativei9 a
condus la introducerea, în februarie 1831, a unui serviciu regulat de
vapoare pe râu.
În scurt timp, compania a construit mai multe nave noi, cu scopul de a
naviga pe întreaga Dunăre mijlocie și chiar de a traversa Porțile de Fier,
pentru a extinde navigația austriacă pe Dunărea de Jos și în Marea
Neagră. Dezvoltarea inițială s-a bucurat de sprijinul lui Metternich10, dar
succesul acestei întreprinderi este legat de perseverența energicului
contele István Széchenyi, ilustră figură a trezirii naționale a Ungariei,
numit comisar regal pentru navigație pe Dunăre.