UNIVERSITATEA BUCUREȘ TI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Diagnostic morphologic și functional al

orașului Ramnicu Sarat

Student : Zamfir Andrei Cristian

Specializare : Planificare Teritoriala

 1. INTRODUCERE

Târgul Râmnicului a fost menit a fi o simplă vamă la hotarul dintre Moldova şi Ţara
Românească, o haltă de schimbat caii şi hrănit echipajul, pe drumul cel mare spre Dunăre şi, mai
departe, spre Istanbul. Cu timpul, oamenii s-au strâns lângă bisericile de pe malul Râmnicului,
cea a lui Ştefan („Piatra”) şi cea care se găsea pe locul bisericii „Adormirea”. Au rezistat astfel
masacrelor, distrugerilor, jafurilor, molimelor, incendiilor şi cutremurelor. O existenţă pe muchie
de cuţit! La început, puterea unui judecător sau judeţ se întindea de obicei peste satele unei
singure văi. De aceea, judeţele cele mai vechi – printre care şi Râmnicu Sărat – poartă nume de
râuri.Istoricii spun că prima menţiune documentară a aşezării noastre este legată de privilegiul
comercial acordat de Vlad Dracul la 8 septembrie 1439 negustorilor din Polonia, Galiţia şi
Moldova.
De-a lungul veacurilor, Râmnicul figurează pe hărţile diverşilor cartografi străini. La 1601,
după uciderea lui Mihai Viteazu, oastea ţării Româneşti este înfrântă lângă Râmnicu Sărat şi pe
malul Buzăului de oştenii domnului Moldovei, Simion Movilă, sprijinit de poloni şi
tătari.Pivniţele descoperite cu prilejul diverselor săpături arheologice ori cu ocazia demolărilor
din anii ’80 ai veacului din urmă dovedesc avântul comerţului la Râmnicu Sărat.
La finalul veacului XVII, între 1691 şi 1697, Mihail Cantacuzino ridică la Râmnic o biserică
înconjurată de ziduri, incadrată ulterior de specialişti în aşa-numitul stil brâncovenesc. Sunt de
admirat frescele şi ciopliturile în piatră ale ancadramentelor şi coloanelor.
În perioada modernă şi contemporană, oraşul s-a transformat profund. În timpul Regulamentului
Organic s-au fixat şase bariere: drumul Jidenilor, drumul Tăbăcarilor, drumul Buzăului, drumul
Brăilei, şoselele Puieşti şi Focşani. 
În 1862, oraşul Râmnic devine capitala judeţului Râmnicu Sărat, privilegiu de care până atunci
se bucuraseră Focşanii Munteni.
Gara, Palatul Administrativ şi de Justiţie, Teatrul Comunal, Cazarma de Infanterie, Şcoala
Primară Mixtă (actuala „Vasile Cristoforeanu”), Casa de Cultură sunt clădirile ce au reţinut în
cele mai multe rânduri atenţia fotografilor. Probabil că ele au marcat şi marchează în continuare
(cele care au rămas în picioare) identitatea oraşului nostru. Unele din aceste clădiri se constituie
în veritabile jaloane temporale ale istoriei moderne şi contemporane, simboluri vizuale ce au
traversat valurile vremii. Ele au răzbit şi luptele estetice, şi comunismul, şi modele schimbătoare.
În 1881, oraşul a fost conectat la reţeaua feroviară naţională, prin calea ferată Buzău-
Mărăşeşti. Ulterior, în dreptul oraşului, linia ferată va suferi o modificare în vederea aducerii mai
aproape de oraş a gării. 
În deceniile şase şi şapte, oraşul evoluează lent, iar din anumite puncte de vedere, regresează.
Anii ’60 aduc primele "cutii de beton" (blocuri) la Râmnic. Tot în deceniul şapte se conturează
platforma industrială, în mahalaua sârbească, dincolo de calea ferată. Pe harta oraşului apar
intreprinderi de garnituri de frână, organe de asamblare, conserve, turnătoria de fontă ş.a.m.d.

Anii ’70 şi ’80 mobilează târgul de altădată cu paralelipipede de beton, în cartierele Piaţa
Halelor, Costieni, Zona Pod şi în apropierea staţiei feroviare. Pe străzile Victoriei, Toamnei,
Primăverii, Ferdinand (C-tin. Dobrogeanu Gherea), M. Kogălniceanu, sunt demolate imobile
vechi din veacurile XIX şi XX, iar ăn locul lor răsar blocuri socialiste, uniformizante, în care
urmau să locuiască „oamenii noi”, creaţi de regim.

2
 2. Asezarea Geografică

Coordonate geografice pentru MUNICIPIUL RÂMNICU SĂRAT:

 
 45°23' latitudine nordică şi 27°03' longitudine estică
Judeţ Buzău,Regiune Sud-est
Comune vecine: Slobozia Bradului, Râmnicelu, Valea Râmnicului, Topliceni, Podgoria
 
Distanţa marile oraşe (reţeaua de drumuri)
Bucureşti (162 km)
Buzău (32 km)
Focşani (38 km)
Bacău (141 km)
Drum (E85, DN22), cale ferată
 
Altitudine 110-170 m
 
Temperaturi
Media anuală 10,5°C
Cea mai mare medie 22°C (iulie)
Cea mai mică medie 3°C (ianuarie)
Precipitaţii anuale 562.4 mm
 
Teritoriu - suprafaţa totală 5.286 ha
Suprafaţa agricolă 3.806 ha
Reţea totală de drum 141 km
Reţea totală de apă 91.3 km
Reţea totală de canalizare 63.1 km
Reţea totală de gaz 97 km
Totalul caselor construite 13,664

Cadrul economic, cu privire specială asupra industriei și agriculturii până în anul 1990- este axat
pe două direcții principale: pe analiza industriei, componentă și factor decisiv în contextul
restructurării economice și pe cea a importanței agriculturii în economia orașului până în 1990 și
pe mutațiile intervenite în perioada tranziției. A fost analizată evoluția sectorului industrial în
perioade diferite ale dezvoltării orașului, accentul fiind pus pe studii de caz pentru cele mai
importante obioective industriale. Utilizând un bogat material statistic, este evidențiată și
dinamica producției industriale pe ramuri și pe produse.
Județul Buzău se remarcă prin diversitatea ramurilor economice, predominantă fiind industria,
urmată de agricultură, comerț și servicii. La nivelul municipiului Râmnicu Sărat, conform PUG
(2010)- principala activitate economică este industria (cu o pondere de aproximativ 66,9% la
venitul local), urmată de comerț (27,3%), agricultură (5%) și servicii (0,8%).

3
 Municipiul Râmnicu Sărat reprezintă principalul actor economic urban al județului,după
municipiul reședință de județ și se caracterizează printr-o dinamică semnificativă a evoluției
activităților economice la nivel local, în special a industriei. Pe tot parcursul perioadei comuniste
și în special între 1951-1989, când dezvoltarea economiei naționale s-a desfășurat pe baza
planurilor cincinale ce prevedeau investiții foarte mari în industrie, orașul Râmnicu Sărat a
înregistrat progrese în plan economic. Începând cu anul 1945, industria locală este ridicată la
rang republican, unitățile industriale concentrânduse în partea de E a orașului.Cele mai multe
obiective industriale au fost date în exploatare în intervalul 1971-1974. După anul 1968, în partea
de E a municipiului (fig.20) prinde contur o platformă industrială, poate prea mare pentru un oraș
de mărime medie, cum este Râmnicu Sărat. În cadrul acestei platforme se producea în sistem
rigid, centralizat, specific economiei socialiste: țigarete; piese turnate din fontă; organe de
asamblare pentru industria electrotehnică; garnituri de frână, 12 fricțiune și etanșare; mobilă;
uleiuri minerale regenerate, motorină și păcură; nutrețuri combinate; conserve din carne, legume
și fructe.
Dinamica producției industriale a Râmnicului, în perioada socialistă, reflectă accentul pus pe
industrie. Producția globală industrială la nivelul orașului Râmnicu Sărat, în perioada 1965-1990,
a crescut de aprox. 13 ori, în 1965 având valoarea de 306755 mii lei și ajungând la 4055294 mii
lei în 1990. Indicele ritmului de creștere a producției industriale, calculat pentru perioade de 5
ani, a fost permanent peste 100%. Toate acestea demonstrează creșterea potențialului economic
al industriei în municipiu și accentuarea procesului de concentrare a producției.
În ceea ce privește industria orașului Râmnicu Sărat, așa cum se reflectă în producția globală
industrială, nu toate ramurile industriale s-au dezvoltat în același timp: unele au stagnat (sticlă,
porțelan și poligrafie), altele au fost în regresie (energia electrică și termică, metalurgia
neferoasă), iar altele au cunoscut un ritm susținut de dezvoltare (combustibilpetrol; metalurgia
feroasă; constucțiile de mașini și prelucrarea metalelor; chimie; industria materialelor de
construcții; exploatarea și prelucrarea lemnului; industria textilă; confecțiile; pielăria; blănăria și
încălțămintea; industria alimentară).
Până în anul 1989, producţia produselor industriale la nivelul oraşului a fost în creştere, fapt
explicat de funcţionalitatea la capacităţi maxime a obiectivelor industriale de dimensiuni mari,
situate pe platforma industrială a oraşului.
Începând cu anul 1990, schimbările economice, politice şi sociale ce s-au produs în ţară, au dus
la disponibilizări şi reduceri de activitate în cadrul unităţilor industriale, aceste aspecte
reflectându-se în producţia de produse industriale.

3. Cadru Natural al Orașului Râmnicu Sărat

3.1 Peisaj şi caracteristici hidrografice

Râmnicu Sărat aparţine zonei de stepă. Municipiul s-a dezvoltat pe cursul râului Râmnic, de
la o altitudine de 110 metri în partea sa de sud – est la o altitudine de 170 de metri în partea sa de
nord- est. Râul Râmnicu Sărat este al doilea ca lungime -123 Km - în judeţul Buzău şi reprezintă
afluentul drept al Siretului. Izvorăşte din vârful Furu, traversează zona subcarpatică şi Câmpia
Râmnicului şi se varsă în Siret cu o viteză de 17,7 cm / secundă. Principalii afluenţi sunt Sărăţel,
Râmnicul, Motnău, Coţatcu şi Voetin.
Pânza de apă freatică poate fi găsită la o adâncime de 6- 10 m, în timp ce rezervele de apă de
adâncime se găsesc la adâncimea de 25 - 50 m. Atât apele freatice cât şi cele de suprafaţă s-au
dovedit foarte importante pentru dezvoltarea socio-economică a municipiului.

4
În apropiere de Râmnicu Sărat se află trei lacuri: Amara, situat la 25 de Km sud-est de Râmnicu
Sărat, Jirlău, situat la 25 de Km sud de Râmnicu Sărat şi Balta Albă, situat la 21 Km de sud- est
de municipiu. Ultimul are o apă foarte sărată, cu calităţi medicale, utilizate în tratamentul
afecţiunilor reumato - dermatologice.

3.2 Climă

Râmnicu Sărat are o climă temperat continentală. Media anuală a temperaturii este de 10,5
grade Celsius, cu cea mai călduroasă medie lunară în luna iulie - 22 de grade Celsius, şi cu o
medie de 3 grade Celsius pentru ianuarie, cea mai rece lună. Exceptând vara lui 2007,
temperatura maximă înregistrată în oraş a fost de 39 de grade Celsius, în anul 1951, în timp ce
minima a fost de minus 26,5 grade Celsius, în 1940.
De obicei sunt mai mult de 100 de zile reci pe an, începând cu a doua jumătate a lui noiembrie.
În legătură cu precipitaţiile, oraşul suferă de secetă vara, cantitatea anuală medie de precipitaţii
fiind de 562,4 mm, această cantitate crescând odată cu altitudinea. Cele mai însemnate cantităţi
se înregistrează în martie, iar cantitatea maximă căzută în 24 de ore a ajuns la 89,8 mm, în 1897.
Cel mai important vânt este Austrul, care bate din sud – vest, cu o pondere de 21,1%.
Băltăreţul bate din în sud- est cu o pondere de 11,1% iar Crivăţul, din nord – est, cu o pondere
de 36,3%

3.3 Vegetaţia şi fauna

Vegetatia în zonă este foarte bogată,oraşul fiind înconjurat de câmpii, păduri, dealuri şi un râu.
Zona râului este dominată de salcie cu speciile sale: salcia albă (Salix alba), salcia purpurie
(Salix purpurea) şi salcie amestecată (Salix viminalis). Pe lângă acestea sunt alte specii
dominante, ca plopul alb (Populus alba), plopul negru (Populus nigra), hamei (Humulus Lupus),
mure (Rubus caesius) şi altă vegetaţie de pădure (Clematis vitalba).
În câmpie cresc specii precum: primulă (Primula elatior), păpădie (Taraxacum officinale), iarbă
grasă (Polygonum hydropiper), rândunică genţiană (Gentiana ascletiadea) cât şi gherghină
(Crataegus monogyna) şi porumbar (Prunus spinosa).

Fauna locală conţine specii de vânat, cum sunt maniferele - ursul sălbatic (Sus scrofa atilla
thomas), vulpea (Vulpes vulpes), veveriţa (Sciurus vulgaris), iepurele de câmp (Lepus uropaeus).
Printre păsări, cele mai comune în zonă sunt: cucul (Cucculus canorus), mierla (Turdus merula),
cocostârcul (Ciconia ciconia) şi altele. Cele mai comune specii de peşti sunt: crapul (Cyprinus
carpia), plătica (Abromis brama) şi guvidul (Leuciscus cephalus).

3.4 Resurse naturale

Solul din câmpia Râmnicului este, în genere, foarte bogat şi fertil, în special tipul
de sol cernoziom, care este favorabil cultivării de grâne, floarea-soarelui, plante
tehnice şi medicinale.
Albia Râmnicului Sărat este bogată în materii prime pentru construcţii. Având în
vedere activităţile extinse de construire în România, acestea reprezintă o importantă
resursă care poate fi valorificată în perioada imediat următoare.

5
Oraşul are frumoase peisaje colinare spre Podgoria şi diferite locuri cu potenţial turistic natural
care ar putea fi valorificate, mai cu seamă că piaţa turismului creşte exponenţial în întreaga lume

4 Elemente de evolutie istorică

Târgul Râmnicului a fost menit a fi o simplă vamă la hotarul dintre Moldova şi Ţara
Românească, o haltă de schimbat caii şi hrănit echipajul, pe drumul cel mare spre Dunăre şi, mai
departe, spre Istanbul. Cu timpul, oamenii s-au strâns lângă bisericile de pe malul Râmnicului,
cea a lui Ştefan („Piatra”) şi cea care se găsea pe locul bisericii „Adormirea”. Au rezistat astfel
masacrelor, distrugerilor, jafurilor, molimelor, incendiilor şi cutremurelor. O existenţă pe muchie
de cuţit! La început, puterea unui judecător sau judeţ se întindea de obicei peste satele unei
singure văi. De aceea, judeţele cele mai vechi – printre care şi Râmnicu Sărat – poartă nume de
râuri.
Istoricii spun că prima menţiune documentară a aşezării noastre este legată de privilegiul
comercial acordat de Vlad Dracul la 8 septembrie 1439 negustorilor din Polonia, Galiţia şi
Moldova. În vremea lui Ştefan cel Mare, Râmnicul este teatrul unor confruntări ce aveau la bază
interese politice legate de orientarea pro sau antiotomană a celor trei state româneşti. În 1909,
Nicolae Iorga declara: „Ştefan cel Mare nu încapea de Radu cel Frumos, domnul muntean, care
făcea politică turcească pentru că aceasta era singura politică pe care putea să o facă, având
numai cetăţi de-ale turcilor pe amândouă malurile Dunării. Bătălia se dă la cursul apei. În această
luptă s-au întâlnit la râul de hotar al Râmnicului şi acolo a câştigat Ştefan biruinţa care l-a ajutat
să gonească pe Radu şi să intre în cetatea Bucureştilor”. În amintirea acestei victorii a ridicat
Ştefan, la 1474, o biserică de piatră ce a rezistat până la finele celui de-al XIX-lea veac.
De-a lungul veacurilor, Râmnicul figurează pe hărţile diverşilor cartografi străini. La 1601,
după uciderea lui Mihai Viteazu, oastea ţării Româneşti este înfrântă lângă Râmnicu Sărat şi pe
malul Buzăului de oştenii domnului Moldovei, Simion Movilă, sprijinit de poloni şi tătari.
Târgul Râmnicului avea schimburi economice cu Braşovul, Brăila, cu oraşe din Moldova şi de la
sud de Dunăre. Amploarea legăturilor cu Transilvania este documentată şi de descoperirea unor
monede ungureşti găsite în mormintele din acea vreme, morminte ce aparţineau unui întins
cimitir situat în zona centrală a oraşului la răscrucea dintre străzile Victoriei şi Cuza-Vodă, dar şi
într-un cimitir aflat sub fortificaţia de sfârşit de sec. XVI, în zona bisericii „Adormirea”.
Pivniţele descoperite cu prilejul diverselor săpături arheologice ori cu ocazia demolărilor din anii
’80 ai veacului din urmă dovedesc avântul comerţului la Râmnicu Sărat.
La finalul veacului XVII, între 1691 şi 1697, Mihail Cantacuzino ridică la Râmnic o biserică
înconjurată de ziduri, incadrată ulterior de specialişti în aşa-numitul stil brâncovenesc. Sunt de
admirat frescele şi ciopliturile în piatră ale ancadramentelor şi coloanelor.
În perioada modernă şi contemporană, oraşul s-a transformat profund. În timpul Regulamentului
Organic s-au fixat şase bariere: drumul Jidenilor, drumul Tăbăcarilor, drumul Buzăului, drumul
Brăilei, şoselele Puieşti şi Focşani.
În 1862, oraşul Râmnic devine capitala judeţului Râmnicu Sărat, privilegiu de care până atunci
se bucuraseră Focşanii Munteni.
După ce Râmnicul devine reşedinţă de judeţ, peisajul urban începe să se modifice. Apar
primele clădiri cu etaj pe Strada Victoriei, se trasează noi străzi, se înalţă primele clădiri
administrative. Cu alte cuvinte, oraşul începe să fie sistematizat, centrul său căpătând un aspect
european. Periferia crescută haotic continuă să existe în mizerie şi întuneric, în aşteptarea unor

6
vremuri mai bune. Modernizarea oraşului a fost înlesnită de o serie de tineri primari, umblaţi prin
ţările apusului, unii dintre ei având o deosebită cultură: Costache Zamfirescu, Toma Bagdat,
Iosef Oroveanu, Pavel Robescu, Octaviu Blasianu, Vasile Cristoforeanu, Sava Gherghiceanu,
Constantin Lupescu, Vespasian Pella, Nicu Protopopescu, Nicolae Dicescu şi alţii.
Gara, Palatul Administrativ şi de Justiţie, Teatrul Comunal, Cazarma de Infanterie, Şcoala
Primară Mixtă (actuala „Vasile Cristoforeanu”), Casa de Cultură sunt clădirile ce au reţinut în
cele mai multe rânduri atenţia fotografilor. Probabil că ele au marcat şi marchează în continuare
(cele care au rămas în picioare) identitatea oraşului nostru. Unele din aceste clădiri se constituie
în veritabile jaloane temporale ale istoriei moderne şi contemporane, simboluri vizuale ce au
traversat valurile vremii. Ele au răzbit şi luptele estetice, şi comunismul, şi modele schimbătoare.
De la combinaţia de origine bizantină a pietrei cu cărămidă aparentă, specifică staţiei feroviare,
la eleganţa franceză a Palatului Administrativ, de la sobrietatea cazarmei Regimentului de
Dorobanţi, la pitorescul bucolic al Teatrului Comunal, ochiul anonim şi neastâmpărat al
fotografului a fost în mod irezistibil atras de originalitatea şi frumuseţea acestor construcţii. Cei
care, în diverse momente din trecut, au aşezat aparatul fotografic în faţa acestor înfăptuiri
arhitectonice, au simţit nevoia să transmită şi altora – iconic – efigii ale târgului de pe apa
Râmnicului.
În 1881, oraşul a fost conectat la reţeaua feroviară naţională, prin calea ferată Buzău-Mărăşeşti.
Ulterior, în dreptul oraşului, linia ferată va suferi o modificare în vederea aducerii mai aproape
de oraş a gării.
Ultimele decade ale veacului XIX au fost benefice din punct de vedere edilitar. Se trasează
bulevarde (Justiţiei, Gării, Cuza), se înfiinţează cimitirul, se trasează grădina publică, se pavează
principalele străzi, se ridică imobile administrative, şcoli etc. În acele vremuri, oraşul era împărţit
pe culori: albastru în nord (mahalaua Sf. Neculai), roşu în centru (mahalaua Vatra), galben în sud
(mahalalele Pităreasa şi Erculeşti). La cumpăna veacurilor, Râmnicul avea în jur de 13 000 de
locuitori. Regele Carol vizitează judeţul în 1901, cu prilejul unor manevre militare. În primăvara
anului 1907, oraşul a fost teatrul luptei dintre răsculaţi şi armată. Din punct de vedere industrial,
la începutul secolului XX, Râmnicul avea o fabrică de săpun şi câteva ateliere meşteşugăreşti, iar
din 1913 o distilerie de petrol, devenită rafinăria „Venus”.
În Primul Război Mondial, infanteriştii Regimentului 9 Dorobanţi şi-au lăsat oasele pe
câmpurile de bătaie de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz.
Epoca interbelică aduce o efervescenţă culturală nemaiîntâlnită. Presa ia avânt, râmnicenii
având la dispoziţie publicaţii ca: Foaia Râmnicului, Tribuna, Alarma, Gazeta liberă, Ecoul,
Cuvântul Nostru, Machina, Lumina, Analele Râmnicului, Glas tânăr s.a. Pe străzile oraşului se
intersectau oameni ca Octavian Moşescu, Toma Dicescu, Ion Gane, Menelas Chircu, Al. I.
Zamfirescu, Teodor Oroveanu, Ionel Lupescu, Dumitru P. Mazilu, Al. Iteanu, Stelian Cucu, Ion
Magârdiceanu, Victor Dimitriu.
După Al Doilea Război Mondial, viaţa socială şi culturală dau înapoi, iar judeţul Râmnicu Sărat
dispare – în 1950 – de pe hartă, odată cu toate celelalte judeţe. Oameni valoroşi precum Ionel
Lupescu, Dumitru P. Mazilu, Dumitru Roşescu, vor cunoaşte închisorile politice.
Schimbarea ordinii politice survenită la jumătatea secolului trecut, în urma căreia românii au
pierdut mai tot ce câştigaseră între 1918 şi 1938, a însemnat şi o reconfigurare a spaţiului urban.
Dispar unele monumente şi apar altele, se schimbă numele instituţiilor, ale unor străzi, sunt
înlocuite simbolurile heraldice. Prin desfiinţarea judeţelor, Prefectura se transformă în „Sfatul
Popular al Raionului Râmnicu Sărat”, după cum vedem într-o imagine din anii ’50. De pe faţada
şcolii Primare Nr. 2 („Vasile Cristoforeanu”) dispare stema regală; este amplasat în schimb – în

7
faţa şcolii – un monument sovietic cu secera şi ciocanul. Este demolat Teatrul Comunal din
grădina publică (1948) şi se construieşte Teatrul Muncitoresc, la întretăierea străzilor Tudor
Vladimirescu (fosta Carol I) şi Amurgului (fosta Elisabeta Doamna), actuala Casă de Cultură.
Este înlăturat, din faţa Prefecturii, bustul lui Alecu Tătăranu, fost prefect liberal la sfărşitul
secolului XIX. În locul său va fi aşezat un mic monument dedicat răscoalei din 1907. Se dorea
anularea memoriei colective a orăşenilor şi, în acelaşi timp, înculcarea unor mentalităţi în
conformitate cu ideologia oficială. Modificarea toponimiei urbane venea şi ea în sprijinul
influenţării memoriei colective, a alterării identităţii unui vechi oraş românesc, numele străzilor
exprimând anumite simboluri şi valori. Frecventele schimbări de nume de străzi duc la pierderea
unor istorii, a memoriei locului respectiv.
În deceniile şase şi şapte, oraşul evoluează lent, iar din anumite puncte de vedere, regresează.
Anii ’60 aduc primele "cutii de beton" (blocuri) la Râmnic. Tot în deceniul şapte se conturează
platforma industrială, în mahalaua sârbească, dincolo de calea ferată. Pe harta oraşului apar
intreprinderi de garnituri de frână, organe de asamblare, conserve, turnătoria de fontă ş.a.m.d.

Anii ’70 şi ’80 mobilează târgul de altădată cu paralelipipede de beton, în cartierele Piaţa
Halelor, Costieni, Zona Pod şi în apropierea staţiei feroviare. Pe străzile Victoriei, Toamnei,
Primăverii, Ferdinand (C-tin. Dobrogeanu Gherea), M. Kogălniceanu, sunt demolate imobile
vechi din veacurile XIX şi XX, iar ăn locul lor răsar blocuri socialiste, uniformizante, în care
urmau să locuiască „oamenii noi”, creaţi de regim.

 
5 Populaţia Râmnicului Sărat

Populaţia Râmnicului Sărat a evoluat de la aproximativ 1000 de locuitori, în 1652, la 40 123  în

2007.
Începând cu anul 1999, Râmnicu Sărat, ca multe alte oraşe din România, s-a confruntat cu
migraţia populaţiei. Aceasta evoluţie demografică nu a fost uniformă, după cum arată statisticile,
dar există discrepanţe între variate surse oficiale. La recensământul din 2002 populaţia era de 38
828.Datele statistice nu au putut lua însă în considerare numărul mare de locuitori care au părăsit
municipiul în ultimii ani, plecând la lucru în alte ţări sau în alte localităţi ale României, datorită
faptului că majoritatea celor plecaţi nu declară acest lucru. Se estimează că o importantă parte a
populaţiei a părăsit municipiul fără să se înregistreze şi, în consecinţă, nu a putut fi luată în
considerare de statistici.
Raportul mediu  pe sexe în Râmnicu Sărat este în favoarea femeilor. În total, la fiecare 100 de
femei sunt 92 de bărbaţi, dominaţia feminină în municipiu fiind puternică, deşi numărul de
născuţi vii şi primele vârste ale populaţiei arată o majoritate a bărbaţilor în comparaţie cu
femeile. Opusul se manifestă la vârstele înaintate de populaţie, unde observăm mai multe femei
decât bărbaţi.O dominaţie numerică a femeilor se înregistrează între vârstele 25 şi 49 de ani,
datorită emigrării populaţiei masculine din municipiu. La suta de locuitori, 48 au vârsta cuprinsă
între 15 şi 64 ani, reprezentând populaţia activă, în comparaţie cu 52 de locuitori aflaţi în
grupurile de vârstă 0-14 ani şi peste 65 ani.
 Nu există informaţie statistică disponibilă pentru calcularea mediei populaţiei casnice.
Densitatea populaţiei în Râmnicu Sărat este de 76 locuitori pe Km pătrat, conform calculelor din
2005. Evoluţia densităţii populaţiei reflectă reducerea numărului acesteia, în principal datorită
migraţiei.

8
Rata netă de migraţie a fost negativă în majoritatea timpului în ultimii 15 ani, în special perioada
dintre 1996 şi 2000. Rata anuală de creştere a populaţiei a fost în general slabă, 1,7 la mia de
locuitori în 2005. Rata redusă de creştere naturală a populaţiei se datorează ratei nete negative a
migraţiei. Ca o consecinţă, rata de creştere a populaţiei a fost negativă în anii 90, dar a devenit
pozitivă în ultimii 5 - 6 ani.
Râmnicu Sărat are o structură etnică omogenă. Aproape 95% dintre locuitori sunt nativ români,
4,6% - rromi. Restul de 0,4% din populaţie este constituită din etnii variate. Există rapoarte
asupra numărului oficial de populaţie rromă care indică o proporţie de 10% din totalul
locuitorilor.
Caracterul omogen al oraşului este reflectat şi în orientarea religioasă a oamenilor. Mai mult de
99% din totalul populaţiei este creştin ortodoxă iar restul aparţine variatelor grupuri religioase.
Este important de menţionat că, în timpuri vechi, a existat aici o puternică comunitate de evrei,
dar aceasta a descrescut cu timpul, ajungând în zilele noastre aproape de dispariţia completă.
În anul 1900 trăiau în oraș 13.134 locuitori, din care circa 1500 evrei. La recensământul din
2002, populația municipiului a fost de 38.828 locuitori, dintre care:

 Români: 36.998 (95,28 %)

 Romi: 1.795 (4,62 %)
 Alții: 0,10%

După religie, majoritatea covârșitoare, de 99,32%, s-au declarat creștini ortodocși. Alte religii,
printre care și atei, sunt prezente, dar cu procente mult mai mici.
În 2011, rezultatele preliminare ale recensământului arată că populația scăzuse la 31.256 de
locuitori, dintre care 28.325 români , 2.856 romi, 3 maghiari , 6 locuitori de etnie turcă si 4 de
origine italiană.
Fig. 1 Date Recensăminte 1912-2011

5.1 Situaţia somajului inregistrat in

anul 2012

Situatia principalilor indicatori

ce caracterizeaza starea sociala, la
nivelul judetului Buză u, la 31.12. 2012,
comparativ cu 31.12.2011, se prezinta astfel:

Tabel 1 . Indicatori despre starea sociala la nivelul judetului Buzău

Nr. Indicator UM 31.12.2011 31.12.2012

9
 crt
1. Resurse de muncã miipers 301,0 299,4

2. Populatia ocupatã miipers 174,2 173,4

3. Populatia activã miipers 192,8 188,4

4. Total salariati miipers 77,6 78,7

5. Total someri, din care: pers 14978 15025

· someri indemnizati pers 3787 4423

· someri neindemnizati pers 11191 10602

6. Rata somajului % 7,7 7,98

8. Numar someri incadrati pers 9639 10020

Sursa ALOFM BUZĂU

Tabel 2. Evolutia numarului de someri si rata somajului – la sfirsitul fiecarei luni :

Luna 2011 2012
Nr. d.c. R Nr. d.c. RS
someri indemnizati S someri indemnizat
i
Ianuarie 18655 7091 9,7 15401 4014 8,17
Februarie 18878 6562 9,9 15848 4178 8,41
Martie 17967 5475 9,4 14484 3443 7,69
Aprilie 16583 4430 8,7 13740 3022 7,29
Mai 15155 3654 7,9 12959 2739 6,88
Iunie 14758 3362 7,7 12670 2703 6,73
Iulie 14103 3205 7,4 13380 2682 7,10
August 13963 3080 7,3 14042 3556 7,45
Septembrie 14357 2922 7,5 14206 3529 7,54
Octombrie 14336 3213 7,4 14610 3695 7,75
Noiembrie 14828 3373 7,7 15338 3978 8,14
Decembrie 14978 3787 7,8 15025 4423 7,98

Tabel 3. Numarul mediu de someri in anul 2012, comparativ cu anii 2005 – 2011 se prezinta astfel:
Indicator 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Numarul mediu
14628 14637 11907 10551 14716 18567 15713 14309
de someri

10
 Tabel 4. Rata medie anuala a somajului in anul 2012, comparativ cu anii 2005 – 2011 se
prezinta astfel:
Indicator
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Rata medie a 7,5 7,5 6,1 5,4 7,8 9,7 7,8 7,6
somajului

Fig. 2 - Grafic, situatia ratei somajului se prezinta astfel:

10.5
9.5
8.5
7.5
6.5
5.5
4.5
ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec

2011 2012

Sursa ALOFM Buzău

5.2 FORŢA DE MUNCĂ

Salariaţi - total - număr mediu - 6074

Număr mediu salariaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit - 253
Număr mediu salariaţi în industrie - 1991
Număr mediu salariaţi în industria prelucrătoare - 1676
Număr mediu salariaţi in distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare -
222
Număr mediu salariaţi în construcţii - 484
Număr mediu salariaţi în comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor -
1457
Număr mediu salariaţi în transport şi depozitare - 144
Număr mediu salariaţi în hoteluri şi restaurante - 205
Număr mediu salariaţi în intermedieri financiare şi asigurări - 100
Număr mediu salariaţi în adminstraţie publică şi apărare, asigurari sociale din sistemul public - 208
Număr mediu salariaţi în învăţământ – 771
Număr mediu salariaţi în sănătate şi asistenţă socială - 130
Număr mediu salariaţi în activităţi de spectacole, culturale şi recreative - 53
Număr mediu salariaţi în alte activităţi ale economiei naţionale - 118

11
5.2.1 Rata Somajului înainte de 2000

Analiza șomerilor pe grupe de vârstă și sexe

Structura șomerilor pe grupe de vârstă în intervalul 1990-1997 s-a caracterizat prin
predominarea tinerilor (15-25 ani) cu 35% în totalul șomerilor. “Involuțiile din economie
începând cu anul 1997 au redus ponderea șomerilor tineri și au crescut șomajul din grupa
de vârstă 35-45 de ani și peste 45ani.”(Suditu (Popescu) Simona, Teza de Doctorat “Impactul
Restructurării Economice asupra resurselor umane din Municipiul Râmnicu Sărat 2012)

Tabel nr. 5 - Șomajul înregistrat în Râmnicu Sărat în anul 2006

Grupa de vârstă Șomeri în plată Fără indemnizație Total
sub 25 ani 145 195 340
25-35 ani 109 214 323
35-45 ani 239 310 549
> 45 ani 313 261 574
din care, > 50 ani 59 143 202
Total 806 980 1786
Sursa: PIDU al municipiului Râmnicu Sărat

Analiza distribuției șomerilor pe grupe de vârstă în anul 2006 (tabel nr.31) arată că
șomerii cu vârstă peste 35 de ani reprezintă aproximativ două treimi din numărul total.
Îngrijorătoar este predominarea în oraș a populației vârstnice. Această situație este
caracteristică și județului Buzău.

La începutul anului 1990, persoanele cu experiență erau mai căutate pe piața muncii
comparativ cu tinerii. În ultimul timp cererea pe piața muncii s-a modificat permanent și se
constată un grad redus de adaptabilitate a persoanelor trecute de vârsta de 45 ani la noile
cerințe economico-sociale. Conform PIDU din martie 2009, șomerii calificați la sfârșitul
anului 2006 erau predominant specializați în meseriile de mecanici, tâmplari, vopsitori,
țesători. În schimb, majoritatea locurilor de muncă disponibilizate din oraș se găseau în
industria textilă și în construcții.
La nivelul municipiului se constată o ușoară diferență între rata șomajului în rândul
populației masculine și feminine. Din 1991 și până în anul 2003, ponderea femeilor în
rândul populației șomere a fost mai ridicată cu 2-5%, comparativ cu cea a bărbaților.
Scăderea ponderii femeilor în numărul persoanelor șomere de la nivelul orașului
este explicabilă prin procesul de restructurare industrială ce a afectat în primul rând forța
de muncă masculină și prin dezvoltarea unor activități ale industriei de confecții, de
panificație și patiserie . În oraș au apărut unele hipermarketuri (Penny Market;
Kaufland) sau lanțuri de magazine care solicită cu predilecțiepersonal feminin. De
asemenea populația feminină deține mult mai multe locuri de muncă în instituțiile publice.
Modificările în ceea ce privește ponderea șomerilor după structura pe sexe din anul 2010,
sunt o consecință directă a crizei economice declanșată în anul 2008.

5.2.2 - Structura șomerilor după categoria socio-profesională și pe niveluri de

12
pregătire

Transformările prin care a trecut economia locală, în special sectorul industrial în perioada
tranziției, au făcut ca cea mai mare parte a șomerilor să fie formată din muncitori.
Structura șomerilor după nivelul de pregătire în Râmnicu Sărat indică preponderența șomerilor
cu studii medii. Potrivit datelor de la ALOFM, în anul 2008,aproximativ 95% dintre șomeri
aveau studii medii, dintre aceștia femeile dețineau un procent de ≈43%. În anul 2009 comparativ
cu anul precedent, datorită declanșării crizei economice, numărul șomerilor crește cu ≈38% iar
ponderea celor cu studii medii scade cu ≈10%. Ponderea șomerilor cu studii medii în anul
următor, raportată la situația din 2009 crește cu ≈4%. Numărul femeilor cu studii medii a fost
mai mic decât al bărbaților. Un procent foarte mic este deținut de ponderea șomerilor cu studii
superioare <2%.
În funcție de tipul de protecție socială în municipiul aflat în studiu șomerii indemnizați dețin
ponderi reduse (4-12%) din totalul celor aflați în evidența ALOFM.
Pentru prevenirea creșterii intensității fenomenului de șomaj, obiectivul principal al Guvernului
și instituțiilor locale ar trebui să fie: crearea de noi locuri de muncă și formarea, perfecționarea și
reabsorbția forței de muncă.
ALOFM Râmnicu Sărat și AJOFM Buzău, organizează pentru persoanele aflate în căutarea unui
loc de muncă cursuri de calificare, de reconversie profesională, programe de formare
profesională, etc., în scopul inițierii, calificării, recalificării, perfecționării și specializării. Aceste
două instituții au rolul de mediatori între cerere și ofertă pe piața muncii, prin informarea,
orientarea și consilierea profesională atât a persoanelor neîncadrate în muncă, cât și a persoanelor
care și-au pierdut din diverse motive locul de muncă.

5.2.3 Raportul privind infracţionalitatea în Râmnicu Sărat si judeţul Buzău

În municpiul Râmnicu Sărat infracțiunile economico-financiare și cele judiciare au

crescut continuu în perioada 1990-2010, ca urmare a sărăciei și abandonului școlar.
Statistica Inspectoratului de Poliție Județean Buzău scoate în evidență o creștere a celor
mai multe tipuri de infracțiuni înregistrate pe raza municipiului Râmnicu Sărat.

În anul 2010, agenții Poliției Comunitare din municipiu au constatat 1748 fapte contravenționale,
sancționate cu amenzi în valoare de 212948 lei. Contravențiile cele mai frecvente au fost
încălcări ale HCL nr 140/2009 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele
privind administrarea și gospodărirea domeniului public și privat al orașului, tulburarea liniștii
publice, regimul parcărilor, activitățile de comerț, de transport, etc (Raportul de activitate al
primarului municipiului Râmnicu Sărat pentru anul 2010).
În anul 2006, infracționalitatea constatată a înregistrat o creștere la nivelul municipiului
comparativ cu anul anterior. Numărul infracțiunilor de natură judiciară au scăzut datorită
reducerii celor de vătămare corporală. O diminuare cunosc și infracțiunile contra patrimoniului și
cele din domeniul circulației rutiere. Au crescut infracționalitățile economico-financiare.
Conform datelor obținute de la Inspectoratul de Poliție Județean Buzău, în anul 2010 au crescut
din categoria infracțiunilor contra patrimoniului furturile auto, din societăți comerciale și cele din
locuințe. S-au înregistrat creșteri și la infracțiunile de mare violență și la cele economico-
financiare (cele mai multe sunt cazurile de evaziune fiscală). (Sinteza activității desfășurate de
efectivele Inspectoratului de Poliție Județean Buzău- 2006,2010)

13
Datele statistice referitoare la infracţionalitatea sesizată din unită ţile deînvă ţă mâ nt şi zona
adiacentă acestora relevă urmă toarele aspecte:

- totalul infracţiunilor sesizate în anul 2012 în unită ţile de învă ţă mâ nt şi

zoneleadiacente acestora(43)
- a înregistrat o scă dere cu 6,5% comparativ cu anul 2011;
- a crescut numă rul elevilor implicaţi în calitate de fă ptuitor,
(de la 19 la 28 (+47%) şi a scă zut numă rul elevilor victimă , de la 40 la 38 ( -5%);)
- din totalul infracţiunilor sesizate în anul 2012 în unită ţile de învă ţă mâ nt şi
zonele adiacente acestora, ponderea cea mai mare o deţin infracţiunile de furt
(79,1%).
2. Combaterea criminalită ţii
–aspecte generale (tendinţe)
din analiza macro indicatorilor înregistraţi la nivel judeţean în anul 2012,
a rezultat un trend de creştere a criminalită ţii sesizate (+11%);
 infracţionalitatea judiciară a crescut la sesizare cu 11,23%;
infracţiunile de mare violenţă au scă zut de la 26 la 19;
infracţiunile de medie violenţă au crescut la sesizare cu 15%, pe fondul
creşterii faptelor de loviri sau alte violenţe(14%),
infracţiunile contra patrimoniului au înregistrat creşteri la sesizare de
13%, pe fondul creşterii infracţiunilor de furt cu 11%;
 infracţiunile stradale au înregistrat creşteri la sesizare de 23%

Cu toate acestea, judeţul Buză u se situează mult sub media naţională în ceea ce priveşte
criminalitatea sesizată .

6. Economia Municipiului Râmnicu Sărat

6.1 Economia Municipiului Râmnicu Sărat înainte de 1989

Dezvoltarea activităților economice în orașul Râmnicu Sărat a fost stimulată de o

serie de factori geografici și istorici, cei mai importanți fiind:
a) Poziția geografică- influențează apariția și dezvoltatarea unui oraș și implicit și a
industriei, prin amplasarea față de marile unități naturale, distanța față de orașele de rang
superior, poziția față de căile de comunicație, precum și centralitatea în mediul rural. (I.
Ianoș, 1987)
b) Resursele naturale (materii prime, apă și energia), au constituit principalul element al
localizării industriei, astăzi având doar un rol facultativ, dacă există în zonă alte elemente
compensatorii (modernizarea rețelei de transport și a tehnologiilor de prelucrare, forța de
muncă ieftină și piața de desfacere apropiată). Importanța resurselor naturale variază de la
o etapă de dezvoltare economică la alta și mai ales de la o ramură industrială la alta.
Dintre resursele de subsol cu rol în apariția unor unități industriale în orașul
Râmnicu Sărat, menționăm: resursele de petrol din județul Buzău, pe baza cărora s-a
dezvoltat industria petroliferă a orașului, respectiv Rafinăria Venus, mult timp cea mai

14
importantă unitate industrială din oraș, astăzi închisă; materii prime agricole diverse
(fructe, legume), au dus la apariția industriei alimentare, ca de exemplu- Întreprinderea de
conserve din fructe și legume IPILF (mere, prune, pere, provenite în special de pe
terenurile deluroase ale comunelor Buda, Mărgăritești, Murgești, Pardoși, Topliceni,
Grebănu...).
Un alt factor important, ce trebuie avut în vedere la amplasarea unor întreprinderi
este apa. Principala resursă de apă pentru industria localității o constituie râul Râmnicu
Sărat, în lungul căruia s-a dezvoltat orașul, al doilea râu important ca mărime din județul
Buzău, după râul Buzău. Albia râului Râmnicu Sărat este bogată în materii prime pentru
construcții- pietriș, nisip.
c) Forța de muncă- a constituit și constituie un factor important de localizare a activităților
industriale, dar care și-a modificat influențele pentru atragerea unor activități industriale.
Dacă la începutul industrializării, era important aspectul cantitativ al forței de muncă, în
prezent primează cel calitativ (calificarea profesională, costul, eficiență, adaptabilitatea la
schimbarea tehnologiei).
Dezvoltarea industrială a orașului Râmnicu Sărat s-a bazat și pe existența unui
bogat potențial de forță de muncă atât din oraș cât și din localitățile rurale situate în
apropierea orașului.
68
Pentru orașul Râmnicu Sărat și spațiul său înconjurător, în toți anii, populația cu
vârstă cuprinsă între 15- 64 ani, respectiv adulții, a avut o pondere ridicată în totalul
populației, populația activă reprezintă 48% din totalul locuitorilor.
Distanțele relativ scurte față de municipiu, ce conduc la reducerea costului
transportului salariaților, la diminuarea oboselii și șoselele asfaltate, care fac ca durata de
deplasare până la locul de muncă să fie de cel mult 45 minute, iar problema locuințelor este
rezolvată, au făcut din localitățile rurale din apropierea Râmnicului, adevărate zone
furnizoare de forță de muncă pentru oraș.

d) Transporturile exercită un rol major în localizarea și dezvoltarea activităților industriale.

Dezvoltarea industrială a orașului Râmnicu Sărat este puternic influențată de marile căi de
comunicație, rutiere și feroviare, ce tranzitează orașul.
Căile ferate au fost printre primele care au atras localizarea unităților industriale
(fig.13). Se poate observa că zona industrială a orașului Râmnicu Sărat se află în imediata
apropiere a căi ferate de importanță națională- București- Buzău- Bacău- Suceava.
În ultima vreme se remarcă o continuă scădere a importanței transporturilor
feroviare, societățile comerciale și IMM-urile, apărute în oraș după 1990, preferând ca
spații de localizare apropierea de principalele căi rutiere, ce tranzitează orașul, respectiv,
magistralele naționale E 85 și DN 22 și străzile de legătură, Str. Matei Basarab; artera
formata din: Str. Bisoca – str. Unirii – str. Principele Ferdinand – str. N. Balcescu; artera
formata din: str.Victoriei – str. Tudor Vladimirescu – str.Lalelelor; artera formata din: str.
Dorobanti – b-dul. Digului…

15
Dintre unitățile industriale și socitățile comerciale cu acces direct la calea ferată,
amintim: S.C. Rafinăria Venus Oil Reg S.A., Fabrica de Ţigarete, S.C. Agricover S.A.,
S.C. Rimnicomb S.A și la șoselele naționale sau regionale: S.C. Meridian Agroind SRL,
numeroase firme de materiale de construcţii.

e) Piața de desfacere
Piața este considerată un spațiu economic, în care se desfășoară activități
economice de către agenți economici, respectiv persoanele fizice și juridice-firmele.
Pe piață se întâlnesc cererea și oferta de bunuri și servicii, ai căror purtători sunt
cumpărătorii, vânzătorii și producătorii.
Începând din anul 1991, pierderea piețelor CAER (Consiliul de Ajutor Economic
Reciproc)37- ce a impulsionat dezvoltarea industrială în orașe, dezvoltare impusă și dirijată
de politica URSS-ului, în jurul căreia gravita țara noastră, unitățile industriale ale orașului
au suferit transformări importante. După 1989, odată cu desființarea acestei piețe,
principalele probleme ale sectorului industrial local, sunt reprezentate de lipsa piețelor de
desfacere pentru produse și de lipsa de diversificare a producției industriale.
După această dată fiecare unitate industrială a încercat să-și direcționeze produsele
spre noi piețe de desfacere. Unele au reușit să se mențină competitive, ca de exemplu
societățile comerciale din domeniul industriei textile și a confecțiilor; ELARS..., altele însă
după procesul de privatizare, din lipsă de fonduri și-au redus activitatea la un nivel foarte
scăzut sau au fost închise.
Pentru a deveni competitive pe piața internă și europeană, majoritatea societăților

16
au nevoie de retehnologizare, de echipament și utilități moderne, de forță de muncă
calificată, etc. Lipsa fondurilor reprezintă principala cauză care împiedică acest lucru.
O evoluție explozivă au cunoscut-o unitățile industriei confecțiilor, unități private,
datorită muncii în regim de tip “lohn”, ce se axau pe producerea unor articole folosind
mâna de lucru necalificată sau puțin calificată, ieftină, din oraș sau din comunele din
imediata apropiere. Dintre unitățile cu profil textil, private, se remarcă: Socitatea Valconf
’92 SRL, Societatea Lazăr Impex, La Rose, Romtextil SA, Societatea Visconti, London
Fashion, Mode Prod SRL, unele având sedii și în unele comune apropiate Râmnicului,
datorită terenului și forței de muncă mai ieftine. De exemplu: Societatea Valconf ’92 SRL, avea
sediu și în comuna Valea Râmnicului, sat Oreavu; Societatea Lazăr Impex avea sediu
în comuna Ziduri, sat Ziduri. Marea majoritate a lor, produceau articole ce erau destinate
piețelor din Italia, Polonia, Ungaria.... Multe dintre ele după 1996, și-au încetat activitatea,
deoarece beneficiarii străini nu au mai considerat producția din România eficientă și s-au
îndreptat spre alte piețe, unde forța de muncă este mai ieftină. Așa s-a întâmplat cu Polonia
și Ungaria care s-au aprovizionat din Republica Moldova și Ucraina.

17
18
19
6.2.Societăți comerciale înființate după 1990

S.C. LONDON FASHION S.R.L s-a constituit în anul 2000, având un capital social
integral privat, împărțit în proporție de 50% între 2 asociați. Activitatea principală a
societății este producția de confecții textile în sistem lohn, destinate în special femeilor.
Gama de produse este foarte diversificată, în funcție de cerințele partenerului extern,
contractele de producție și vânzare fiind în special cu clienții din Anglia.
S.C. LONDON FASHION S.R.L se încadrează în categoria societăților mari, fiind
cea mai importantă în domeniu la nivel local.
Ascensiunea societății între 2000-2011 se reflectă în cifra de afaceri, venituri,
profit, stocuri și nu în ultimul rând în evoluția numărului de salariați. Pentru întreg
intervalul de activitate, numărul salariaților a crescut constant (de ≈38 ori) de la înființare
(17 angajați) până în anul 2011 (650 angajați). Criza economică globală declanșată la
nivelul anului 2008 nu a afectat societatea în studiu, numărul personalului angajat crescând
cu 37% în perioada 2008-2011. În prezent structura angajaților este următoarea: personal
TESA (14), personal auxiliar (20), muncitori direct productivi (586) și muncitori indirect
productivi (30).
Activitatea se desfășoară în imobilul dobândit de la înființare (fosta Fabrică de
mobilă S.C Morsa S.A, care după privatizare și-a stopat activitatea, desființându-se) (foto
18). Liniile de producție au fost dotate cu mașini și utilaje corespunzătoare. S.C DUDCONF
2000 S.R.L. a fost înființată în anul 2000, având ca activitate principală
fabricarea de articole de îmbrăcăminte de damă în sistem lohn. Piața de desfacere este
Europa Vestică. Numărul angajaților a crescut anual de la 26 în 2000 la 100 în 2010..
LB S.R.L, producător de confecții din anul 2000, a avut la debut un număr de 60 salariați.
A urmat o creștere a numărului de angajați până în anul 2004 ajungându-se la maximul de
107 salariați, după care trendul de evoluție a fost unul descendent. În prezent numărul
personalului este același ca la început.
S.C. ARMONI S.R.L, întreprindere mijlocie, înființată în anul 2002 cu domeniul de
activitate: fabricarea de produse textile. Numărul angajaților s-a menținut la ≈55.
S.C. SUPERMOD S.R.L. activează din anul 2003 în domeniul fabricării confecțiilor
textile destinate doamnelor. Serviciile oferite de firmă sunt în sistem lohn, producția fiind
destinată pentru Marea Britanie și Spania. În primii 5 ani de activitate numărul salariaților
a ajuns la 170. Declanșarea crizei economice din anul 2008 a generat disponibilizarea unui
număr de 70 salariați (o reducere cu 41% a numărului angajaților) până în prezent.
S.C. MOPIEL S.R.L s-a înființat în anul 1994, având ca obiect principal de activitateproducerea
și comercializarea de încălțăminte din piele în sistem lohn. Fabrica este
amplasată la ieșirea din municipiu, spre comuna Podgoria și are un număr de 55 angajați.
Până în anul 2006 numărul salariaților a înregistrat creșteri, ajungând la 113. Criza
economică declanșată la nivelul anului 2008, a impus disponibilizarea a 50% din
personalul angajat.
S.C. KREM SHOES S.R.L., înființată în anul 2000 are ca activitate principală
confecționarea de încălțăminte în sistem lohn. Numărul angajaților a înregistrat un maxim
de 54 în anul 2006 și un minim de 12 în primul an de activitate. În prezent firma are un
personal de 42 angajați tineri (media de vârstă 25 ani), care au fost calificați prin cursuri
realizate de către societate.

20
S.C. MERIDIAN AGROIND S.R.L (foto 24-25) a fost înființată în anul 1994 în partea de
nord a orașului (în spatele Unităților Militare), având ca obiect de activitate fabricarea
produselor lactate proaspete și brânzeturi. Firma a cunoscut o ascensiune rapidă. Dacă
136 inițial, activitatea de producție se desfășura în spații de fabricație restrânse, ulterior,
unitatea de producție a fost dezvoltată prin investiții noi în clădiri și utilaje, realizându-se o
structură de producție mult mai diversificată. Ascensiunea se reflectă și în numărul de
salariați, ce a crescut constant de la înființare (5 angajați) până în anul 2011 (55 angajați).
În prezent firma este într-un amplu proces de modernizare și retehnologizare.
materiale de construcții, având capital integral privat. Din momentul înființării până în
prezent societatea a cunoscut o continuă ascensiune, deținând pe raza municipiului: 5
depozite de materiale de construcții; 2 magazine de amenajări interioare, unelte și scule
pentru construcții; o stație de betoane dată în folosință în anul 2009. Din 1997 afacerea este
dezvoltată prin valorificarea pieței produselor de geam termoizolant.Numărul de salariați, ca
urmare a dezvoltării societății a cunoscut un trend ascendent după anul 1999, de la 21 salariați la
75 în prezent.
S.C AVIROM S.R.L înființată în anul 2003, oferă o gamă diversificată de produse
avicole. Numărul salariaților a variat între un minim de 22 și un maxim de 50.
S.C. MILION SERV. S.R.L. a apărut pe piață în anul 1992 având ca domeniu de
activitate întreținerea și repararea autovehiculelor. Numărul angajaților în anul 2010 a fost
de 46.
S.C. OVIPAN S.R.L este înființată relativ recent (din anul 2006) și își desfășoară activitatea în
domeniul industriei alimentare: fabricarea pâinii și a produselor de patiserie, cu un număr de 45
salariați.
Situația actuală a unităților industriale date în funcțiune <1990 (fig.40), reflect efectele negative
ale proceselor de restructurare și privatizare: restrângerea locurilor de muncă prin: diminuarea
numărului de salariați, stoparea activităților de producție, demolarea și valorificarea terenurilor
ce au aparținut întreprinderilor. O amploare mărită cunoaște sectorul privat, în special IMM-
urile.

21
7.CONCLUZII
Municipiul Râmnicu Sărat a intrat după anul 1990 într-un puternic declin economic,
asemenea tuturor orașelor mici și mijlocii ale țării. Pentru a înţelege procesele economice
actuale, pentru a le putea analiza şi pentru a găsi soluţii de remediere a problemelor
tranziţiei, este esenţială o analiză retrospectivă. Analiza cadrului socio-economic al
orașului post-comunist, a implicat corelarea cadrului economic, social și politic de la nivel
național cu dinamica activităților economice locale și evident cu efectele schimbărilor
asupra componentei spațiale, demografice, sociale și economice. Este supusă analizei și
situația actuală, „orașele prezentului se confruntă cu o nouă provocare: competitivitatea
globală” 1
Din punct de vedere administrativ, Râmnicu Sărat este un municipiu de mărime
medie, având în special o funcţie industrială şi de furnizor de servicii pentru populaţia din
zonă. Cadrul natural (relieful de câmpie şi vecinătatea cu unităţile deluroase şi montane,
prezenţa râului Râmnic, climatul local şi solurile fertile), a favorizat apariția, dezvoltarea și
evoluția orașului Râmnicu Sărat.
- În realizarea acestui studiu, a fost necesară cunoașterea de ansamblu a contextului
istoric în care a apărut și a evoluat orașul, cu accent pe urmărirea dezvoltării socialeconomice
întrucât nu se poate vorbi despre evoluția unei așezări umane fără a nu se face
referire și la moștenirea istorică a sa. Localitatea Râmnicu Sărat a fost atestată documentar
la data de 9 septembrie 1439, trecând până în prezent prin mai multe faze evolutive,
sintetizate într-un număr de șase etape, marcate de diverse particularități istorice, teritoriale
și economice. Prima perioada este cea medievală, orașul dezvoltându-se ca târg, formânduse
într-un loc de schimb al mărfurilor din zonă, hotărâtor în dezvoltarea sa fiind extinderea
activităţilor meşteşugăreşti şi intensificarea schimburilor de produse. În perioada 1800-
1848, se intensifică funcţia comercială, practicându-se şi comerţul de tranzit, localitatea
devenid un centru comercial și meșteșugăresc. Perioada 1848-Primul Război Mondial este
o etapă de modernizare a oraşului și de cristalizare a funcției industriale, când acesta
devine și reşedinţă de judeţ. Perioada interbelică s-a bazat pe consolidarea şi diversificarea
activităţilor industriale.

22
BIBLIOGRAFIE
Ianoș, I., Tălângă C. (1994), Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei
de piață, Ed. Institutul de Geografie al Academiei Române, București
Ielenicz, M., Pătru , I. (2005), România. Geografie fizică, Ed. Universitară, Bucureşti
Neacșu, M, C. (2010), Imaginea urbană, element esențial în organizarea spațiului, Ed. PRO
Universitaria,
București, p.21
Nicolescu, V; Marafet, C. (2008), Un colţ de Ţară Românească. Judeţul Slam Râmnic,
Ed. Rafet, Rm Sărat
Suditu (P.), Simona (2012) Impactul Restructurării Economice asupra Resurselor Umane din
Municipiul Râmnicu-Sărat (Teza de doctorat)

23