Contenția animalelor de experiență

Contenția este acțiunea de limitare a mișcărilor și a mijloacelor de atac ale

unui animal. Metodele de contenție variază cu specia animalului, regiunea corporală
pe care se intervine, specificul experienței etc. Prezentăm în continuare modalitățile
de imobilizare a animalelor din principalele specii, contenția finală efectundu-se în
funcție de specificul intervenției la care este supus fiecare animal în parte.

Contenția animalelor de laborator

Broasca se comtenționează prin prinderea cu mâna de membrele posterioare

urmată de fixarea corpului în palma mâinii (fig. 1.1). Broasca nu produce leziuni prin
mușcare sau zgâriere și nu este un vector activ al transmiterii unor boli omului.

Câinele se abordează cu prudență și se contenționează prin unul din

următoarele procedee:
- prindrea cu o mână de pielea cefei;
- prinderea cu o mână a cefei și cu cealaltă mână a botului;
- legarea botului cu o fașă de tifon astfel: se efectuează un nod
deasupra nasului, se încrucișează tifonul sub mandibulă urmând efectuarea unui al
doilea nod la ceafă, înapoia urechilor (fig 1.2);
 - aplicarea botniței, în special la câinii agesivi;
- fixarea gâtului cu ajutorul unui clește de brațe lungi;

Pisica poate fi contenționată astfel:

- prinderea capului în mâini de către proprietar;
- imobilizarea prin prinderea de pielea cefei;
- legarea botului similar câinelui;
- înfășarea într-o bucată de material textil, un prosop, de exmplu;
- introducerea cu capul într-o cutie de castrat motani sau într-o cizmă.
Iepurele se prinde cu o mână de regiunea cervicală. Celeltă mână și
antebrațul se plasează sub abdomen, susținând greutatea animalului (fig 1.3). Capul
iepurelui se plasează între braț și abdomen. Iepurele se asează apoi pe masa de
operație în decubit dorsal sau ventral și se fixează pe masă, legând apoi fiecare picior
cu câte o bandă de tifon de găurile sau inelele mesei iar capul este fixat cu
dispozitivul special al mesei de operație (fig 1.4).
 Șoarecele se contenționează prinzându-l de coadă cu policele și arătătorul de
la mâna deaptă. Cu aceleași degete de la mâna stângă i se prinde pielea din regiunea
cefei (fig 1.5 a și fig 1.5 b), apoi i se fixează coada între degetul mic și palma mâinii
stângi (fig 1.5 c).

Șobolanul poate fi contenționat prinzându-l cu o pensă lungă de pielea cefei

și, apoi, cu o mână de coadă (fig 1.6). Șobolanul nu se ridică direct de coadă
deoarece musculatura cozii este puternic dezvoltată, șobolanul putându-se răsuci și
mușca.
 Cobaiul se contenționează ușor, pericolul de a mușca fiind redus. El se fixează
aplicând mâna pe spate și înconjurând gâtul cu policele și degetul mare, apoi este
ridicat și cu mâna liberă, i se susține greutatea (fig 1.7).

Hamsterul poate fi ridicat cu mâinile făcute cupă sub el (fig 1.8 a). Contenția
fermă se face prinzând animalul de pielea regiunii cervicale cu policele și degetul
arătător și fixându-i corpul cu celelalte degete ale mâinii (fig 1.8 b).

Contenția animalelor de fermă

Calul se abordează pe partea stângă, perpendicular pe suprafața spetei și cu

fața îndreptată spre capul animalului. Se efectuează o ușoară bătaie pe regiunea
spetei cu palma mâinii dispre animal, apoi cu cealaltă mână se lovește ușor latura
gâtului, avansând pe suprafața pielii până la căpăstru care se prinde de obrăzar. Apoi
cu mâna care era pe greabăn se prinde pana căpăstrului iar cealaltă mână este lăsată
liberă. Din această poziție se poate trece la contenție de pana căpăstrului și de
obrăzar sau la contenția de pana căpăstrului și de o ureche. Tot din poziția
anterioară se poate trece la aplicarea iavașalei, la contenția prin ridicarea din sprijin
a unui membru (fig 1.9) sau la conteția prin introducerea în travaliu (un cadru
metalic prin care se limitează mișcările animalului).

Vaca se contenționează prin fixarea capului sau/și prin imobilizarea

membrelor anterioare. Pentru contenția capului, vaca se abordează perpendicular
pe zona spetei, atenția fiind acordată mișcărilor capului animalului. Urmează
aplicarea palmei pe suprafața gâtului sau greabănului și prinderea cu cealaltă mînă a
cornului de aceeași parte. În același timp, îngrijitorul plasat pe partea opusă ține
animalul de lanț și de cornul de aceeași parte. Contenția poate fi continuată prin
fixarea septului nazal cu mâna sau prin aplicarea mucarniței (fig 1.10). Se poate trece
în continuare, în funcție de specificul intervenției, la contenția prin imobilizarea
membrelor posterioare. Pentru operații mai dificile bovinele sunt introduse în
travaliu, similar cabalinelor.

Oaia și capra pot fi contenționate prin următoarele procedee:

 - prinderea de urechi sau de coarne;
- prinderea de coadă și suspendarea trenului posterior urmate, în
funcție de intervențiile care eventual se preconizează;
- fixarea în decubit lateral prin ridicarea bruscă a membrelor de
aceeași parte pe sub abdomen, cu săltarea ușoară a animalului.
Porcul poate fi contenționat prin următoarele procedee:
- prinderea de urechi sau coadă;
- fixarea unui laț pe maxilar, înapoia caninilor;
- fixarea unui laț de jaret;
- imobilizarea în decubit lateral prin răsturnare ca la oaie și capră.
Găina se contenționează prin introducerea mâinii sub piept, urmată de
fixarea picioarelor. Cu cealaltă mână i se fixează aripile (fig 1.11).