Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de gramatică din limba română:

1. Mi-ar place” în loc de “mi-ar plăcea”

Una dintre cele mai frecvente greșeli de gramatică din limba română este folosirea greșită
a formei de condițional optativ a verbului “a plăcea”: “Mi-ar place să mergem la film”.
Greșit! Corect se spune “Mi-ar plăcea să merg la film”, pentru că modul condițional
optativ se formează cu ajutorul infinitivului, iar forma corectă de infinitiv este “a plăcea”,
nu “a place”.

2. Folosirea adverbului “decât” în loc de “doar” sau “numai”

“Am decât o treabă de rezolvat”. Folosirea lui “decât” în loc de “doar” sau “numai” este
una dintre cele mai răspândite greșeli gramaticale. Adverbul “decât” se folosește numai
atunci când avem construcții negative, deci ori spunem “Nu am decât o treabă de rezolvat”
sau “Am doar/numai o treabă de rezolvat”.

3. Pleonasmele

“Coboară jos!”, “Mai vino odată”, “Avansați înainte” –  exemple clasice de pleonasme, de
care majoritatea lumii știe, dar care sunt folosite în continuare la fel de des. Pleonasmul
este o greșeală gramaticală ce constă în alăturarea a două cuvinte, propoziții sau expresii
care repetă inutil aceeași idee.

 4. Folosirea greșită a verbului “a vrea”

“Eu vroiam să mergem la alt film”. Din start, este greșit! Ce trebuie să știți este că în
limba română există două verbe care exprimă aceeași idee: “a vrea” și “a voi”. Dar nu “a
vroi”. Greșeala apare atunci când trebuie să formăm la indicativ timpul imperfect. Potrivit
DOOM, formele corecte sunt : eu vream/voiam, tu voiai (mai rar – vreai), el vrea/voia, noi
vream/voiam, voi vreați/voiați, ei vreau/voiau. “Vroiam” – această combinație între cele
două verbe – nu este acceptată și este considerată o greșeală gramaticală.

 5. Renunţarea la prepoziţia „pe” din acuzativul cu prepoziţie „pe care”.

“Am cumpărat cartea care mi-o doream”. Din ce în ce mai multe persoane renunță la
prepoziția “pe” atunci când nu este cazul. Pe lângă greșeala de gramatică în sine, lipsa
prepoziției “pe” poate schima și sensul propoziției.

“Andrei are un prieten pe care îl învața limba engleză” vs. “Andrei are un prieten care îl
învață limba engleză”. În primul caz, prietenul este cel care este învățat, iar în cazul al
doilea Andrei.

 6. Folosirea greșită a pronumelui de întărire

Folosirea greșită a pronumelor de întărire, care au au rolul de a pune în evidență, de a

sublinia persoana la care se referă, e una dintre cele mai frecvente greșeli de gramatică din
limba română. Dacă o doamnă spune că “Eu însumi am văzut cele întâmplate” este greșit,
pentru că forma corectă la feminin singural este “eu însămi”.

Iată formele corecte:

Masculin, singular                  Masculin, plural

Eu (pe mine, mie) însumi       noi (pe noi, nouă) înşine

Tu (pe tine, ție) însuţi             voi (pe voi, vouă) înşivă

El (pe el, lui, pe sine) însuşi   ei (pe ei, lor) înşişi

 Feminin, singular                    Feminin, plural    

Eu (pe mine) însămi                noi (pe noi, nouă) însene

Tu (pe tine) însăţi                    voi (pe voi, vouă) înșevă

Ea (pe ea, pe sine) însăşi          ele (pe ele, lor) înseşi (însele)

7. Datorită“ vs „din cauza“

Una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale din limba română este folosirea lui
“datorită” în loc de “din cauza” și invers.  Prepoziția “datorită” se folosește când ne
referim la un eveniment fericit (“A câștigat concursul datorită pregătirii intense”), iar “din
cauza” atunci când efectul acțiunii este unul negativ (“A pierdut concursul din cauza lipsei
de pregătire).

 8. Folosirea greșită a formei de imperativ negativ a verbelor “a face” și “a zice”

“Nu fă asta!” / “Nu zi asta!” – un exemplu clasic când vine vorba de folosirea greșită a
formei de imperativ negativ a verbului “ a face”. La modul imperativ, forma negativă la
persoana a două singular se obține de la infinitivul verbului “a face”/ “a zice”, pecedat de
adverbul de negație. Deci, corect este “Nu face asta!”/ “Nu zice asta!”.

 9. Virgula dintre subiect și predicat

Deși la școală una dintre primele reguli gramaticale pe care le învățam este să nu punem
virgulă între subiect și predicat, mulți totuși fac greșeala asta. Virgula dintre subiect și
predicat este considerată una dintre cele mai grave greșeli gramaticale. Desigur, ca să nu
faci greșeala asta, mai întâi trebuie să știi care este subiectul și care este predicatul.

10. Copii/Copiii – mereu câte un “i” în plus sau în minus

Forma articulată de plural a cuvântului “copil” pune încă mari probleme unora dintre noi.

“Niște copii au lipsit astăzi de la școală” -> forma de plural nearticulat

“Toți copiii au fost prezenți la școală” -> forma de plural cu articol hotărât

Primul “i” face parte din radicalul cuvântului (se regăsește și în formă de singular –
“copil”). Ca să formăm pluralul nearticulat, la radicalul cuvântului punem un “i” – 
desinența de plural (copii). Pentru pluralul articulat hotărât, mai adăugăm un “i”, care
reprezintă articolul hotărât (copiii).

Și i-urile le pun mari probleme elevilor, în special când vine vorba de anumite verbe, care
la infinitiv se termină în i. Un verb esențial în viața noastră este a fi, însă numeroși elevi
nu știu când acesta are nevoie de un singur i și când de mai mulți. Deși am crede că de
cele mai multe ori elevii nu pun i-uri suficiente, ei bine, nu este așa. Foarte des, am
întâlnit Nu fii rău!, însă forma corectă este Nu fi rău!, iar explicația este foarte simplă.
În Nu fi rău! avem un verb la modul imperativ, iar forma negativă a acestui mod verbal
se formează cu ajutorul infinitivului despre care vorbeam mai devreme. Prin urmare, vom
spune Nu fi rău!, dar Fii bun!, pentru că în cazul formei de afirmativ avem nevoie de
o terminație de persoana a II-a, adică încă un -i, în cazul verbului a fi.
 
Putem testa această explicație, luând ca exemple și alte verbe. Vom spune Citește! sau Nu
citi!, Mănâncă! sau Nu mânca!. După cum putem sesiza, verbul își păstrează forma de
infinitiv, când este folosit la imperativ-negativ, însă se modifică, primind terminație de
persoana a II-a, când este utilizat cu valoare afirmativă.

EXERCITII

Descoperiți în textul dat 10 greșeli de exprimare întâlnite des

Am râs cu lacrimi de crocodil când am aflat vestea. Cum e posibil ca un antrenor

care n-a mai fost în atenţia nimănui timp de cinci ani să redebuteze chiar pe banca
acestei echipe? Bineînţeles, a fost vorba şi de o conjectură favorabilă. Dar nu cred că
acest antrenor e cel mai optim pentru echipă, chiar dacă a fost adus cu surle şi
trâmbiţe. De altfel, suporterii şi-au manifestat furía faţă de decizia patronului
mâzgălind lozinci pe zidurile stadionului. În ce-l priveşte pe antrenor, acesta a
declarat el însuţi că nu se aştepta să fie numit. În acelaşi timp, întristat de
manifestările suporterilor, el a spus: „Nu mi se pare corect să fiu tratat ca un
delicvent. Mai lipseşte să vină un suporter şi să mă ameninţe că mă linşează.
Obiectivul meu e să fac echipa să nu mai semene cu o maşină care merge în
marşalier.”
Vă invit la depistarea celor zece greşeli.

Prima greşeală: „am râs cu lacrimi de crocodil”. Această expresie nu există. Există, în

schimb, expresiile „a râde cu lacrimi” şi „a plânge cu lacrimi de crocodil”, sensul acesteia
din urmă fiind „a plânge prefăcut” sau „a se preface întristat până la lacrimi”. Varianta
corectă din textul nostru este „am râs cu lacrimi”.

A doua greşeală: „să redebuteze”. La fel ca expresia „a râde cu lacrimi de crocodil”, nici

verbul „a redebuta” nu există. „A debuta” înseamnă a face un lucru pentru prima dată”, iar
prefixul „re” are sensul de „din nou”. Rezultă de aici că „a redebuta” ar însemna „a face
un lucru pentru prima dată din nou”, ceea ce ar fi imposibil. Varianta corectă este „să
antreneze din nou”, eventual „să revină ca antrenor”.

A treia greşeală: „o conjectură favorabilă”. Avem de-a face aici cu o confuzie între
substantivele „conjectură” şi „conjunctură”. O conjectură este „o părere care se bazează pe
ipoteze, probabilităţi sau presupuneri”, pe când o conjunctură denumeşte „totalitatea
factorilor de ordin obiectiv şi subiectiv, de condiţii şi de circumstanţe, care influenţează un
fenomen, o situaţie, un proces sau o stare de lucruri la un moment dat”. Aşa stând
lucrurile, varianta corectă este „o conjunctură favorabilă”.

A patra greşeală: „cel mai optim”. Greşeala este grosolană, câtă vreme vorbim despre un
superlativ în sine, care nu poate avea grade de comparaţie. Aşa cum nu se spune „mai
superior”, „mai puţin senzaţional” sau „cel mai extraordinar”, nu se spune nici „cel mai
optim”. Varianta corectă este pur şi simplu „optim”.

A cincea greşeală: „cu surle şi trâmbiţe”. Oricât ar părea de greu de crezut, nu aceasta

este expresia corectă. Sensul expresiei este de „primire cu fast, cu pompă şi chiar cu exces
de mijloace”. Expresia vizează structura şi prestaţia fanfarei, unde instrumentele de suflat
trebuie să se coordoneze cu cele de percuţie - în principal, cu tobele. Numai că atât surlele,
cât şi trâmbiţele sunt instrumente de suflat. Prin urmare, varianta corectă este „cu surle şi
tobe”.
A şasea greşeală: „şi-au manifestat furía”. La fel ca la testele anterioare, avem şi aici o
greşeală de accentuare. Substantivul din enunţ se accentuează pe prima silabă, aşa că
varianta corectă este „şi-au manifestat fúria”.

A şaptea greşeală: „a declarat el însuţi”. Pronumele personal la persoana a treia singular

masculin („el”) este însoţit de un adjectiv pronominal de întărire la persoana a doua
singular („însuţi”), în loc de un adjectiv pronominal de întărire la persoana a treia singular
masculin („însuşi”). Varianta corectă este „a declarat el însuşi”.

A opta greşeală: „delicvent”. În acest caz, lipseşte un „n” aşezat înaintea lui „c”. Nu e
singura situaţie în care se produce această eroare, întâlnim uneori şi forma greşită
„bacnotă” în locul formei corecte „bancnotă”. Prin urmare, forma corectă din text este
„delincvent”.

A noua greşeală: „un suporter mă ameninţă că mă linşează”. Linşajul este un procedeu

colectiv, prin care un grup de oameni furioşi omoară pe cineva fără judecată. A linşa nu
este şi nu poate fi un act individual. Forma corectă este „un suporter mă ameninţă că mă
omoară” (ameninţarea fiind, îmi place să cred, metaforică).

În fine, a zecea greşeală: „marşalier”. Avem aici o preluare deformată a unui cuvânt

provenit din termenul francez „marche-arriere”, cu sensul de „care merge cu spatele”.
Forma corectă este „marşarier”.

1. „Fii bun, dar nu fi prost!” / Să fii bun!;

Să nu fii prost!
2. nou-născut, nou-născuți

El nu avia nici o treabă. Zicea că iar place niște carti care să le citească. Dar când? Dimineața
era la servici, seara trebe să gătească. Numai că viața i se schimbă întro fracțiune de secunde:
abea dacă se mai desprindea de lectură. Și-a făcut timp pentru orice, nu mai stătea cu orele la
țigare, dimineața devreme merjea laa gioghing și seara se bucura de cărți.

Dragumii verbu a fii, căi cu-n i, căi cu doi de i.

Mă pitiii când îi întâlnii pe membri aceia siniștrii și mediocrii, părândumise căs cu ochii după mine,
stalear gândul la orice numai la mine nu și văzutuiar o dată naiba săi vadă, că mă tot sfiii să-i spun asta
maică-mi. (text – Magda Jianu)

Răspunsuri corecte:
El nu avea nicio treabă. Zicea că i-ar plăcea niște cărți pe care să le citească. Dar când? Dimineața
era la serviciu, seara trebuia să gătească. Numai că viața i se schimbă într-o fracțiune de secundă:
abia dacă se mai desprindea de lectură. Și-a făcut timp pentru orice, nu mai stătea cu orele la
țigară, dimineața devreme mergea la jogging și seara se bucura de cărți.

Dragu-mi-i verbul a fi, că-i cu-n i, că-i cu doi i.

Mă pitii când îi întâlnii pe membrii aceia siniștri și mediocri, părându-mi-se că-s cu ochii după
mine, sta-le-ar gândul la orice numai la mine nu și văzutu-i-ar o dată naiba să-i vadă, că mă tot sfiii
să-i spun asta maică-mii.

DE CITIT!

Greșeli frecvente
Aici vei găsi unele dintre cele mai importante reguli gramaticale pe care trebuie să le
ai în vedere pentru a scrie corect în limba română.

Profesorii noștri ți-au pregătit exemple pentru cele mai comune greșeli de gramatică
și cum pot fi acestea evitate.

Voiam/Vroiam

Conform DOOM 2005 verbul „a vroi” nu există. Prin urmare, forma de imperfect,
persoana I, numărul singular și plural pentru verbul „a voi” este „voiam”, și nu
„vroiam”, care este un amestec  al celor două verbe, și deci, o variantă greșită.

A face/ A zice la modul imperativ, forma negativă, persoana a II-a,

singular
Se formează cu ajutorul negației „nu” plus forma de infinitv „a face”/ „a zice”. Prin
urmare, corect vom spune: „Nu face!”/ „Nu zice!”

Să aibă/ Să aibe?

Corect vom spune „să aibă”, și nu „să aibe”!

Exemplu: O să aibă timp să învețe.

Abea/ Abia?

Corect vom spune: „De-abia aștept să vii la mine”.

Greșit: „de-abea”.

Albaștrii/ Albaștri

Forma corectă de plural este „albaștri”, cu un singur „i”.

Atunci când se află în fața substantivului, poate să apară cu doi „i”, dacă preia
articolul substantivului

Exemplu: ochii ei albaștri și albaștrii ei ochi

A apare/ A apărea

Forma corectă de infinitiv a verbului este „a apărea”.

Conjugarea verbului „a apărea” la viitor cunoaște următoarele forme:

Eu voi apărea

Tu vei apărea

El/Ea va apărea

Noi vom apărea

Voi veți apărea

Ei/Ele veți apărea

Forma „va apare” este greșită!

Așează/ Așază

După „ș” și „j” în rădăcina cuvântului se scrie și se pronunță „așază”.

Prin urmare, corect este: „El așază cartea pe masă”; și NU „El așează cartea pe
masă”.

Care/ Pe care?

Renunțarea la prepoziția „pe” în vorbirea curentă constituie o greșeală frecventă. Prin

urmare, corect este : „Fata pe care o vezi este vecina mea”; și NU „Fata care o vezi
este vecina mea”.

Datorită/ Din cauza

Prepoziția „din cauza” se folosește întotdeauna în construcții negative, pe când

prepoziția „datorită” sau  „grație” se folosește în enunțuri care au un sens pozitiv.

Prin urmare, vom spune: „Nu am venit la școală din cauza răcelii”;

și NU „datorită răcelii”, pentru că sensul enunțului este negativ.

Se crează/ Se creează

Pentru modul indicativ, timpul prezent, avem următoarea conjugare a verbului:

Eu creez

Tu creezi

El/ Ea creează

Noi creăm

Voi creați

Ei/ Ele creează

Forma „creem” este greșită!

Maxim/ Maximum

Folosim forma „maxim” atunci când este adjectiv (nivelul maxim al apei) sau
substantiv (acest maxim al respectului)

Folosim forma „maximum” atunci când este substantiv (a fost un maximum de 10

grade), sau adverb (maximum două ore).

Sorei/ Surorii

Substantivul feminin, soră, la genitiv-dativ se formează pornind de la forma de

plural:

o soră – două surori (unei surori)

Prin urmare, corect vom spune: „Îi mulțumesc surorii mele pentru tot!”.

Atunci când sensul cuvântului soră este de infirmieră, forma de genitiv-dativ este

„sorei”.

Exemplu: Am dat halatul sorei medicale.

Nici o/ Nicio

Atunci când este adjectiv pronominal negativ, corect vom scrie „nicio”.

Dacă „nici” este conjuncție, iar „o” este numeral, construcția se scrie în două cuvinte:
„nici o”. Ca un sfat, dacă „nici” se repetă în cadrul aceleiași propoziții, grupul se scrie
separat.

Exemplu: Nu am luat nicio notă azi.

Nu am luat nici un pix, nici mai multe.

Regula se păstrează și în cazul lui „niciun”/ „nici un”!

Cum articulăm substantivele?

 Substantivele masculine care au forma nearticulată de plural terminată în „ii”

se scriu cu trei i la plural, forma articulată:

Exemplu: copii – copiii

 Substantivele cu forma articulată de genitiv-dativ, de tipul „casă”, „grădină” se

formează prin adăugarea articolului „i” la forma de genitiv-dativ, nearticulat.

Exemplu: „casei”, „grădinii”.

Reguli de despărțire a cuvintelor în silabe

 Dacă vocala e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare.

Exemplu: o-ră

 Două consoane aflate între două vocale la despărțirea în silabe trec prima la
silaba dinainte și a doua în următoarea silabă.

Exemplu: mun-te

 Trei sau mai multe consoane între două vocale la despărțirea în silabe trec
prima la prima silabă, iar celelalte în silaba următoare.

Exemplu: mon-stru
  Două vocale alăturate trec, la despărțirea în silabe prima în prima silabă, iar a
doua în următoarea silabă.

Exemplu: po-e-zi-e

 Dacă avem grupurile lpt, mpt, ncș, nct, ncț, rct, rtf, stm, ndv, despărțirea în
silabe se face după a doua consoană din acest grup.

Exemplu: sanc-ți-u-ne

Formele verbului „a fi” la modul imperativ sunt

Forma afirmativă:

Fii bun!

Fiți buni!

Forma negativă:

Nu fi rău!

Nu fiți răi!

Observație: atunci când „a fi” apare ca verb auxiliar, se scrie cu un singur „i”

Exemplu în care apare auxiliarul „a fi”, la modul conjunctiv, timpul perfect:

Eu să fi spus

Tu să fi spus

El/ Ea să fi spus

Noi să fi spus

Voi să fi spus

Ei/ Ele să fi spus

O dată/ Odată

Atunci când valoarea morfologică este de adverb de timp, scriem „odată” legat, având
sensul de cândva, odinioară.

Dacă ne referim la numeral adverbial, care are echivalent cifra 1, în vom scrie
dezlegat (o dată).
Atunci când ne referim la data din calendar și este ca parte de vorbire un substantiv,
vom scrie dezlegat (o dată)

Exemplu: A fost odată ca niciodată

Am fost la mare o dată, nu de două ori

Vom merge la mare într-o altă dată.

Texte cu greşeli

a. Ştiind că nu-i agrez, dacă l-i spune că li-i se duce dorul şi că mi-i că m-au uitat, o să
creadă ca am înebunit.
b. M-aş sfiii sa spun mereu aceliaşi glume nesărate, deşii uni zic că, dacă mi-aş face o
meserie din asta, mi-aş înmiii peste noapte averea. 
c. Ochelari aceia trimi-te-i lui Ion sau lasă-i lui Vasile, că, alfel, dacă l-i da ocazia, nu se vo
sfii să spună tuturor că li-i  sau furat.
d. Când întâlnii acei monştriii siniştrii, am crezut că mă-nşeală privirile şi paremi-se că am
leşinat, fi-re-ar să fie de treabă!
e. Î-i răsfoii imediat cartea, dar ma sfiii să-i spun că mediocri-i prieteni nu o agreează şi că
mamei sale însăşi i-i se pare cam ciudată.
f. Nu-mi priii cea ce eu însemi auzi-i  de la cei doi miniştrii ai noştrii, şi-mi dădui seam
că, deşi sunt integri, nu te agrează şi nici nu te vor agrea vreodată.
g. Dă-i zor frate, că-i deja târziu, aştrii au apus, iar mie mi-i  că se înorează şi, nemai 
putându-i ajunge pe camionagii, ne vom rătăci.
h. Am fost acas, dar am plecat fiindcă prieteni stăteau la o petrecere, iar eu ma-m grăbit
fiindcă autobuzul a întârziat. Am stat pe banca şi am văzut o bătrână care vorbea cu nepotul său
care se juca ascuns cu o prieten ce numără din cinci în cinci.
i. Bună dimineaţa. Ninsoarea şi vântul a adus din păcate dimineţi mai puţin bune la mulţ
oameni. Să sperăm că vom trece cu bine şi peste aceste zile dificile. Cred că intervenţia
autorităţilor dublată de solidaritatea oamenilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu putem să
evităm  accidentele legate de oameni. Până la urmă cel mai important lucru este viaţa oamenilo

De intrat pe link si de citit

https://dictie.md/cele-mai-grave-greseli-de-exprimare-in-limba-romana/