Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Almanahul Pădurilor

Editura "Petru Maior" Reghin

ISBN 978-606-8275-17-8

Bibliografie selectivă

Format A4, 139 file, hârtie import cretată 80 grjm 2

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin Editurii"Petru Maior}} Reghin

Copyright© 2011

EDITURA PETRU MAIOR REGHIN

Coordonator editorial: Mircea Nădăşan

Aranjament text şi grafică: Adrian Chirteş

 PĂDUREA, GÂNDACII DE SCOARŢĂ ŞI LUPII

Cu siguranţă, abordarea
prezentată încă din titlu dă
naştere la oarece întrebări
contradictorii, mai ales din partea
silvicultorilor practicanţi,
întrebări la care presupunem că
•
vor găsi şi răspunsul parcurgând
prezentul material.
"-'
Cine ar fi crezut că între gândacii de scoarţă (scolytidele) şi lupi există o oarecare
similitudine comportamentală? Atât scolytidele cât şi lupii trăiesc în pădure. Primii
atacă arborii din pădure, cei din urmă atacă mai ales mamifere ierbivore care vieţuiesc
la adăpostul pădurii. Şi totuşi, care este legătura?
Ambele grupe de vieţuitoare joacă un rol esenţial în pădure, mai ales în
ecosistemele forestiere naturale, unde, atât gândacii de scoarţă cât şi lupii acţionează
esenţial în selecţia calitativă a arborilor, respectiv a mamiferelor ierbivore (a
vânatului).
Gândacii de scoarţă colonizează în
mod curent doar arborii debilitaţi (foarte
bătrâni, doborâţi sau rupţi de vânt,
deperisaţi, atacaţi de ciuperci sau de
insecte defoliatoare, afectaţi de secete
extreme etc.), contribuind esenţial la
introducerea acestora în circuitul de
reciclare a materiei organice, dând astfel
startul procesului de descompunere a
scoarţei şi a lemnului. Lupii, pe de altă
parte, atacă în special exemplarele de
mamifere ce au o capacitate mai redusă
de a riposta (în general animalele
bolnave şi bătrâne).
Mai ales în ecosistemele naturale,
există numeroase mecanisme de
âutoreglare populaţională inter şi
' ..-iii
intraspecifice, mecanisme de o
Codrul Secular Giumalău, august 2009 ·
complexitate extraordinară şi de o

185
eficienţă netăgăduită. Aceste mecanisme reuşesc să regleze atât populaţiile de
scolytide cât şi cele de lupi, în favoarea echilibrului ecosistemului.
Astfel, chiar dacă la un moment
dat apare un dezechilibru (atacuri
puternice de gândaci de scoarţă de
exemplu) ecosistemul afectat are
suficiente resurse pentru a reveni la
starea normală: se dezvoltă în scurt
timp populaţii de insecte parazitoide
şi prădătoare, păsări, lilieci, etc.
Îndepărtându-ne oarecum de
comportamentul lupului şi
concentrându-ne pe cel al gândacilor
de scoarţă, constatăm că, totuşi în
ecosistemele forestiere antropizate (în
special pădurile cultivate),
autoreglajul nu mai funcţionează la fel
de eficient ca în pădurile naturale. De
exemplu, în molidişurile pure şi
echiene apar destul de des doborâturi
şi rupturi de vânt sau zăpadă care
Codrul Secular Giumalău, august 2009
creează premiza dezvoltării unor
populaţii foarte viguroase de scolytide (în special aparţinând genului lps.). În pinetele
instalate pe terenuri degradate se constată în ultimul timp atacuri destul de puternice
provocate de gândacii de scoarţă, exemplele putând continua. În astfel de situaţii
intervenţia omului în reglajul populaţiilor de scolytide este esenţială, el asigurând în
acest fel echilibrul ecosistemelor afectate.
Situaţia este însă mult mai bună în arboretele de amestec şi în cele pluriene
(cultivate), acestea fiind mult mai stabile atât la acţiunea destabilizatoare a diverşilor
factori abiotici şi biotici (implicit şi a gândacilor de scoarţă), stabilitate care este
confirmată şi de indicii de diversitate mult superiori celor din pădurile monospecifice
şi monoetajate.
În ultimul timp, cel puţin la noi în ţară, există presiuni din ce în ce mai mari din
partea soCietăţii asupra ecosistemelor forestiere naturale (protejate prin legislaţie),
presiuni ce constau mai ales în intenţia de a extrage arborii uscaţi pe picior din aceste
păduri, sub pretextul controlului populaţiilor de gândaci de scoarţă. Însă în majoritatea
situaţiilor, a·ceşti arbori uscaţi sunt părăsiţi de gândacii de scoarţă "periculoşi", ei
reprezentând în continuare casa a numeroase specii de vieţuitoare, multe dintre ele
dispărute deja din ecosistemele antropizate, specii a căror rol în menţinerea

186
echilibrului natural este deloc sau foarte puţin studiat. Rar se întâmplă ca sursa de
infestare cu gândaci de scoarţă a pădurilor cultivate să fie populaţiile de scolytide din
pădurile naturale.
Revenind la lup, omul a controlat
atât de mult populaţiile acestui mamifer,
încât cel puţin în Europa specia este pe
cale de dispariţie, fiind în acest moment
strict protejată prin lege. Nimeni nu a
contestat că haitele de lupi au produs
numeroase pagube de-a lungul timpului
în efectivele de animale domestice
crescute în preajma pădurilor, dar lipsa
lupului din pădurile Europei de Vest a
condus la aspecte ireparabile, cum ar fi
degenerarea populaţiilor de vânat (în
special a celor de cervide şi de căprior).
Dacă vom încerca să controlăm
populaţiile de scolytide din pădurile
naturale, vom rupe lanţul trofic din
aceste ecosisteme, riscând astfel să
asigurăm statutul de specii protejate
pentru mult mai multe specii de
vieţuitoare ce se dezvoltă doar pe lemnul
mort.
Arboret de molid instalat artificial în zona colinară
Ca oameni, avem o mare şansă în a Sucevei, uscat în urma atacului gândacilor de
asigurarea echilibrului în pădurile scoarţă (septembrie 2011)
cultivate: conducerea acestora către structuri apropiate de cele ale pădurilor naturale,
cu asigurarea condiţiilor pentru supravieţuirea şi dezvoltarea tuturor verigilor lanţului
trofic caracteristic ecosistemelor naturale. Bineînţeles că acest aspect nu este valabil
din păcate pentru culturile forestiere intensive, a căror stabilitate se poate obţine doar
prin intervenţia susţinută a omului.
În concluzie, lăsând la o parte gândacii de scoarţă şi lupn noi silvicultorii avem
printre altele, o misiune importantă: asigurarea continuităţii existenţei ecosistemelor
forestiere naturale în toată integritatea lor, indiferent de presiunile societăţii.

Dr. ing. Duduman Mihai-Leonard

187