Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
5. COMPORTAMENTUL ECONOMIC
5.1. Concepte şi teorii explicative ........................................................... 84
5.2. Factori de influenŃare .................................................... ...... 89
5.3. Modele şi metode de măsurare ...............................……….. 92
7. SISTEMUL ECONOMICO-SOCIAL
7.1. Rolul individului în economie şi societate ...............................…… 118
7.2. Tipologia sistemelor economice şi sociale ...............................…… 123
7.3. Economia şi societatea românească în tranziŃie ................................ 141
ANEXE
V. COMPORTAMENTUL ECONOMIC
1. DefiniŃie şi teorii explicative. Consumul reprezintă secvenŃa ultimă (ciclul fiind: producŃie,
circulaŃie, repartiŃie şi consum) a activităŃii economice, care constă în folosirea bunurilor economice
(mărfuri sau servicii) de către persoane sau stat, pentru satisfacerea trebuinŃelor lor individuale sau
colective. Dacă bunul economic este folosit pentru a produce alte bunuri, atunci consumul este
productiv, iar dacă este folosit pentru satisfacerea unor trebuinŃe personale, este consum final.
Consumul este şi un act social, deoarece reflectă tradiŃii, sisteme de valori, obişnuinŃe, ritualuri.
Autoconsumul reprezintă ceea ce consumă individul şi este produs în gospodăria proprie; în special
în zonele rurale, autoconsumul constituie un procent, uneori însemnat al consumului total al
individului sau familiei respective.
Societatea de consum. "Reprezintă un concept care simbolizează caracterul esenŃial şi
omniprezent al consumului. Poate desemna situaŃia în care indivizii ce compun societatea şi-au
cumpărat în mare măsură bunuri de folosinŃă îndelungată (televizor, telefon, autoturism, frigider),
dar şi situaŃia multiplicării acestor bunuri pentru folosinŃa individuală sau socială.
Semnele de reuşită se măsoară prin calitatea maşinii, numărul zilelor petrecute în week-end
sau pentru practicarea sporturilor de vară şi iarnă, calitatea echipamentului de vacanŃă folosit.
Consumul devine scopul ultim al vieŃii individului şi al activităŃii sistemului economico-
social. Toate elementele vieŃii cotidiene, precum şi activităŃile copiilor şi adulŃilor constituie ocazii
de consum şi se constituie în imagini publicitare, simple accesorii ale mărfurilor şi serviciilor
oferite.
Societatea de consum mai semnifică şi faptul că toŃi consumă în mare măsură, că domeniul
mărfurilor se diversifică şi circulaŃia lor se generalizează. Cluburi de întâlniri vând prietenia,
asociaŃii matrimoniale fac din căsătorie produsul acŃiunii lor. Toate actele individuale, toate
sentimentele devin mărfuri. Societatea de consum nu este deschisă decât acelora care plătesc pentru
a-şi satisface plăcerile" (J. Bremond, A. Geledan, DicŃionar economic şi social, Bucureşti, Editura
Expert, 1995, p. 85)
Modul de consum exprimă forma pe care o ia consumul într-un anumit moment al evoluŃiei
economico-sociale, Ńinând seama de resursele individuale şi sociale disponibile. Modul de consum
reprezintă şi un mod de reflectare a tradiŃiilor, obiceiurilor şi culturii unei societăŃi, într-un anumit
moment al evoluŃiei sale.
Venitul obŃinut de un individ (persoană fizică) sau de un agent economic (persoană juridică),
în urma activităŃilor economice şi sociale desfăşurate, poate să fie consumat sau economisit (o parte
din economii pot fi, apoi investite). O egalitate economică fundamentală ne spune că:
Venitul = Consum + Economisire
ÎnclinaŃia spre consum măsoară procentul din venit destinat consumului.
Elisabeta Nicorescu subliniază că soarta producŃiei este hotărâtă de consum, că nivelul şi
structura repartiŃiei influenŃează nivelul şi structura consumului, iar schimbul de mărfuri creează o
formă specifică de manifestare a trebuinŃelor populaŃiei, anume cererea de mărfuri15. După opinia
noastră, “soarta producŃiei” este influenŃată direct de capacitatea bunului economic respectiv de a
satisface în cea mai înaltă măsură necesităŃile şi trebuinŃele consumatorului, care, astfel, va prefera
să folosească, în repetate rânduri acel bun şi nu altul.
Comportamentul reprezintă, după N. Sillamy16, conduita unui subiect luat în considerare
într-un timp mediu şi într-o unitate de timp dată. Comportamentul, care depinde atât de individ cât
şi de mediu, are întotdeuna un sens. El corespunde căutării unei soluŃii sau unui obiect susceptibil să
reducă tensiunile şi să satisfacă trebuinŃele individului. După H. Pieron, comportamentul
desemnează modul de a fi şi de a acŃiona al omului, reprezentând o manifestare obiectivă a întregii
activităŃi umane.
Comportamentul consumatorului reprezintă un ansamblu de atitudini care au ca scop
satisfacerea – în cel mai înalt grad - a necesităŃilor şi trebuinŃelor individului în cauză. După Ph.
Kotler comportamentul consumatorului corespunde ieşirilor unui sistem ale cărui intrări sunt:
situaŃia economică generală, calitatea bunului economic (produs sau serviciu), utilitatea acestuia,
prezentarea, probabilitatea de alegere, tradiŃiile, obiceiurile şi cultura individului respectiv. Oamenii
se deosebesc între ei după sex, vârstă, ocupaŃie, mod de viaŃă, ceea ce le determină idei, sentimente,
emoŃii, deprinderi diferite, deci comportamente de consumatori diferite.
Publicul consumator reprezintă totalitatea persoanelor care posedă gusturi şi preferinŃe
comune pentru anumite bunuri economice, pe care le cumpără în vederea consumului. PreferinŃa
pentru anumite mărfuri sau servicii se modifică în funcŃie de acŃiunea unor factori de influenŃare a
achiziŃionării acestora şi de nivelul de satisfacere a trebuinŃelor fiecărui individ, membru al
publicului.
După Paul Popescu-Neveanu, comportamentul economic al consumatorului reprezintă actele
şi hotărârile consumatorului privind utilizarea veniturilor pentru diferite cumpărături curente, bunuri
de uz îndelungat sau economii, precum şi în legătură cu atitudinile acestuia.
2. Factorii de influenŃare pot fi clasificaŃi astfel:
- factori biologici: sex, vârstă, rasă;
- factori economici: veniturile individuale, preŃurile bunurilor, modul de dezvoltare al economiei,
modul de consum;
- factori psihologici: afectivitate, nivel al gusturilor, sensibilităŃilor, preferinŃelor şi trebuinŃelor,
temperament şi caracter;
- factori sociali: număr de membri ai familiei, număr de copii, mediu de provenienŃă, mod de viaŃă;
- factori profesionali: ocupaŃie/profesie, condiŃiile de exercitare;
- factori spirituali: tradiŃii, obiceiuri, cultură, religie.
Fiecare din aceşti factori comportă o analiză separată, iar unii dintre ei o discuŃie specială.
De exemplu, persoanele de sex feminin se caracterizează prin afectivitate pronunŃată, sensibilitate şi
participare sufletească, receptivitate şi preocupare sporită în actul alegerii şi cumpărării unui bun
economic.
În funcŃie de temperament, consumatorul poate fi un:
tip slab, visător, corespunzător temperamentului melancolic;
tip puternic, neechilibrat, corespunzător temperamentului coleric;
tip echilibrat, inert, corespunzător temperamentului flegmatic;
tipul echilibrat, mobil corespunzător temperamentului sanguinic.
Având în vedere, trăsăturile pozitive sau negative de caracter, Elisabeta Nicorescu17
desprinde următoarele categorii de consumatori:
• consumatorul atotştiutor, care nu pierde vreo ocazie de a-şi etala cunoştinŃele, are multă
încredere în competenŃa sa şi nu suportă să fie contrazis;
• consumatorul dificil, este pretenŃios, se hotărăşte greu, descoperă tot timpul defecte ale
mărfurilor şi serviciilor, are reacŃii negative la argumentele vânzătorului;
• consumatorul econom, care apreciază bunul economic dorit şi se hotărăşte să-l cumpere
după o îndelungată chibzuinŃă;
• consumatorul timid, care nu are curajul să-şi manifeste micile sale dorinŃe şi se simte
jenat dacă i se acordă prea multă atenŃie la achiziŃionarea unei mărfi;
• consumatorul entuziast, care admiră în mod nejustificat produsele şi laudă exagerat
mărfurile şi serviciile solicitate;
• consumatorul impulsiv, ce ia decizii fără o judecată prealabilă, având în vedere numai
anumite trăsături ale mărfii sau serviciului (marca, aspectul estetic etc.);
• consumatorul grăbit, care nu are răbdare şi i se pare mereu că servirea este prea lentă, iar
dacă este nevoit să se aşeze la rând, renunŃă;
• consumatorul nemulŃumit, care nu este satisfăcut de nici un serviciu sau produs;
• consumatorul nedecis, care nu ştie ce anume să aleagă şi apelează la recomandarea
vânzătorului;
• consumatorul ideal este cel ce are un scop precis, ştie bine ce doreşte, vrea să fie servit
repede şi dă indicaŃii scurte şi precise în legătură cu bunul solicitat.
Determinante esenŃiale ale variabilelor exogene, nevoile sociale reprezintă ansamblul
cerinŃelor sau trebuinŃelor de consum productiv sau neproductiv al unităŃilor economice, instituŃiilor
şi populaŃiei
3. Modele şi metode de măsurare. Investigarea fenomenelor şi proceselor economice şi sociale se
concentrează pe două direcŃii principale:
studierea ofertei de bunuri de consum, precum şi a fenomenelor sociale, prin intermediul
unor metode de măsurare cantitativă şi constatativă;
cercetarea cererii de bunuri de consum şi a omului ca fiinŃă socială, prin intermediul
unor metode de măsurare calitativă şi proiectivă.
După Elisabeta Nicorescu18, cercetarea calitativă, respectiv cercetarea motivaŃională se
concentrează asupra cunoaşterii cât mai adâncite a răspunsurilor la întrebări fundamentale, precum:
de ce?, pentru ce?, cum?, în ce măsură? A răspunde la aceste întrebări echivalează cu “a explica”
sau “a înŃelege” mecanismele care se desfăşoară în psihicul consumatorului sau al cetăŃeanului ca
fiinŃă socială; a găsi înlănŃuirile necesare şi legăturile cauză-efect, care sunt determinate de existenŃa
anumitor nevoi ce impun decizii constituite în scopuri pentru consumator.
Cercetarea de tip calitativ, motivaŃional şi proiectiv poate răspunde la întrebările de mai sus,
propunând măsurile pentru construcŃia feed-back-ului necesar şi depăşind astfel măsurarea
cantitativă şi pur constatativă. Rezultatele cercetărilor de tip motivaŃional au permis construirea
unor scheme şi modele ale comportamentului consumatorului, care descriu procesele
comportamentale în funcŃie de acŃiunea unor stimuli.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
TESTE DE AUTOEVALUARE
2. Fapt social:
a) nu este orice mod de a acŃiona, fixat sau nu, susceptibil de a exercita asupra individului o
constrângere exterioară (Emile Durkheim);
b) poate fi considerat ca un lucru, este exterior conştiinŃei noastre;
c) are un efect coercitiv asupra omului.
6. În 1895, un psiholog francez clasic, Gustave Le Bon, punea bazele teoriei despre
comportamentul social, în lucrarea sa:
a) Psihologia mulŃimilor;
b) Psihologia socio-economică, una din primele lucrări de psihologie socială;
c) una din cele două lucrări a fost tradusă abia după cca. 100 de ani la noi.
8. Etnologia reprezintă:
a) sociologia altor culturi, adică modul de configurare a structurii sociale;
b) regulile de comportament social, modul de a produce şi de a repartiza bunurile,
obiceiurile, miturile, instituŃiile sociale esenŃiale, structura puterii etc.;
c) psihologia aplicată popoarele celor mai diverse de pe mapamond.