Capitolul 3:

Concluzii cu privire la modul cum evoluează activitatea de

cadastru înRo comparativ cu celelalte țări analizate.

Problema realizării cadastrului în România, ca obligație comunitară şi

problemă de interes național, este de actualitate datorită lipsei unei
evidenţe digitale complete a tuturor imobilelor de pe cuprinsul ţării.
Rezolvarea acesteia presupune demararea unor lucrări complexe,
consumatoare de resurse economice şi de timp, scopul fiind obţinerea
planului cadastral digital.
Dezvoltările din ultimele decenii ale tehnicii, tehnologiei şi programelor de
prelucrare au influenţat pozitiv progresul din multe domenii de activitate,
printre care se încadrează şi tehnologia UAV, care a făcut un salt deosebit.
Rezultatele folosirii UAV-urilor echipate cu camere digitale performante
sunt spectaculoase, materializându-se în prima etapă în ortofotoplanuri
care pot fi exploatate în vederea obţinerii de planuri cadastrale cu o
precizie ridicată. Astfel, utilizarea cele două tehnologii, UAV şi
fotogrammetria digitală, poate veni în sprijinul programelor derulate de
ANCPI în vederea înregistării în sistemul integrat de cadastru şi carte
funciară a unui număr cât mai mare de imobile.
Din 2015, Guvernul susține cel mai important proiect al ANCPI –
Programul național de cadastru și carte funciară 2015-2023 (PNCC). 
Prin acest program, au fost eliberate pana in prezent circa 3661000 de
de carti funciare, lucrările fiind plătite din fondurile proprii ale ANCPI.
Doar in anul 2020, prin PNCCF, au fost deja înregistrate, 1051935 de
proprietati, în cadrul acestui program.
Imobile gestionate de sistemul informatic integrat de cadastru și carte funciară, la
data de 02.03.2021:

Nr. total de Provenite din procesul de

Perioada proprietăți **** înregistrare sistematică *

2005 – 2015 8.141.331 78.272

2016 1.046.697 192.606

2017 1.420.425 386.298

 2018 1.578.066 507.902

2019 2.302.160 1.249.014

2020 2.179.709 1.051.935

2021 347.531 195.229

TOTAL 17.015.919 3.661.256

reprezentând 42,54 % din 40.000.000, numărul total aproximat.(ancpi.ro)

Actualmente, în țara noastră, sistemul de evidență bazat pe cadastru şi publicitatea

imobiliară nu răspunde cerințelor comparativ cu standardele internaționale, datorită
utilizării de către acestea a unor baze de date neunitare şi incomplete. Standardele
internaţionale din domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare se referă la existenţa
unei baze de date complete şi unitare a tuturor imobilelor care să cuprindă geometria
acestora definită prin coordonate şi date descriptive. Deocamdată, la noi, nu există o astfel
de bază de date finalizată, puţine imobile având geometrie înregistrată.
La prima vedere, problema nu pare atât de complicată. Există nevoia de realizare a
cadastrului la nivel naţional (mai simplu spus a unei hărţi corecte a teritoriului şi a
proprietăţilor imobiliare) şi există specialiştii care să îl realizeze. Pentru că e vorba de
România, însă, lucrurile se complică dramatic din pricina lentoarei de acţiune a
autorităţilor statului, a nepăsării multora dintre deţinătorii de proprietăţi de a-şi pune
ordine în situaţia personală şi a nefolosirii la optima posibilitate a codului deontologic al
profesiei practicat în multe alte ţări de pe continentul european.
La nivel european există un cod profesional care spune cam aşa: Ca să poţi profesa în zona
cadastrului e nevoie de cinci ani de studii superioare, doi ani de practică şi un examen. În
al doilea rând este vorba de partea financiară a acestei activităţi. În momentul de faţă,
statul român plăteşte pentru intabularea unei proprietăţi aproximativ 10 euro. În zona
pieţei private, a lucrărilor executate prin cadastru sporadic, preţurile sunt mai mari de 100
euro. Vorbim de o diferenţă extrem de mare, care nu se mai regăseşte în nicio altă ţară
europeană.
Statul pierde într-un astfel de moment. El ar putea face mult mai uşor ordine într-o
asemenea zonă şi împreună cu o organizaţie profesională recunoscută prin lege. Din păcate,
lucrurile nu se petrec asa.
Acest aspect înseamnă pierderi economice pentru statul român. Din punct de vedere
economic, statul ar trebui să fie interesat să aibă cât mai repede cadastrul finalizat. Şi asta
deoarece, în legea 7 cadastrul e definit prin trei elemente. Unul tehnic, care înseamnă
măsurătorile topografice, parcelare cadastrală etc. O a doua componentă este cea juridică,
care înseamnă actele de proprietate care confirmă poziţia de proprietar. A treia
componentă, despre care nu vorbeşte nimeni, este cea economică.
În final, pentru ce se fac măsurători şi se colectează acte, dincolo de garanţia proprietăţii?
Pentru a se scoate nişte bani din taxarea corectă a fiecărei proprietăţi . Aici se regăseşte şi
mecanismul de refinanţare a cadastrului. Cheltuiesc în prima etapă, realizez nişte lucrări,
vin cu un sistem de impozitare aplicat corespunzător şi de acolo vor rezulta nişte fonduri
suplimentare, cu care se poate extinde cadastrul în cât mai multe localităţi. Statul ar
trebui să fie interesat să cunoască situaţia reală a proprietăţii. Cel mai slab administrator al
proprietăţilor este chiar statul. Apele nu sunt întabulate, căile ferate nu sunt întabulate,
drumurile nu sunt întabulate, adică tot ce este în patrimoniu public. Aceste bunuri sunt
cele mai vulnerabile, deoarece statul nu este suficient de riguros cu ceea ce are el în
administrare. De aceea speranţa noastră este ca statul, prin autorităţile publice respective,
să înţeleagă că are nişte răspunderi şi că o bună administrare nu se poate construi fără
cadastru. Cadastrul înseamnă harta. În Germania a fost definită poliţia pământurilor. Asta
înseamnă siguranţă, predictibilitate în investiţii, zeci şi sute de mii de procese mai puţin.
Aşadar, lucrurile acestea trebuie să se întâmple şi la noi, preferabil fără să redescoperim
din nou roata, ci prin aplicarea a ceea ce alţii fac bine.
 Prin programul elaborat de ANCPI (§ 1.4.2.2.) s-au început demersurile pentru
implementarea cadastrului pentru o serie de UAT-uri, iar în cazul localităților care nu se
încadrează în criteriile stabilite, a fost propusă realizarea cadastrului general exclusiv în
extravilanul localităților, pe sectoare cadastrale (Ordonanţa de Urgenţă 35/2016).
Această abordare diferenţiată, pentru care nu există norme clare de implementare, precum
şi lipsa unei metodologii de soluţionare a situaţiilor generate de starea de fapt a
cadastrului din ţara noastră, necesită implicarea şi folosirea noilor tehnologii (GNSS,
staţii totale, fotogrammetrie digitală) în colectarea de date geospaţiale pentru toate
imobilele de pe cuprinsul ţării.

Concluzii privind rezultatele obţinute

Realizarea planurilor cadastrale pe baza imaginilor achiziţionate cu ajutorul sistemelor
UAV implică costuri reduse, iar folosirea acestora se impune din ce în ce mai mult date fiind şi
schimbările socio-economice care au avut loc în România după 1989. În urma acestor schimbări
terenurile agricole şi forestiere au fost fragmentate foarte mult, ajungând chiar şi la până la
câteva sute de metri pătraţi pentru un imobil. În acest sens, realizarea unei evidenţe digitale,
folosind tehnici actuale de culegere a datelor geospaţiale din teren, cu ajutorul UAV-urilor
combinată cu tehnicile terestre, poate constitui o alternativă viabilă. Planurile cadastrale digitale,
ca produse finale ale acestor tehnici, realizate la scări mari şi cu precizie tot mai ridicată, sunt din
ce în ce mai folosite, asigurând atât metricitatea produsului cât şi posibilitatea folosirii în diferite
aplicaţii. Mai mult decât atât, prin folosirea acestei tehnologii se poate verifica rapid şi eficient
starea de fapt a unei anumite zone şi surprinderea modificărilor apărute în vederea actualizării
continue a planurilor cadastrale.

De citit :

https://www.economica.net/interviu-cu-seful-ancpi-procentul-suprafetei-agricole-care-nu-face-
obiectul-programului-national-de-cadastru-este-in-prezent-mai-mic-de-13prc_173879.html