Omul Evului Mediu

Context istoric

Evul Mediu este perioada delimitatã, în general, de istorici, între

sfârºitul Antichitãþii, marcat de cãderea Imperiului Roman de Apus
(476), ºi începutul Renaºterii (secolele al XIV-lea sau al XV-lea, în
funcþie de contextul istoric ºi geografic). Una din datele general
acceptate care delimiteazã sfârºitul Evului Mediu este cãderea
Imperiului Roman de Rãsãrit – cucerirea Constantinopolului de cãtre
turci în anul 1453. Termenul de Ev Mediu (ev de mijloc) a fost creat de
umaniºtii secolului al XV-lea, care vedeau în aceastã epocã o perioadã
de tranziþie, dar ºi de decadenþã, de la înflorirea Antichitãþii
greco-latine pânã la ceea ce ei considerau a fi reînvierea acesteia, adicã
Renaºterea. Umaniºtii caracterizau arta acestei perioade (pe care o
socoteau barbarã, pentru cã era atât de îndepãrtatã de modelele antice)
cu termenul, peiorativ la origine, de goticã (de la numele goþilor).
Clasicismul francez ºi Iluminismul au avut aceeaºi perspectivã
negativã faþã de Evul Mediu, pe care însã romantismul l-a redescoperit,
ajungând chiar sã-l idealizeze.
Date fiind marile diferenþe dintre popoarele lumii în ceea ce
priveºte evoluþia culturii ºi a civilizaþiei, termenul de Ev Mediu este
valabil numai pentru occidentul Europei, iar conceptul de om medieval
se referã la tipul uman dezvoltat în aceastã perioadã. În Evul Mediu
încep sã se formeze popoarele europene moderne, aflate într-un proces
de confruntare politicã ºi religioasã, dar ºi de important dialog cultural
cu civilizaþii din afara Europei, mai cu seamã cea islamicã.
Subdiviziunile cronologice ale Evului Mediu general acceptate sunt:
Evul Mediu timpuriu (secolele al VI-lea-al X-lea), dezvoltat (secolele al
XI-lea-al XIII-lea) ºi târziu (secolele al XIV-lea-al XV-lea).
Dupã distrugerea Romei de cãtre vizigoþii conduºi de Alaric, în
410, climatul politic ºi social se altereazã în mod masiv ºi ireversibil ºi
Europa traverseazã câteva secole de relativã barbarie socialã ºi politicã.
În absenþa forþei de coeziune reprezentate de Imperiul Roman care
dominase cea mai mare parte a regiunii vreme de secole ºi traversatã de
triburi barbare, Europa se fãrâmiþeazã în numeroase terito-
rii, frecvent angajate în conflicte cu vecinii. În aceste
condiþii, realizãrile Imperiului Roman, de la agricultura
eficientã, la formidabila infrastructurã, reprezentatã de
reþele de drumuri ºi apeducte, sunt rapid abandonate. Odatã
cu ele, decade puternic ºi viaþa culturalã ºi artisticã, în
afara unei scurte perioade de relativã înflorire la curtea
împãratului Carol cel Mare (aºa-numita „Renaºtere
carolingianã”). Evul Mediu timpuriu se terminã însã în
jurul anului 1000, dupã care urmeazã o perioadã de mare
înflorire, mai cu seamã între secolele al XII-lea ºi al XIII-
lea, marcatã de rafinament artistic ºi inovaþie politicã.
Aceasta este perioada când oraºele încep sã se dezvolte, Mãnãstirea în stil gotic de pe Muntele
comerþul înfloreºte ºi apar noi categorii sociale; cum ar fi Saint-Michel
comercianþii. (secolele al XIII-lea-al XVI-lea)

41

Catedrala din Ulm (clopotniþa)
Înaltã de peste 160 m a fost cea
mai înaltã construcþie din
Europa pânã în anul 1908
Can Grande della Scala
(1291-1329), senior al Veronei,
care l-a gãzduit pe Dante în Exil.
Gerburg
(Domul din Naumburg)
42
Trãsãturi
Evul Mediu este o perioadã profund religioasã. Influenþa Bisericii
Catolice în Europa occidentalã ºi cantralã (de altfel singurul factor de
coeziune socialã realã al perioadei) se face simiþitã la toate nivelele, de la
politicã, la viaþa socialã ºi la manifestãri artistice. Dupã cum aratã istoricul
francez Jacques Le Goff, omul teologiei medievale este conceput ca o
mizã în lupta dintre Bine ºi Rãu, dintre Dumnezeu ºi Satana. De aici, se
dezvoltã douã viziuni asupra omului: omul cãlãtor, pe pãmânt ºi pe dru-
mul mântuirii, pelerinul ºi cruciatul, ºi omul ca penitent, deci omul care
pãtimeºte pentru pãcatele sale. Omul medieval este o unitate conflictualã
între trup ºi suflet. Dar la acestea se adaugã spiritul ºi inima, ataºatã ideii
de dragoste ºi opusã capului. În concepþia medievalã, corpul omenesc este
ºi imaginea metaforicã a societãþii, capul reprezentându-l pe conducãtor
(rege sau papã), iar picioarele, pe meºteºugari ºi þãrani.
Omul Evului Mediu trãieºte în fapt într-o lume cu nivele multiple
ºi interconectate în care dimensiunea spiritualã este în permanenþã
prezentã în lumea materialã. „Citirea” acestui nivel metafizic, adesea
disimulat, este una dintre preocupãrile centrale ale culturii medievale,
mai cu seamã a teologiei ºi filozofiei. Nu este astfel de mirare cã figura
de stil favoritã a perioadei este alegoria: o naraþiune cu dublã cheie, în
care sensul literal al acþiunii este dublat de un nivel secundar simbolic ºi
mult mai important. Din acest punct de vedere, se poate spune cã întreaga
lume medievalã este perceputã ca alegorie: acþiunile planului sensibil, ale
realitãþii sunt în permanenþã „citite” ºi „decodificate” ca o reflexie a
ordinii divine. Teologia ºi filozofia rafineazã la maxim, în timpul Evului
Mediu dezvoltat, acest sistem alegoric, introducând patru nivele de
interpretare pentru textele biblice: literal sau istoric (elementele
naraþiunii, aºa cum sunt prezentate în text, fãrã nicio interpretare),
tipologic sau alegoric (în care evenimentele din Vechiul Testament sunt
citite ca o reflexie ºi anticipare ale celor din Noul Testament), moral sau
tropologic (în care naraþiunea este cititã pentru a identifica precepte
morale pentru conduita de zi cu zi) ºi anagogic (în care evenimentele
narate reflectã viitorul, mai cu seamã Judecata de Apoi). Sistemul acesta
se va dovedi deosebit de popular ºi va fi extins rapid dincolo de teologie:
Dante însuºi îl va pune la baza Divinei Comedii ºi-l va comenta pe larg
în Scrisoarea cãtre Can Grande della Scala.
Cele trei centre ale vieþii medievale sunt mãnãstirea, castelul ºi, mai
târziu, oraºul. În mãnãstiri se creeazã o bogatã literaturã religioasã, se
decoreazã manuscrise cu miniaturi rafinate, se scriu tratate de teologie ºi
de filozofie, dar se pãstreazã ºi se copiazã de asemenea ºi texte antice. Tot
aici se dezvoltã ºi cel mai important curent filozofic al perioadei:
scolastica. Bazatã în principal pe filozofia lui Aristotel (redescoperitã,
dupã o perioadã de obscuritate, ºi prin intermediul filozofilor ºi savanþilor
arabi), scolastica încearcã sã uneascã raþiunea ºi credinþa. Deºi acceptã
existenþa unor adevãruri revelate (accesibile doar prin intermediul
credinþei), scolastica recunoaºte ºi importanþa deosebitã a raþiunii umane,
pe care o vede ca aptitudinea naturalã, înnãscutã prin care omul
interpreteazã lumea sensibilã. Exponentul cel mai de seamã al scolasticii
ºi creatorul uneia din cele mai importante opere filozofice ale epocii este
cãlugãrul dominican Toma d’Aquino (1225-1274), devenit ulterior sfânt
al bisericii catolice, autor al lucrãrii Summa theologica.
 În castele au luat naºtere trei forme esenþiale ale literaturii
medievale: poemele eroice (cântece de gestã), romanele cavalereºti ºi
poezia trubadurilor. Poemele eroice sunt creaþii epice ample, în versuri,
care slãvesc vitejia unor eroi excepþionali din vremurile rãzboinice, mai
cu seamã din perioada Evului Mediu timpuriu, îmbinând aspectele
istorice ºi legendare, precum în Cântecul Nibelungilor, Cântecul lui
Roland sau Cântecul Cidului. Începând cu secolul al XII-lea, într-o
perioadã de rafinare a vieþii sociale, literatura se deschide spre
sentimente ºi forme de expresie mai variate ºi mai delicate în raport cu
caracterul aproape exclusiv rãzboinic ºi forma sobrã, adesea rudi-
mentarã, a poemelor eroice.
Apare astfel idealul cavaleresc (fãrã fricã ºi fãrã patã), ce se
caracterizeazã prin vitejie, simþ al onoarei, urmãrirea unui scop nobil ºi
mãreþ, cultul unei doamne pentru care eroul trece prin cele mai grele
încercãri. În aceste romane, sentimentul pur ºi delicat al iubirii între-
geºte personalitatea cavalerului. Asemenea caracteristici se întâlnesc,
Miniaturã dintr-un Evangheliar
de exemplu, în romanele lui Chrétien de Troyes, Cavalerul Lancelot,
irlandez, secolul al VIII-lea,
Yvain sau Cavalerul cu leul, Perceval. Acestui ideal îi corespund reprezentându-l pe Sfântul
cavalerii Mesei Rotunde, vasalii regelui Arthur (Lancelot, Perceval, Marcu înconjurat de simbolurile
Tristan ºi alþii), care înfruntã primejdii ºi trec prin întâmplãri fantastice celor patru evangheliºti
spre a-ºi cuceri iubita sau spre a dobândi Graalul. Diferite atât de
epopeea medievalã, cât ºi de romanul modern, romanele cavalereºti
sunt ample povestiri în versuri. Ele au circulat, cu personaje ºi motive
asemãnãtoare, în Franþa, Anglia ºi Germania, fiind extraordinar de
populare, mai cu seamã cele ce aveau ca subiect aventurile Regelui
Arthur ºi ale cavalerilor Mesei Rotunde. Mai târziu, odatã cu apariþia
tiparului, prelucrãrile romanelor cavalereºti cunosc o deosebitã rãs- Graal sau Sfântul Graal –
pândire ºi un mare succes de public. Ecouri ale lor întâlnim în opere Pocalul în care Iosif din Arimateia
a strâns sângele lui Isus curs din
literare ca Divina comedie a lui Dante (unde, în episodul Francescãi da
rana fãcutã de lancea ostaºului
Rimini, este amintit cavalerul Lancelot) sau Don Quijote de Cervantes roman. În secolele al XII-lea ºi al
(care le satirizeazã exagerãrile). XIII-lea, Graalul este un simbol
Iubirea curteneascã, manifestatã în romanele cavalereºti capãtã spiritual, eroii romanelor cava-
expresie ºi în lirica trubadurilor. Trubadurii erau poeþi ºi cântãreþi, care lereºti pornind în cãutarea sa, ca
compuneau versurile în franceza meridionalã ºi le cântau cu simbol al cãutãrii perfecþiunii inte-
acompaniament muzical la castelele regale ºi nobiliare. Ei puteau fi rioare.
uneori cavaleri, nobili ºi chiar regi, spre deosebire de jongleri, care
îndeplineau un rol asemãnãtor în mediile populare. Echivalentul
trubadurului se numea în Franþa de nord, truver, iar în Germania,
Minnesänger (germ. Minne – iubire; germ. Sänger – cântãreþ). Apãrutã
în sudul Franþei, în regiunea Provenþei, lirica trubadurilor se rãspân-
deºte rapid în tot occidentul Europei. Principala temã a acestei lirici o
constituie dragostea, sub forma de adorare ºi de slujire a unei femei
nobile, cu toatã ardoarea virtuþilor cavalereºti: statornicia, fidelitatea,
cuviinþa, onoarea. În Italia, poezia ºcolii siciliene ºi cea a dulcelui stil
nou (dolce stil nuovo), care l-a influenþat ºi pe Dante, prezintã carac-
teristicile generale ale poeziei trubadurilor.
Genurile literare care se vor dezvolta în oraºe, în Evul Mediu târziu,
sunt genul dramatic ºi genul alegorico-didactic. Rupând, în mare mãsu-
rã, legãtura cu tradiþiile teatrului antic, Evul Mediu creeazã noi modalitãþi
ale textului ºi ale spectacolului dramatic. Acestea sunt teatrul misteriilor,
cu caracter religios ºi cu subiecte predominant biblice, miracolele (cu su-
biecte laice, deznodãmântul datorându-se intervenþiei divine) ºi farsele, Împãrtãºania cavalerului
comedii cu intrigã simplã, de inspiraþie popularã ºi cu caracter satiric. În (Catedrala din Reims)

43

Dansul Amantului (centru) cu
Fericirea (stânga) ºi Curtoazia
(dreapta)
Ilustaþie la Romanul Trandafirului
ceea ce priveºte genul alegorico-didactic, preferinþa literaturii medievale
pentru simboluri ºi alegorii cu caracter moralizator s-a concretizat în
fabliaux (un fel de snoave, conþinând o anumitã învãþãturã). O menþiune
aparte meritã cele douã naraþiuni alegorice de mari dimensiuni Romanul
lui Renart (care conþine diverse istorii cu caracter de fabulã unde
personajele sunt animale cu trãsãturi umane), precum ºi Romanul
trandafirului (care unificã prin intermediul poveºtii Amantului care do-
reºte sã obþinã Roza, adicã dragostea doamnei sale, multe dintre temele
literare ºi filozofice legate de iubirea curteneascã).
Arta medievalã este dominatã de arhitectura goticã ºi miniaturã.
Primei i se datoreazã, începând cu Evul Mediu dezvoltat, spectaculoasele
catederale care dominau multe dintre oraºele europene. De dimensiuni
imense (construcþia lor întinzându-se uneori de-a lungul a câteva ge-
neraþii), acestea sunt dominate de arcade ºi sunt frecvent decorate cu
sculpturi de un mare rafinament. Rolul miniaturii era sã ilustreze ma-
nuscrise. Miniaturile medievale ating încetul cu încetul un extraordinar
rafinament artistic, care combinã un anume hieratism (mai ales în repre-
zentarea corpului uman) cu un deosebit simþ al culorii ºi compoziþiei.
Abia cãtre sfârºitul Evului Mediu pictori ca Giotto descoperã
perspectiva, marcând astfel începuturile Renaºterii.

Figuri importante ale Evului Mediu

Franþa
• Chrétien de Troyes (cca 1135-cca 1190) –
poet francez, autor de romane cavalereºti, precum
Erec ºi Enide, Cavalerul Lancelot, Perceval.
• Marie de France (1154-1189) – poetã
francezã autoarea unor lais-uri – mici poeme
narative sau lirice în versuri.
• Christine de Pisan (cca 1365-cca 1430) –
poetã francezã, autoare de liricã curteneascã.
• Charles d’Orléans (1394-1465) – prinþ ºi poet
francez, autor de liricã curteneascã
Germania
• Wolfram von Eschenbach (cca 1170-cca 1220)
– poet german, autor al romanului cavaleresc
Parzival
• Walther von der Vogelweide (cca 1170-cca
1230) – poet de limbã germanã, cel mai important
reprezentant al liricii germane medievale
Anglia
• Geoffrey Chaucer (cca 1340-1400) – unul
dintre cei mai importanþi poeþi englezi, autor al unui
ciclu de povestiri în versuri, intitulat Povestirile din
Canterbury
• Thomas Malory (1408-1471) – scriitor
englez, autor al unei importante sinteze în prozã a
naraþiunilor arthuriene, Moartea lui Arthur
• Duns Scotus (cca. 1266-1308) – filozof
scolastic
Italia
• Giotto di Bondone (1266-1337) – pictor
italian, precursor al Renaºterii considerat a fi
introdus perspectiva în picturã
• Cimabue (Cenni di Pepo, zis) (înainte de
1272-dupã 1301) – pictor italian, exponent al Evului
Mediu târziu
Lumea islamicã
• Averroes (Abu al-Walid ibn Ruchd) (1126-
1198) – filozof arab, autor a numeroase comentarii
ale operei lui Aristotel ºi extraordinar de influent
pentru dezvoltarea scolasticii. Dante îl pleaseazã în
Limb, printre pãgânii virtuoºi.
• Avicenna (Ibn Sina) (980-1037) – savant,
filozof ºi medic persan. Sistemul sãu medical, bazat
pe medicina anticã greacã a lui Hippocrate ºi Galen
a fost extrem de influent în universitãþile europene
din secolul al XII-lea pânã în al XVII-lea. Filozofia
sa a fost ºi ea apreciatã de scolastici.

44
 Dante Alighieri
DIVINA COMEDIE

PUNCTE DE REPER
Structura Divinei comedii. Dante ºi-a intitulat capodopera
Comedia. Divinã a fost numitã de Giovanni Boccaccio, unul dintre
primii ei comentatori.
Termenul comedia însemna, în Evul Mediu, o scriere cu un
început trist, dar cu deznodãmânt fericit, spre deosebire de tragedie. De
asemenea, comedia desemna o creaþie în limba italianã, ºi nu în latinã,
care era pe atunci limba învãþaþilor. Stilul unei comedii era astfel
accesibil unui public mult mai larg.
Divina comedie prezintã cãlãtoria lui Dante prin Infern, unde sunt
pedepsiþi pãcãtoºii dupã moarte, prin Purgatoriu, zona în care, potrivit
credinþei catolice, se purificã sufletele celor morþi în stare de har, dar
care n-au atins încã perfecþiunea, ºi prin Paradis, tãrâmul spiritelor
fericite ale virtuoºilor. Prin Infern ºi Purgatoriu, Dante este condus de
umbra lui Vergiliu, poetul latin preþuit în Evul Mediu ºi care prezentase
ºi el o cãlãtorie în Infern, cea a eroului Enea din epopeea Eneida. În
Paradis, Dante este ghidat de sufletul Beatricei.
Simetria impresionantã este una dintre calitãþile Divinei comedii. Dante Alighieri (1265-
Cele trei cantice (Infernul, Purgatoriul ºi Paradisul) au un numãr 1321), cel mai mare poet al Italiei
ºi una dintre gloriile literaturii
aproape egal de versuri ºi fiecare este împãrþitã în 33 de cânturi, scrise universale, s-a nãscut la Florenþa.
în terþine (strofe de câte trei versuri). Existenþa unui prim cânt, cu Vasta culturã pe care a acu-
caracter de prolog, face ca numãrul total al cânturilor din Divina mulat-o tânãrul Dante prin studii ºi
comedie sã fie o sutã. Toate cele trei cantice sfârºesc cu cuvântul stele: cãlãtorii este reflectatã în creaþia
ieºirãm iar cãtre lumini ºi stele (Infernul, XXXIV, 139), curat ºi sa. La nouã ani s-a îndrãgostit de
o fatã de vârsta lui, Beatrice
dornic de-a urca la stele (Purgatoriul, XXXIII, 145), iubirea ce roteºte Portinari, pe care o va iubi înflã-
sori ºi stele (Paradisul, XXXIII, 145)1. cãrat ºi pur pânã la moartea tim-
Fiecare dintre cele trei tãrâmuri este constituit din zece pãrþi: purie a acesteia ºi dincolo de ea,
câmpia întunecatã ºi cele nouã cercuri în care se chinuiesc pãcãtoºii (In- închinându-i creaþii precum Viaþa
fernul), þãrmul mãrii, coasta muntelui, cele ºapte brâne ale acestuia ºi nouã (culegere de sonete cu co-
mentarii în prozã ale autorului
grãdina paradisului pãmântesc din vârful muntelui (Purgatoriul), cele însuºi) sau, mai ales, Divina
nouã ceruri mobile, concentrice, ºi Empireul, cerul fix (Paradisul). comedie.
Dominã deci numerele simbolice trei, nouã, numãrul zece În timpul lui Dante, Florenþa
(considerat în Evul Mediu ca simbol al perfecþiunii) ºi multiplii lor. era sfâºiatã de lupte interne între
guelfi, partizanii Papei, ºi ghibelini,
partizanii Imperiului Romano-Ger-
Sensurile poemului. Dante însuºi a stabilit cele patru sensuri în man. Preluând puterea, guelfii s-
care poate fi interpretatã creaþia sa, sensuri pe care poetica medievalã au împãrþit ºi ei în douã partide:
le prelua din modul de lecturã a Bibliei: negrii, care susþineau amestecul
• Sensul literal, aparent, conform cãruia Dante cãlãtoreºte într-o Papei în conducerea cetãþii, ºi
albii, care apãrau independenþa
sãptãmânã din anul 1300 prin cele trei tãrâmuri ale lumii de dincolo de
Florenþei. Dante fãcea parte dintre
moarte. albi ºi s-a numãrat în 1300 printre
• Sensul alegoric se referã la purificarea sufletului poetului prin conducãtorii cetãþii (priori). Exilat
coborârea în Infern, urcarea pe muntele Purgatoriului ºi atingerea celui în 1302 de adversarii sãi, poetul
ºi-a petrecut tot restul vieþii de-
1 Cifra romanã reprezintã numãrul cântului, iar cifra arabã, numãrul versului.

45
parte de Florenþa, pe care o iubea
cu patimã, ºi a pribegit prin mai
toate þinuturile cu grai italienesc. A
murit la Ravenna, în 1321.
În afarã de Viaþa nouã ºi de
Divina comedie, a mai scris
tratatele Ospãþul, Despre limba
vulgarã (în apãrarea utilizãrii în
scris a limbii populare, dialectul
toscan) ºi Despre monarhie.
Canticã – parte componentã
a unui poem epic de mari dimensi-
uni, formatã din mai multe cânturi.
Ptolemeu (cca 100-cca 170),
matematician geograf ºi astronom
grec.
Mormintele de foc în care se chinuiesc ereticii
Ilustraþie la Infernul de Sandro Botticelli
46
mai înalt cer al Paradisului. Alegoria apare din primul cânt al poemului,
în care Dante, la mijlocul vieþii sale (la vârsta de 35 de ani), ieºind
dintr-o pãdure întunecoasã (ce simbolizeazã o crizã moralã, o viaþã
pãcãtoasã), este împiedicat sã ajungã la lumina care i se aratã pe creasta
unui deal de trei fiare care îl ameninþã: o panterã, un leu ºi o lupoaicã,
simbolizând lãcomia, respectiv violenþa ºi viclenia. Din acest impas îl
salveazã mai întâi un misterios ogar, apoi Vergiliu, simbol al raþiunii,
mântuirea supremã realizându-se sub îndrumarea Beatricei, care
simbolizeazã iubirea purã ºi superioarã. Dante atrage atenþia în chiar
textul poemului asupra sensului alegoric pe care acesta îl conþine: O,
voi ce teferi v-aþi nãscut la minte,/ cãtaþi cu sârg ce tâlc ascund de
gloatã,/ sub tainic vãl, ciudatele-mi cuvinte. (Infernul, IX, 61-63)
• Sensul moral depãºeºte cazul particular al lui Dante ºi indicã o
linie de conduitã pentru toþi oamenii, care se pot salva de o viaþã
nedemnã prin raþiune ºi iubire.
• Sensul anagogic (suprasensul) se referã la condiþia umanitãþii pe
cale de a ieºi dintr-o epocã însângeratã de rãzboaie ºi umbritã de
dezbinãri prin unirea în cadrul unui imperiu care ar reprezenta o
restaurare a Imperiului Roman. În acest sens este ales ca ghid Vergiliu,
poetul care îl cântase pe Enea, strãmoºul romanilor, ºi slãvise în per-
soana lui August epoca de maximã înflorire a imperiului.
Divina comedie – sintezã medievalã ºi deschidere spre
Renaºtere.
Opera lui Dante este consideratã cea mai grandioasã enciclopedie
poeticã a Evului Mediu. Impresionanta culturã a autorului Divinei co-
medii a sintetizat în acestã creaþie un tezaur de cunoºtinþe ale vremii din
cele mai variate domenii: astronomia – deºi limitatã la concepþia lui
Ptolemeu, care punea Pãmântul în centrul universului – îi permite lui
Dante sã precizeze poziþia planetelor, determinând exact timpul cãlãto-
riei sale; geografia (cunoscutã în bunã parte din cãlãtorii) îi oferã date
referitoare nu numai la Italia, pe care o cunoºtea temeinic în varietatea
provinciilor sale, ci ºi la alte þãri, în limitele lumii cunoscute de euro-
penii acelei epoci dinaintea marilor descoperiri geografice. De aseme-
nea, cunoºtinþele de istorie populeazã opera lui Dante cu numeroase
personalitãþi ale Antichitãþii ºi ale Evului Mediu.
Ca o prefigurare a Renaºterii, omul apare plenar în personajele
bine individualizate ºi fremãtând de viaþã ale Divinei comedii. Omul
dantesc este stãpânit de pasiuni care trec dincolo de
moarte, dispreþuind-o ºi chiar negând-o; iubirea dintre
Francesca da Rimini ºi Paolo Malatesta, demnitatea
umanã a lui Farinata degli Uberti, setea de cunoaºtere a
lui Ulise.
Un alt semn precursor al Renaºterii este
pãtrunderea naturii în opera lui Dante, ca ºi în aceea a
contemporanului sãu, pictorul Giotto. Peisajele cele mai
diverse, vãzute în diferite anotimpuri, imaginile florilor
ºi ale animalelor îmbogãþesc Divina comedie.
Dante face legãtura dintre cultura medievalã ºi cea
renascentistã ºi prin admiraþia pe care o aratã figurilor de
seamã ale Antichitãþii greco-romane: poeþi (Vergiliu,
Homer, Horaþiu, Ovidiu), filozofi (Platon, Aristotel),
eroi (Hector, Enea) ºi conducãtori de popoare (Cezar),
pe care îi pune alãturi de personajele biblice; pe
Traian, de exemplu, îl aºazã în Paradis pentru spiritul
sãu de dreptate, popularizat de o legendã medievalã.
Infernul. Motivul cãlãtoriei în Infern a unui om
care, în viaþã fiind, strãbate lumea morþilor, are o în-
delungatã tradiþie în mitologie ºi în literaturã. În
miturile Greciei antice, cãlãtoresc în þinutul zeului
Hades personaje precum Hercule sau Orfeu. În
literaturã, eroul homeric Odiseu (Ulise) ºi Enea, din
epopeea Eneida de Vergiliu, iau contact cu tãrâmul
morþilor. Tratarea acestui motiv de cãtre Dante exce- Harta Infernului desenatã de pictorul renascentist
leazã prin bogãþia ºi varietatea imaginaþiei, prin Botticelli
impresia puternicã pe care o lasã personajele ºi prin
arta expresiei poetice.
În viziunea lui Dante, Infernul are forma unei pâlnii sãpate în pã-
mânt ºi care se îngusteazã pe mãsurã ce cobori în ea. Pe pereþii ei sunt
terase în formã de amfiteatru, cercurile în care sunt pedepsiþi damnaþii,
dupã gravitatea pãcatelor (de la cele uºoare la cele mai grele). În vesti-
bulul Infernului se aflã ºovãielnicii, iar în primul cerc, Limbul, marii
poeþi ºi filozofi ai Antichitãþii, care nu aveau altã vinã decât aceea de a
nu fi cunoscut creºtinismul ºi nici altã pedeapsã decât imposibilitatea
de a-l contempla pe Dumnezeu. În cel de-al doilea cerc se aflã desfrâ-
naþii, într-al treilea, lacomii, într-al patrulea, avarii ºi risipitorii, într-al
cincilea, mânioºii, într-al ºaselea, ereticii, într-al ºaptelea, violenþii ºi
cãmãtarii. În vãile cercului al optulea se chinuiesc seducãtorii, clericii
corupþi, ghicitorii, delapidatorii, ipocriþii, hoþii, sfãtuitorii de rele, dez-
binãtorii ºi falsificatorii, iar în cercul al nouãlea, cel mai adânc, trã-
dãtorii.
Cei sortiþi Infernului sunt supuºi unor chinuri îngrozitoare: ereticii
se zvârcolesc în morminte de foc, violenþii sunt scufundaþi într-un râu
de sânge clocotitor, ghicitorii ºi vrãjitorii au capul întors cu faþa spre
spate, ipocriþii sunt îmbrãcaþi în mantale aurite pe dinafarã, dar umplute
cu plumb pe dinãuntru, iar trãdãtorii stau într-un lac îngheþat.
În acest cadru fantastic apar personaje
prezentate cu o mare artã de a fixa în câteva
trãsãturi, într-o atitudine, într-un gest, în câteva
cuvinte, dimensiunile monumentale ale unei
personalitãþi, evocând povestea unei vieþi. Aceste
personaje întruchipeazã figuri reprezentative
pentru ultima perioadã a Evului Mediu.

Francesca da Rimini ºi Paolo Malatesta

Ilustraþie de William Blake

47

Thomas Babington Macaulay
(1800-1859), istoric ºi om politic
britanic.
Portretul lui Dante
Sandro Botticelli
Francesca da Rimini ºi Paolo
Malatesta citeau împreunã, din
romanul despre Lancelot, pagina
în care se povesteºte cum acest
vestit cavaler al romanelor Mesei
rotunde a fost cuprins de dragoste
puternicã pentru regina Ginevra,
soþia regelui Arthur. Fragmentul la
care Francesca face aluzie este
urmãtorul: Doamnã, spune Galle-
hault, acuma se cuvine sã faceþi
începutul, sã-l sãrutaþi înaintea
mea, ca început de adevãratã
iubire. Atunci se dau la o parte
surâzând ºi se fac cã se sfãtuiesc:
ºi regina vede cã el nu îndrãzneºte
ºi-l ia de bãrbie ºi-l sãrutã lung...
48
ÎNAINTE DE TEXT
1. Divina comedie este, fãrã comparaþii, cea mai mare operã de
imaginaþie care a apãrut dupã poemele lui Homer. (T.B. Macaulay)
2. Comparã portretul lui Dante de Sandro Botticelli cu portretul
literar realizat de Giovanni Boccaccio:
A fost, aºadar, acest poet al nostru de staturã mijlocie, ºi, dupã ce
ajunsese la o vârstã maturã, mergea puþin încovoiat, ºi mersul lui era
solemn ºi liniºtit, totdeauna îmbrãcat în postavuri discrete ºi în acele
haine care erau potrivite cu maturitatea sa. Chipul lui era prelung ºi
nasul acvilin, iar ochii mai mult mari decât mici, fãlcile mari, iar buza
era împinsã deasupra celei de sus; ºi culoarea era brunã, iar [...]
pãrul, negru ºi des, ºi totdeauna chipul îi era melancolic ºi gânditor...
(Giovanni Boccaccio, Viaþa lui Dante)
Cântul V
[Episodul Francesca da Rimini
În al doilea cerc al Infernului, sufletele pãcãtoºilor din dragoste
sunt purtate fãrã odihnã de un vânt nãprasnic. Aici, Dante o întâlneºte
pe Francesca da Rimini ºi îi cere sã-i spunã povestea ei ºi a lui Paolo
Malatesta, care o însoþeºte fãrã sã vorbeascã. Astfel, poetul aflã cã
Francesca fusese mãritatã cu Gianciotto Malatesta, seniorul din Rimini,
un om diform, fiind pãcãlitã cã soþul ei va fi Paolo, frumosul frate al
lui Gianciotto. Îndrãgostindu-se de Paolo, Francesca va fi ucisã de
Gianciotto împreunã cu iubitul ei.]
25 Simþeam acum vuind ca o pãdure
scrâºnit ºi geamãt strânse dimpreunã,
ce se roteau prin tainiþele sure,
28 pe unde-n veci nici soare nu-i, nici lunã
ºi-ntreg vãzduhu-ntãrâtat tresare
ºi muge surd ca marea pe furtunã.
31 Drãcescul iureº care-n veci nu moare
pe morþi îi poartã-n voia lui, orbeºte,
ºi crunt îi zbate-n apriga vâltoare.
34 Iar când vântoasa-i smulge ºi-o porneºte,
þâºnesc strigãri ºi vaier lung pe vale
ºi blesteme spre cel ce zãmisleºte.
37 Vãzui atunci cã pe-astã cruntã cale
sunt osândiþi cei ce-au robit în gând
puterea minþii poftelor carnale.
40 ªi cum pe-aripi se lasã rând pe rând
fugind de toamnã pãsãri cãlãtoare,
la fel ºi ei se lasã duºi de vânt,
43 în sus, în jos, de-a valma, fãrã stare,
ºi-n veci sunt puºi sã se-nfãºoare-n caier
ºi-n veci sortiþi sã geamã ºi sã zboare.
46 ªi cum cocorii-ºi cântã jalea-n vaier
ºi stolul lor o dârã lungã-nscrie,
la fel vãzui venind plângând prin aer
49 Un ºir prelung purtat de vijelie
ºi-am întrebat: „Maestre, cine-s oare
cei osândiþi de noaptea plumburie ?” [...]
79 Abia-i împinse-n preajma noastrã vântul
ºi-am zis: „Grãiþi, de nu vã-mpinge zorul,
o, inimi frânte, ºi vi-e dat cuvântul”,
82 Precum hulubii, când îi mânã dorul
de cuibul dulce,-ntind aripi uºoare
ºi-aceeaºi vrere le grãbeºte zborul,
85 aºa ºi ei spre noi, din ceata-n care Francesca da Rimini
Ilustraþie de Gustave Doré
Didona stã, prin iureºu-nvrãjbit,
atâta foc pusesem în strigare. 85 Din ceata – Din grupul în
88 „O, suflet bun ºi nobil ce-ai trudit fruntea cãruia se afla Didona, regi-
na Cartaginei, care se sinucisese
s-ajungi aici, noi ce pãmântu-odatã
fiind pãrãsitã de iubitul ei Enea.
cu-al nostru sânge-n lume-am înroºit, Cei doi sunt eroi ai epopeii lui
91 De nu ne-ar fi vrãjmaº cerescul tatã, Vergiliu, Eneida.
noi l-am ruga sã-þi deie moarte-uºoarã,
cãci milã ai de soarta ce ni-e datã.
94 De vrei s-asculþi povestea noastrã amarã 96 Pânã ce vântul – Pentru
ori sã ne-ntrebi, te-om asculta ºi-om spune, satisfacerea dorinþei lui Dante,
pânã ce vântul nu se-ndeamnã iarã. uraganul s-a oprit.
97 Cetatea-n care m-am nãscut pe lume 97 Cetatea – Ravenna.
pe þãrm adastã unde Padul moare 98 Pe þãrm – Pe þãrmul Mãrii
Adriatice în care se varsã fluviul
cu-ai sãi, ºi apa ºi-o revarsã-n spume. Pad, cu afluenþii sãi.
100 Iubirea care-n cei aleºi tresare
îl prinse-n mreji cu-a mea fãpturã, moartã 102 Aluzie la moartea
în chip ce ºi-azi, când mi-amintesc, mã doare. violentã a celor douã personaje.
103 Iubirea care pe iubiþi nu-i iartã 103 Iubirea care – Conform
concepþiei medievale asupra
de chipu-i drag, pe veci m-a-nlãnþuit, dragostei, dupã care oricine este
încât, cum vezi, nu-i chin sã ne despartã. iubit nu poate sã nu iubeascã la
106 Iubirea aceeaºi moarte ne-a sortit: rândul lui.
strãfund de iad pe ucigaº l-aºteaptã”.
Astfel grãi. ªi cum ºedeam mâhnit 107 Strãfund de iad –
Groapa (bolgia) trãdãtorilor, aflatã
109 de-a lor osândã tãlmãcitã-n faptã, în strãfundul Infernului ºi numitã
lãsai obrazu-n jos, cãtre pãmânt, Caina. Aici sunt pedepsiþi aceia
pân’ce Virgil’ „Ce ai?” rosti în ºoaptã. care ºi-au trãdat rudele. Numele
112 Târziu, când glasu-mi se rosti-n cuvânt: bolgiei vine de la Cain, personajul
„o, câte vise ºi ce dor de viaþã biblic, care l-a ucis pe fratele sãu,
Abel.
i-a-mpins, grãii, pe-aceºtia spre mormânt!”
115 ªi-ntors spre ei: „Francesca, am spus, pe faþã
mi-aºterne lacrimi dorul tãu ºi chinul;
ci spune-mi tu, pe când eraþi în viaþã
118 ºi încã dulce vã era suspinul,
cum de v-aþi prins în mreaja de ispite
ºi dragostei i-aþi cunoscut veninul?”

49

124 Domnul tãu – Vergiliu,
care-l pune pe Enea sã spunã
Didonei, atunci când aceasta îl
roagã sã-i povesteascã în-
tâmplãrile sale dupã cãderea
Troiei: O, reginã, tu îmi porunceºti
sã reînnoiesc durerea de nespus.
138 Galeot – Gallehault
(Galeot) a fost acela care a
îndemnat-o pe regina Ginevra sã-l
sãrute pe Lancelot, tot aºa cum
cartea ºi autorul ei au fost mij-
locitori de iubire între ea ºi Paolo.
140 Cellalt – Paolo Malates-
ta, martorul mut al dramaticei con-
fesiuni.
142 Cãzui – Versul dantesc
a devenit celebru prin armonia lui:
Caddi come corpo morto cade.
Roza divinã, Empireul, înconjurat de cetele
îngerilor
Ilustraþie de Gustave Doré
(figurile din prim-plan sunt Dante ºi Beatrice)
50
121 „Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite
decât – rãspunse-n lacrimi ºi pãli –
sã-þi aminteºti de clipe fericite.
124 ªi-o ºtie domnul tãu. Dar de mã-mbii
sã-þi spun dorinþa cum ne-a-nvins treptat,
suspin ºi grai rostind voi împleti.
127 Citeam odatã cum l-a subjugat
pe cavalerul Lancelot iubirea;
singuri eram ºi fãrã de pãcat.
130 Adesea-n tainã ne-am surprins privirea
ºi-acelaºi gând obrajii ne-a pãlit;
ci-un singur vers ne-a biruit simþirea.
133 Când am citit cum zâmbetul râvnit
i-l sãruta pe gurã Lancelot,
acesta ce mi-e-n veci nedespãrþit
136 mã sãrutã ºi-un freamãt era tot;
de-atunci nicicând n-am mai citit nainte
cãci pentru noi fu cartea Galeot”.
139 ªi-n timp ce unul se rostea-n cuvinte,
cellalt plângea astfel încât, dovadã
cã-mi frânse mila, grai ºi simþãminte,
142 cãzui cum numai morþii pot sã cadã.
(traducere de Eta Boeriu)
EXPLORAREA TEXTULUI
simþeam acum vuind ca o pãdure...
1. Identificã, în text, comparaþiile care plasticizeazã
imaginea stolului de suflete ale pãcãtoºilor din dragoste,
purtate de vânt.
2. Precizeazã dacã, în versurile 25-36, predominã
imaginile vizuale sau auditive ºi explicã, în context, aceastã
predominare.
3. Indicã imaginea artisticã prin care Francesca îi
precizeazã lui Dante locul ei de provenienþã.
4. Rezumã împrejurãrile în care au murit Francesca ºi
Paolo.
5. Dante stãpâneºte magistral arta concentrãrii ºi a
sugerãrii: Francesca nu-ºi evocã întreaga poveste, ci numai
episodul de maximã intensitate în care cei doi au devenit
conºtienþi de dragostea lor, iar fericirea iubirii împãrtãºite
este atât de mare, încât nu poate fi exprimatã prin cuvinte,
ci doar sugeratã. Exemplificã aceste afirmaþii cu versuri din
fragmentul reprodus mai sus.
 EVALUARE CURENTÃ
APLICAÞII

1. Identificã, în versurile 25-49, comparaþiile ºi comentea-

zã-le.
2. Explicã perifraza din versurile 38-39 cei ce-au robit în
gând/ puterea minþii poftelor carnale.
3. Întrucât, în Infern, nu este permis sã se pronunþe numele
lui Dumnezeu, Dante foloseºte diferite perifraze pentru a-L
desemna. Indicã sintagma care se referã la El în intervalul dintre
versurile 88-93.
4. Exprimã-þi opinia în legãturã cu afirmaþia lui Dante
conform cãreia nu existã durere mai mare decât aceea provocatã
de amintirea vremurilor fericite atunci când te apasã nenorocirea
(Nu-i chin mai mare-n vremi nenorocite/ decât [...]/ sã-þi aminteºti
de clipe fericite). Eºti de acord cu aceastã afirmaþie sau cu aceea a
filozofului antic grec Epicur, dupã care amintirea trecutului fericit
ne consoleazã în nenorocire? Organizaþi, în clasã, o dezbatere pe
aceastã temã.
5. Elaboreazã un eseu de circa douã pagini în care sã prezinþi
arta lui Dante în a evoca povestea de dragoste dintre Francesca ºi Dante ºi Virgiliu discutã cu un mânios
(Purgatoriul, Cântul XVI)
Paolo, prin referire la versurile 127-142. Ilustraþie de Gustave Doré
În redactarea eseului vei avea în vedere urmãtoarele repere:
- împrejurãrile în care s-a nãscut iubirea dintre cele douã
personaje;
- rolul romanului cavaleresc în declanºarea primului gest de iubire
dintre cei doi;
- modul în care Francesca se referã la Paolo;
- raportul dintre naraþiunea Francescãi ºi atitudinea lui Dante faþã
de ea ºi de Paolo;
- figurile de stil ºi procedeele care caracterizeazã arta lui
Dante.

6. Comparã versurile 25-51 din traducerea de mai sus

aparþinând Etei Boeriu cu traducerea mai veche a lui George
Coºbuc, reprodusã în continuare. Urmãreºte, în aceastã
comparaþie, lexicul utilizat, topica, figurile de stil ºi versificaþia:

25 Acu’ncepui s-aud acele toate

urlãri de-aici ºi-amar fui strãbãtut
de multul plâns ce tristul neam îl scoate.
28 Era-ntr-un loc de-orice luminã mult,
ce muge-aºa ca marea-ntãrâtatã
când largul ei de volburã-i bãtut.
31 Vârtej drãcesc ce nu mai stã vreodatã,
ia morþi de-a valma-n furia lui cu sine,
sã-i zguduie-nvârtindu-i ºi sã-i zbatã.
34 Iar când simt furia volburei ce vine Dante ºi Virgiliu privind chinurile des-
cum plâng atunci, cum urlã toþi în vale, frânaþilor (Purgatoriul, Cântul XXV)
ºi-azvârl blestem puterilor divine! Ilustraþie de Gustave Doré

51
 37 ªtiui cã ãstor chinuri infernale
supuºi sunt cei ce-având plãcerea þel
fac mintea roabã poftelor carnale.
40 Cum grauri ia ºi-al toamnei vânt cu el
pe mii de-aripi mulþimea lor zbãtutã,
pe-aceºti miºei, cumplitul vânt astfel
43 ºi-n jos ºi-n sus ºi-aici ºi-acolo-i mutã,
ºi nu mai pot sã spere-n veci încai
nu stare-n loc, ci caznã mai scãzutã! –
46 ªi cum îºi plâng cocorii tristul lai
când fac pe drum coloane-ndelungate,
aºa vedeam cã vin cu mare vai
49 ºi-aceste umbre de vârtej purtate;
ºi-am zis: „Maestre, cine-au fost acei
pe care-astfel ãst negru-amurg îi bate?”

DINCOLO DE TEXT

În împãrãþia morþilor, simþi pentru prima oarã viaþa lumii

moderne. [...] Fiecare dintre aceºtia [eroii lui Dante] se aflã într-o
stare de extremã pasiune. Sentimentele, împinse pânã la culme,
idealizeazã ºi mãresc obiectele. Totul este colosal ºi totul este na-
tural. Iar în mijloc se înalþã dominator Dante, cel mai infernal,
nobil, crud, sarcastic, rãzbunãtor, feroce; cu înaltul sãu sentiment
moral, cu al sãu cult al mãreþiei ºi al ºtiinþei, chiar când acestea
se aflã vinovate, cu dispreþul sãu pentru tot ce este laº ºi josnic,
sus, deasupra gloatei fãrã numãr; atât de ingenios în rãzbunãri,
atât de elocvent în invective.
Figurile acestea mari, rigide ºi epice pe piedestalul lor, ca
niºte statui, îl aºteaptã pe artistul care sã le ia de mânã, sã le
arunce în vâltoarea vieþii ºi sã facã din ele fiinþe dramatice. Dar
artistul acesta nu a fost un italian: a fost Shakespeare.
(Francesco de Sanctis, Istoria literaturii italiene)

1. Ilustreazã sintagma extremã pasiune, referindu-te la

Dante, Virgiliu ºi trufaºii purtând
poveri enorme (Purgatoriul, Cântul XII)
Ilustraþie de Gustave Doré
drama Francescãi ºi la atitudinea ei.
2. Indicã douã-trei creaþii din literatura românã sau
universalã, în care comportamentul eroilor sã poatã fi calificat
prin sintagma extremã pasiune.
3. Justificã-þi oral opþiunea pentru una dintre aceste creaþii,
în faþa colegilor.

52
 François Villon
BALADA DOAMNELOR DIN ALTE VREMURI

PUNCTE DE REPER

Balada lui Villon ilustreazã un motiv al literaturii universale

denumit ubi sunt (din enunþul în limba latinã Ubi sunt qui ante nos
fuerunt?, în traducere: Unde sunt cei care au trãit înaintea noastrã?),
variantã a motivului fortuna labilis (soarta schimbãtoare), meditaþie
melancolicã asupra caracterului efemer a tot ce este pãmântesc.
Ubi sunt era un topos frecvent al autorilor medievali care trãiau
cu acuitate sentimentul tragic al trecerii iremediabile a timpului.

ÎNAINTE DE TEXT

Prezintã exemple de opere, din literatura românã ºi universalã, în

care apare motivul fortuna labilis.
Portretul lui François
Villon, în ediþia princeps a
baladelor sale
Pe ce meleaguri, unde mi-s François Villon (cca. 1431-
romana Flora, cald încânt, dupã 1463), unul dintre cei mai
Archipiada ºi Thais importanþi poeþi francezi din Evul
Mediu, a fost un student cu o viaþã
ce-s vere bune prin orând? agitatã, ameninþat chiar cu spân-
Echò ducând orice cuvânt zurãtoarea, dispãrut din Paris în
spre larg, în zvoanã murmuratã, 1463 ºi mort la o datã ºi în îm-
frumoasã coz? Dar unde sunt prejurãri necunoscute. Villon era un
zãpezile de altãdatã? pseudonim, adevãratul sãu nume
fiind François de Montcorbier sau
François des Loges.
Unde-i mintoasa Heloïs Villon frecventa lumea rãufã-
de dragul cui, scopit ºi-nfrânt, cãtorilor, dar ºi rafinatele concur-
Pierre Esbaillart, la Sainct-Denis, suri de poezie de la castelul din
purtã monahicesc vestmânt? Blois al lui Charles d’Orléans, el
însuºi un mare poet.
ªi unde-i doamna ce mormânt Operele lui Villon, Micul
fãcu din Sena-nvolburatã testament, Marele testament ºi
lui Buridan? Dar unde sunt baladele ce le-au fost adãugate
zãpezile de altãdatã? (Balada doamnelor din alte
vremuri, Balada domnilor din
alte vremuri, Balada împotriva
ªi Doamna Blanche – un crin deschis – duºmanilor Franþei, Epitaf în
neîntrecutã-n caldu-i cânt, chip de baladã..., cunoscut sub
Lungana Berthe, Bietris, Allys, titlul de Balada spânzuraþilor)
sau Harembourges în Mayne tronând? oferã o imagine viu conturatã a
vieþii din Parisul celei de-a doua
ªi Jehanne ce în Rouen s-a frânt
jumãtãþi a secolului al XV-lea, cu
pe-un rug în flãcãri? Prea Curatã, tipurile lui specifice. Dar principala
unde-s acum?... Dar unde sunt valoare a creaþiei lui Villon constã
zãpezile de altãdatã? în caracterul ei de autenticã ºi

53
tulburãtoare confesiune a omului
medieval, oscilând între o viaþã de
plãceri ºi un ideal de înaltã spiri-
tualitate, pe fundalul unui puternic
sentiment al morþii.
Imperiul Florei
Picturã de Nicolas Poussin
(1594-1665)
54
Închinare:
Pe unde-s, Doamne, ºi de când,
nu cãuta! Cheia-i pãstratã
în versul meu; dar unde sunt
zãpezile de altãdatã?
(traducere de N. Chirica)
DICÞIONAR
Topos – imagine stereotipã, cliºeu, loc comun, structurã invariabilã
utilizatã intenþionat într-un text; el apare în diverse opere, pãstrând
întotdeauna aceeaºi semnificaþie ºi aceeaºi funcþie
Vere bune prin orând – vere primare
Frumoasã coz – foarte frumoasã
Monahicesc vestmânt – strai de cãlugãr
Flora – Curtezanã care a lãsat moºtenire poporului roman mari bo-
gãþii ºi în cinstea cãreia au fost instituite sãrbãtorile numite Floralii.
Acest nume a fost purtat ºi de o curtezanã menþionatã de poetul satiric
latin Juvenal.
Archipiada – Alcibiade, general atenian (cca 450-404 î.H.)
Thaïs – curtezanã grecoaicã din Egipt (secolul IV), care s-a izolat de
lume dupã ce a fost convertitã la creºtinism de Sfântul Pafnutie
Echò – nimfã îndrãgostitã de Narcis; îndureratã de indiferenþa aces-
tuia, s-a transformat în stanã de piatrã, rãmânându-i vie numai vocea
Heloïs – nobilã parizianã din secolul al XII-lea, nepoata canonicului
Fulbert, care, descoperind dragostea dintre ea ºi Esbaillart, a obligat-o
sã se cãlugãreascã. Fiind foarte inteligentã (mintoasa) ºi învãþatã, ea a
devenit stareþã.
Pierre Esbaillart sau Abélard (1079-1142), poet, filozof ºi teolog fran-
cez. S-a cãlugãrit dupã ce a fost pedepsit de canonicul Fulbert pentru cã
se îndrãgostise de nepoata sa, Heloïs ºi se cãsãtorise în secret cu ea.
Jean Buridan (cca 1300-dupã 1358), filozof francez, care, conform
unei legende, ar fi fost iubit ºi apoi ucis de Margareta de Bourbon, soþia
regelui Ludovic al X-lea
Blanche – probabil Blanche de Castilia, reginã a Franþei în secolul al
XIII-lea, soþia lui Ludovic al VIII-lea ºi mamã a regelui Ludovic al
IX-lea, cel Sfânt
Lungana Berthe – de fapt, Berthe cea cu Piciorul Mare, legendara
mamã a lui Carol cel Mare
Jehanne – Jeanne d’Arc (1412-1431), eroinã, în Rãzboiul de O Sutã
de Ani, a luptelor împotriva englezilor, care au luat-o prizonierã ºi,
acuzând-o de erezie, au ars-o pe rug la Rouen
EXPLORAREA TEXTULUI
1. În accepþia medievalã, balada era o poezie cu formã fixã,
compusã din trei strofe a câte opt versuri (octave) ºi un catren final
conceput ca o dedicaþie (Închinare). Fiecare dintre cele patru strofe se
încheia cu un refren. Precizeazã, sub forma unei comparaþii, accepþia
modernã a termenului baladã.
2. Explicã efectul artistic pe care îl creeazã enumerarea
personajelor feminine istorice ºi legendare, precum ºi frecvenþa
interogaþiilor poetice.
3. Comenteazã sensul refrenului: Dar unde sunt/ zãpezile de
altãdatã?.
4. Forma originalã, în limba francezã, a acestui celebru refren
este: Mais où sont les neiges d’antan? Cuvântul antan are la origine
sintagma din limba latinã ante annum (anul dinainte, anul trecut). În
limba românã existã urmãtorii termeni expresivi, de origine latinã, ar-
haici, populari ºi regionali, care exprimã raporturile temporale cu anul
prezent: estimp (reg.) – în acest an (din lat. istum tempus); an (pop.) –
anul trecut, acum un an; (precedat de mai) acum câþiva ani (din lat. Testamentul lui Villon
anno); anþãrþ (reg.) – acum doi ani (din lat. anno tertio). Scrie enunþuri Manuscris din secolul al XV-lea
în care sã integrezi termenii estimp, an ºi anþãrt.
5. Villon evocã personaje din Antichitate ºi din Evul Mediu, unele
foarte apropiate în timp de el, aºa cum este Jeanne d’Arc. Tradiþia
anticã este însã pãstratã destul de aproximativ în Evul Mediu, în
comparaþie cu precizia eruditã a umaniºtilor Renaºterii. Un exemplu în
acest sens este personajul care apare în balada lui Villon sub numele de
Archipiada, aºadar ca personaj feminin. În realitate este vorba de o
deformare a numelui Alcibiade, general atenian, discipolul lui Socrate.
Aceastã greºealã provine din ignoranþa unui copist sau a unui
comentator medieval al textelor antice.
Într-o scriere pierdutã, Aristotel spune, dupã relatarea lui
Boethius [...]: „Dacã oamenii ar avea ochii lui Linceu ºi ar putea
vedea printre ziduri, ei ar zãri ºi prin corpul minunat al lui Alcibiade
mãruntaiele dezgustãtoare.”
Ernst Robert Curtius
(Ernst Robert Curtius, Literatura europeanã ºi Evul Mediu (1886-1956), istoric ºi critic literar
latin) german, autor al studiilor Balzac,
Comentatorul medieval, neºtiind cine a fost Alcibiade, a consi- Proust, Literatura europeanã ºi
derat cã aceastã formulã nu se putea referi decât la o femeie frumoasã. Evul Mediu latin.

Motivul ubi sunt, variantã a motivului fortuna labilis, apare în poezia

românã cultã încã de la începuturile ei. Astfel cronicarul Miron Costin
(1633-1691) scrie poemul Viiaþa lumii, probabil sub influenþa studiilor
umaniste de la colegiul din Bar (Polonia):

VIIAÞA LUMII

de Miron Costin
(fragmente)

Trece veacul desfrânat, trec ani cu

A lumii cânt cu jale cumplitã viiaþa,
Cu griji ºi primejdii, cum ieste ºi aþa
Prea subþire ºi-n scurtã vreme
trãitoare
O, lume hicleanã, lume înºãlãtoare,
Trec zilele ca umbra, ca umbra de
varã;
Cele ce trec nu mai vin, nici sã-ntorc
iarã.
roatã,
Fug vremile ca umbra ºi nici o poartã
A le opri nu poate. Trec toate prãvãlite
Lucrurile lumii ºi mai mult cumplite.
ªi ca apa în cursul sãu cum nu sã
opreºte,
Aºa cursul al lumii nu sã conteneºte.
Fum ºi umbrã sunt toate, visuri ºi Viiaþa lumii de Miron Costin
pãrere. Manuscris din secolul al XVIII-lea

55
 Ce nu petrece lumea ºi-n ce nu-i
cãdere ? [...]
Unde-s ai lumii împãraþi, unde ieste
Xerxes,
Alixandru Machidon, unde-i Artaxers,
Avgust, Pompei ºi Chesar? Ei au luat
lume,
Pre toþi i-au stins cu vremea, ca pre
niºte spume.

EVALUARE CURENTÃ
APLICAÞII

1. Elaboreazã un eseu de douã-trei pagini în care sã urmãreºti

circulaþia motivului ubi sunt (fortuna labilis) la François Villon ºi
Miron Costin, pe baza textelor din manual.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere urmãtoarele repere:
• semnificaþia motivului;
• personajele prin care este ilustrat;
• epocile diferite în care au fost scrise cele douã texte;
• mijloacele artistice utilizate de fiecare poet.
2. Traducãtorii în limba românã au dat diferite versiuni refrenului
baladei lui Villon. Comparã câteva dintre ele, arãtând pe care o preferi
ºi argumentându-þi preferinþa:
- Dar unde sunt/ zãpezile de altãdatã? (N. Chirica)
- Dar unde-s marile ninsori? (Dan Botta)
- Dar unde-i neaua de mai an? (Romulus Vulpescu)
- Unde-i omãtul din alt an? (Ionela Manolescu)
Încearcã sã dai o variantã proprie acestui refren. Comparã, de
asemenea, variantele de titlu date baladei de traducãtorii menþionaþi ºi
alege-o pe aceea care îþi place mai mult. Motiveazã-þi opþiunea.
- Balada doamnelor din alte vremuri (N. Chirica)
- Balada doamnelor de altãdatã (Dan Botta)
- Baladã a doamnelor din vremea de-odinioarã (Romulus
Vulpescu)
- Balada doamnelor de pe timpuri (Ionela Manolescu)

DINCOLO DE TEXT

François [Villon] e un mare poet.

[...] Cel mai om dintre poeþi e pungaºul
din cartea de faþã, om pãtimaº, om
aiurit, om hârþuit, bãtut, un lup de om.
Funia spânzurãtorii a trecut de mai
multe ori, gata sã-l înºfece, ºi de mai
multe ori l-a izbit nodul ei peste buze.
(Tudor Arghezi, Prefaþã la volumul de
versuri de François Villon)
Pentru a înþelege mai bine apre-
cierea lui Tudor Arghezi, ar fi util sã
citeºti întregul volum de Balade al lui
François Villon.
Castelul Chinon, unde a poposit Jeanne d’Arc

56
 STUDIU DE CAZ
Idealul cavaleresc în roman ºi în poezia trubadurilor

PREMISÃ. DEFINIREA PROBLEMEI

Înlocuind marile poeme epice (Cântecul Nibelungilor, Cântecul

lui Roland), romanul cavaleresc aduce, în secolul al XII-lea, o nouã
scarã de valori ºi o nouã viziune asupra iubirii. Suprema valoare nu mai
constã în vitejia rãzboinicã ºi în fidelitatea vasalului faþã de nobilul sãu
suzeran, ci în idealul cavalerului rãtãcitor, pedepsind nedreptatea ºi
ajutându-i pe cei nenorociþi, credincios lui Dumnezeu ºi unei doamne
cãreia ºi-a dãruit iubirea ºi cãreia îi închinã toate victoriile sale.
Cavalerul urmãreºte, în ciuda oricãror obstacole, perfecþionarea
spiritualã, simbolizatã de Sfântul Graal.
În romanele cavalereºti, iubirea este adesea asociatã cu moartea,
fiind prezentatã ca un destin inexorabil. ªi în poezia trubadurilor,
dragostea este închinatã unei doamne idealizate (de obicei nenumitã,
din discreþie, sau chiar necunoscutã), faþã de care îndrãgostitul se
comportã ca un vasal faþã de suzeranul sãu, manifestând umilinþã,
lealitate ºi obedienþã. Importantã, în lirica trubadurilor, nu este
împlinirea dragostei, ci dorinþa, asociatã cu suferinþa provocatã de
aºteptare, depãrtare ori de indiferenþa sau refuzul doamnei. Sentimentul
este contradictoriu, o dulce otravã, ca dulcea jale din poezia
eminescianã. Pentru trubaduri, ca ºi pentru eroii romanelor cavalereºti,
dragostea devine o forþã moralã, un izvor, o sursã a virtuþilor
cavalereºti; a vitejiei, a onoarei, a generozitãþii ºi a comportamentului
curtenitor (Ovidiu Drimba, Istoria culturii ºi civilizaþiei).
Eseistul elveþian Denis de Rougemont (1906-1985) considerã cã
fascinaþia exercitatã de romanul Tristan se naºte din asocierea dintre
dragoste ºi moarte, specificã romanului cavaleresc ºi poeziei
trubadurilor.
Orfanul Tristan fusese trimis de unchiul sãu, regele Marc, sã i-o
aducã de soþie din Irlanda pe frumoasa Isolda. Mama acesteia îi
pregãtise o bãuturã fermecatã, pe care s-o bea în noaptea nunþii
împreunã cu Marc, deoarece aceasta îi va lega pânã la moarte, cu o
dragoste mai presus de fire. Pe drum, din greºealã, Tristan ºi Isolda
beau împreunã din acest elixir ºi se îndrãgostesc unul de altul. Iubirea
lor înfruntã grele ºi numeroase obstacole, pânã când moartea îi va uni.
Despre trubadurul provensal Jaufre Rudel, prinþ de Blaye, se
cunoaºte numai legenda conform cãreia, îndrãgostindu-se de prinþesa
din Tripoli fãrã sã o fi vãzut vreodatã, s-a fãcut cruciat numai spre a
ajunge la ea, dar s-a îmbolnãvit pe drum, murind în braþele prinþesei
venite sã-l vadã la hanul unde fusese dus. Poeziile sale sunt inspirate de
Herman ºi Regelindis
iubirea de departe. (Domul din Naumburg)

57
 DESCRIEREA ªI ANALIZA CAZULUI.
IDENTIFICAREA SOLUÞIILOR

Iubirea ºi Occidentul
de Denis de Rougemont

„Cinstite feþe, v-ar plãcea sã ascultaþi o poveste minunatã despre

iubire ºi moarte?...”
Nimic pe lume nu ne-ar plãcea mai mult.
Atât de mult, încât acest debut al versiunii lui Tristan de Bédier
[Joseph Bédier, istoric literar francez ºi editor al textelor mediavale]
trebuie socotit drept modelul ideal de frazã începãtoare a romanului.
Iatã trãsãtura caracteristicã a unei arte desãvârºite, care ne transpune
chiar de la începutul poveºtii în starea de aºteptare pãtimaºã, din care
se naºte iluzia romanescã. De unde vine acest farmec? ªi ce coardã
sensibilã a sufletului nostru ºtie sã atingã acest artificiu de „retoricã
profundã”?
Faptul cã emoþiile cele mai profunde le trezeºte în noi tocmai
asocierea dintre iubire ºi moarte este o certitudine atestatã la prima
vedere de succesul extraordinar al romanului. [...]
Prin ce se deosebeºte romanul breton de poemul epic, pe care l-a
înlocuit uimitor de repede, începând cu a doua jumãtate a secolului al
XII-lea? Prin aceea cã acordã femeii rolul care îi revenea mai înainte
suzeranului. Cavalerul breton, ca ºi trubadurul meridional, se
recunoaºte a fi vasalul unei anumite Doamne.
(traducere de Ioana Feodorov)

APLICAÞII

1. Care este, dupã Denis de Rougemont, explicaþia succesului de

care se bucurã romanul Tristan?
2. Eºti de acord cã asocierea celor douã teme (iubirea ºi moartea)
este definitorie pentru un roman? Argumenteazã-þi opinia, ilustrând cu
exemple de romane din literatura românã ºi universalã.
3. Ce schimb de roluri s-a produs, în secolul al XII-lea, între
poemul epic ºi romanul breton?

*
Tristan nebun
[poem anonim]
Isolda vestea [morþii lui Tristan] când primi
îndureratã, amuþi.
Porni pe strãzi adânc mâhnitã,
cu-mbrãcãmintea rãvãºitã;
ajunge prima la palat.
Nicicând bretonii n-au aflat
femeie-atâta de frumoasã.

58
 ªi-ntreabã toþi, din casã-n casã:
„De unde vine? Din ce port?”
Isolda merge înspre mort,
spre rãsãrit privind, ea spune
ºi-nalþã-ncet o rugãciune:
„Tristan, iubite, de eºti mort,
eu viaþa în zadar mi-o port...
De dragoste tu te-ai sfârºit,
eu voi muri cã te-am iubit
ºi n-am putut la timp sã vin
durerea mare sã-þi alin...
Nu voi avea de-azi mângâiere,
nici bucurie, nici plãcere...
Tu ai murit de dorul meu,
asemeni am sã fac ºi eu:
E moartea singurul meu þel”.
(traducere de Sorina Bercescu ºi Victor Bercescu)
Tristan ºi Isolda
Frescã de August Spiess

APLICAÞII

1. Numeºte o tragedie de Shakespeare în care, ca ºi în romanul lui

Tristan, îndrãgostiþii sunt uniþi în moarte.
2. Ascultã o înregistrare a operei Tristan ºi Isolda de Richard
Wagner ºi urmãreºte transpunerea muzicalã a subiectului ºi a motivelor
romanului cavaleresc.

*
Iubirea de departe
de Jaufre Rudel

Când ziua-i lungã-n mai, mã-mbatã taifasul dragostei divin

tril dulce, rãsunând departe,
dar cum îl las, mã ºi sãgeatã
prin piept iubirea de departe:
atunci, calc trist ºi fruntea-nclin,
iar tril ºi flori de rosmarin
îmi par mai reci ca o ninsoare.
Prin Domnul sper s-ajung odatã
sã-mi vãd iubirea de departe;
dar pentr-un bine mi se-aratã
tot douã rele, cã-i departe.
Ah! dac-aº fi un pelerin,
ca ei, în strai umil de in
ºi cu toiag, sã-i pot apare
Ce fericit i-aº cere-ndatã
sãlaº, ca oaspe de departe;
ºi-un timp, din mila ei curatã,
aº fi cu ea, deºi-s departe;
l-ar ferici atunci deplin
pe robul ei din depãrtare.
Trist mi-aº lãsa ºi, totodatã,
senin iubirea de departe;
dar nu ºtiu de-am s-o vãd vreodatã,
cã prea ni-s þãrile departe;
ºi-s munþi, ºi drumul nu-i puþin,
ºi multe-apoi în loc mã þin...
Dar facã Domnul cum îi pare!
Ferice n-oi fi niciodatã
fãrã iubirea de departe,
cãci nu-i femeie minunatã Sarazini – numele
ca ea, pe-aproape sau departe; dat musulmanilor, în Evul
de dragul ei, preamândrul crin, Mediu, de europenii occi-
acolo, eu, la Sarazini, dentali

59
 mi-aº duce traiul în prinsoare.
De-a zãmislit cerescul Tatã
iubirea asta de departe,
putinþã deie-mi ca-ntrupatã
sã-mi vãd iubirea de departe:
sã-mi parã, de-al ei farmec plin,
cum cã iatac ºi crâng devin
niºte palate sclipitoare.
Zic drept câþi zic cã viaþa toatã
mi-o dau iubirii de departe,
cãci alt nimic nu mã desfatã,
pe cât iubirea de departe;
dar în zadar de dor suspin:
un duh ursitu-m-a hain,
iubind, sã n-aflu alinare.
În van mã zbucium ºi suspin;
blestem pe duhul meu hain,
cã nu-mi dã nicio alinare!
(traducere de Teodor Boºca)

APLICAÞII

1. Cum se raporteazã eul liric la frumuseþile naturii?

2. Identificã versurile în care dragostea nefericitã apare ca destin,
ca ºi în legenda lui Tristan ºi Isolda.

CONCLUZII

• Romanul cavaleresc ºi lirica trubadurilor s-au afirmat amândouã

în secolul al XII-lea.
• Ambele specii literare au impus o nouã ierarhie valoricã ºi o
nouã perspectivã asupra iubirii.
• Doamna iubitã ia locul suzeranului: ei i se închinã îndrãgostitul
cu tot ritualul iubirii curteneºti.
• În poezia trubadurilor, ca ºi în romanul cavaleresc, iubirea apare
ca dorinþã asociatã cu suferinþa ºi, adesea, cu moartea.

VALORIFICAREA INFORMAÞIILOR.
EVALUARE FINALÃ

Organizaþi, în clasã, o dezbatere pe tema Aspiraþia spre ideal este

sau nu superioarã împlinirii lui? Faceþi referire la romanul cavaleresc
ºi la poezia trubadurilor. Împãrþiþi-vã pe grupe care sã argumenteze
diferitele puncte de vedere. Alegeþi un moderator care sã conducã
dezbaterea ºi care sã tragã concluziile.

SUGESTII BIBLIOGRAFICE

• Robert Curtius, Literatura europeanã ºi Evul Mediu latin.

Cartea studiazã literatura medievalã pe baza locurilor comune (topoi),
figuri de stil ce reprezintã constante ale literaturii europene
• Georges Duby, Evul Mediu masculin. Lucrarea discutã
modelul literar al cavalerului rãtãcitor în raport cu situaþia istoricã ºi
Catedrala din Chartres socialã a timpului.

60