0 ENIGMA SI UN MIRACOL

ISTORIC:
POPORUL ROMAN
S'AU TRAS DIN ACEASTA CARTE, PE
HARTlE VIDALON VA.RGATA, DOUAZECI
f;ll :;lASE DE EXEMPLARE NEPUSE IN
C O MER'J', NU MEROTATE DELA 1 LA 26.

TOATJ•: DREPTUJlH,E REZEHYATE

 GHEORGHE I. BRATIANU
Profesor Ia Universitatea Mihi!.ileani!. din la�

0 ENIGMA SI UN •

MIRACOL ISTORIC:
POPORUL ROMAN
Cu 5 plan�e �i 2 harti afarii din text

BUCURE!;iTI
FUNDATJA PENTRU LITERATURA i;il ARTA ,REGELE CAROL fl"
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39

t 9 4 0
Gh. I. Brltianu: Poporul Roman Pl. I

Romanii �i Dacii, dupll Columna Traianll

 AMINTIRII
l.UI

ALEXANDRU XENOPOL
PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IA�l

A CARUI CARTE

.,UNE ENIGME HISTORIQUE: LES ROUMAINS AU MOYEN AGE"

S TA DE JUMATATE DE VEAC LA TEMELIA ACESTOR CERCETARl

 CUVANT INAINTE

Jndata ce a aparut cartea d-lui Ferdinand Lot asupra navali­

rilor barbare, din care un capitol privea originile poporului romlln,
enigma �i minune istorica in dezvoltarea natiunilor, am socotit
ca fost elev al erninentului medievist al Sorbonei, ca irni revenea
sarcina de a-i raspunde, inainte chiar ca altii, mai apropiati de
acest subiect prin studille �i specialitatea lor, sa-�i f i spus cuvllntul.
Darea de seama ce o pregateam a luat insa repede proportiile unui
mic volum, care a �i aparut, in limba franceza, in vara anului 1937.
Primirea atat de binevoitoare ce s'a fiicut acestei lucriirj, atat
Ia noi cat �i peste hotare- �i recunosc eli m'au mi�cat in deosebi
r!lndurile prin care fostul meu profesor imi cerea un alt exemplar
pentru biblioteca Lavisse, spre a riispllndi mai mult critica mea
printre studentii sai - ca �i. desigur, semnalarea unora din
erorile comise de mine insurni, m'au indemnat sa pregatesc
aceastii editie romllneascii, in nadejdea ca va putea interesa un
cere mai larg de cititori.
N'am inteles insa sa dau numai o versiune in limba noastra
a textului francez, traducere Ia care m'a ajutat d. AJ. Jordan d e
I a biblioteca Academiei Romllne. A m adaugat u n capitol asupra
datelor arheologice, care a aparut �i el deosebit intr'o bro�ura
in limba franceza, �i am modificat cu totul unele pasaje, punan­
du-le, pe cat mi-a fost cu putintli, Ia curent .cu bibliografia mai
recentii. Astfel am adaogat Ia capitolul IT unele consideratiuni
asupra tezei d-lui Keramopulos, atilt de mult discutata in presa
noastra; Ia capitolul IV, preciziuni relative Ia numele Romaniei ��
Ia rezultatele anchetei intreprinse pentru alciituirea Atlasului lin­
guistic al Romllniei; Ia capitolul V, contributiuni Ia intelesul social
al numelui de • Vlah • �i • Ruman t, �i o rectificare, necesara, a
8 CUVANT INAINTE

interpretarii ce o incercasem, a relatiunilor geografilor musulmani

din veacul al X-lea �i al XI-lea. Imi dau bine seama di ar mai fi
inca foarte multe de ll.daogat �i de indreptat, dar, din capul locului,
lucrarea nu a fost �i nici nu trebue privita ca o examinare com­
pleta a unei probleme atlit de vaste �i de grele. Ea a avut doar rostul
de-a aduce o lamurire �i un rlispuns.
Nu e insii mai putin adeviirat ca pe tiirAmul �tiintific, ca �i
pe altele, nu putem rlimanea in Jini�tea unor beati po.r.ridente.r. Noi
am considerat chestiunea romlirteasca inchisa, o data ce ne-am
statomicit grani�ele de astazi. Dar istoria nu se opre�te in loc.
In jurul nostru fierb tot mai aprig energiile altor popoare, nazu­
inte de expansiune, pofte de razbunare.
Prea multa vreme, pe cAnd altii revarsau asupra lumii civili­
zate sute de bro�uri �i de carti de propaganda, sau rascoleau izvoa­
rele istorice spre a afla un nou temei al drepturilor lor, noi n'am
�tiut sa opunem acestei batalii de argumente �i dovezi, care uneori
pregi\te�te alta mai aspra �i mai slingeroasa, declit indiferenta
sau dispret. Rezultatul acestei atitudini este cartea unui om de
competenta �i obiectivitatea �tiintifica a lui Ferdinand Lot.
�i doar adevarul a fost, este �i va fi de partea noastra, iar
dovezile se afla Ia tot pasul in pamlintul insu�i al tarii, in graiul
�i in obiceiurile romline�ti, a�teptlind de atlitea veacuri sa fie date
Ia lumina. Sa o facem clit mai devreme, caci timp s'a pierdut destul.
Evenimentele ce se desfii�oara in jurul nostru, in ceasul in
care inchei aceste pagini, rna determina sa nu mai intArziu publi­
carea versiunii romlin��ti, pe care mi-o asigura binevoitorul sprijin
al Fundatiei pentru literatura �i arta u Regele Carol ll• c La ase­
menea lucru, - scria odinioara cronicarul, - glind slobod �i fara
val uri trebu�te; ci noi traim cumplite vremi, de cumpana mare
pamAntului nostru �i noua &. A� fi deplin multumit daca in ju­
decata viitorului, carticica aceasta va aduce o marturie a lini�tii
�i a seninatatii cu care neamul nostru, de atlitea ori incercat, poate
inca o datil. sii infrunte vremurile, increzator in dreptul §i in desti­
nul sau.

3 Septemvrie 1939.
G. I. B.
 INTRODUCER£

Une enigme et un miracle historique: Le peuple roumain este

titlul unui capitol din lucrarea pe care d. Ferdinand Lot, indru­
matorul studiilor medievale, a! carui elev am fost, a consacrat-o
navalirilor barbare �i popularii Europei, considerilndu-le ca o
introducere Ia intelegerea ultimelor tratate de pace 1). Nu ne putem
bucura indeajuns de initiativa invatatului autor' al S[dr�itului
Lumii Antice �i Inceputuri/or EPului Mediu; nimeni nu era mai
indreptatit, prin studiile sale anterioare, sa lumineze problema
originilor istorice ale noii Europe, contestata de cAJiva ani in
partile noastre, de o propaganda indemilnatica �i statornica, careia
ii place sa aduca, in spirijinul tezelor sustinute, argumente �tiintifice
pe care incearca sa le infati�ze cu aparenta unei perfecte obiecti­
vitati. Nimeni nu era de asemenea mai bine pregatit pentru a inte­
lege importanta unei evoluJii, de care putini dintre contemporani au
tinut seama, spre a arata astfel opiniei publice ratacite de traditii
istorice gr�it intelese, ca tratatele de pace din secolul al XX-lea
au restabilit, in fapt, o rilnduiala nationala �i politica care i�i are
originile in Evul Mediu �i ca ele au desavilr�it inchiderea paran­
tezei imperialismelor erei moderne, in Europa Centrala �i Orien­
tala, a�a cum prabu�irea lmperiului Otoman a fost pentru po­
poarele balcanice - fara a excepta pe insu�i poporul turc - cauza,
nu a unei creatii artificiale de state noi, ci a unei adevarate rena�teri
nationale. Surparea dublei monarhii a Habsburgilor �i diderea

1) us Invt�Jions barbares, Paris, Payot, 1937, I, Partea a III-a, sectia a ttcia,

p. 278-300.
10 INTRODUCERE

imperiului tarilor au fost conditiunile necesare pentru rena�terea

Poloniei, pentru unitatea romllna �i iugoslava. In conceptia auto­
rului, a ariita ca tratatele din 1919 �i 1920 n'au fost, in aceasta
parte a Europei, rezultatul nedrept al unei vointe arbitrare a in­
vingatorilor, ca ele n'au distrus fiira rost traditii monarhice de
mai multe ori seculare �i ca au restabilit dimpotriva, cu gr�eli
de amiinunt de neinlaturat, echilibrul natiunilor pe care �ezarea
popoarelor in Evul Mediu a creat-o odinioa.rii in aceste regiuni,
inseamna a coritribui nu numai Ia intelegerea pactelor interna­
ponale care au statomicit noua �eZl\re europeanii, dar a face
o opera de dreptate �i de adevar. Desigur, evenirnentele ce se
desfi4oara sub ochii no�tri au dat iara�i intll.ietate altor factori
�i altor forte, ce depa�esc cadrul national. Dar cbiar ac�ti
factori nu vor putea sa nu tie seama, in a �eziirile ce se vor
statornici in cele din urma, de principiul national �i etnic, ce a stat
Ia temelia dezvoltiirii lor. Orice s'ar spune de nestatomicia lu­
crurilor omene�ti, e necesar totu�i sa se �tie �i sa se repete ca
c sunt lumini care nu se sting, o data ce au fost aprinse & 1).
Nu am intentia sa analizez in intregimea ei aceasta lucrare,
care este urmarea, daca am inteles bine intentia autorului, a fru­
moasei sale carti asupra invaziunilor germane, intregind volumul
consacrat de colectia Glotz t destinelor imperiului in Occident • .
C eea ce imi propun s a examinez a c i sunt cele doua capitole coosa­
crate c miracolului istoric • al poporului rom!l.n, intregite prin cllteva
pagini asupra c Vlahilor & din Balcani �i a relatiilor lor cu Slavo­
Bulgarii 2). Din pricina bogatiei materialului am fost nevoit sa
depa�esc Iimitele unei diiri de seama ; unele din parerile d-Iui Lot
trebuesc apropiate de acele ale clltorva Iucrari recente, datorite
istoricilor �i f ilologilor din Europa Centrala �i Orientala, de care
el insu�i n'a putut lua cuno�tinta inainte de tiparirea cartii sale;
rna griibesc sa adaog cil aceastii apropiere nu priv�te dec!l.t con­
cluziile, iar nu tendintele �i metodele cu totul diferite. Am fost

1) Op. dt., II, p. 292.

1) Ibid., I, pp. 229, 233-34, 270-72. Capitolul despre Romania din vol. II
(p. 173-182) prive�to V«<mea contemporanll. V. mai departe, p. ll8.
 INTRODUCERB 11

astfel ad us sa exarninez din nou cele . doua argumente esen­

tiale ale profesorului meu, problemele atAt de discutate ale pa­
rasirii Daciei �i ale unitatii primitive a principalelor dialecte
roman�ti �i sa consider, in lumina noilor cercetari, observa­
tiile pe care le-arn facut acum dltiva ani, asupra intelesului
geografic al denumirilor etnice, in cea mai mare parte a izvoarelor
istorice din Sud-Estul Europei in Evul Mediu. Sper ca aceste
contributii nu vor fi fara folos. De cativa ani, unii istorfci, care
nu sunt Romani, au deschis din nou in fata opiniei europene
o «problema romaneasca &, pe care noi am crezut-o rezolvata.
Este deci timpul de a face cunoscut punctul nostru de vedere
in acest proces, pe care altii 1-au inceput, �i eel mai frumos oma­
giu pe care pot sa-l aduc indrumarii profesorilor mei deJa
Sorbona, e de-a lua parte la aceasta dezbatere intr'un spirit de o­
biectivitate. �tiintifica, care este de sigur al lor, d�i nu este acel al
adversarilor no�tri.
 CAPITOLUL 1

PAREREA D-LUI LOT ASUPRA ORIGINILOR POPORULUI

ROMAN

In examinarea problemei, de atatea ori dezbatute, a originilor

poporului romlln, d. Lot s'a vazut obligat sa ia parte la marea
controversa, care de mai bine de un secol opune pe partizanii
continuitatii daco-romane celor ai imigrarii. Principalele argu­
mente ale uneia �i ale celeilalte teze sunt repede trecute in revista,
dar dela inceput, acele in favoarea teoriei imigrarii par a cantari
mai mult in judecata istoricului: slaba colonizare a Daciei dupa
cucerirea lui Traian, marturie formala a biografiei lui Aurelian
scrisa de Vopiscus �i a rezumatului lui Eutropius , despre parasirea
totala a Daciei in a doua jumatate a secolului al Ill-lea, des­
fiintarea desavar�itii a romaniziirii la Nordul Dunarii, dupa aceasta
epoca �i mai ales in Transilvania. • Niciodata, intre sta�itul celui
de al IV-lea �i al Xlll-lea secol, nu este vorba de o populatie
romana traind in vechea Dacie.
Aceasta tlicere de zece veacuri este impresionanta • 1).
E adevarat ca o marturie formala nu e neaparat irecuzabila
�i ca tiicerea scriitorilor bizantini, • sipgurii de care trebue sa tffiem
seama 9, poate fi datorita lipsei lor de interes pentru o plebe siiraca
�i tacutii, ei rezervandu-�i toata atentia cuceritorilor barbari, care
ocupa succesiv aceste tinuturi. Spirit cu totul obiectiv, autol"!ll
a inteles gllndul politic ascuns al istoricilor unguri �i austriaci,
care, dupa Hunfalvy �i Roessler, au sustinut ca Valahii nu sunt
autohtoni in Transilvania �i ca ei au imigrat in masa compacta

1) Op. cit., p. 282.

14 0 ENIGMA $1 UN MIRACO L ISTORIC: POPORUL ROMAN

dupa cucerirea maghiara, care a colonizat o tara pustie: • Trebue

sa liisiim Ia o parte ceea ce poate f i tendentios in aceasta teorie.
Chiar intemeiatii din punct de vedere istoric, ea nu ar f i mai putin
nejustificatii din punct de vedere politic.
Nici un popor din Europa n'a fost �ezat, de clod lumea, pe
pam!ntul pe care il ocupa in prezent. Romanii nu trebue sa cedeze
Transilvania, mai mult declt Englezii Marea Britanie sau Ungurii
valea Tisei, pentru a se reintoarce cei dint!i in Germania, sau
ceilalti in Siberia. Argumentele trebue sa le cantarim, fara nici
o consideratie de politicii contemporana & 1).
Problema fiind astfel pusa �i bine chibzuitii, istoricul constata
cii indicatiile argumentelor de ordin linguistic sunt hotiirit con­
trarii teoriei continuittitii. Vocabular slav bogat in termeni bise­
rice�ti �i de organizare de Stat, relatiuni foarte vechi ale bisericii
romane cu metropola dela Ohrida 2), prezenta cuvintelor albaneze in
limba romana, totul pare sa at!rne in cumpana, in favoarea ipotezei
formarii poporului romanIa Sudul Dunarii, intr'un mediu balcanic.
Acest mediu ar f i fost de asemenea mai favorabil latinizarii, declt
Dacia, nu indestul de romanizata ¥ fiira indoiala golitii de populatia
ei, dupa marea criza a navalirilor barbare din secolul al ill-lea.
lnsa�i unitatea limbii rom!ne, care se afirma p!na �i in dialecte
a�a de indepartate, ca macedo-rom!na din miazii-zi, nu se poate
explica declt printr'o despaqire relativ recenta a celor doua gra­
iuri, • poate ciitre secolul al X-lea • 3) .
Trebue sa presupunem deci existenta a doua migratiuni: una de ­
terminata de parasirea Daciei �i de retragerea ultimilor coloni�ti
romani dincolo de Dunare, in cele doua Dacii constituite de Au­
relian in Moesia, dupa anul 271; cealalta, in sens invers, efec­
tuata de Valahii transdunareni ciitre miazii-noapte, farii indoiala
inainte de secolul al X-lea, migrapune inceata �i progresiva, care
ar fi avut ca efect repopularea Transilvaniei, dar fara a strabate
Bulgaria dunareana �i Muntenia, lasatii in stapanirea ocupatiei slave

1) Ibid., p. 283.
1) V. pentru aceasta mai departe, pp. 106 'i urm.
1) Ibid., ·p. 287.
I'AREREA D·LUI LOT ASUPRA ORIGINILOR POPORULUI ROMAN 15

�i a naviUirii Cumanilor. t A�zarea t Valahilor • n'a putut sa

inceapa cu Valahia moderna. Muntenia a fost repopulatii de catre
Valahii coboriti din Carpati. Ceea ce ne aduce Ia concluzia ca
Valahii au trebuit sa ocupe mai intai Transilvania, iar dacii in
aceasta regiune ei sunt imigrati veniti din spre miaza-zi, au trecut
neaparat marele fluviu Ia vest de Portile de Fier. Data poate fi
in mod aproximativ determinata prin diferite consideratiuni. Daco­
rom�na era despartita de aromana, vorbita de ciitre lliro-romanii
din Serbia �i Croatia, incep�nd cu secolul al X-lea, astfel in�t
concordantele linguistice existente intre albaneza �i daco-romiina
nu se gasesc in aromana.
Aceasta constatare ne duce Ia concluzia ca viitorii Romani
se despartisera de viitorii Morlahi Ia aceastii epoca • 1). De alta
parte, rezulta limpede, din marturii!e hrisoavelor regilor Ungariei
�i din cronica ruseascli zisa a lui Nestor, ca • Rom� erau in
Transilvania inca din secolul al XI-lea, al X-lea sau chiar allX-lea �.

Intr'un cuv�nt, d. Lot a adoptat in liniile sale esentiale, dar

cu o deosebire de trei sau patru secole, teoria sustinuta mai recent
de Alexandru Philippide in voluminoasa sa lucrare asupra ori­
ginii Romlinilor, carte care este mai mult opera unui filolog
decat a unui istoric.
Nu te poti impiedica de a nu releva deosebirea dintre cele doua
migratiuni: una sprijinitii pe un text precis: rezumatul lui Eu­
tropius, privind regiuni delimitate de geografia politica a impe­
riului roman; cealaltii intemeiata dimpotriva pe tacerea izvoarelor
istorice, pe fapte de ordin linguistic �i urm�nd totu�i un itinerar
mai complicat declit acel aratat de texte. E vorba intr'adevar de
o adevarata caHitorie in zig-zag a strlimo�ilor poporului roman.
• Daco-ilirienil • ar fi strabatut intlii Banatul, ar fi ajuns in Transil­
vania �i s'ar fi raspandit de acolo, printr'o noua expansiune dela
nord spre sud �i est, in Muntenia �i in Moldova. Dintre toate
natiunile deprinse a calatori, Rom�, enigma �i miracolul Evului
Mediu, ar detifle astfel cu siguranta recordul nestabilitiitii teri­
toriale!

1) Pp. 288·89.
 16 0 ENIGMA 1$1 UN M IRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

Dar ar insemna sa anticipam asupra concluziilor acestui stu­

diu, comentand de pe acum pe cele ale eminentului autor al c inva­
ziunilor barbare •· Problema a fast atilt de des discutata, ca ar
fi de prisos sa in�iram din nou o bibliografie prea cunoscuta, sau
sa rezumam parerile contradictorii ale partizanilor continuitatii
�i ai irnigriirii. Ceea ce trebue retinut e ca aceasta a doua teorie,
cu variante asupra carora ne propunem sii revenim, cft�tiga de
clltiva ani tot mai mult teren: ea a fost admisa in parte de invatati
romllni ca Philippide �i 1-a atras pe un medievist de talia lui Fer­
dinand Lot.
A aflat de sigur un riisunet mai puternic in tarile vecine Ro­
mllniei de astllzi, care n 'au incetat deJa nlzboi sa ridice reven­
dicari tot mai vehemente impotriva stipulatiunilor teritoriale ale
ultimelor tratate de pace �i au facut sa premearga revizionismului
politic o adeviirata ofensiva �tiintifica, tinzand sa dovedeasca
temeinicia pretentiunilor lor �i sa denunte pe Romani ca pe ade­
viirati uzurpatori ai unei situatii nemeritate �i nedrepte,- daca
nu din punct de vedere strict etnic, eel putin din acela al traditiei
� al istoriei. Ceea ce trebue sa demonstreze e ca poporul romlln,
• singurul dintre popoarele europene care nu are istorie proprie
pllna Ia sffi�itul Evului Mediu • 1), nu era deloc indreptatit .sa-�i
stabileascii stapllnirea politica asupra teritoriilor pe care nu le-a
ocupat, in mersul intllmplator al pribegiilor sale, declt deJa o
data recentii �i ca natiunile care au fost silite Ia sffir�itul riizboiului,
printr'o pace nedreapta, sa-i cedeze aceste provincii, au cele mai
mari drepturi din lume sa le reclame �i sa le reia. De aceea, inainte
de a analiza argumentele cartii recente a d-lui Lot, cu totul strain
- dupa cum o afirma de altfel el insu�i - de acest gen de
preocupari, trebue sa rezumam pe scurt diferitele puncte de vedere
ale istoricilor din tarile vecine, care sunt toti de acord in a
sustine teoria imigratiei, in ceea ce priv�te originile poporului
romlln, pe teritoriul ee-l ocupa astazi.
Ar insemna sa lungirn fara folos acest studiu, daca am analiza
aci lucriiri mai vechi, a caror in�irare nu ar aduce nimic nou; rna

1) P. Mutafciev, Bu/gare� et Roumalns dans l'hl�tolre de� pay� danublens, Sofia,

1932, p. 279.
PAREREA D-LUI LOl' ASU PRA ORIGINILOR POPORULUI ROMAN 17

voi multumi deci cu marturia lucrarilor mai recente, care pot

fi considerate in acela�i timp ca cele mai reprezentative ale pa­
rerilor amintite mai sus �i care au totdeodatii avantajul de a ne
arata punctul Ia care au ajuns cuno�tintele noastre �i stadiul
actual al cercetarilor �i al problemelor. Spre a f i insa in afara
oricarei banuieli de pareri preconcepute, f ie chiar legitime, voi
provoca desigur mirarea eventualilor mei preopinenti, declarand
ca iau deocamdata de bune aceste teorii, socotindu-le cu totul
justificate prin examenul obiectiv al izvoarelor �i verif icate in
intregime prin studiul atent al faptelor �i al conditiunilor isto­
rice; dar totdeodata, pentru a nu arata vre-o preferinfii, trebue
sa consider argumentele �i concluziile lor deosebite, de o valoare
riguros egala. Va fi chiar necesar, inainte de a incepe orice alta
cercetare, sa comparam aceste rezultate, �i sa coordonam ideile
mai mult sau mai putin convergente.
Intreprind aceastii lucrare cu atat mai mult interes, cu cat
imi pare cii acest lucru n 'a fost incii facut sub aceastii forma - �i
nu farii motiv - de catre istoricii romani 1), carora nu le-a convenit
sii intruneascii intr'un singur manunchi argumente patrunse de
un spirit du�manos natiunii lor, spre . a ajunge Ia concluzii in­
totdeauna defavorabile �i uneori injurioase, dupa mentalitatea �i
temperamentul diferitilor autori. Imi pare totu�i ca este o pre­
gatire indispensabila a oricarui studiu obiectiv �� serios, al chestiunii
atat de intunecoase �� controversate a originilor �� a alcatuirii
istorice a poporului roman.

') V. pentru o revistl aenerall a diferitelor plreri A. Sacerdoteanu, Consi­

deratlunl asupra istoriei Roman/lor In Evul Medtu, Bucure�ti, 1936, pp. 14 ,; unn.
Lucrlrile analizate aci nu sunl men1ionate, afarl de acea a d-lui Mlltafciev.

2
 CAPITOLUL II

TEORIA IMIGRATIUNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE

.A tout seigneur, tout honneur: in primele randurl ale istorici­

lor care se opun ideii continuitatii daco-romane �i romane�ti Ia
Nordul Dunarii �i in Carpati. se afla bine inteles Ungurii. Sunt
desigur cei mai interesati sa combata aceasta teza �i n 'au lipsit
dela aceasta datorie. Printr'o fericita intamplare, vederile �colii
istorice maghiare asupra acestei chestiuni au fost de curand
rezumate intr'un studiu de inteles general, datorit d-lui L . Tamas 1).
Autorul a avut grija de a indica planul chiar in introducere,
nelasand sa se strecoare nici o indoiala asupra spiritului �i
scopului acestei lucrari. D. Tamas a grupat elementele a ceeace
ii place sii denumeascii o • sintezii critica 9 in cinci capitole:
primul contine lamuriri generate asupra celor patru ramuri
principale ale poporului roman, intre altele o scurta privire
asupra istoriei sale politice, urmarita pana in zilele noastre.
Denumirile etnice indigene ale Romanilor sunt puse inadins
in vederea concluziunilor referitoare Ia trecutul acestui popor ...

1) Romolns, Romans et Roumains dans l'hlstoire de Ia Dac/e Tra}ane, Ar�hl•um

Europae Centro-Orienta/Is, I, 1935, pp. 1-96 �i II, 1936, pp. 48-83 �i 245-374.
V. �i ca post-scriptum, de accla�i, Roumanie- Hongrie, Nou.elle Re•ue de
Ho ngrle, XXXII, Julie 1939, pp. 22-28. De lucririle unui all exponent a1 tezei
maghiare, Prof. AI. Domanovszky, ne vom ocupa cu all prilej. V. deocamdatii
studiul meu Les Venitiens dans Ia mer Noire au XIV-e slecle. La politique du
Senat en 1332-33 et Ia notion de latlnite, Acad. Roumaine, Etudes et Recher­
ches, XI, 1939, pp. 19-22.
 TEORlA lMIGRATlUNII IN CA.TEVA LUCRARI RECENTE . 19

AI doilea capitol, ne spune autorul, este unul din cele mai im­
portante . . . ar trebui giisite contra-argumente acceptabile.
Acei care, pentru a nu se obosi, vor renunta a le combate
�i vor contihua sa creadii in dezvoltarea limbii romlne primitive
pe un teritoriu care, in afara de unele provincii ale peninsulei
balcanice, ar f i inglobat de asemenea vechea Dacie 'fraiana, vor
arata printr'o asemenea atitudine dispretul lor pentru orice argu­
mentare �tiintifica. • Esentialul celui de al treilea capitol e cii. • tre­
bue subliniat de acum cii traditia savanta care face pe Romlnii
din Transilvania coboritori din coloni�tii lui Traian, adu�i in
Dacia Ia inceputul celui de al doilea secol al erei noastre, nu apare
decAt in secolul a] XV-lea � cii in timpul Evului Mediu mai
multi autori au considerat pe RomAni drept un popor venit din
Orient •· Autorul mai are grija sii ne anunte cii. in al patrulea ca­
pitol se ocupii • de argumentele pozitive �i negative care tind sa
probeze cii originea poporului �i a limbii romlne trebuesc cii.utate
in tinuturile sud-duniirene a. AI cincilea capitol �i ultimul este con­
sacrat notarului anonim a] Regelui Bela, • singurul izvor medieval
care cuno�te pe RomAni in Transilvania, in epoca cuceririi ma­
ghiare •. iar problema intAietiitii elementului romiinesc in Tran­
silvania, se intelege intAietatea Ia niiviilirea maghiara, este expe­
diatii in ciiteva pagini finale, scurte dar decisive 1).
Nu e vorba de a face aici analiza critica a argumentelor f ilo­
logului ungur: ar insemna sa lungim Ia infinit aceste observatii.
S'ar putea, de exemplu, sii releviim contrazicerea intre primul ca­
pitol, care afirma • cii in secolul al X-lea al erei noastre striimo�ii
Romanilor triiiau inca in peninsula balcanica t, dar ca migratiu­
nile vietii lor piistore�ti i-au impr�tiat spre toate punctele cardi­
nale �i eli. • e intr'adeviir de mirare sa-i vedem ocolind Dacia Tra­
iana, unde Carpatii le ofereau toate conditiunile cerute de viata
lor piistoreascii t 2), �i al treilea, unde se spune nu mai putin lim­
pede: • chiar biinuind cii regiunile muntoase situate Ia Nordul
Dunarii au fost teatrul unei vieti pastore�ti neintrerupte dela epoca

1) Op. ell., I, p. 2-3.

1) Ibid� p. S.
20 0 ENIGMA. !?I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

romallli pana Ia imigrarea Romanilor, continuitatea eventuala a

exercitarii acestei ocupatii nu ar implica 1) numaidecat prezenta
constanta a pastorilor romani in regiunile indicate -. Ceea ce era
deci atat de uimitor Ia inceputul lucriirii nu e decat firesc Ia capi­
tolul al treilea, revenindu-se totu�i. ca o suprema concesiune,
Ia prima p"lirere in eel urmator. S'ar putea de asemenea examina
cu mai multa atentie statisticele, pe baza carora autorul considera
ca a dovedit cii Romanii erau foarte putin numero�i in Transil­
vania in secolul al Xffi-lea �i cii populatia romaneasca nu s'a marit
« prin salturi & decat incepand din secolul al XVII-lea, in urma masi­

velor imigriiri din Valahia. Ne e de ajuns sii amintim relatiunea

unui martor obiectiv, ciiliitorul german Conrad Jacob Hildebrandt,
din 1656-58, care socot�te pe • Valahi i> nu numai ca pe poporul
eel mai numeros in tinuturile Oltului �i ale Mure�ului, dar �i eel
mai vechi, coboritor al granicerilor romani - ce-i drept dupii
Germani, pe care 1i confundii cu Dacii lui Decebal. Iatii deci cii
inca din veacul al XVII-lea, vechimea Romanilor din Ardeal era
un fapt recunoscut 2). S'ar vedea de asemenea cii faimosul hrisov
din 1293 al Regelui Andrei al III-lea, ultimul dintre Arpadieni,
adresat capitolului din Alba-Iulia, care hotiira sii se a�eze Ia
Szekes (Secareni) toti Olahii care se gasesc pe mo�ile senio­
rilor, nu este indestuliitor pentru a stabili intr'un mod atat de
categoric • ca e vorba eel mult de cateva mii de suflete, pentru
a�ezarea carora intinderea unei singure proprietiiti era suficientii »,
Ar f i u�or de demonstrat cii nu e vorba cu siguranta in acest
document « ignorat de �tiinta romaneasca -. decat de Valahii dintr'o
anumitii regiune din Transilvania, ca e vorba intre altele de �aizeci
de familii care au dreptul Ia scutirea de impozite asupra unei pro­
prietiiti a capitolului �i ca, mai mult, in aceea�i epodi erau, in alte
piirti din Transilvania nobili valahi, de care nU putea fi desigur

1) II, p. 69.
1) V. Conr. J. Hildebrandt's Dreifache Schwedische Gesandtschaftsreise nacll
Siebenbiirgen, der Ukraine u. Constan tinopel, ed. F. Babin ser, Leiden, 1937, pp.
70-71.
Pasajul • In alten Miiriisch • s'ar putea citi mai degrabil • In Aft und Mii­
riisc/1 •, In Olt �i Mure�.
 TEORIA IMIGRATI UNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE 21

vorba sa fie sco�i de pe pamanturile lor, spre a fi ingriiditi in

hotarele stramte ale domeniului regal din Szekes (Secareni). S'ar
parea de altfel cii nici textul exact al diplomei nu indreptate�te
aceastii interpretare 1) . Jar in ce prive�te anacronismele Notarului
Anonim, • Vlahii >) f iind pentru d. Tamas tot atat de nevero­
simili ca �i • Cumanii �. in vremea a�ziirii Maghiarilor Ia mar­
ginile Transilvaniei, se poate u�or intelege ca ambele denumiri,
d�i apartin unei epoci mai recente, se aplica unor popoare de
acela�i nean1 din timpurile mai vechi, adica Dacoromanilor �i
Pecenegilor 2). Dar toate aceste consideratiuni ne-ar duce prea
departe �i ar constitui o digresiune prea lunga 8) .
Ne va fi de ajuns sa amintim aici datele esentiale ale tezei d-lui
Tamas, care nu face de altfel decat sa rezume lucrarile unei intregi
serii de istorici �i de f ilologi din tara sa. Dupa metoda pe care
irni propun sa 0 urmez, trebue sa admit deocamdatii ca are in
totul dreptate �i ca concluziile sale sunt in intregime �i ale noastre,
Sa presupunem deci ca ar fi demonstrat:
. 1. Ca parasirea Daciei a fost integrala, cii romanizarea, de
altfel superficiala, a acestei provincii departate a fost cu totul ni­
micita de ciitre navalirile barbare din secolul al III-lea, cii ipoteza
continuitatii romane in Dacia e- cu totul fara temei.
2. Cii numele de Romanus, piistrat de poporul roman ca de­
numire etnicii, reprezinta intelesul Romaniei provinciale din secolul
al IV-lea, inteles pe care nu putea sa-l aiba in timpul lui Aurelian
�i care arata deci �i mai limpede formarea unei romanitati bal­
canice, iar nu carpatice.
3. Ca teoria continuitatii poporului roman in vechea Dacie
Traiana e opera eruditilor Rena�terii �i cii in Evul Mediu misio­
narii franciscani �i dominicani credeau pe Valahi coboriti din

1) N. Drllgaou, L'anciennett! et /'expansion du Peuple Roumain d'apres Ia

toponymie, l'onomastique et Ia langue, Balcania, I, ( 1 9 38), p, 26 In n.
1) L. Tamas, Archlvum Europae Centro-Orientalls, II, p. 355 'i urm. Despre
lntelesul numelul de Vlah l, v. mal deparre, pp. 62 ,1 urm.
1) V. darea de seaml criticll a d- lui P. Henry, Rev. hlstorlque, t. CLXXIX,
pp. 226-27 ,1 CLXXX ( 1 9 37), pp, 406 Ji \Ifill. reprod11sll in Rf•He de TransJI/•
vunie, IV (1938), pp. 347·,3,
22 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

unele tinuturi departate ale Asiei Centrale (confuzie de altfel destul

de evidentii cu Pecenegii �i Cumanii).
4. ca Romanii balcanici, amestecati cu Slavii, au emigrat pro­
gresiv, urmll.ndu-�i turmele nomade, in regiuni ocupate alti'idata de
imperiul roman, dar parasite cu desiivll.�ire dupa secolul al III-lea
�i cii aceastii imigrare a avut Joe eel mai devreme dupa secolul
al X-Iea, spre � lasa Maghiarilor, care treceau Carpatii Ia sfllr�itul
secolului al IX-Iea, prilejul de a ocupa in Panonia �i in Transil­
vania regiuni in totul pustii �i de a exercita astfel, farii posibili­
tate de contestare, jus primi occupantis.
S. ca nu erau in Transilvania, in secolul al XIII-Iea. decllt un
numar neinsemnat de Valahi, colonizati prin generoasa dar im­
prudenta initiativa a regilor arpadieni �i ca numai incepll.nd din
secolul al XVI-lea �i al XVII-lea 1) numarul lor a crescut cu iuteala
in urma imigrarilor constante deJa est �i sud, din regiunile duna­
rene, populate de urma�ii pastorilor balcanici, care se s�abilisera
acolo �i se inmultisera cu o repeziciune uimitoare.
Acestea o data admise, nu ne ramane decllt sa aflam aiurea
patria adevarata a acestor neobositi ciilatori ai Evului Mediu �i sa
delimitam teritoriul pe care s'a format poporul roman, �tiut fiind
cii nu trebue sa-i mai cautAm originile in vechea Dacie Traiana.
De unde au venit Romanii, daca Transilvania le �te inter­
zisii inainte de secolul al XI-lea �i al XII-lea? Sunt ei originari, cum
i�i inchipuiau Wilhelm de Rubruck �i Roger Bacon, din Asia sau
macar din stepele Rusiei meridionale? Din acest punct de vedere
nu e decllt logic sa cercetam parerile istoricilor ru�i. Ar tr�bui sa
citez aici ciirti mai vechi �i indeosebi scrierile lui Filip Bruun
asupra regi�nilor Marii Negre, daca intamplarea unei corespon­
dente nu m 'ar fi facut sa iau cuno�tinta de 'planul unei lucrari
privind tocmai aceste probleme �i datorita de altrninteri unui cititor
atent al lucrarilor lui Bruun �i al izvoarelor sale. Spiritul acestui
studiu este a�a de asemanator aceluia care inspira pe filologul
ungur, concluziile sale prezinta un paralelism atat de remarcabil

1) Un rezumat al acestei teorii, In articolele lui E. Szasz, Transylvania, Hun­

garian Quarterly, II, 1936-37, pp. 30.5-6 �i L. Ottlik, National peace In Tran­
�lvanla, Ibid., Ill (1937), pp. 296 'i urm
 TEORIA IMIGRATJUNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE 23

cu cele ale colaboratorilor lui Archivum Europae Centro­

Orientafis, cii n'am putut sa rezist ispitei de a apropia pe ace�ti
autori, atilt de strlins uniti prin simpatia lor comunii pentru po­
porul roman �i istoria acestuia.
Cu prilejul publiciirii unei lucrari recente asupra • Vicinei �i
Cetiitii Albe • 1) am auzit intAia data de d. Jacob Bromberg, erni­
grat basarabean locuind in apropiere de New-York, care de atunci
s'a facut cunoscut prin cateva note polemice Ia adresa Romaniei,
in ziarele americane. In cele doua scrisori foarte lungi pe care
a crezut necesar sii mi le trimitii, cu privire Ia aceasta carte, scrisori
pline de o eruditie cam dezordonata, dar totu�i abundenta, imi
facea cunoscut un proiect, pe care de altfel de atunci 1-a realizat;
Ia data Ia care imi scria, lucrarea era inca in pregatire �i titlul
sau provizoriu era Historical and toponymical notes on Dobrudja,
Moldo- Wallachia and Bessarabia. Judecfmd dupa o scrisoare de
18 pagini, cu un scris marunt, era locul sa credem ca conciziu­
nea nu-i ins�irea caracteristica a acestui erudit �i ca revista care
va intreprinde publicarea studiului sau va trebui sa-i rezerve un
spatiu considerabil. De altfel nu ne-am in�elat: publicarea in doua
numere ale revistei Byzantion a studiului mentionat ne-a indreptiitit
in totul prevederile �).
• De c!tiva ani, scria d. Bromberg Ia 3 Septemvrie 1935, stu­
diez documentele istorice ale tarilor din c!mpia Dunarii cu inten­
tiunea precisa, o marturisesc, de a spulbera pretentiunile istorice ale
natiunii care se nume�te din secolul al XIX-lea « romanii • asupra
unui teritoriu cazu� sub stapanirea sa in 1918, datorita unei inlan­
tuiri accidentale de imprejurari, unice in istorie. In prezent pre­
gatesc publicarea unei lucrari asupra �eziirii Slavilor catre anul
550 dupa Is. Hr., dupa Iordanes �i Procopius, cu divagatiuni nume­
roase despre alte epoci �i alte izvoare. Voi arata ca tocmai Ba­
sarabia e leaganul istoric al Slavonitatii, adica sala�ul ei in epoca
in care aceastii rasa a fost numita pentru intaia oara cu numele

1) Bucurefli, 1935, Universitatea din faii, Studll de lstorle genera/a, I.

1) I. Bromberg, Toponymical and historical Miscellanies on medieval Dobrudia,
Bessarabia and Moldo·Wallachia, By�antlon XII, pp. 151-207 'i XIII, pp. 9-72 .
24 0 ENIGMA �1 UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

de Slavi, care dupa aceea s'a inradacinat. Teza mea nu-i cu totul
noua, f iind atinsa de multi cercetarori, incepind cu P. J. Safarik... •
La 17 Februarie 1936, d. Bromberg precizeazli: � Principatul
lui Drago� era slav �i chiar rusesc �i deloc rom!nesc (termenul
• La Russie moldave » e intrebuintat de savantul meu prieten,

d. G. V. Vemadsky). E imposibil de dovedit cii �tefan eel Mare

vorbea romane�te. Dar e in afara de orice indoiala ca vorbea
ruse�te • 1).
Cum toate aceste consideratii erau intovara�ite de unele co­
mentarii asupra unor chestiuni de istorie �i politica contempo­
rana, se va intelege lesne de ce nu am urmat raporturile mele
epistolare cu d. lacob Bromberg. Ma voi rosti cu alt prilej asupra
valorii izvoarelor �i mai ales asupra interpretarii lor, in lucrarea
d-lui Bromberg. Dar daca trebue sa primim dinainte concluziile sale,
cum am facut-o pentru eminentul sau coleg deJa Budapesta, nu
catre rasarit trebue cautate originea poporului roman �i leaganul
migratiunilor sale. Daca Transilvania a fost ocupata de Unguri
cu mult inaintea sosirii Valahilor, iar Basarabia �i chiar Moldova
sunt rezervate Slavilor, nu ne ramane decat sa trecem Dunarea
�i sa ne indreptam cercetarile spre peninsula balcanica. De altfel
nu a fost un imperiu balcanic at Vlahilor �i al Bulgarilor, cu mult
inaintea. intemeierii principatelor dunarene ? Dar pentru aceasta
trebue sa recurgem Ia istoricii bulgari, �i in primul rand Ia eru­
ditia d-lui P. Mutafciev 2).
Se �tie eli istoricul bulgar cu acest nume a intreprins, intr'o
lucrare publicata acum zece ani in limba sa parinteasca, iar mai t!r­
ziu intr'o redactare franceza revazuta, indreptata �i. mi se spune,
mult indulcitii, o critica vehementa a lucrarilor d-lui Iorga asupra
istoriei Evului Mediu bizantin �i balcanic. Nu avem intentia sa-l
urmarim in toate detaliile acestei polemici; aceasta ne-ar duce
de asemenea prea departe. Scopul lucrarii este de altfel absolut

1) Regllsim aceste tendinte, lntr'o formA nu mai pu(in agresivil, In studiul publi­
ca! In Bywntlon.Cf. Xll, pp. l84-85 In n., p. 205 �i mai ales finalui,Xlll,pp. 68- 69.
Adaug c! d. G. Vemadsky nu ad mite deloc ll�astii Slllida.rizare, dupil cum
mi-a comunicat Ia timp.
') Bulgares et Roum11/ns. , , Sofia, 1932,
•
 TEORIA IMIGRATIUNII IN CATEVA LUCRARI RECENTE 25

identic cu acela a! studiilor pe care le-arn examinat mai sus; Ro­

miinii n 'au locuit niciodatil., Ia inceputul Evului Mediu, regiunile
pe care le ocupil. in prezent, �i mai ales n'au stat niciodatii in pro­
vinciile care ar putea sa fie un obiect de litigiu din punct de vedere
bulgar.
• Numele romiinesc al Dunarii este desigur cea mai buna
dovadil. cil. poporul romiin s'a format in tinuturi depil.rtate de
marele fluviu: Romanii n'au apil.rut in vecinatatea sa deciit atunci
cand cele douil. maluri �i chiar regiuni mai departate in interior
erau locuite de Slavi, dela care ei i-au invatat numele ... Vechea
populatie romanizata a Munteniei occidentale actuale (am vazut
cil. in Muntenia orientalil. n'a existat niciodata), a Transilvaniei, a
Moesiei �i a Scitiei Minore a fost impril.�tiatil. �i nimicitil. in vre­
mea migratiunilor. Urmele sale neinsemnate s'au contopit �i au
dispil.rut in mijlocul barbarilor care le-au urmat in tarile dunil.rene;
acest proces de asimilare �i exterminare a fost incheiat de Slavi.
In epoca slavo-bulgaril. primitiva- se poate afirma cu certitu­
dine- nu ·se afla populatie romanil. in regiunile limitrofe ale
Dunarii � 1) .
Nu e vorba, in nici un caz, de Bulgaria Dunareanil. �i in special
de Dobrogea, unde se amintesc cetatile protobulgare, care au fost
regasite panil. Ia malul Dunarii. Dar mai mult inca, nu sunt Va­
lahi nici in Bulgaria occidentalil., in aceea a regatului lui Samuil
�i a fiilor sil.i: «In secolul a! XI-lea grosul Valahilor balcanici
locuia in regiunile unde ii gasim �i in zilele noastre - Tesalia
�i muntii vecini, cil.tre Epir �i hotarul Macedoniei de Sud-Vest.
In Macedonia chiar, atunci ca �i acum nu se gaseau deciit sate
valahe risipite sau chiar caravane nomade 2) . Nu se afla- sau
prea putin- in al doilea Imperiu bulgar, acela a! Asane�tilor,
unde totu�i cronicarii cruciatei a patra nu cuno�teau deciit pe
li Blac et li Commain. A cil.uta in aceste regiuni urmele istorice
ale Valahilor nu-i deciit o noua nesocotinta a imperialismului ro­
miinesc, care, dupil. ce �i-a ispravit cuceririle spre miaza-noapte,

') Op. cit., pp. 135-36,

1) Ibid., p. 209.
 26 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

pregate�te o noua expansiune, nu mai putin nedreapta catre sud.

D. Mutafciev o afirma cu tot dinadinsul, in chipul eel mai ca­
tegoric 1).
A urma o discutie inceputa in acest spirit ar insemna sa ajun­
gem Ia violente de limbaj. Nu acesta este scopul nostru, si daca
am citat piirerile d-Iui Mutafciev, am facut-o pentruca ele repre­
zintii, cu siguranta, expresiunea cea mai categorica �i cea mai
vehementii a unui. punct de vedere pe care-! imparta�esc �i alti
istorici bulgari. Desigur ca �i ei inJatura cu aceea�i energie ipoteza
formarii poporului roman in Muntenia �i in Bulgaria, ca �i Un­
gurii pe aceea a continuitatii daco-romane in Transilvania sau unii
Ru�i pe aceea a prezentei Romilnilor in Moldova �i in Basarabia,
in Evul Mediu. Unde se gase�te atunci aceasta regiune misterioasa
a obilr�iei noastre ? De unde s'a ivit acest popor, devenit pe nea�tep­
tate a� de numeros, incilt a cotropit locurile tuturor vecinilor sai,
farii sii tina seama de titlurile lor legitime de proprietate �i de
prioritate ? lntrebarea a fost pusii chiar d-Iui Muftaciev de ditre
d. P. P. Panaitescu 2), intr'un studiu critic aparut acum ciltiva ani,
iar istoricul bulgar i-a raspuns in editia franceza a lucriirii sale.
• Sunt gata, spune el, sa-i satisfac curiozitatea in cilteva cuvinte,

socotind sa-mi dezvolt parerea pe larg, altiidata �i in alta parte.

Consider ca !eagan primitiv al Romilnilor regiunile partii de Vest
a peninsulei Balcanice, mai exact cele situate dincolo de hota-
. rele de nord-vest ale Macedoniei, catre Serbia de sud, Herze­
govina, o parte din Muntenegru �i Bosnia de sud. lmpra�tiate
in aceasta vasta regiune muntoasii, elementele romane au supra­
vietuit epocii incursiunilor barbare �i au gasit aici un refugiu.
De acolo o parte din Romani s'au raspilndit ciitre sud, unde au
ajuns Ia Pind �i in Tesalia, altii catre nord, de-a-curmezi�ul zonelor
muntoase dintre Bulgaria actuala �i Serbia �i de acolo catre Tran­
silvania. Pentru acest motiv, in regiunile mentionate, mai mult
decilt in oricare alta parte a peninsulei, urmele nomenclaturii topo-

1) Ibid., p. 28 1 .
1 ) Le3 relations bu/garo-roumaines a u Moy�n Age, Revista Aromaneasca, I,
1929, pp. 9 fi urm.
 TEORIA IMIGRATIUNll IN CATEVA LUCRARI RECENTE 27

grafice romane�ti (�i nu romane) au fost pastrate. In aceasta re­

giune Valahii erau vecini apropiati ai Albanezilor, ceea ce explica
numeroasele elemente comune ale celor doua limbi • 1).
lata o afirmatie !impede. Daca aruncam o privire pe harta
putem sa constatiim ca regiunea care e harazita ca patrie de ori­
gine poporului roman corespunde aproape teritoriului Iugosla­
viei actuale, exceptand Croatia �i Slovenia. Nu am avut posibili­
tatea sii cunosc in aceastii privintii piirerea istoricilor iugoslavi
�i nu � putea spune dacii aceasta teorie, de altfel interesantii,
a d-lui Mutafciev a fost comentata Ia Belgrad sau Ia Zagreb. Dar
in lipsii de diiri de seamii sau de lucriiri mai recente, i-am · putea
opune aceastii declaratie nu mai putin categoricii, a acelui ma­
el!tru al studiilor balcanice, care a fost Constantin Jirecek :
• Tinuturile situate intre muntii st:lnco�i ai Muntenegrului,

regiunile invecinate �i afluentii Moravei sunt patria cea mai

veche �i mai constantii a poporului s:lrb. E o regiune muntoasa,
riicoroasa �i siiracii, Ia vest o regiune carstic:ii, Ia est munti im­
piiduriti cu pii�u ni alpestre, proprii pentru cre�terea vitelor, care
nu puteau atrage mult pe cuceritori. Dar ea infati� de cand
lumea toate conditiunile necesare vietii piistore�ti. Pozitiunea tiirii
era prielnicii dezvoltarii unui popor viguros, expansiv �i riizboinic,
care putea sa se apere in contra atacurilor popoarelor striiine,
in muntii siii �i vaile sale intarite de natura, dar care avea de ase­
menea obiceiul sa ia ofensiva spre campiile de-a-lungul Adria­
ticei �i spre viiile dela sud �i dela est. Conditiunile naturale au deter­
minat aici un plus de populatie, pe care aceste regiuni muntoase
puteau sii-1 reverse in tinuturile campiei, despopulate de na­
viilirile istorice . . . • '). • Centrul tiirii sarbe�ti, adaogii Stoian
Novakovic, a fost format de valea Limei, unul din principalii
afluenti meridionali ai Drinei. Trebue adaogatii aici valea lba­
rului �i cursu! superior al Moravei occidentale. Tarii putin intinsii,

1) Op. cit., pp. 326-27. Aceastll. teorie nu e noui. 0 regisim In oarecare

misunl In Histolre de Ia langue roumaine a lui 0. Densusianu, c:a fi In lucnlrilo
unor slavi�ti, lnci de Ia M iklosic h. V. I. Blrbulescu, L'lndividuallte de Ia langue
roumaine et ses elements slaves anciens, Arh iva, XLIV , 1937, pp, 26-27.
1) C. Jire6ek, Geschichte der Serben, I, p. 9.
28 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

formata din poalele �i cele mai inalte podi�uri ale unui masiv, care
e socotit printre cele mai inalte ale peninsulei. Apele acestei re­
giuni coboarii catre Sava, Dunare �i Adriaticii . . . E un tinut
hotarit de natura insii�i, spre a deveni locul de na�tere al unei
rase o 1). Dacii se admite, de alta parte, impreuna cu acela�i Jirecek
cii a�ezarea lugoslavilor in aceste regiuni era cu desaviir�ire in­
cheiatii catre jumatatea secolului al VII-lea 2), e �i mai greu de-a
impaca aceste doua teze, mai ales daca Romiinii n'au patruns
Ia nordul Dunarii, inaintea secolului al X-lea sau al XI-lea. Aceea�i
regiune n'a putut fi in acela�i timp leaganul istoric a doua
natiuni �i a doua limbi diferite, una slavii �i alta latina.
In fine, sii mai adaogam Ia toate aceste ipoteze privitoare Ia
originile Romfmilor �i a�eziirile lor Ia nordul Duniirii, teoria
recenta a unui invatat grec, · d. Keramopulos, cu speciala privire
Ia Aromllni sau Cutovalahi, cum ii nume�te in titlul insu�i al co­
municarii sale �- Spre deosebire insa de cercetatorii amintiti mai
sus, d. Keramopulos nu numai cii nu admite nici o emigrate a
'
Romiinilor din Dacia in provinciile balcanice, dar socot�te ca nu
poate fi nici o legaturii de siinge sau de origine etnica intre Dacii
romanizati, de pe teritoriul Romfmiei de astazi, �i elementele
romanizate din sudul peninsulei, rezultat al unui proces istoric
cu totul deosebit. Cu alte cuvinte, n 'ar exista intre limba romiina
�i dialectuJ aromiin o apropiere mai mare deciit intre limbile roma­
nice deosebite ale Europei apusene: franceza, italiana, spaniola,
Romiinii din nordul Dunarii f iind Daci care �i-au insu�it vorbirea
latina, iar Aromanii : Greci care �i-au pierdut limba, a�a cum
�i-o pierdusera in vremurile moderne unele ramuri ale elenis­
mului din Asia Mica. La aceasta se mai adaoga unele conside­
ratiuni ciudate asupra numelui de • Vlah •, apropiat de cuvantul

1) S. Novakovi6, Les problemes serbes, Arch . /. slav. Philo/ogle, XXXIII (1 9 1 1 )

p . 441.
1) Ibid., p. 100; cf. S. Novakovi6, op. ell., p. 440 : • La fin du VIll-e et le com­
mencement du IX-e siecle peuvent ttre deja consideres comme l'epoque de Ia
cristallisation '·
1) Que sonl les Koutzovalaques ? Un probleme ethnologlque, communication
foil� A I'Ac�<lernie c;I'Atlteqes, � Messager 4'11/lt�n�s, no, 5 !93·5200, Ian. 1939.
 TEORlA tMIGRATIUNll lN CATEVA tUCRARI RECENTE 29

arabo-semit fellah, care inseamna �i astazi in Egipet taran, mun­

citor al pamantului, dupa cum denumirea de o Aromani t, pe care
�i-o dau Vlahii balcanici, n'ar avea un inteles etnic, ci ar reprezenta
doar amintirea cetateniei imperiului roman, din care au facut
parte 1). Pe cand deci istoricii maghiari �i bulgari ne contesta
teritoriul, colegul lor grec ne anexeazii populatia, lipsind poporul
roman de intreaga sa ramura meridionala, transdunareana.
Nu voi reveni asupra amanuntelor acestei argumentari, care,
precum se vede, nu e prea convingiitoare. 0 citatie din lucrarea
mai veche a d-lui lorga nu e o dovada hotaritoare a deosebirii
radicale intre limba Aromanilor �i aceea a Dacoromanilor, pe care
dimpotriva toti speciali�tii filologiei �i linguisticei le consideri'i
ca ramuri apropiate ale aceleia�i limbi. D. Keramopulos are de
altfel grija de-a recunoa�te !ipsa sa de competenta in aceasta materie,
pe care o vade�te in de-ajuns necunoa�terea termenilor pastore�ti,
i�irati Ia sflir�itul comunicarii. �i cum s'ar putea socoti admi­
:;ibila staruinta, intr'adevar mai mult decat miraculoasa, a strii­
jerilor a�ezati de Romani in secolul al 11-lea in. de Hr., dupa cu­
cerirea Macedoniei, din care ar cobori, in acele341i localitati �i
in acelea�i regiuni, Vlahii de astazi ? In peninsula balcanici'i, stra­
batutii in decursul veacurilor de nenumarate mi�cari de popu­
latii, o asemenea dainuire e de necrezut ").
De altfel, farii a mai aminti de izvoarele bizantine cunoscute,
Kekaumenes sau Kinnamos, care pomenesc din secolul al XI-lea �i
al Xll-lea obar�ia dinspre miazii-noapte a Vlahilor, rna voi mar­
gini sa amintesc aci, in ce priv�te pe Romanii din Balcani, doua
texte medievale, din care eel putin al doilea nu a fost inca folosit
de istoricii no�tri. Cel dintai e cunoscuta descriere a dominica­
nului francez deJa 1 308, care ne arata • intre Machedonia, Achaia
�i Tesalia • poporul foarte numeros, ri.umit Blazi, care a parasit
pa�unile Romanilor din Ungaria, dupa navalirea Maghiarilor 3) .
AI doilea este Libel/us de Notitia Orbis al altui dominican, arhie-

1) Idem.
1) �- In aceastil privintl rilspunsul d-lui Th. Capidan, L'origine des Moc;dn­
Roumains, Bucarest, 1939, p. 26.
') V. mai jos, p. 46.
30 0 .,NtGMA. $1 tJN MUUCOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

piscopul loan de Sultanyeh, in Persia, trimis in apus de Timur

Lenk, invingatorul lui Baiazid, in 1405. In peninsula balcanica,
in afanl de Sarbi, el nu cunoa�te in Macedonia decat pe Vu/gari,
care insa sunt coboritorii coloni�tilor romani �i i�i trag numele
din •limba vulgara romana. Ei se lauda a fi Romani �i arata prin
limba ce o vorbesc a fi ca �i Romanii • 1) . Este evident ca aceasta
etimologie e fantezista, dar nu e mai putin interesant de-a vedea
confuzia intre numele Bulgarilor �i limba Aromanilor, desigur
mult mai numero�i �i mai raspanditi in aceste regiuni dedit in
zilele noastre 2) .
Facand insa abstractie de aceasta ipotezii a fostului pre�edinte
al Academiei din Atena, care e inca mai greu de admis deciit de
combatut, enigma ramane intreaga, ca �i intrebarea pe care o
ridica in mod firesc : de unde au venit atunci Romanii ? Sa fie
un caz de generatie spontana in zorii timpurilor modeme ? Enigma
riimane intreaga �i concordanta tuturor acestor pareri autorizate,
care ne obliga sa cautam originea Romanilor din Evul Mediu pre­
tutindeni, in )lfara de Romania, ajunge Ia aceasta concluzie para­
doxala dar evidentii, ca acest popor care n 'are istorie, nu are
nici origine, nici patrie. Ar fi intr'adevar de desnadajduit, daca
n 'ar fi mai degraba de ras. Ori trebue sa revenim, dupa un secol,
Ia cele ce spunea in lectia sa de deschidere Ia Academia din Ia�i,
Mihail Kogalniceanu : • Neavand istorie, fiecare popor du�man
ne-ar putea zice : • Originea ta este necunoscuta, numele tau nu-ti
apaqine, mai putin pamantul pe care locu�ti •· �i intr'adevar
toate aceste cuvinte ni s'au spus de catre striiini, au negat originea
noastra, pamantul ni s'a sfa�iat, drepturile ni s'au calcat in pi­
cioare, numai pentruca n'am avut con�tiinta nationalitatii noastre,
numai pentruca n'am avut pe ce sa ne intemeiem �i sa ne aparam
drepturile. t Aceastii. protestare dramatica din 1843 sa fie oare
indreptii.tita �i in 1939 ?

1) Dr. Anton Kern, Der Llbtllus dt! Norlria Orbis Johannt!s Ill (de Galoni­
fonribus ?) 0. P. Erzb/schofs von Sulranyeh, Arch/vum FF. Praed/catorum, VIII
(1938), pp. 102-103.
'l V. G. Mumu, Les Roumalns dt! Ia i
Bulgar e med/lvale, Balcania, I (1 938), p. l l .
 'tEORIA IMIGRATitJNII IN CATEVA ltJCRARI REC£NTE 31

In orice caz, trebue constatat cA, dacA se da dreptate tuturor

autorilor eare contesta continuitatea poporului roman pe teri­
toriul siiu, fara a vadi vre-o preferinta pentru unul sau altul, se
ajunge cu toata buna credinta Ia cea mai absurda din concluzii.
DacA am incercat sa stabilim aceste apropieri �i concordante, este
pentru a arata, o data mai mutt, ca n'am putea adopta aceste teorii
fara un examen critic, cu atilt mai necesar, cu cat sunt inspirate
de sentimente du�manoase natiunli romane, �i eli autorii lor nu
se feresc de a le da pe fa�. Dadi am fi ispititi sa acuzam �oala

istorica romiineasca de interpretari tendentioase, pentru a sluji

scopuri patriotice, ar trebui sa facem eel putin acele�i rezerve pen­
tru istoricii �i f ilologii tarilor vecine, care urmaresc studiul acestor
chestiuni, intr'un spirit cu totul altul deciit ace! �tiintific 1). Ei
acorda, intr'adevar, cea mai mare importanta literei unor anu­
mite documente �i unor anumite relatii, fara sa vada totu�i - �i cea
mai buna dovada e rezultatul f inal al cercetarilor lor - cA a ne
opune texte, fara a tine seama de conditiile generale ale vietii �i
de dezvoltarea istorica, ne departeaza de realitate, aproape tot
atat, dacA nu mai mult, ca o citire gre�ita sau o interpretare im­
perfecta. Vom incerca sa aplicam aici studiului acestei probleme,
o metoda diferita.

1) Se va vedea, din pasajele ce le reproducem mai jos, din lucrlrile recente

ale d-lor E. Gamillscheg, C. Patsch $1 W. von Wartburg, cAt de mult se depAr­
teazil vederile $1 metodele istoricilor $1 filologilor &ermani de asemenea procedee.
 CAPITOLUL Ill

ORIGINILE POPORULUI ROMAN.

Evacuarea Daciei

Punctul de plecare al marii controverse despre originea Romli.­

nilor este, desigur, chestiunea cucerirll romane a Daciei �i a eva­
cuiirll sale in 271 , din ordinul lui Aurelian. Se �tie ca dupii raz­
boiul victorios al lui Traian �i nimicirea regatului dac, noua pro­
vincie, care avea de mult timp relatii comerciale destul de intinse
cu imperiul, deveni o regiune de colonizare ex toto orbe Romano.
A fost desigur, in urma exploatiirii minelor din Transilvania,
care au adus imperiului un insemnat spor monetar 1 ), un ade­
varat gold rush ciitre noile cetiiti, o emigratie a�a de numeroasa,
inciit Adrian, care se gandea Ia un moment dat sa evacueze acest
post inaintat al stiipanirii romane, pentru motive strategice, a
trebuit sa renunte Ia acest proiect, spre a nu liisa in voia barba­
rilor, marele numiir de coloni�ti care se stabiliserii acolo, din
timpul domniei predecesorului siiu 2). Abia cu un veac �i jumii•
tate mai tarziu, dupa marea crizii a secolului al Ill-lea, Aurelian
a fost nevoit sa procedeze Ia aceasta miqorare a frontului ame­
nintat de ciitre niivalitori �i sa a�eze Iinia de aparare a imperiului
Ia Duniire. Dacii povestirea lui Vopiscus, biograful • istoriei
Auguste •· inspirii putinii incredere, rezumatul lui Eutropius, care
e probabil izvorul, este categoric �i, dupii d. Lot, • deasupra ori-

1) J. Carcopino, Points de vue sur l'lmpirialisme romain, Paris, 1934, p. 72.

1) C. Patsch, Beitrdge zur Viilkerkunde ron Siidosteuropa, II, Sitzungsber. d.
Akad. d. Wiss. Wien, XXVII, 192�. pp. 208 �i urm. Pe ntru discutii mai recente,
cr. Tamas, op. cit., I, pp. 72 �iurm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUARBA DACIEI 33

cil.rei banuieli t. Se poate citi acolo : • Iliria � i Moesia fiind pustiite,

(Aurelian) a evacuat provincia Daciei, desnadajduind de a o mai
putea pastra, �i a stabilit in Moesia Mijlocie pe Romanii pe care
ii aduse din ora� �i din sate �i numi aceastii Moesie Mijlocie,
Dacia ; ea desparte astiizi cele douii Moesii & 1). Abductosque Ro­

manos ex urbibus et agris Daciae, spune Eutropius ; sublato exer­

citu et provincialibus, scrie Vopiscus. Aceste texte sunt desigur
categorice. Inscriptiile romane aflate in Dacia nu tree peste anii
255-258. Dupa 256 e lamurit ca nu s'a mai biitut aci moneta 2).
In adeviir, dupii dezastrul suferit de ciitre armatele imperiale, in
lupta cu Gotii, Ia Abrittus in Moesia, unde impiiratul Decius
�i-a giisit moartea in 251, Dacia nu mai putea fi piistratii din punct
de vedere militar. Chiar dacil. n'ar fi fost a�a de imperioasii, dupii
cum afirma unii istorici, actiunea imparatului Aurelian n'a fost
mai putin necesarii 8). Cele doua Iegiuni cantonate in Transilvania
dupa cucerire, a XIII-a Gemina �i a V-a Macedonica, riscau in
fiecare clipii sii se giiseascil. parasite in mijlocul barbarilor, care
pustiau in lung �i in Iat peninsula balcanicii. Este desigur mult
mai greu sa apreciezi numiirul exact al locuitorilor provinciei
care au urmat plecarea armatelor �i a functionarilor.
Pentru d. Homo, biograful ata.t de con�tiincios al lui Aure­
lian, • expresiunile provinciales (vita Aureliani) spre deosebire de
armata, populi (ibid.) Romani (Eutropius, Rufus Festus), avflee!;
"al yvvaixe!; (Synkellos) se aplicil. intregii populatii urbane �i ru­
rale t (abducti ex urbibus et agris populi) '). Dar cum poti sa-i
stabil�ti numiirul ? Parvan socotea in jurul unui milion popu­
latia D.aciei in momentul evacuiirii, luand o medie de zece locui­
tori pe kilometru patrat, � conchidea cil. deplasarea unei mase

1) Op. cit., p. 28 1 .
1 ) V . , i V. Christescu, Istoria mllitartl a Daciei romane, Bucu�ti, 1937, p.
96 'i urm. E de notat ell acest fapt nu a fost fntotdeauna socotit, pentru alte pro­
vincii, ca o dovadli absolutli a evacullrii lor de clltre Romani. V. pentru Britania
Ia inceputul secolului al V-lea, R. G. Collingwood, Roman Britain, An economic
survey of ancient Rome, Baltimore, 1937, III, p. 63.
') V. 'i lucrarea d-lui V. Motogna, Ntlvtllirea Gotilor In imperiul roman 11
pllrllslrea Daciel, e"'tras din Anuarul Liceulul • A. Mure1anu t din De}, 1936-37.
') L. Homo, Essal sur le �gne de l'empereur Aurellen, p. 3 1 6 in n.

3
34 0 ENlGMA $1 UN MIRACOL IST('!>JC : POPOkUL lWMAN

atilt de considerabile trebue sa fi fost anevoioasa, daca nu impo­

sibila 1). Istoricii unguri sunt de piirere ca pustiirile suferite de
Dacia in urma invaziunilor barbare tind sa reduca aceasta cifra
Ia doua sau trei sute de mii 2), ceea ce ar fi mai u�or de inchipuit
intr'o regiune in care migratiunile in aceastii proportie erau destul
de dcse 3_). Trebue sa marturisim ca aceste ipoteze ne par lipsite
deopotriva de orice certitudine.
Multi istorici, printre care �i d. Homo, au fost ispititi sa inter­
preteze aceste texte, sau dupa expresia lui Renan, sa le solicite :
« Intreaga .populatie care traia in apropierea taberelor legionare :
familiile de soldap, veterani retr�i din serviciu, negustori, etc.,
au urmat armata pe malul drept al Duniirii. Dar au trebuit sa
rama.oa prin sate un insemnat numar de vechi locuitori, care
traiau in buna intelegere cu Gotii �i nu aveau nici un interes sa
paraseasca provincia. De altfel o evacuare completii ar fi fost
desigur imposibila de infaptuit, fara un nou rlizboi ; Gotii nu
s'ar fi impiicat cu plecarea intregii populatii civile. Dacli aceastii
populape se impaca cu noul regim, Aurelian nu avea nici un motiv
sa se arate mai intransigent decAt ea ).
& ' Acest argument are va­
'
loarea sa ; s'a recunoscut mai pe urmii ca aceastli populape nu
avea nici un in teres sa treaca Dunlirea, pentru a se �za pe malul
drept, in regiuni nu mai pupn pustiite de trecerea Gotilor �i a
Sarmatilor ca acele pe care trebuia sa le paraseasca �i unde .ar

fi glisit, in afarli de aceste primejdii, pe perceptorul roman, executor

nemilos al unei fiscalitiiti tot mai aplisatoare )
5 . Nu ar fi nici pri­
mul, nici singurul caz al unei intelegeri intre provincialii romani,
ruinati de cheltuielile militare ale imperiului, �i cuceritorii barbari

1) lnceputurile vie(ii romane Ia gurile Dun4ril, p. 8.

1) L. Tamas, op. cit., I, p. 81 ,; urm.
1) Ar fi de �teptat sll se gbeascl urme mai numeroase ale populapei ro·
mane din Dacia trecute dincolo de Dunlre. Avem, ce-i drept, originea • trans­
dunlreanl • a mamei lmplratului Galeriu (v. mai departe, p. 91), sau o diplomA
mllitarl din Dacia aflatl Ia Palatovo, IAngl Dupnica, In Bulgaria (D. Detschew,
Eln neues Milltiudiplom aus Dacia Poroltssensls, Klio, XXX (1 937), pp. J 8S-99),
dar, eel pupn dcocamdatl, nu e mutt.
•) L. Homo, op. cit., pp, 316-17.
1) Const . C. Giurescu, Istorla Romr'Jnllor, I, ed. a 2-a, p. 166.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 35

fericiti de a exploata mai u�or, in folosul lor, veniturile muncii ·

ba�tin�ilor.
Dintr'o vreme putin mai tarzie, sunt in aceasta privinta doua
marturii categoriee : una din apus, sfatul dat de Avidius lui Clovis,
regele Francilor, sub zidurile o�ului Avignon, pe car�l asedia :
• De ce s a stai c u o armata in fata locului intarit, ocupat de vraj­
ma� ? Pusti�ti ogoarele, pa�unile, � viile �i maslinii, dis�rugi
toate roadele pamantului �i totu�i fi faci prea putin rau. Trimite-i
mai degraba solie �i impun�i sa-ti plateasca tribut in fiecare an,
pentru ca astfel tara ta sa fie la adapost �i sa stapan�ti in veci
pe aeei ee-l platesc o 1).
Iar cealalta, dela sfar�itul secolului al VI-lea, din regiunea
balcanica �i dunareana : • Romanii au fost din nou atacati de
popoarele afurisitilor barbari cu parol despletit, ce se numesc
Avari, care s'au pus in mi�are �i au inaintat dinspre rasarit, �i
de poporul apusean al Sclavonilor �i de altii numiti Longobarzi.
Ace�tia erau sub stapanirea Khaganului, regele Avarilor. Ei au
mers sa asedieze doua ora�e ale Romanilor �i alte cetati. Ei au
spus locuitorilor : • I�iti, semanati �i secerati ; nu vom lua dela
voi decat jumatate din bir )
•� .

Se cuno�te din viata Sf. Severin, scrisa de EugipP.ius, ordinul

dat in 488 • tuturor Romanilor • de a parasi Noncul (adica Ba­
varia din Sudul Dunarii) pentru a se refugia in Italia ; el n'a im­
piedicat tot�i pe aceea�i Romani de a ramanea in No,rdul Alpilor
• pana catre secolul al IX-lea, eel putin • B). �i era vorba acolo,
in plina regiune germanica, de o populatie cu siguranta mai putin
numeroasa, �i fara indoiala la fel de saraca cu aceea a Daciei.
La acest exemplu, pe care 1-a invocat intr'o comunicare Ia Insti­
tutul Frantei, d. Iorga a adaogat de curllnd exemplul Britaniei,
unde dupa parerea unui istoric englez, civilizatia a disparut dupa

1) Greg. de Tours, Opera, Mon. Germ. Hist. SS. Rer. Meroving. I, L. ll, S2,
p. 9S,
1) Mich. Syrianul, X, 21. Cf. L. Hauptmann, Les rapports de3 Byz:antlns avec
les Slave3 et les Avares pendant Ia seconde moltlll du VI-e steele, Byz:antion, IV, p. IS1.
1) F. Lot, op. cit., ibid.
 36 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

retragerea legiunilor, dar rasa a nlmas 1). Nu e poate inutil de

• a reaminti ca nu s'ar putea compara colonizarea romana �i influ­
enta ei in aceasta provincie insulara din extremul nord, cu aceea
a Daciei, atAt de inf loritoare, dupa Eutropius, inca din vremea
lui Adrian.
• Popu/a(ia ruralii pare sa fi fost mai putin atinsa de aceste
evenimente, din mai mult� pricini. La apropierea prim�jdiei,
ea avea obiceiul de a fugi, cu vitele sale, etc. in refugii pe care
�i le crease, adeseori din epoca preromana, prin paduri sau prin
mla�tini, dar mai ales pe varful muntilor . . . cu ajutorul stAipilor
sau al unor ingradituri construite in for rna de metereze, ziduri,
�anturi, garduri, baricade �i obstacole de toate felurile. Populatia
rurala, constituia eel putin pentru noii stapani, Germanii, un
important venit �i intr'adevar ea n'a fost nevoita sa munceasca
mai greu pentru ei, decat mai inainte pentru capeteniile ei romane.
Ei nu aveau nici un folos sa se lipseasca de meseria�i . . . care in
targu�oare �i mai ales in ora�e se pricepeau sa lucreze a�a de
bine bronzul, f ierul, aurul �i argintul, argintarii, tumatorii in
bronz, caldararii, fierarii �i rotarii . . . • 2).
Oare aceste randuri au fost scrise de vre-un partizan indarjit
al continuitatii daco-romane, care ar refuza sa se piece in fata
marturiilor categorice ale izvoarelor ? Deloc ; ele privesc Alsacia
dupa plecarea legiunilor �i instalarea definitiva a triburilor ger­
manice pe malul drept al Rinului, care au cotropit din nou Galia,
pentru a nu o mai parasi, in primii aniai secolului al V-lea. Ceea ce
pare a dovedi eli ipoteza unei retrageri a populatiei rurale in pa­
durile �i in muntii Daciei, in primii ani ai ocupatiei barbare, nu
ar fi �a de absurda, cu atAt mai mult cu cat ea este dovedita chiar
pentru unii cuceritori ; regele got Atanaric, in 376, s'a retras cu
toti ai sai in Caucaland, locum altitudine silvarum inaccessum et
montium, pe care Sarmatii tocmai il parasisera �i care e identi­
ficat azi cu unii munti din Banat. Inca din 367, Gotii se refugiau
in Montes Serrorum, Carpatii, in fata inaintarii amenintatoare a

1) N. Iorga, /storia Romtinllor, I, 2, p. 347.

1) R. Forrer, L'Aisace romaine, Paris, 1936, pp. 200-201.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 37

legiunilor imparatului Valens. Mai inainte inca, in 323, imparatul

Constantin a surprins dincolo de Dunare pe o inaltime impadu­
rita, in Muntenia, bandele lui Rausimod care tocmai pustiisera
Moesia superioara �i Tracia �i le-a silit sa inapoieze locuitorii pe
care-i luasera cu sine 1). De alta parte, daca populatia civila ra­
masa in Dacia n'a lasat urme epigraf ice ale persistentei sale de
a locui tinuturile cotropite, emigratii instalati dincolo de Dunare,
in noua « Dacie *• creata de Aurelian, dupa cum August stabilise
odinioara Germanii pe malul drept al Rinului 2}, nu au lasat
nici ei mai multe. Ceea ce ar face sa se creada cli numarul lor nu
a fost a� de mare, dupa · cum s'ar presupune in urma parasirii
totale a unei provincii de populatia ei civila �i militara.
In sfa�it, istoricii maghiari ei in�i�i sunt de acord ca • pentru
Banat s'ar putea admite supravietuirea cAtorva fragmente romani­
zate, eel mai tarziu pana Ia inceputul secolului al V -lea • 3) . Ei .adopta
in aceasta privinta concluziile d-lui Patsch, care, studiind mi�­
ciirile Sarmatilor in secolul al IV-lea de la un mal la altul al Du­
narii, a ajuns sa deduca, din examinarea textelor �i a sapaturilor
arheologice, o continuitate de viata economica in aceasta pro­
vincie, care nu se poate explica deca t prin prezenta locuitorilor
ei, ram�i credincio�i, nu imperiului, ci proprietatilor lor ; el a
tras concluzia ca � in ·Banat, precum de altfel �i in Dacia, o parte
din locuitorij romani au riimas Ia locurile lor )
» 4 .

Dar oricAt de adevarata ar putea sa apara aceasta ipoteza

�i oricAt de izbitoare ar fi analogiile cu alte provincii mai bine .
cunoscute ale imperiului roman, s'ar putea discuta Ia infinit despre
valoarea textelor care mentioneazii evacuarea, despre tacerea epi­
grafiei �i saracia comorilor monetare in centrul �i in nordul Da­
ciei, ca �i despre condipunil e generale economice �i demografice
· care le contrazic.

1) Patsch, Beitriige z. VIJ/kerkunde v. Siido•teuropa, III, Ibid., 208 (1928),

pp. 18,45, 64.
1) E. Albenini, L'empire romain, p. 298.
') L. Tamas, op. cit., I, p. 88.
•) C. Patscb, Beitriige, Sitzung•ber. d. Akad. d. Wi••· Wien, 1925, p. 215. Cf. M,
B�$nier1 His(. r(Jmaine1 (col. Glotz) IV, p. 244,
38 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Aceste argumente nu aduc nimic nou, nici intr'un. sens mc1

in altul. Ceea ce trebue sa stabilim aici, nu-i nici gradul de auten­
ticitate al lui Eutropius sau al lui Vopiscus 1), nici concordanta
lor cu marturiile epigrafice sau monetare, ci valoarea practica
a actiunii lui Aurelian �i a consecintelor ei pentru viitorul pro­
vinciilor dunarene �i al romanitatii orientale. Aceasta transferare
bruscil de populatii din Dacia in Moesia este un fapt unic, fara
precedent �i fiira unnare ? Parasirea Daciei este intr'adevar o
• cezura definitiva • in romanizarea acestei provincii, romanizare
care, ni se spune, nu inaintase mult intr'un secol �i jumatate de
colonizare, cu elemente, dintre care foarte putine erau originare
din Italia, iar un mare numar, de ar fi sa credem inscriptiile, veneau
·
din regiunile orientale ale imperiului ? Sa fie adevarat ca dupa
retragerea legiunilor �i a colo�tilor care le-au urmat, s'a pus
capat oricilrui contact posibil dela un mal Ia celalalt al Dunarii,
amintirii Romei, a civilizatiei �i a limbii sale ? Ar fi oare prea
indraznet de a pretinde ca a pune astfel problema, inseamna in
buna parte a o �i rezolva ?
Intr'adevar, pentru vremea anterioara nu ar fi greu de giisit
inca inainte de cucerirea romana a Daciei, exemple de migra­
tiuni sau de invaziuni in masa, dincoace �i dincolo de Dunare.
E de ajuns de a trimite Ia studiul atat de con�tiincios al d-lui
Patsch : sub domnia lui August, 50.000 Geti sau Daci au trecut
Dunarea �i Strabon regasea pe urm�ii lor in Tracia 2). Sub aceea
a lui Vespasian 100.000 de Transdanubieni au fost stabiliti pe malul
drept al Ouviului, prin grija guvematorului Moesiei, energicul
Tiberius Plautius Silvanus 3). Cuceririle lui Traian trebuiau sa
provoace dimpotriva un reflux catre nord.
In ce priv�te romanizarea, s'au putut na�te indoieli in pri­
vinta eficacitatii ei, intr'o regiune atilt de expusa riizboaielor �i
invaziunilor, pe care chiar urm�ul lui Traian s'a putut gandi

· ') V. bibliografia Ia Iorga, Istorla Romani/or, I, 2, pp. 333-35 In n.

1) C. Patsch. ibid., V, Sitzungsber., 214, 1932, p. 1 13.
1) C. Patsch, ibid., V, p. 165 ; cf. V. Pllrvan, Dacia, ed. romllneascll, Bu­
cure'ti, 1937, p. 173.
Gh. I. BrAtianu : Poporul Rom6n Pl. II

Soldat roman �i barbari prin�i in rAzboiu, dupll monumentul dela

Adam Klisi
 ORJGINILE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 39

sa 0 paraseasca. Ea ar fi fost mai desavar�ita intr'o tara mai lini�­

titii, sub un regim mai calm dedit acela a� v�nicelor razboaie
de granitii, impotriva Dacilor independenti �i a Sarmatilor, sau
cu primele valuri ale niiviilirilor germane. Dar tocmai exemplul
altor provincli de hotar ar dovedi mai degrabii contrariul : • Existii
in Fran� un mare numiir de departamente, care prezintii o ima­
gine foarte diferitii, un aspect cu mult mai lini�tit, unde rolul
soldatilor �i al cetiitilor intarite dispare aproape in intregime, in
comparatie cu acela al populatiei civile. De aceea aceste regiul).i
au piistrat uneori mult mai bine caracterul lor galle decat Alsacia,
unde pasul legiunilor a griibit �i a intensificat romanizarea. Ca­
racalla, in anul 212, a dat acestei romaniziiri consacrarea oficialii,
declariind pe toti cei din cuprinsul hotarelor, fie in Italia, fie in
provincii, ceta(eni romani. In Alsacia, aceastii romanizare se efectua
cu atat mai repede cu cat viata popula{iei civile era stra.ns legata
de viata rnilitarii t 1).
Nu a fost oare asemiiniitor cazul Daciei ? E cu atilt mai probabil,
cu cat romaniza.rea nu este un fapt etnic � e greu de presupus
ca, prin coloni�tii din toate regiunile imperiului, adeviirat mozaic de
rase �i nationalitiiti, sa se fi putut modifica in sensu! latinitiitii san­
gele dac al locuitorilor mai vechi ai provinciei. Ceea ce s'a pe­
trecut in noile provincii ale imperiului Ia inceputul secolului al
11-lea e mai ales un fapt linguistic, influenta crescandii a limbii
latine, limba civilizatiei �i a stapfmirii, a carei yiitrundere s'a fiicut
mai repede, datoritii vietii de tabiirii �i activitiitii furnizorilor
�i negustorilor, care erau in relapuni constante cu armata �i adrni­
nistratia rnilitara. De altfel, chiar intre oameni de origine diferitii
�i din parti departate ale Imperiului, limba latina era elementul
necesar de legiiturii 2).
Jirecek a incercat odinioara sii delimiteze in peninsula bal­
canica zonele influentei latine �i ale influentei grece�ti. Linia sa

1) R. Forrer, L'Alsace romaine, p. 107.

1) L. Hahn, Rom und Romanismus lm griechlsch-r/Jmischen Osten, Leipzig,
1906, p. 216, 'i A. Graur, Romaniz:.area Daciel prln colonlfll strdinl, Rev, Fufl­
da{illor Re1Jale, Dl, pp. 669 �� urm,
40 0 ENIGMA $I UN MIRACOL ISTORJC : POPORUL ROMAN

de demarcatie, verificata pe urma de Philippide �i corectata de

Skok, merge deJa Alessio pe Adriatica Ia Prisrend �i Skoplje, pen­
tru a urea apoi Ia nord �i Ia nord-est, plina Ia punctul situat
intre Pirot �i Bela Palanka, �i a ajunge Ia hotarele cetatilor gre­
c�ti de pe litoralul pontic. Noi cercetari asupra romanizarii
peninsulei balcanice par a fi dovedit acum ca aceasta Iinie de
impartire e putin cam artificiala, ca Macedonia �i o buna parte
din regiunile meridionale ale peninsulei erau latinizate sau macar
bilingue, latina fiind vorbita �i scrisa aici nu mai putin declit
greaca 1). Hinterland ul balcanic prezinta deci in al ll-lea �i chiar
al III-lea secol, o bazii mult mai serioasa pentru patrunderea
latinei dincolo de Dunare �i pentru romanizarea linguisticii a
Daciei, declit se putea banui pana acum.
Sa trecem in fine Ia examinarea urmarilor parasirii, ordonate
de Aurelian . Inca sub succesorii sai imediati �i in timpul tetrar- ·
hiei, paza Dunarii a fost cu totul reorganizata de Galerius �i
Diocletian. Sub domnia lui Constantin, or�ul Tropaeum Traiani
a fost ridicat din ruinele sale, cetatile Dunarii restaurate �i puse
in buna stare, capetele de pod rea�ezate pe malul stang 2). Fata
de Transmarisca, actuala Turtucaie, s'a ridicat ConstantiatJa Daph­
ne, de cealalta parte a Dunarii.
Influenta romana, intarita prin victor!ile imparatului, a red us pe
Gotii �i pe Sarmatii care ocupau atunci Banatul, Oltenia �i Mun­
tenia actuala la un asemenea grad de supunere, incat intemeietorul
Constantinopolului putea sa se mandreasca ca a cucerit a doua oara
Dacia �i cii a reinnoit ispravile lui Traian 8). Sa credem in mar­
turia nepotului sau Julian, care era cu siguranta departe de a-i
fi favorabil. Din punct de vedere geografic, regiunile malului Stang
al Dunarii se numeau in secolul al IV-lea �i chiar in al V-Iea Gotia,
nume care va trece pe urma asupra Crimeii, ultimul refugiu al
Gotilor pontici ; malul drept, acela al apararii romane era in aceasta

1) Patsch, Beilriige, V, p. 154 ,i urm.

1) C. Diculescu, Die Wanda/en unddle Golen in Ungarn und Rmnanlen, Leipzig,
1923, pp. 22 �i urm.
1) Pllts<:h, tbfd., m, p, 23 ,
 ORIGINILB POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 41

epoca o Ripa Gotica. Dar relafiunile cu irnperiul erau dese �i strllnse ;

piitrunderea .cre�tinismului o dovede�te u�or 1).
Se cunosc martirii noii credinte, incurajati de episcopii stabiliti
,
in Scitia minora, actuala Dobroge ; moa�tele lor, cum sunt acele
ale Sf. Sava, omorit in 372 pe malul Buziiului, au fost cerute de
Vasile eel Mare, episcopul Cezareii in Capadochia, cele ale Sf.
Nicetas au fost aduse Ia Mopsueste in Cilicia. Douazeci �i �e de
Goti cre�tini, au fost ar�i intr'o biserica, din ordinul unui locotenent
al lui Atanaric ; rama�itele lor au fost culese cu evlavie de ciitre
princesa Gaata �i fiica ei, care purta numele latin de Dulcilla ;
ele le-au trimis Ia Cyzicos pe Marea de Marmara 9).
Migratiunile nu au incetat ; in 334, in urma unei revolutii
sociale in tara sarmatli, Argaragantii invin�i. in numlir de 300.000,
au trecut Dunlirea �i au primit din ordinul impliratului Constantin
posesiuni in Macedonia, in Tracia �i in Dobrogea. In 358, impli­
ratul Constantiu lupta in Banat in contra Sarmatilor Lirniganti
�i distrugea doua din triburile lor. In amintirea acestei expedifii,
cetatea romana Constantia se ridica incii in secolul al V-lea, pe malul
stang, in fata revlirslirii gurii Moravei 3). A afirma eli dupa 271
orice contact a fost intrerupt intre Dacia Traianli liisatli in stli­
panirea Gotilor �i Dacia Aurelianli din Balcani, e cu totul pro­
tivnic realitlitii istorice, cu mult inaintea trecerii in_ masli a Go­
tilor, fugind in fata noilor navlilitori, pe teritoriul imperiului.
Aceste legaturi transdunarene n'au incetat nici dupli invazia
Hunilor. Ace�ti groaznici cuceritori s'au. umani zat destul de repede.
Este intre descrierea clasica a lui Ammian Marcellin - calaretii
cu nasul cam, imbrlicati in piei de animate �i mancand carne
crudli, tinut(sub �ea - �i aceea a lui Priscus, primit o jumatate de
secol mai tiirziu Ia curtea lui Atila, toatli deosebirea dintre pri­
mele valuri ale niivlilirii �i carmuirea unui imperiu, care nu po­
runcea numai Barbarilor '). Toate aceste imparatii nomade se

1) Cf. V. Motogna, Un secol din istoria Daciei fn timpu/ nt1vt1/irilor barbare.

Epoca fncre,,tint1ril poporului romanesc, Cluj, 1937.
') Parsch, ibid., III, pp. 51-59.
1) Ibid., U, pp. 182 �i urm., 190-91 .
') L. Halphen, �s Barbares, ed, a 2-a, pp. 2 8 ti urm.
42 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

aseamana. Evolutia celei a Hunilor, in timpul scurtei sale exi­

stente. e destul de asemanatoare aceleia a imperiului avar care i-a
urmat, sau chiar cu soarta marelui imperiu mongol din secolul al
XITI-lea, caruia i-a fost un fel de precursor. Naviilitorii tiitari
din Ungaria sunt pentru autorul lui Carmen Miserabile, ceea ce
erau Hunii din secolul al IV-lea pentru ofiterul roman, iar primirea
fratelui Wilhelm de Rubruck de catre locotenentii Hanului amin­
tefte dest�:ll de bine relapunea ambasadorului bizantin Ia curtea
regelui hun. Administratorii au urmat repede razboinicilor, �i ex­
ploatarea regulatii a popoarelor invinse, jafurilor dezordonate ale
cuceririi. Totdeauna s'au facut schimburi intre Barbaricum supus
Hunilor �i imperiu ; cllnd Priscus s'a dus cu ambasada sa Ia r�­
dinta lui Atila, i s'a cerut o lunga lista de dezertori refugiati
pe teritoriul roman �i el a regasit de alta parte, Ia Huni, un mare
numar de Romani care de buna voie sau de nevoie, se instalasera
�i �i exercitau acolo meseriile lor. La curtea regelui se vorbea
�i se glumea in mod ob�nuit, in limba huna, in cea gotii �i in
• limba Ausoniei t, care nu este alta ·decllt latina. Desigur,
trebue sa tinem seama de relatiunile comerciale, dar erau inca
Romani in Panonia, care nu incetasera de a vorbi limba lor. Du­
narea in secolul al V-lea, nu mai putin decllt in vremurile anterioare,
nu constituia o bariera �i nu putea sa impiedice influenta civili­
zatiei superioare a lumii romane : alli.turi de palatul de lemn al
lui Atila se ridicau termele de marmorli., construite pentru con­
silierul siiu Onesigisiu, de. un arhitect roman din Sirmium.
Incepea insa a se face simtita presiunea Slavilor. Nu vom
reface aici istoria naviilirilor lor, care se va gasi, dupii atatea alte
lucriiri, �i in cartea d-lui Lot, ce constitue punctul de plecare al
acestui studiu 1). In secolul al VI-lea, lordanes ii aratli. impiirtiti in
doua grupe principale : Sclavenii �i An(ii. Primii se intind dela
civitas Novietunensis �i dela lacul Mursa, pana Ia Nistru �i Ia
Vistula, ceilalti, • cei mai puternici dintre toti •. de-a-lungul Miirii
Negre, intre Nistru �i Nipru. Dacii lacul Mursa inseamna ml�-

1) us lnrasions barbar�s. I, pp. 219 '' urm. V. Jordaoes1 Getica, 34, M.G.H,,
A..ant., V.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : BVACUAREA DACIBI 43

tinile Ia confluenta Savei �i a Dumlrii, ar fi poate mai potrivit

de a identifica Novietunum cu Neviodunum, municipiul roman al
Panoniei superioare, Novu)aovvov Ia Ptolomeu, mai apropiat de
Sava 1) decat departatul Noviodunum, lsaccea, Ia gurile Dunarii.
Textul din Getica ar fi astfel mai �or de inteles � ordinea d�
scrierii sale mai logica. Aceastii veche ipoteza a lui Fessler, reluatii
mai pe urma de Chalupka, e oarecum intaritii de faptul ca cronica
lui Mihail Sirianul - un izvor mai tArziu, dar nu mai putin impor­
tant - vorbe�te de c poporul apusean al Sclavonilor )
• 1 . De altii
parte, cercetiiri mai noi, identifica pe Anti, ramura orientala,
cu An-Tsai ai izvoarelor chineze din secolul a1 ll-lea d. Hr. , care
sunt Alanii. Ar fi deci vorba de triburi slave, sub stapil.nirea unei
aristocratii iraniene (alane) B), cum s'a intil.mplat mai tArziu cu
Bulgarii in peninsula balcanica �i cu Varegii in Rusia. E un motiv
mai mult sa dam textului lui lordanes aceastii interpretare.
Oricum, in ultimii ani ai lui Justin I, triburile slave navaliseri
in peninsula balcanica. Clind supuse Avarilor, cand razvratite in
contra noilor stapil.ni ai stepei, ele inaintau in masa compacta.
Sub urm�ii lui Justinian, intreaga regiune Ia est de Carpati pil.na
Ia Dunare devenise o Slavinie, cum fusese odinioara o Gotie.
Toponimia doved�te ca Slavii strabatusera arcul Carpatilor �i
ca ei patrunseseri de asemenea in Transilvania. In curi!.nd avan­
gardele lor au asediat Tesalonicul �i au patruns pil.na in Moreea,
care va deveni, timp de cliteva secole, o tara slava . Se pare ca acest
val, a carui revatsare s'a intins in toata peninsula Balcanilor din
secolul al Vll-lea • cu o putere de nelnvins $'), a �ters totul �� nu lasa

') P. acest ora�. v. Pllrvan, Dacia, pp. 163, 166 $i B. Soria In Pauly-Wissowa,
R. E., Sv. Nevlodunum. E lntr'adevir mai logic de·a arlita lntlli marginile apusene
ale lumii slave $i de-a trecc pe urmi Ia Nistru $i Ia Vistula, declt de a sliri din
Dobrogea Ia Sava $i de-a so lntoarce pe urmil Ia tinuturile risilritene ale Anp!or.
Slavii sunt de altfel cunoscuti Ia hotarele Istrici ciltre sflif$itul secolului al VI-lea.
') V. mai sus, p. 3S Cf. L. Hauptmann, Byt.antlon, IV, pp. 138-40.
1) Cf. G. Vernadsky, On the origins of the Antat, Journal of the American
Oriental Society, 59, pp. 96 $i urm. ; The Spall of Jordanes and the Spor/ of Pro­
coplw, Byt.antlon, XIII (1938), pp. 263-66 ; Goten und An ten In SiJdrussland,
SiJdostdeutsche Forschungtn, III, 2 (1938).
•) Lot, Ibid., p. 221. L. V. Niederle, Manuel de l'Antlqulte slave, I, p. 47.
44 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

sa mai subsiste nici o urma a romanitatii dincoace �i dincolo de

Dunare.
�i totu�i, chiar �i in aceasta vreme, care mai mult decit aceea a
lui Aurelian trebuia sa insemne o • cezura '• elementele romane
sau romanizate nu au incetat sa treaca Dunarea �i sa se amestece
cu noii navalitori. Clind in 578 hanul Avarilor, aliat cu Romanii
din Constantinopol, a patrons in Muntenia, pentru a ataca pe
Slavi in propriile lor locuinte, el a gasit aici, dupa cum spune Me­
nandru, o provincie bogata nu numai in alimente �i prazi de tot
felul, dar de asemenea in prizonieri romani, ridicati de catre acei�i
Slavi in cursul expeditiilor in Balcani 1). In secolul al VII-lea,
sub domnia lui Heraclius, Actele Sf. Dimitrie din Tesalonic men­
tioneaza stabilirea in Panonia a unei intregi populatii, ridicata
de Avari din provinciile balcanice. « Ace�ti captivi, dela aceasta
epoca s'au amestecat cu Bulgarii, Avarii �i alte popoare �i avlind
prunci din alianta lor mutualii, au alcatuit un popor numeros �i
mare. Fiecare copil primi dela tatal sau traditiunile �i istoria rasei
sale, dupa obiceiurile romane . . . (Urma�ii) i�i imparta�au unii
altora amintirea vechii patrii a parintilor lor �i-�i aprindeau astfel
unii altora in inimi dorinta intoarcerii, caci mai bine de �aizeci ani
se scursesera, de cand parintii lor suferisera pustiirea barbarilor 2) .
Sfll.�ira prin a conving,e pe Cuber sau Cubrat, �ful pe care li-1
daduse hanul Avarilor, ca unui popor deosebit ; dupa ce s'au
rasculat contra acestuia din urmii, au trecut Dunarea stabilindu-se
in • ora�le parintilor lor *• plina in campia Ceramesica, aproape
de Tesalonic. Orice s'ar putea glindi despre amploarea acestei
indoite migratiuni, nu e mai putin evident cc1 acest du-te-vino al
prin�ilor �i al emigratilor de pe un mal pe celalt al Dunarii n'a
incetat, cu toata navalirea slava, ci chiar fara indoiaHi din pricina
ei. Stabilirea stap1inirii bulgare asupra triburilor slave, balcanice
�i dunarene, nu trebuia nici ea sa o intrerupa ; Ia inceputul secolului
al IX-lea, daca ar fi sa-l credem pe Simian Logotetul, Krum tre­
buia sa constitue un fel de • Macedonie • in Muntenia duna-

1) C. Jire�k. Gesch. der Serben, I, p. 87.

1) 0. Tafrali, · Thessalonlque des origines au XIJI-e s/ecle, Paris, 1919, pp. 127
fi urm, IQIOIII'I;erell lor 11r fi iiVUI loc pe Ia 678, Lot, op. cit., I, p. 270,
 ORIOINlLE POPORULUI ROMAN : EVACUAREA DACIEI 45

reanll., cu populatia pe care el o adusese din peninsula balcanicll..

Ace�ti pribegi, trecand prin tot felul de aventuri, trebuiau sa se
intoarca pe teritoriul bizantin catre 837-838, sub domnia lui
Teofil 1). Sa nu uitam in fine ca aceste deplasari masive de po­
pulatii constituiau pentru irnperiul bizantin o traditie politica, dar
�i un factor de securitate. Inca dela inceputul secolului al IX-lea
imparatul Nicefor I poruncise sa fie adunati cre�tinii din toate
provinciile imperiului, sa se lichideze in termenul eel mai scurt po­
sesiunile lor imobiliare �i sa fie stabiliti in •. Slavinia o, la • granitele
militare o, pe care voia sa le intemeieze pe frontiera bulgara. Isau­
rienii aplicasera pe o scara intinsa aceasta politica de colonizare,
de care Roma daduse odinioara mai multe pilde. In Balcani, mi­
gratiunile ne-au infati�at intotdeauna acest dublu aspect : a! ini­
tiativei private �i a! actului de autoritate, care s'au completat
ori s'au opus, dupa imprejurari.
Jirecek observase ca pe masura ce peninsula se urnplea cu Slavi,
care inaintau catre Egee �i Adriatica, Dacia se golea de triburile care
o ocupau de prin secolul a! VI-lea, aproape in intregime, �i ca ele­
mentele ramase Ia Nordul Dunarii erau sa fie absorbite de popu­
latia romaneasca 2) . Aceasta presupunere e cu atat mai verosimila,
cu cat populatia romana ramasa in Dacia primise aproape fiira
intrerupere ajutoare, constituite fie de prin�ii luati de Slavi �i de
Avari, fie prin emigratia populatiei romane din Balcani, retrasa spre
nord, in urma stabilirii triburilor slave dincolo de Dunare. Istoricul
roman Radu Rosetti a mers pana a explica alcatuirea poporului
roman numai prin amestecul Slavilor, care ocupau regiunile du­
narene, cu populatia romanizata rapita, pe care o aduceau cu ei
din peninsula balcanica 3). Aceasta ipoteza a parut, cu drept cuvant,
prea simpla. E vorba in realitate de trei paturi etnice succesive :
1 . Coloni�tii romanizati, ram�i in Dacia, dupa retragerea
legiunilor, a! caror numar e fara indoiala cu neputinta de precizat.
1) N. Adontz, L'tige et l'or/gine de Basile 1-er, Byz;antion, VIII (1933), pp.
478·79. Cf. H. Schiinemann, Die Kenntnis der byz:. Geschichtschre/ber von der
QJ/esten Geschichte der Ungarn, Berlin - Leipzig, 1922, pp. 4, S. V. pentru aceastli
populatie 'i mai departe, Cap. V, p. 77-78.
'l Jireeek, op. cit., I, p. 101.
1) R. Rosetti, PiJmtintul, siJtenii ,; stiJp6nii fn Moldova, I, BucureJii, 1907, p. 21.
46 0 I:.NIGM A $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROM AN

2. Robii, tariti dincolo de Dunare de ciitre cuceritori : Ger­

mani, Huni, Avari ori Slavi.
3. Populatia romanizatii din regiunea balcanicii, mai cu seama
din cele douii Dacii aureliane, care a trebuit sa treaca din nou
Dunarea, pentru a fugi de indoita presiune a Slavilor, care se
�zau pe de o parte in Bulgaria, impingand in Tesalia � in Epir
pe viitorii Vlahi ai Pindului, �i ocupau pe de alta regiunile lugo­
slaviei actuate. Traditia istoricii a Slavilor a pastrat amintirea
acestei invaziuni sau mai bine zis a acestei intoarceri. Cronica
zisa a lui Nestor, scrisa Ia Kiev, ciitre anul 1 100, afirma lamurit cii
inaintea invaziunii Ungurilor, in ultimii ani ai secolului a! IX-lea,
Vlahii cuceriserii pe S!avii din Panonia �i din regiunile invecinate 1).
Aceasta nu trebuia sa fie de altfel ultimul schimb de populatii
in aceste regiuni. 0 migratiune in sens invers a trebuit sa se pro­
ducii in urma invaziunii ungure�ti in�i. Geograful anonim care
fiicea Ia inceputul secolului al XIV-lea o descriere a Europei orien­
tale, pentru a servi de ciilauzii regilor angevini ai Siciliei �i pro­
iectelor de cruciatii ale lui Carol de Valois, mentioneazii in pe­
ninsula balcanicii « intre Macedonia, Achaia �i Tesalonic, marele
popor al Vlahilor, care fuseserii altiidata pastori ai Romanilor
�i pe care Ungurii ii alungaserii din p�unile lor • 2). Nu ar fi in­
tr'adevar de mirare ca sosirea Maghiarilor �i navalirile lor, in
prima jumatate a secolului al X-lea, sa fi deterrninat un reflux
al Romanilor din Panonia �i din Dacia, ciitre sud, ceea ce ar ex­
plica numarul atat de considerabil al « Vlahilor • in peninsula
balcanicii in ultimele veacuri ale Evului Mediu. Aceste mari mi�ciiri
de populatie sunt departe de a constitui un fenomen specific a!
istoriei romao�ti. Studiindu-se evolutia limbii sarbo-croate, s'a
ajuns Ia concluzia cii s'a produs o indoita deplasare, in sens con­
trar, a elementelor etnice care reprezinta nuantele dialectale ale
vorbirii iugoslave. Expansiunii balcanice a triburilor �lave dela

1) Chronlqu� diu d� N�stor, ed. Leger, XIX, p. 19. D. Vernadsky, By­

zontlon XIV (1939), p. 182-83, vede lncl in c Valahi • pe Franci, identificare
pupn probabilil. Francii in Panonia au luptat cu Av arii.
1) 0. G6rka, llnonyml d�scrlptio Europa� Orl�ntalls, Cracovia, 1916, p. 13.
V. ,; mai sus, p. 29.
 OlUGlNlLE. POPoRULUI ROMAN : EVACVAREA nACI£1 47

inceput, i-a unnat, sub presiunea invaziunll turce�ti, un refluK

mereu mai accentuat, incepand cu secolul al XV-lea, dela sud
spre nord �i nord-vest, care a llisat urme evidente in evolutia lin­
guistica. 0 oarecare nestabilitate teritoriala a �carilor • metana­
stasice o, ori schimbari de locuinta, au caracterizat intotdeauna
demografia medievala a acestei parp a Europei 1).
Ce 'ar trebui sa retinem din aceste nesflir�ite serii de m.igra­
tiuni, care tree Dunarea aproape in fiecare secol, dupa sflir�itul
stiipli:nirii romane dincolo de fluviu, pana Ia restabilirea suvera­
nitiitii imperiului bizantin, dupa riizboaiele victorioase ale impa­
ratilor din dinastia macedoneanii 'l Ca nu a fost niciodatii o des­
piiftire totala, o • cezura definitiva • intre cele doua maluri ale
fluviului. E neindoios, �i aceasta se intelege �i mai bine daca se
examineazii arguRlentele de ordin filologic �i linguistic, ca poporul
roman nu s'a format numai in Dacia prin singurul fapt al colo­
ni�tilor piirasiti de Aurelian �i amestecati cu Slavii. E vadit ca ei
au trebuit sa primeasca rama�itele elementelor romanizate ale
peninsulei balcanice, care au putut sa se dezvolte aici, mai
inainte, intr'un mediu mai prielnic conservarii latinitiitfi.
Dar e cu totul neexact de a presupune ca teritoriul ocupat
acum de Romani a fost cu totul parasit de catre stramo�ii lor
�i ca n'a mai fost nici un contact intre provinciile napadite de
Barbari �i cele apiirate de imperiul roman. lstorice�te, acest fapt e
stabilit in mod neindoios : in secolul al IV-lea, al V-lea, al VI-lea.
al VII-lea �i al IX-lea, populatiuni intregi au trecut Dunarea dela
sud Ia nord �i dela nord Ia sud. Din acest contact permanent,
din acest schimb continuu in care evacuarea lui Aurelian nu e
decat un episod, a i�it unitatea poporului roman �i a limbii sale,
ca �i �ezarea sa geografica actuala. Ne ramane sa examinam
problema linguistica, astfel cum au definit-o lucriirile recente, �i
a lamuri tiicerea izvoarelor care a izbit pe istoricii moderni.
Nadajduesc ca se va gasi in aceste consideratiuni, confirmarea
faptelor istorice, a ciiror marturie am invocat-o.

1) A. Belie, Le caractere de /'evolution du serbo-croate, Le Monde Slave, 11

(192.5), pp. 34-35. Cf. I. Cviji6, Des migrations dans les pays yougoslavu, Revue
des Et. Slaves, lll (1923), p, 5 'i urm. fi lA plnlnsule balkan/que, p. 1 1 2 'i urm.
 CAPITOLUL IV

ORIGINILE POPORULUI ROMAN

Unitatea linguistictF)

Argumentele de ordin linguistic vin sii intiireascii teza imi­

grapei, adoptatii de d. Lot. Dupii dansul, trecerea unui oarecare
numiir de cuvinte albaneze in limba romanii ar indica in mod
limpede veciniitatea refugiatilor din Dacia Aurelianii cu Dardania
�i Prevalitania, sala� primitiv a! Albanezilor. Dar acest argument
pretue�te �i mai mult pentru latina insii�i. « In Dacia sud-dunii­
reanii, Daco-Romanii se giiseau intr'o tara unde limba obi�nuitii
era latina, atunci cand in Moesia inferioarii era greaca . . . Lati­
nizarea Daciei s'ar explica �i mai bine, dacii viitorii c Romani »
coboarii din refugiatii a�ezati la Sudul Duniirii in 271 �i cufun­
dati intr'un mediu iliro-roman t '). �tim azi ca linia de demar­
catie intre regiunile limbii latine �i ale limbii grece�ti era cu mult
mai putin precisii in provinciile balcanice, dedit se admitea panel
acum. Dar iatii ca o altii consideratie ne aduce la aceea�i concluzie :
c Lingui�tii au remarcat cii limba roml:\nii vorbitii in Transilvania,
in Muntenia, in Moldova nu oferii particularitiiti dialectale, eel
putin accentuate. E un indiciu cii ocuparea acestor tinuturi de
ditre oameni vorbind limba • romanii •> nu se rididi la o indepiir­
tatii antichitate (al 11-lea-IV-lea seeol, de exemplu).

1) Datoresc cele mai multe referinte ale acestui capitol bun!lvoin!ll d·lui AI.

Rosetti, profesor Ia Universitatea din Bucure$ti. V. de altfel lucrarea sa lstorla

Llmbll Romane, I, Limba latinA, Bucure$1i, 1938 ; II, Lim bile balcanice, Bucu­
re$ti, 1939.
•) us Invasions barbares, I, p. 286.
 ORIGINIL E POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 49

Mai mult : intre daco-romana vorbita azi Ia nordul Dunarii

�i macedo-romana vorbita Ia sud, in Macedonia, in Tesalia, in
Epir, in Grecia, de catre • Aromani &, nu exista mare deosebire.
E vorba de doua aspecte ale acelei�i limbi • 1). Un motiv mai mult
pentru a crede intr'o despartire relativ recenta a celor doua gra­
iuri �i pentru a presupune ca unitatea linguistica atat de remar­
cabila a poporului roman se datore�te unei imigrari a • Daco­
IIirienilor *· deJa sudul Ia nordul Dunarii.
Aceste consideratii au desigur valoarea lor �i ne obliga sa
prec.iziim o chestiune de metoda. De ar fi sa credem pe unul dintre
principalli lingui�ti romiini actuali, d, Sextil Pu�cariu, • solutiunea
problemei Romiinilor: apartine istoriei. Linguistica poate sa ofere
istoricului un material pretios, dar nu trebue sa pretinda sa rezolve
problema, ea singura . . . istoricul trebue mai intiii sa intreprinda
prin propriile sale mijloace reconstituirea perioadei vechi romii­
ne�ti ; linguistul va avea sa controleze, �i dacii e posibil sa o in­
tregeascii cu materialul sau * 2). Dar studiul faptelor istorice,
in sensu! strict al acestui termen, ne da prea putin ; textele, pen­
tru motive pe care vom avea ocazia sa le dezvoltam mai jos,
tin seama de cuceritori, mai mult deciit de populatia pe care ace�tia
o supun staplinirii lor. Singura concluzie care se poate trage cu
certitudine e aceasta trecere continua, deJa un mal Ia celalt a!
Dunarii, a convoaielor de prin�i sau de • bejenari * deJa sfiir�itul
secolului a! III-lea Ia inceputul celui de al IX-Iea, schimburi dese,
poate fara mari consecinte politice, dar a caror influenta linguistica
este evidenta. Pentru aceasta trebue sa inversam problema �i sa
consideram ca e dat mai degraba istoricului sa controleze, cu
mijloacele destul de slabe de care dispune, datele pe care cerce­
tarile linguisticei i le pot procura. Aceasta nu e, de altfel, una
dintre cele mai neinsemnate greutati ale sarcinii noastre.
Sa reluam deci argumentele linguistice in ordinea in care au
fost expuse ; cercetarile d-lui K. Sandfeld asupra limbilor bal-

1) 1/>id, p. 287.
1) S. Pu�ariu, Etudes de 1/nguislique roumalne, Cluj - Bucure�ti 1937, p. 1 10.

4
50 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

canice �i a inrudirii lor 1), par sli dea mai multa greutate teoriej
care vrea sa explice prezenta cuvintelor albaneze in romanii, prin­
tr'un contact intre cele doua popoare �i imprumuturi reciproce
intre cele douii limbi. Dar tocmai aceasta ultima conditie lip�te
in acest caz: • e bine stabilit acum - ne spune un linguist, care
a fiicut recente cercetari in acest domeniu - eli imprumuturile
de vocabular presupun un prestigiu social . ori cultural, pentru
poporul care imprumutli celuilalt cuvintele. In ce epocii s'ar putea
crede eli Albanezii au fost atat de superiori Rom§.nilor, pentru
ca ace�tia din urma sa fi imprumutat dela cei dintai termeni de
civilizatie ca • vatrii •, • biitran • etc. l;li chiar admitand aceastii
superioritate a Albanezilor, ace�tia ar fi trebuit sa imprumute
la r§.ndul lor dela Romani, eel putin tateva cuvinte, privind genu­
rile de activitate, in care Romanii le erau totu�i superiori. Nu se

poate admite ca Romanii sa fi imprumutat totul dela Albanezi,

iar Albanezii aproape nimic din romana. Este evident eli limbile
balcanice au pastrat un numar de cuvinte apartinand substratului.
Pretutindeni unde faptele sunt adeverite, constatam eli vocabu­
larul limbilor a fost influentat de acel al substratului. Nirnic nu
ne impiedica sa credem ca aceasta afirmatie are aceea�i valoare
pentru limbile balcanice. Bine inteles substratul ar putea fi diferit
pentru fiecare din aceste limbi. Dar din moment ce gasim un fond
inexplicabil, prin datele istorice, �i acest fond e aproape comun
limbilor vorbite in Balcani, se poate admite, fara teamii de a ne
in�ela, ca suntem pe urmele elementelor apartinand substratului
"
comun • ).
Care este acest substrat : -eel trac, eel ilirian sau altul ? lata
ceea ce e greu de precizat, in starea actualli a cuno�tintelor noa­
stre. Dar e sigur eli elemente nu immai preslave, dar chiar prero­
mane, au staruit in vocabularul limbilor balcanice �i chiar in
denumirile de localitati ale peninsulei. In epoca navalirilor slave,

1) Linguist/que balkan/que, problemes et resultats, Paris, 1930 (Coli. linguistique

publ. par Ia Soc. ling. de Paris, XXXI).
1) A . Graur, Coup d'oeil sur Ia linguist/que balkan/que, Bull�tin linguistique
de Ia Fac. des Lettres de Bucarest, IV (1936), pp. 34-39. Cf. AI. Rosetti, /st.
Llmbii Romane, U, pp. 26 ,; urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 51

la staqitul secolului a l VI-lea, ele se mai intiUneau inca in topo­

nimie, de ar fi sii .credem miirturia cronicilor bizantine ; iata un
exemplu pe langa altele : IapovUv 68 Mav&Atov d T6nol:' ciw6pao0at
hnxwelcp neo01JYO(!la Ttvl scria Teofylact Simokatta, descriind mar­
�ul unei armate imperiale dela Marcianopolis spre Hemus 1). Chiar
pentru profani e limpede ca numele acestei localitati nu are nimic
slav, nici latin ; de altfel Sabulus este cunoscut ca un nume
iliric caracteristic, iar Mana/ion ar putea fi apropiat de Man­
dylos sau Mandyrion, a carui origine ilirii e de asemenea bine sta­
bilita 2). El face parte astfel din acest substrat care explica,
dupii unii, trasaturile comune ale limbilor balcanice, intr'un mo­
ment in care ele nu se mai puteau influenta. lata de asemenea pentru
ce nu e nevoie, spre a lamuri inrudirea limbii albaneze cu roml\na,
de a cauta un contact teritorial, care e atat de greu de stabilit
istorice�te. S'ar putea deci renunta la ipoteza lui Pl\rvan, care
striimuta pe stramo�ii Albanezilor in Carpap, fad a avea nevoie
de a recurge, in aceastii imprejurare, nici Ia aceea a lui Densu�ianu,
care cobora pe Romanii primitivi pl\na pe tarmurile Adriaticei 8).
In ce prive�te vorbirea romanica, din care ar trebui sa derive
unitatea linguistica · a limbii romane, datele istorice nu confirmii
deloc ipoteza, care ii restrange alcatuirea la mediul iliro-roman
�i la regiunile occidentale ale peninsulei balcanice. E adevarat
ca in secolul al VI-1ea, o inscriptie dela Sirmium, care poate fi
datata din jurul anului 580, sapati in limba greaca de catre un
soldat sau un lucrator, cunoscl\nd imperfect aceasta limba, cere
ajutorul lui Dumnezeu, pentru a pazi Romania de naviilirea Ava­
rilor. Fad indoialli ca e vorba aici de acea notiune de Ro­
mania, opusa teritoriului ocupat de Barbari, notiune ce apare in

1) Ed. Bonn, II, I I, p. 89.

1) Cf. H. Krahe, Die /1/yrler In lhreh sprachllchen Beziehungen zu Itallkern
u. Grlechen 2. Die /llyrler In der Balkanhalblnsel, Die Welt als Geschlchte, Ill, 4,
1937, p. 288. Cf. I. I. Russu, Macedonlca, EphemerLr Dacoroman11, Vlll, 1938,
p. 21 5 : IdPvlo, eeooaA6,. Faptul e interesant fi pentru a�zarea seo-
graficll a llirilor.
1) Cf. Sandfeld, op. cit., p. 143 ; Densusianu, Hlst. de Ia langue roumaine, J,
p. 349. V. ,; T. Capidan, La romanlti balkan/que, Balcanla, I, pp. S2-S3.
S2 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORJC : POPORUl. ROMAN

toata lumea romana in secolul al IV-Jea �i care a diiinuit

dupa toata evidenta mai mult in imperiul de rasarit, singurul care
mentinea, dupa prabu�irea Apusului, ideea unui Stat �i a unei
granite. Am aratat in alta parte pentru ce acest terrnen nu
implica in mod necesar e�stenta unei autonomii politice ; ramane
intrebarea daca el cuprinde notiunea etnica a unei romanitati.
In general, interpretarea ce se da in ultimul timp acestui cuvant
e in legiiturii cu stapanirea politicii a Romei, a imperiului. Astfel

Romagna italiana nu ne arata un caracter romanic mai pronuntat

decat alte regiuni ale peninsulei, ci dainuirea mai indelungata a
posesiunilor imperiale dela Ravena ; iar Turcii au inteles prin
Rum, ba Asia Micii, ba Rumelia, pana �i intreaga intindere a im­
periului otoman 1).
Nu se poate totu�i tiigadui, fata de barbari, notiunea de o cul­
tura latina » a 'cuvantul�;�i in apus '). Poate ca fara a exagera, cum
par a crede unii cercetatori, putem atribui o nudnta asemanatoare
�i intelesului pe care numele 1-a capatat in acele regil;llli ale impe­
riului de riisarit, unde se mai vorbea inca, in veacul al VI-lea,
o limba izvorita din cea latina � ferita pana atunci de influenta
slava. Regiunea in care era vorbita s'a dovedit a fi mai intinsa
decat aceea ale carei limite le deterrninase odinioara Jirecek 8).
Jntr'adevar, in 587 cronicarii bizantini amintesc ca trupele gene­
ralilor Martin �i Commentiolus, care luptau in contra Avarilor
in trecatorile muntilor Bulgariei orientale, s'au risipit in puterea
noptii, in urrna unei panici provocate de strigatul de retorna sau
torna fratre, scos de un soldat care viizuse alunecand sarcina unui
animal de povara. S'a discutat mult in privinta acestor cuvinte,
in care s'a vazut mult timp un terrnen de comanda latina, intre­
buintat inca in armatele bizantine, dar expresiunea /rater sau
fratre este prea famifiara, iar textele mentioneazii in mod expres

1) P. Willek, I.e Sultan de R1lm, Annualre de 1'/nst. de Philologie et d'Hist.

orientales et slaves, VI,Bruxelles 1938, p. I a extrasului.
1) V. darea de seaml a cirtii mele : Privileges et franchises munlclpaies dans
/'empire byumtin, de W. Ensslin, Byz. Zeitschr., XXXIX, 1939, pp. 206·7.
1) V. in afarl de studiile lui Patsch �i Skok, amintite aiurea, �i N. Drlganu,
L'onciennete et /'expansion du peuple rounrain, Balcania, I, p. 28.
 ORIGlNILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 53

di aceste cuvinte apartineau llmbii tiirii : buxwelcp t:fj yA.dn-r:n,

t:fi :nat:(!WQ rpwvij, ceea ce ar trebui sa nu lase nici o indoiala
asupra acestui subiect 1). Inca in 545, Procopius aminte�te in�e­
\atoria unui oarecare Ant transdunarean, deci a unui Alan sau
Slav din Moldova de astiizi, care putea fi luat drept un general
bizantin, pentruca vorbea in mod curent latina, astfel cum o
putuse invata in aceste tinuturi 2). Ar fi desigur indriiznet de a
deduce din aceste marturii existenta unei Iimbi romfme�ti in aceasta
epoca, dar trebue sa ajungem Ia concluzia ca limba romanicd, deri­
vata din latina vulgara, era inca vorbita deJa un capat Ia celalt
al peninsulei balcanice �i chiar dincolo de Dunare.
Nu mai e nevoie sa subliniem azi rolul fundamental al latinei
in formarea limbii romane. S'a putut spune de Anglia, unde
prima cucerire a Romei n 'a lasat alte urme in vocabularul bri­
tanic, decat termenii care desemneaza imparatul, drumul �i zidul,
ca nu numai se gasesc acolo monumente romane, dar ca ea insa�i
este un monument roman � ; cum poate fi insa calificata o limba,
care se serve�te de termeni Iatini pentru a-�i exprima ideile esen­
tiale, de o intrebuintare zilnica �i imprumuta deJa cele straine
termenii speciali, spre a desemna unele ocupatiuni �i anumite
profesiuni sau clase sociale 7
Desigur, termenii care indica o civilizatie superioarii , o viata
nu numai pastorala, ci agricola, notiuni religioase care o apropie
de Biserica imperiului, din ultimele sale veacuri, n 'au putut sa
se pastreze �i sa se dezvolte decat in preajma cetatilor de pe malul
drept al Dunarii. Acolo se gaseau in primii secoli ai Evului Mediu,
dupa distrugerea ora�elor Daciei, cetatile episcopale, capitalele
administrative �i militare ale provinciilor, care favorizau schim­
burile comerciale �i viata civilizata, unde putea sa se nasca limba
romana prirnitiva, cu evolutia ei atat de repede. Este iara�i sigur

1) V. Phi lipp ide, Origi11ea Ronui11ilor, I, p. 506 �i urm. Cf. H. Zilliacus, Zum
Kampf der Weltsprachen lm Ostromschen
i Reich, Helsingfors, 1935, p. 129 ; v. �i
pp. 30-3 1 p. lntinderea vorbirii latine in Balcani.
1) De bello Goth/co, Ill, c. 1 4 ; cf. Jire�ek, Die Romanen In den Stadte11 Dal­
matiens wahrend des Mittelalters, p. 18.
1) A. Maurois, Histoire d' Ang/eterre, p. 39.
54 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTOIUC : POPORUL ROMAN

ell cele patru dialecte ale acestei limbi, daco-roman, aroman,

megleno-romlln �i istro-rom!ln, sunt atiit de apropiate prin legile
lor fonologice, concordantele lor sunt atiit de izbitoare eli � nu
e posibil de a nu recunoa�te o singurif �i aceea�i limbii . . . suntem
obligati sa admitem ca inaintea diviziunii in patru dialecte, Ro­
manii au avut o locuinta comunli, unde inovatiile linguistice pu­
teau sa se rlispandeasca in toate partile prin comunicarea lor
directa dela om la om • 1). Dar e oare necesar sa presupunem
pentru aceastli patrie comunli, aceastii regiune primitivli de
mare comunicatie linguisticli, un !eagan delimitat de considera­
tiuni evident arbitrare ? Nu s'ar putea nega eli existli exemple a
unor extensiuni asemanlitoare ; sunt limbi a1 cliror punct de pie­
care e un domeniu cu totul restr!lns, mai putin decllt o provincie,
un judet, �i a eliror suprafati\ de dezvoltare intrece limitele unui
continent ; latina insli�i a cunoscut asemenea soartli. Dar acest
destin linguistic e acela al popoarelor cuceritoare, a ciiror
misiune e aceea pe care poporul roman �i-a dat-o : regere imperio
populos. S 'ar putea vorbi la fel de utma�ii slii, ai romanitlitii bal­
canice �i dunlirene ? Ar fi in contrazicere cu tot ce ne invatli iz­
voarele istorice.
• Istoria ne invatii eli in Orientul european al Imperiului roman,

in primele veacuri ale erei noastre, imensul spatiu care se intinde

intre Adriatica �i Marea Neagra pe cele doua maluri ale Savei
�i ale Dunlirii, cu zone indreptiindu-se incoace �i incolo foarte
deJ?arte, spre nord �i sud, era locuit de o populatie de limbii ro­
manicli. Astiizi - flicand exceptie cu coasta dalmatli - in tot Ori­
entul Europei, singuri Romanii mai vorbesc limba romanicli atilt
de rlispllndita odinioarli , �i noi �tim eli ace�ti Romllni nu se intin­
deau spre riislirit a�a de mult ca astazi. RomilDa apare deci, con­
trar vechii limbi romane din Orient, ca o limbli care a pierdut
din extensiunea ei la sudul Dunlirii ; e de altfel foarte natural
dacli ne gllndim eli a�ti Latini din Orient nu erau un popor cu­
ceritor, ci unul cucerit � 2) . Nu vom mentiona aici decllt spre

1) S. Pu�riu, op, eft,, p, 68,

') 1/)fd, p. 7S,
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA UNGUISTICA 55

amintire elementele romane regasite in Panonia �i in Carpatii

de nord �i de nord-est ; va fi deajuns in aceasta privinta de a tri­
mite Ia lucrarea d-lui N. Draganu '), care a provocat, dupa cum
era de �teptat, critici ungur�ti '). Dar trebue sa ne intoarcem
mai ales la lucrarile d-lui Sextil P�cariu, pentru a ne da seama
de starea exacta a chestiunii �i a teoriilor in prezenfii. El a pus pro­
blema foarte !impede, in ultima parte a studiului sau asupra recon­
stituirii limbii romane primitive. « Nu mai raman deci, spune
el, dedit trei posibilitati, care au fost de altminteri sustinute toate
trei : se poate admite eli aceasta dezvoltare comuna a vechii romline
a avut loc : a) numai in Dacia ;. b) ori numai in peninsula Bal­
canilor ; c) ori in Dacia �i in peninsula Balcanilor, cii.ci erau co­
municatii intre aceste tinuturi. Primul dintre aceste puncte de
vedere pare astazi cu totul pariisit ; nici istoricii, nici lingui�tii
nu inclina sa-l mai sustina. Al doilea punct de vedere, anume
ci'i nationalitatea �i limba romanii s'ar fi niiscut Ia sudul Dunarii
�i cii. Qaco-Romanii actuali ar fi imigrat in tinuturile lor prezente
ciitre sfa�itul Evului Mediu, afla mai multi partizani printre lin­
gui�ti decat printre istorici • �-
Dacii e vorba de a coordona datele linguistice cu cele istorice,
e imposibil de a nu ajunge in mod logic Ia al treilea punct de ve­
dere : acela al alcii.tuirii limbii romliq.e primitive in intreaga regiune
care se intinde din vechea Dacie Traianli pana dincolo de Dunare,
in provinciile trace �i ilirice ale peninsulei balcanice. Fllrli indoiala
au fost douii perioade distincte in evolutia acestei limbi: prima,
care se incbeie cu invaziunea Slavilor in Balcani, in care centrul
de greutate ai romanitatii orientale in formatie se gas�te desigur
Ia sudul Dunarii, acolo unde imperiul a putut sa-�i pastreze ceta­
tile, tlirgurile, episcopatele ; celalt, al doilea, care ne arata o limbil.
nouii, patrunsii acum de elemente slave, in dialectele sale dinspre
miazll-noapte �i o prima despiirtire a vorbirilor romanice din aceasta

1) Rom4nll In veacurile a/ IX-XIV-Iea pe baw toponlmiel 11 a onoma.stlcel,

pp. 41, 326 'i urm.
1) L. Tamas, op. cit., �� mai ales I• .Kniesza, Pseudorumitnfll ill l'!lnnPIIIfll
11. In den Nordkarpathen, Ibid., pp. 97 'i urm,
1) S. l'�riu, op. cit., p. l l l ,
56 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

parte a Europei, impinse in acela�i timp catre sud, est �i nord

de presiunea triburilor slave, inaintand ditre Adriatidi �i Egee.
Dupa slavistul olandez Van Wijk, linia de despartire a limbilor
slave din Balcani pastreaza urmele neindoielnice ale vorbirii
unei populatii romanice, ceea ce intare�te aceasta ipoteza. Dadi
se cerceteaza de altfel diferentele dialectale ale romanei pri­
mitive, ne izbe�te constatarea ca adevarata limita intre parti­
cularitatile nordului �i ale sudului, hotarul care pare sa inde­
parteze posibilitatea unei patrunderi reciproce �i sa . determine
separarea domeniilor linguistice este mai curand Mure�ul decat
Dunarea 1). lata ce ar confirma net presupunerea pe care am
putea-o deduce �i din exaq�inarea faptelor istorice : ca Dunarea
n 'a fost niciodata o bariera �i ca contactul intre populatia de
limba romana, deJa un mal Ia celalt, n 'a incetat niciodata. In fine
nu trebue sa nesocotim factorul invaziunii maghiare �i influenta
sa asupra populatiei din Europa dunareana, in prima jumatate
a veacului al X-Iea : unele deosebiri linguistice pot sa-�i gaseasca

aici originea. Astfel se crede astazi ca Aromanii au fost despartiti

de masa principala a poporului roman mai curand decat celelalte
ramificatii ale sale ; • exista intr'adevar concordante megleno­
daco-romane �i mai ales istro-daco-romane, care nu mai sunt
cunoscute de Aromani. Vechea urma slava este de asemenea mai
putin accentuata in limba lor, decat in celelalte dialecte * 2).
De ar fi sa reducem totul Ia migratiunile pastore�ti �i Ia rezul­
tatele transhumantei, nu e nici un motiv pentru care Romanii astfel
emigrati Ia Nordul Dunarii, sa nu fi dispatut, ca toti pastorii
din !stria, din Galitia sau din Moravia care au sflir�it prin a se
pierde in masa populapei slave inconjuratoare. Suntem nevoiti
sa credem, in !ipsa de orice alt argument, di elementele impinse
de trecerea Slavilor, Ia nordul Dunarii, in regiunile dace pe care
ace�tia tocmai le parasisera, au gasit aici riima�itele unei populatii

1) Ibid., pp. I 15-1 16.

1) Ib id., p. I 19. V. totu�i pentru istro-romiinA pArerea diferitA a lui Densu­
sianu �i mai recent AI. Rosetti, A supra r�parti�<'lrll dia/ecta/e a is/rQrQmtinei,
Grai II Suflet, V, pp. I �i urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 57

romane, care staruise dupa cucerirea barbara 1) �i careta tmtgra­

tiunile succesive ale prin�ilor de riizboi, sau ale meseria�ilor adu�i
din peninsula balcanica ii pastrasera traditia latinitatii vulgare.
Altfel termenii esentiali �i primordiali ai vietii de familie, ai vietii
religioase, de economie agricola - �i nu numai pastorala - nu
ar fi avut forma latina pe care au pastrat-o pana in zilele noastre in
Iimba romana. Din acest punct de vedere, rezultatele anchetei
sistematice, intreprinse cu prilejul alcatuirii Atlasului linguistic al
limbii romane, sunt cat se poate de lamuritoare. Ele ne arata
cu o neindoielnica preciziune, pastrarea termenilor de cea mai
veche origine latina, nu in regiunea Dunarii, unde le-ar fi adus
in mod logic migratiunea din peninsula Balcanica, dar tocmai
in partile de vest ale Banatului �i ale Transilvaniei. Ne va fi de
ajuns sa amintim cuvinte ca nea (ziipada), pdcurar (cioban), june
(flacau), curechiu (varzii), moare (zeama), pedestru in intelesul
francezului pietre, in locul termenilor corespunziitori, de alta ori­
gine, raspanditi in celelalte tinuturi roman�ti, deJa miazii-zi sau
deJa rasiirit. Dainuirea acestor cuvinte n'are nimic artificial,
limba noastra fiind, din toate limbile romanice, cea mai populara
�i mai putin influentata de latina clasica, pe care n'a mai intal­
nit-o nici in biserica, nici in administratie, acestea dezvoltandu-se
sub inraurirea greco-slava a Bizantului. Ea vade�te in acela�i timp
conservatismul roman al acelor parti ale Daciei Traiane, unde
colonizarea Romei a fost mai intensa �i mai indelungata : aci au
fost a�eziirile mai numeroase �i mai infloritoare, aci se mai pa­
streazii �i astazi, in afara de Dobrogea, urmele romane cele mai
impunatoare.
In acela�i timp putem constata din nou u�urinta de circulatie
a termenilor de dincolo de Dunare �i aceea a fuziunii ce s'a efec­
tuat intre vorbirea dela miazii-zi �i cea deJa miazii-noapte. In orice

1) W. von Wartburg, Die Ausgllederung der romanischen Spracllriiume, Zeilschr.

LVI ( 1936), p. 17 : • Es kann wohl heute als crwicsen
fiir romanische Pllilologie,
geltcn, dass zahlreiche Romanen auch nacb 257 in Dazien verblicbcn sind, dass
sie untcr und mit den wechselndcn germanischen, slavischen, mongolischen
Herrenvolkem gclebt und diese iibcrdauert habcn, und dass sic zum Grundstock
der heutigen Rumiinen gewordcn sind •.
58 0 ENIGMA �I U N MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

alta limbii. particularitiiti atat de accentuate ca acele ale vestului

romllnesc ar fi dus Ia alcatuirea unui dialect profund deosebit
de al celorlalte tinuturi : cazul lim�ii italiene �i al diviziunilor
ei dialectale e indeajuns de cunoscut. La noi insa a stapanit, cum
s'a observat cu multii dreptate, unitatea organica a graiului
rural 1), lipsit de influenta centrelor or�en�ti care statornicesc
particularismele �i despart dialectele. 0 stare de regresiune cul­
turala a pastrat astfel unitatea limbii. De aceea, dintre toate teo­
riile care s'au perindat de un secol asupra acestei chestiuni atat
de controversate, trebue sa retinem, in urma examinarii faptelor
linguistice �i a lucrarilor specia�tilor in materie, concluziile lu­
crarii lui Onciul, din punct de vedere istoric, �i ale lui Philippide,
din punct de vedere linguistic, pe care le intrun�te �i le corecteaza
sinteza d-lui Sextil Pu�cariu. E ceea ce incercasem sa arlit acum
clltiva ani, intr'o schita sumara a originilor �i a alcatuirii isto­
rice a poporului roman 2). Formarea poporului roman, spu­
neam atunci, este epilogul ·procesului de romanizare, din sud­
estul Europei. Patrunderea latina in Balcani �i in valea Dunarii
din secolul a1 III-lea inainte de Hristos, pana in secolul al III-lea
al erei noastre, inseamna mai curand progresul unei limbi �i a
unei civilizatii, decllt o modificare etnica esentiala a regiunilor
trace �i ilirice. Imigratia italiami n'a fost destul de intensa, pentru
a modifica radical paturile adftnci �i sangele rasei, dar geniul
Romei a impus populatiei din aceste tinuturi legile sale �i, mai
ales, a�i adaoga astazi, esentialul vocabularului sau. Hotarele
politice ale lumii romane au suferit in aceastli parte variatiuni
considerabile ; cucerirea lui Traian le-a dus dincolo de regatul

1) V. In aceastli privin!l Scxtil Pu�riu, Les renseigneme11ts de I'Atlas lin­

guistique roumain, Revue de Transylvanie, III (1936), pp. 13-22; Ost- und West.
romanisch im Uchte der Sprache, Die Tatwelt, 13, 1937, pp. 161-68 ; Le rOle
de Ia Transylvanie dans Ia formation et I'evolution de Ia langue rollltUline, In La
Transy/vanie, Bucure,ti 1938, pp. 37-69.
1) In limba gennanl : Geschichtllche Herkun/t tmd Entwlcklung des Rumli·
nischen Volkes, ViJikermagazln, IV (1929); 111 francezl, 111 ziarul L'lndependance­
Roumalne, din 20 fi 21 Iunio 1929 ; 111 en�l�zl!, 111 Chf�qgo Trfbtme, Rcmma•
nlan Supplement, t>�. 1931, p, 7-8, 17,
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : UNITATEA LINGUISTICA 59

dac al lui Boerebista �i Decebal �i retragerea strategicii a lui Au­

relian le-a readus in 271, la linia Dunarii. Dar urma n�tearsll
a Romei in Dacia n'a fost numai opera anexarii �i ea n'a putut
fi inlllturata de evacuarea militarii ; prin ob�nuinta limbii Iatine,
mai mult incll decat prin coloniile veteranilor �i cives Romani
negotiandi causa £n Dacia consistentes, ea a putut sa supravietu­
iasca stapanirii politice a imperiului. In secolul al IV-lea, Romania .
orientala depa�ea la nord limitele imperiului de rasiirit, dar cen­
trul sau era pe malul drept al Dunarii �i atingea prin valea Mo­
ravei, regiunile romanizate de-a-Iungul ciiii transversale din Bal­
cani : via Egnatia.
Dupa patrunderea Slavilor in cursu! veacului al VI-lea �i al
VII-lea, in toata peninsula balcanica, situatia a fost profund mo­
dificata . Fiira indoiala, viitorii Aromani au trebuit sa fie imp�i
ciitre Pind �i Tesalia, stramo�ii Megleno-romanilor sa se ame­
stece putin cate putin cu Bulgarii �i centrul romanitatii orientale,
din care a ie�it poporul roman modern, a trebuit sa se giiseasca
impins inapoi. catre nord, in regiunea Daciei Traiane pe care Slavii
o parasiserii �i pe care a trebuit, dupa cum ne arata cronica lui
Nestor, sa o cucereasca dela cele cateva triburi care o mai ocu­
pau incll. Unitatea linguistica a poporului roman nu e numai­
decat un argument pentru a dovedi data recenta a stabilirii sale
in tinuturile pe care le ocupa acum. Nici unitatea limbii ruse,
aproape lipsitii de dialecte in imensul spatiu pe care-! ocupa in
zilele noastie, nici aceea a limbii romane nu ar putea fi conside­
rate altfel decat ca o particularitate caracteristicii 1), cu totul ex­
plicabila de altfel, din punct de vedere istoric, prin scbimbul con­
tinuu de populatii de Ia un mal Ia celalt al Dunarii �i patrun­
derea reciprocii a dialectelor lor.
Stiu eli se face mult caz de toponimia slava a vechii Dacii
Traiane, unde nu s'a pastrat nici un nume de ora� din epoca ro­
manll �i cea mai mare parte din cursurile de apa au nume cu totul
slave. Poate ar trebui sa se tina seama, mai mult decat s'a facut
panll acum, de traducerea numirilor de localitati : sunt astfel in

I) ru�Qrju, op, Cl/,, p, I 12.

60 0 ENIGMA �I UN MIRACOL JSTORIC : POPORUL ROMAN

Dobrogea �i Ia gurile Dunarii diteva exemple cu deosebire izbi­

toare. Satul Petra din epoca romana a devenit Camena, ceea ce
inseamna acela�i lucru in limba slava, iar Lyka5tomo, vechiul
nume grecesc a1 imbucaturii bratului Chilia, ne-a dat numele mo­
dern de Valcov, in care se regiise�te slavul vlk, care corespunde
exact lui ):u"o!:', lupul in limba greaca. Se crede acum ca �i Ozo­
/imna, numele medieval al Iacului Razelm, nu e decat tradu­
cerea slava a grecului Halmyris, So!r in limba slava reprezintand
radacina greaca aA!:', adica Sare 1). De asemenea vechiul nume
al Bistritei, Repedea, se regas�te intr'un afluent al ei )
2 . E in­
contestabil ca influenta slava a fost foarte puternica in toata aceasta
regiune - nu mai puternica totu�i ca aceea a populatiei romanice
in actuala lugoslavie, a carei toponimie i-a pastrat deopotrivii
amintirea, mai ales in regiunile de pa�unat, dar care nu a devenit
mai putin o regiune slava, prin acela�i proces de infiltratie �i
de emigrare nesimtita a populatiei primitive 3) .
Ceea ce s'ar putea conceda partizanilor teoriei imigratiei e
ca regiunea deJa est de Carpati, Moldova �i Basarabia, a fost
desigur ultima etapa a expansiunii romane in Evul Mediu. Dar
aceasta nu indreptate�te deloc teoriile unor slavi�ti, caci in urma
Slavilor, dupa afirmatiunile lui Iordanes �i Procopius, aceste tinu­
turi au fost ocupate succesiv de popoarele stepei, Iranieni, ca
Alanii, sau Turd, ca Pecenegii �i Cumanii. Asupra acestor nomazi,
care au lasat urme nu mai putin evidente ale stapanirii lor, in
toponomia acestor provincii orientale '), mai mult inca dedit
asupra rama�itelor triburilor slave, au cucerit elementele inaintate
ale populatiunii romane tinuturile, care au alcatuit in secolul al
XIV-lea principatul Mold ovei, deslipit de influenta regatului apo­
stolic al Ungariei. Dar inca din ultimii ani ai veacului al XIII-lea,

1) P. Dobrogea v. T. Sauciuc-Sllveanu, 0 lnscrip{ie latind . . . din sat11l Petra,

Camena de azi, Analele Dobrogei, XV (1934), p. 3 a extrasu1ui �i urm. �i V. Bogrea
in Revlsta /storied, XII (1926), p. 8 in n. V. �i Gr. Nand ri�. The earliest con­
tacts between Slavs and Roumanians, Slavonic Review, XVUI (1939) p. 144.
1) S. l'�riu, In La Transylvanie, p. 4 1 .
1 ) P . Balcani v . S . Novakovi6, Les prob/emes serbes, ibid., pp. 256-57.
') Philippide, op. cit., II, pp. 362 �i urm,
 ORIGJNILE POPORULUI ROMAN : UNJTATEA liNGUIS1'lCA 61

cum o dovedesc actele notarilor genovezi dela Caffa, Romanii

se aflau stabiliti in mediul cosmopolit al targurilor de negot din
Crimeea 1). E �i aceasta o dovadii destul de evidentii a piitrunderii
lor in viiile dela est de Carpap, mai curand decat vor sii o admitii
protagoni�tii imigratiei recente.
Existii totu�i in aceste ipoteze un fapt care riimane neliimurit :
· tiicerea izvoarelor istorice asupra acestei populatii romanice , a ciirei
existentii �i ale ciirei mi�iiri le aratii in acela�i timp cercetiirile
linguistice. E argumentul ex silentio, care a fost atat de des folosit
pentru a contesta Romanilor orice continuitate �i orice a�zare
statornicii pe teritoriul lor. E locul sii examiniim aceastii chestiune
deosebit �i vom fi nevoiti sii punem problema intelesului exact
al numelor, pe ca �e relatiunile �i diferitele texte ale Evului Mediu
le atribue populatiuoilor tiirilor balcanice �i duniirene : este el
etnic �i trebue sii intelegem cii sub cutare rubricii, se ascunde cutare
popor bine determinat, cu limba �i triisiiturile sale caracteristice,
sau numai geografic �i se confundii in aceea�i regiune, natiu­
nile diverse care au parcurs-o �i au locuit-o ? lata ceea ce vom
incerca sa preciziim.

1) Cf. G. [. Briltianu, Aci<'S des no/aires de Nra et de Cqffe, p. 267 ,; Vicine

et Cetat<'aAlbd, pp. 1 34-35.
 CAPITOLUL V

ORIGINILE POPORULUI ROMAN :

Etnografie # geografie

Cele dintai mentiuni despre Vlahi sau Valahi, numele care

este atribuit poporului romAn in izvoarele cele mai vechi ale
istoriei sale, ii arata imp�tiati pe tntreaga intindere ocupata
odinioara de catre romanitatea orientala. S'ar putea incepe cu
misterio�ii Blaxoe7Jxivot, care ar fi Vlahii de lllnga rAul Rihios,
din Halchidicii, in veacul al VII-lea 1) . Numele lor fiind inca in
discutie, nu-i vom aminti decllt in treaciit ; dar tn 976, scriitorul
bizantin Kedrenos arata ca fratele regelui bulgar Samuil ar fi fost
omorit intre Castoria �i Prespa, in Macedonia, de catre Vlahii ca­
rau�i (:rraed nvcov Blaxwv ocSm:Ov) 2). Clltiva ani mai tarziu, ins�i
Vasile al II-lea Bulgaroctonul, conferii unui oarecare NUi.ovltr:Cii.r;
stapllnirea asupra Vlahilor din tinutul Heladei, adicii al Tesaliei. In
timpul luptelor impotriva Bulgarilor, in 1014, cea din urma rezistenta
a armatelor lui Samuil a fost infrllntii, intre Serres �i Melnik,
in trecatoarea Ktp.Paloyyov, al ciirei nume are in mod netndoios,
un aspect romanesc � aminte�te Cllmpulungul din Muntenia �i
Moldova, primul fiind amintit de o inscriptie latina din 1300.
In secolul al XII-lea, aceste mentiuni devin tot mai numeroase, pllna
a pomeni in 1 166, in armatele lui Manuil Comnen, care trebuiau

1) Cf. T. Capidan, Aromfinll, p. 26 'i unn. ; S. Pu�riu, Ancl�nn�tt! d�s t!ta­

bllss�m�nts mact!do-roumalns, Balcania, I, p. 22.
1) Asupra interpretll rii acestui text, v. Bogrea In Bulletin de I' lnstllut p. 1 1t!tude
de I' Europe Sud-orientale, VII, p. SO.
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE !?1 GEOGRAFIE 63

sa lupte impotriva Ungurilor, adun!lndu-se in regiunile invecinate

Marii Negre, un mare numar de Vlahi • care se spun a fi coloni�ti
Italieni de odinioara •· Acest text din cronica lui Kinnamos a dat
loc unor vii discujii, �i cu drept cuvlint este greu sa se deosebeasca :
acest mare numar de Vlahi erau ba�tin�i din regiunea gurilor
Dunarii ori erau pur �i simplu recrutati din provinciile balcanice
ale imperiului 1). Oricum, cu o jumatate de secol mai inainte, in
1 1 14, Ana Comnena amintea pe Vlahii care calau�u Ia trecerea
Dunarii pe navalitorii Cumani � pe unul dintre conducatorii lor,
cu numele slav de llovotl.o� sau Budila, care alerga sii-i dea de
�tire imparatului Alexis, in tabara sa din Anchialos. Menpunea din
vestita Chanson de Roland, Bios, priv�te desigur pe Vlahii din Bal­
cani : dupa d. Gregoire, pe acei din Epir sau poate chiar din
Albania 2). Dar se �tie precis ca in 1 1 64, inainte ca unitatile valahe
ale armatelor bizantine sa se adune in campia Dunarii, Andronic
Comnen a fost prins de catre pastori valahi Ia hotarele Galitiei.
0 inscripjie runica dela sfli�itul secolului al XI-lea aminte�te
omorirea unui' calator din Scandinavia, Rothfos, de catre Bla­
kumen care 1-au intlilnit, in drumul spre Marea Neagra �i Con­
stantinopol, deci cu toata siguranta undeva Ia hotarul dintre Mol­
dova �i Galitia. Amintim in sfa�it ca un izvor unguresc din se­
colul al XII-lea, vestita cronica a notarului anonim mentioneazi1
ca Ungurii, in timpul cuceririlor arpadiene, au gasit in Panonia
• Vlahi �i pastori romani & care sunt neindoios ramuri ale ace­
luia�i popor '), �i ca Cruciatii lui Frideric Barbarosa trebuiau sa
intiilneasca in regiunea Ni�ului, Ia granijele actuale ale Bulgariei
�i ale Serbiei, rezistenta altor Vlahi, care tocmai se riiscula­
sera, sub conducerea capeteniilor lor, Petru �i Asan, impotriva
stapiinirii imperiului grec.
E !impede ca toate aceste indicapuni se refera Ia diferitele ra­
muri ale poporului romlln, cu toate ca Ia Ana Comnena, ca �i in
unele texte siirbe�ti, este o tendinjii de a confunda sub acest nume

1) L. Tamils, op. cit., II, p. S t .

1) H. Grego� et R . De Keyser, La chanson de Roland e t Bywnce, By­
zantlon, XIV, (1939), p. 290-9 1 .
1 ) Ed. Juhasz, Bibl/otheca Script. Medii Recentisque Aevorum, p. 8.
64 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROM AN

de c Ylahi � pe toti pastorii din Balcani 1) �i ca mai tarziu acest

nume etnic a avut �i un inteles social bine determinat, asupra
caruia vom avea prilejul sa revenim mai amanuntit. Dar acest
nume de « Ylah » este departe de a fi singurul prin care izvoarele
mc;dievale, grece�ti ori latine�ti, ne arata in aceasta vreme po­
porul roman, in regiunile diverse locuite de el.
Este de observat mai intai mania arhaizarii Ia scriitorii bi­
zantini, ciirora le place sa-�i desfii�oare cu orice prilej erud itia
lor clasica.
A�a se explica de ce pentru Choniates, Vlahii din Hemus sunt
inca Moesieni, dupa vechiul nume al provinciei, dupa cum pentru
alti cronicari, toti cei ce locuesc Ia nordul Dunarii sau al Marii
Negre sunt denumiti Sci{i, indiferent dacii acest nume se aplica
de-a-lungul vremurilor, Gotilor sau Hunilor din primele veacuri
ale Evului Mediu, Pecenegilor sau Cumanilor, ori chiar Tatarilor
din epoca mai noua 2).
Dar este in acest obicei, pe care am avut prilejul sa-l semnalam,
mai mult decat o chestiune de moda, sau o grije de eruditie : este
intelesul !impede, teritorial, al numelor etnice din Evul Mediu
balcanic �i dunarean.
Trebue adaogatii o nuanta, a carei importanta nu e de neso­
cotit pentru interpretarea lor : aceste nume etnice nu au numai
un inteles geografic, care se refera Ia teritoriu mai mult decat
Ia populatie1 ele privesc elementul cuceritor sau clasa stapani­
toare care exercita asupra acestui teritoriu o dominatie ori o in­
fluenta politica, pe baza unui drept oarecare. Acest fapt repre­
zinta o triisaturii caracteristica pentru toata istoria balcanica :
� Poporul de rand nu era tinut in seamii, �i aceastii situatie infe­
rioara hotara in acela�i timp �i de soarta limbii sale. Stegarii erau
nobilii, care mergeau sub baniera regelui sau a imparatului lor.
Nu trebue sa uitam nii:iodata starea de pasivitate supusa, in care
se afla in aceasta vreme sentimentul national. Puterea �i organi-

1) S. Novakovic, Les probl�mes serbes, Ibid., p. 457, starea nomadd opusll

genului de vial! al cultivatorilor.
1) V. in aceastl privintl Vasmer, Die /ranier in Siidrussland, p. 8.
ORIGINILE POPOROLUI ROM AN : ETNOGRAFIE �I GEOGRAFIE 65

zarea senioriala erau trasatura caracteristica a Evului Mediu.

Daca cutare suveran ajungea destul de puternic, pentru a cotropi
toata peninsula balcanica �i a stapani intreaga nobilime, ar fi
avut dreptul de a-i da semnele alese de el, atata timp cat puterea
sa ajungea sii-i spirijine nazuintele 1> 1).
lata de ce documentele italiene deJa sfar�itul Evului Mediu
numesc pe Romanii care ajung in aceasta vreme in targurile de
negot din Crimeea, e Unguri ». Este vorba intr'adeviir de Ro­
manii din provinciile dunarene, asupra carora regatul Ungariei i�i
afirma drepturi sau pretentiuni de suzeranitate. Nu exista cea mai
mica indoiaHi asupra nationalitatii e Unguroaicei » Marioara din
1290 ; ea este tot atat de unguroaica ca �i • Ungurii • amintiti in
1469 sau 1470, in registrele de socoteli din Cafa �i care se numesc
Stanchus, Demetrius, Radus sau Stoicha. Oteodatii actul men­
tioneaza ambele calitati : Velachus sive Ungarus, Valah �u Ungur.
Se spune de asemenea fara deosebire, tot in 14 70 : Teodorus Vela­
chus Pol/anus • Teodor Romanul Polon •· Jv!atias Ungarus Pol­
/anus • Matei Ungurul Polon » 2). Ambii termeni sunt deci intre­
buintati unul in locul celuilalt, .fiira deosebire.
lntelesul geografic este aci cu totul evident : este vorba de
Valahi, • din partile Ungariei I> din aceasta regiune pe care can­
celaria patriarhatului de Constantinopol o denum�te • Ungro­
Vlahia » din cauza vecinatatii .cu regatul Sf. �tefan 3), deoarece
suprematia politica a acestuia din urma se intindea pe ambele parti
ale Carpatilor �i cele dintai monete ale principilor Tiirii Ro­
mane�ti �i ai Moldovei - ale acestora din urmii pana Ia
sfar�itul veacului al XV-lea - poarta inca scutul fasciat cu armele
maghiare.
Moldova va fi de asemenea pentru patriarhat Rusovlahia,
Valahia vecina Rusiei, care a suferit Ia un moment dat i nfluenfd
principatului rusesc al Galitiei. Este foarte posibil ca Ongari

1) Novakovi6, ibid., p. 464.

1) V. Vlclna et Cetatea Albd, pp. 132 �i urm.
1) V. BogTea, Ungro- Vlahla, Unlv. din Cluj, Anuarul /nst. de /st. Na{lonald,
ll, pp. 366-68.

s
66 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

infideli din cronica lui Stefano Magno, care se gasesc in primele

rllnduri ale armatei bizantine in noaptea de 24 spre 25 Iulie 1261,
in timpul reluarii Constantinopolului de catre Greci, sa nu fie
aj utoare cumane, de care regele Ungariei s'ar fi putut cu greu
lipsi in timpul riizboiului impotriva lui Otokar de Bohemia §i
a Bulgarilor, ci Romani dela· Dunare, care intalneau fara indoiala
Ia portile capitalei o populatie aromiineasca, pe care o mentio­
neaza Pachimere .
Vlahii dunareni aveau de altfel in acea epocii. aceea§i tacticii.
�i acel�i echipament de lupta ca �i Cumanii, care le erau adesea
aliap sau conducatori. Aceasta cucerire a Constantinopolului de
catre aux.iliarii care patrund in or�, printr'un canal subteran, �i
deschid poarta Selirnbriei armatelor lui Alexis Strategopulos, ar fi
deci eel dintai fapt de arme cunoscut, Ia care ar fi luat parte trupe
valahe c din partile Ungariei • 1) .
Avern toate motivele sa credem cii aceastii regula, de a de­
semna poporul prin. teritoriul sau � pe supu�i prin staplinitorii
sau suzeranii lor, a fost observata atilt de izvoarele bizantine cAt
�i de actele italiene.
S'a incercat sa se stabileascli in legatura cu acest fapt unele
precizari, care sunt greu de admis in intregime. Astfel, Dicu­
lescu, .care voia sa atribue Gepizilor o importanta mai mare decllt
aceea pe care au putut-o avea in realitate in alcatuirea poporului
daco-romiin, a descoperit intr'un text al lui Teofanes o distinctie
ciudata, pe care el socotea ca trebue s'o aplice stramo§ilor acestui
popor 2) .
In timpul expeditiei intreprinse de generalul bizantin Priscus
in an1,1l 601 , impotriva Avarilor, dincoace de Dunare, se vor­
b�te de un numar oarecare de prizonieri luap de catre trupele
imperiale, dintre care 3000 Avari, 800 Slavi, 3200 Gepizi �i 2000
• Barbari • ("al BaQ{M.Qovr; c5'ax,Uovr;).
A�ti' • Barbari • fara alt calificativ, deosebiti de Gepizi, de
Avari �i de Slavi, erau Daco-romiini, pe care un cronicar bizantin

1) Jllc/na et Ce/a/ea Alb4, pp. 136-37.

1) Diculescu, Die Gepiderr, I, p. 224.
ORIGlNlLE POPQRULUI ROMAN : ETNOGRAFIE $1 GEOGRAFIE 67

nu putea sa-i numeascii • Romani •, deoarece acest nume era

rezervat Romeilor, Pwllaim, adica 'Bizantinilor in�i�i. D�i aceasta
•

ipotezii a fost contestata 1), ea nu este mai pupn ingenioasa ; ea

poate fi apropiatii de pasajul cu mult mai recent, din cronica lui
Choniates, pentru care Vlahii numiti alta data Moesieni, sunt • bar­
barii care locuiesc muntii Hem us • 2), -rov' Ha-ra -r/)p •A illo" -ro Reo'
Baef3deov�. Dar este �i mai probabil ca scriitorii bizantini sa fi
pus populatia de limba romana din aceste regiuni in rlindul
« Hunilor • ori a • Sciplor •, a�a cum numeau ei pe staplinii vre­

melnici ai tarilor dunarene.

Se observa cii incepand din secolul al X-lea, numele de c Vlahi �
a ca�tigat tot mai mult teren �i a devenit de o intrebuintare curenta.
Ceea ce este mai curios, este cii textele italiene, care confunda pe
Romllnii dcla Dunare cu Ungurii, deosebesc pe Aromanii din Bal­
cani prin numele lor de Vlahi. Am gasit exemple in Analele
genoveze, ca �i in actele notarilor venetieni II). Acest obicei nu
face decat sa confirme regula pe care ne-- am propus sii o sta­
bilim : in Balcani, Vlahii sunt din punct de vedere politic o na­
tionalitate distincta �i un popor independent, chiar inainte de
alcatuirea state lor dunarene ; pentru cronicarii �i geografii arabi,
imperiul Asane�tilor �i Bulgaria sunt inca Ia inceputul veacului
al XIV-Iea • tar!\ Valahilor & ') .
Vlahii pu au fost confundati cu numele vre-unui alt popor
care i-ar fi supus staptlnirii lui, deoarece ei in�i�i au fost, eel putin
la inceputul celui de al doilea imperiu bulgar, un element domi­
nant �i poate chiar clasa conducatoare a noului Stat.
De aici, pana Ia a presupune ca termef!ul de • Vlah • ori • Valah •
este de asemenea de origine balcanica �i ca Bizantinii 1-au primit
deJa Slavii din peninsula 6), care ei in�i�i 1-au mo�tenit poate
dela Germani, nu este decat un pas �i incii nu prea greu de facut.
Numai cii aceasta constatare ne poate duce Ia o alta con-

1) L. Tamas, op. clr., pp. 30 �i urm.

1) Ed. Bonn, p. 482.
1) Cf. Viclna et Cetatea Alba, pp. 1 37-38.
•) V. p. izvoare, Ibid., pp. 39, 1 3 1 .
1) Diculcscu, op. eft., p . 225.

•
 68 0 ENIGM A $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROM AN

cluzie, mai riscata, care, de ar fi acceptabila, ar confirma existenta

a doua elemente in populatia daco-romana : Romanii autohtoni
�i emigrantii din regiunile balcanice - notarul regelui Bela men­
tioneazii pe Blachi ac pastores Romanorum �i geograful anonim
din veacul al XIV-lea pe Blazi care au parasit pascua Romanorum.
Nu este oare in aceasta nuanta o deosebire, care ar preciza o ori­
gine teritoriala, opunand cele doua ramuri ale aceluia�i popor,
t piistorii Romanilor t, ba�tina�i ai regiunilor carpatice �i duna­

rene, Blahilor, � Vlahii •• de origine balcanica ?

De�i indriizneatii, aceasta ipotezii este totu�i in domeniul posi­
bilitatilor. Este adevarat ca cercetatori recenti au admis identi­
tatea celor doi termeni : Blachi ac pastores Romanorum, precum
ne intampina aiurea Sclavi ac Boemi, popoare de acela�i gen,
t gleichartige Volker t, ac avand aci intelesul lui t adica &. Dar

aceasta nu exclude posibilitatea a doua ramuri foarte apropiate

ale aceluia�i popor, vorbind dialecte ale aceleia�i limbi. Ea este
de altfel admisii in parte �i de d. Tamas, care vede insa in pa­
storii � Romanilor * amintiti de Anonim in Panonia, Ia venirea
Maghiarilor, o populatie romanica asemaniitoare Ladinilor din
Retia, care bine inteles n'are nimic comun cu Vlahii �i ar fi dis­
parut farii urme dupa cucerire. 0 data ce am admite existenta
celor doua ramuri ale romanitatii orientale : una .a Dacoromanilor
rama�i Ia nordul Dunarii, cealalta a Vlahilor din Balcani, �i am
tine seama de curentul neintrerupt de migratiuni, fie periodice
- transhumanta pastoreasca - fie de transplantare in noi a�e­
zliri, este aproape imposibil sa nu ajungem Ia concluzia unei fu­
ziuni, din care rezulta de altfel unitatea limbii romane de astazi 1).
Exista un alt fapt care confirma interpretarea, in acela�i timp
teritoriala �i politicii, a numelor etnice ale poporului roman in
izvoarele medievale : este valoarea social a care se adaoga, foarte
de timpuriu, nurnirii pe care �i-o da singur. Este caracteristic cii
numele cu adevarat national, ruma11, a avut un sens pejorativ din

1) P. intrcaga bibliografiev. N. Drl!.ganu, op. cit., pp. 14 �i urm. �i L'dnciennett!

et /'expansion du peuple roumain d'apres Ia ropon)'mie, l'onomastique et Ia langue,
Balcania, I, p. 40. L. Tamas, Arch. Eur. Centro- Orienta/is, II, p. 360 �i urm. V.
�i mai sus, Cap. IV, p. 57.
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE $I GEOGRAFIE 69

punct de vedere social ; rumiinii din documentele romane�ti dela

sfar�itul veacului al XVI-lea �i al XVII-lea sunt taranii legati de
robia ogorului, coloni et iobagiones ale actelor latine din Transilva­
nia 1). Inainte de aceasta epoca, in documentele redactate in slavo­
ne�te, Ia nord de Dunare, in veacul al XV-lea, cuvantul « vlah & tine
locul aceluia de « ruman *· Doua texte sunt mai ales caracteristice :
domnitorul Moldovei, �tefan eel Mare, intr'un fel de proclamatie,
adresandu-se locuitorilor din tinuturile Briiilei, Buzaului �i Ram­
nicului Sarat, pentru a le aduce Ia cuno�tinta ca sustine drepturile
Ia tronul Munteniei ale unui pretendent, nume�te deosebit pe
boieri, pe cnej i �i pe « saraci �. Muntenii ii raspund in numele
boierilor, cnejilor �i vlahilor. Este limpede ca cele dintai doua
categorii, ale caror denumiri sunt slave, reprezinta aristocratia �i
pe proprietarii liberi, in timp ce ultima, aceea a � saracilor •> sau a
« Vlahilor �. repri:zinta populatia sateasca nelibera, legata de ogor 2).

S'a putut presupune, cu oarecare aparente de adevar, ca in

aceasta epoca tarzi e, intelesul pejorativ al unui nume etnic repre­
zinta amintirea unei stari sociale �i politice anterioare �i in special
a unei stapaniri a Slavilor, Ia nordul Dunarii, peste populatia
de limba romana pe care �i-o facusera tributara �i care era supusa
darii �i ca�tiului datorat invingatorilor 3).
Nu s'a facut indeajuns legatura intre aceasta ipoteza �i dis­
cutia inceputa mai dt; mult, in literatura istorica apuseanii, in
j urul intelesului social al termenilor Francus �i Romanus, in textele
j uridice ale perioadelor merovingiene �i carolingiene. Fustel de
Coulanges deosebise trei intelesuri ale fiecarei denumiri : Francus
- om de neam franc, in inteles etnic ; locuitor al regiunii Francia ;
om Hber, homo ingenuus. Iar Romanus - om al populatiei indi­
gene, in regatele barbare ; locuitor al Romaniei, din riisiirit sau
de miazii-zi (Italia sau Galia meridionala) ; eliberat din servitutea

1) C. C. Giurescu, /st. Ronuinilor, I, pp. 238 ,; urm.

1) I. Bogdan, Doc. privitoare Ia rela{iile Tt1rii Romiine$11 cu Bra$ovul # cu
Tara ungureasctJ, I, pp. 282 ,; urm.
') Giurescu, op. cit., p. 243 ,; urm. V. ,; R. Rosetti, Despre or/ginea # trans·
formarea clasei stdprinitoare i11 Moldova, An, A. R., seria 11 2-a, XXV (1906) pp.
147 �i urm,
70 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

personala (sclavie), dar legat de pamant : Iiberti, colliberti, coloni 1).

Jar in concluzie, aceasta constatare : c eel putin un lucru e sigur,
e ca exista in statui merovingian o clasa de oameni denumita,
fiira considera(iuni de origine, homines romani �i care erau oran­
duiti printre eliberatii « tabulari • 2).
Aceastii parere a ilustrului _istoric al • Cetatii Anlice • �i a
« Institutiilor Politice ale vechii Frante * a fost combatuta cu
inver�unare. In cartea sa asupra « Invaziilor germanice t, d. Lot
o considerii cu desavar�ire inlaturata. • Fustel de Coulanges, ne
spune d-sa, a pus Ia contributie comori de ingeniozitate pentru
a incerca sa demo� streze cii, in aceste legi, cuvantul Romanus
inseamna, nu proprietarul roman tiber, ci eliberatul, a car!Ji con­
ditie sociala, Ia Romani ca �i Ia Germani, era mutt inferioara
celei a omului tiber din na�tere, ingenuus. Aceasta tezii subtila
�i fragila a fost inlaturata fara crutare de Julien Havet in Franta,
Theunissen in Belgia, Waitz in Germania. Nimeni nu o mai ac­
cepta o 2). De asemenea, cu toata autoritatea invatatilor ce il sus­
tin inca, intelesul de « tiber » al cuvantului francus i se pare con­
testabil ; eel mutt poate fi vorba de oarecare confuzii in jurul unui
radical germanic frech, care a putut fi apropiat pe urma de inte­
lesul libertiitii.
Fara a relua aci discutia in amanuntele ei, trebue sa constatam
totu�i ca in ultimul timp ea a inceput din nou. Intr'un articol
recent, d. S. Stein, dupa ce amint�te ca • in una din limbile ro­
manice, cea romana, cuv.!l:ntul roman avea in(elesul de • taran �

(simplificare poate excesivii a rumiiniei), aj unge Ia incheierea ca

ambii termeni, Romanus-Francus • trebuesc intel�i in sens social
�i de breasla, nu in eel national, deoarece contrastul national
nu e dovedit nicaieri, fiind putin probabil pentru vremea mai
veche �i cu totul exclus pentru cea carolingiana ) . Iata-ne deci
» '

1) Fustel de Coulanges, Nouvelles recherches sur quelques problemej d'his-

toire, pp. 370 'i urm.
1) Ibid., p . 365.
1) Les invasions germaniques, p. 196.
') S. St ein, Der • RomaniL• • in den /riink/schen Rechtsquellen, Hist. Yiertel­
jahrschri/t, XXXI, 1937, pp. 244, 249-50. Cf. Mitt. des lnst. f. Osterr, Geschlchts­
forschung, 1929,
ORIGINILE PoPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE �I GEOGRAFIE 71

intor�i, in carecare miisurii, la teza lui Fustel de Coulanges. Ne

grabim insa sa adaogam cii �i acum aceasta teorie intilmpina
hotiirite impotriviri 1).
Desigur problema e mult mai . complexa in textele legislative
ale Regatului Francilor, deca.t in diplomatica rom!neascii din
secolul a1 XVII-lea. La noi, intelesul social este limpede. In pri­
vinta originilor, chestiunea riimfule insii deschisii. S'ar putea pre­
supune cii pentru a exploata mai u�or regiunile cucerite, stiipanii
barbari din primele veacuri ale navalirilor au imprumutat dela
imperiul de riisiirit legatura colonatului �i au � fixat • de pam!ntul
pe care n lucrau, in folosul lor, pe • Romanii & bii�tina�i sau adu�i
de peste Dunare. Poate au pus capat, prin astfel de masuri, nesta­
bilitatii periodice a piistoritului. De altfel insii�i legislatiunea im­
perialii, in secolul al IV-lea, oprea pe piistori de a ciiliiri 1 . ) Aceastii
dispozitiune a Codului Teodosian va fi fost desigur aplicabilii,
nu numai in ltalia, unde mai de mult pastorii Apuliei tulburau
a�ziirile orii�enilor din tinuturile de miazii-zi ale peninsulei, dar
�i in acele provincii din Balcani, in care produsul principal era
branza, • �ul Dardanic &, de e sa dam crezare tratatului de geo­
grafie economicii a Imperiului, scris pe Ia anul 350 �i cunoscut
sub numele de Expositio totius mundi 3). Fiirii a avea acela�i in·
teres ca fiscul imperial, constrans sa a�eze de veci pe oricine, in
categoria sa �i Ia locul sau, Barbarii puteau �i ei sii afle un folos
in restrangerea libertatii de mi�care a supu�ilor lor • romani •.

Ajunge de altfel sii amintim sfatul pe care cronicarul sirian n atri·

bue Avarilor, dupa navalirea lor in peninsula balcanica : • I�iti,
semiinati �i secerati ; nu vom lua decat jumiitate din bir • ).
' Chiar
u�ur!nd sarcinile locuitorilor, a�a cum fiiceau �i regii barbari
din apus, ei inca preferau sa-i �tie statornici pe anumite locuri,
decat urmdndu-�i turmele in vaile necercetate ale muntilor. Dupli

Cf. replica in Rev. Beige de Plrllologle et d'Hist., XVIll (1938).

1)
1) H. Dessau, Gesch. der romlschen Kalserzelt, ll, 1 ,p. 415. Cf. Cod. Theod.,
9, 30, 2, 5.
1) V. A. Vuiliev, Expositio Tot/us Mundi, Seminarium Kondakorlanum, VIII,
1936, pp. 15 ,; 25.
•) V. mai sus, p. 35.
72 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

cum Longobarzii, prin stapiinirea lor in Jtalia, au contribuit Ia

unificarea linguistica a peninsulei, mic�orand contrastul intre
vorbirea dela miaza-noapte �i cea dela miaza-zi 1), s'ar putea spune
ca Avarii �i urma�ii lor de aceea�i origine, in stapanirea {.inuturilor
dunarene - mai mult decat Slavii, ce le-au fost �i ei supu�i - au
dat un insemnat ajutor procesului de statornicire a populatiei
romanice �i romanizate, impunandu-i sa lucreze pamantul in
folosul lor. In orice caz, chiar daca n'au putut aplica in intregime
institutia, au contribuit sa inradacineze pe malul stang al Dunarii,
notiuni imprumutate vietii provinciale de pe malul drept ; insa
trebue remarcat ca, in Balcani, • vlah * in inteles social insemna
�i mai tarziu pastorul liber, pe cand la nordul Dunarii, trebue
subliniat un alt inteles al acestei denumiri �i o concluzie care se
desprinde din ea. Este evident eli daca rumdn era inca in vremu­
rile moderne, taranul legat de ogor, e pentruca Romanus repre­
zinta pentru navalitorii Germani, Slavi sau Avari, din indepar­
tatul Evul Mediu, pe colonistul fixat de mo�ie. Acest termen are
a�a dar aci un sens de stabilitate, iar nu de migratiune ; de subjugare
agricola, iar nu de libertate pastoreasca 2). El constitue pana la
un oarecare punct, un argument in favoarea continuitatii romane
�i a influentei institutiilor imperiului de rasarit la nordul Du­
narii, chiar �i dupa sffir�itul stapanirii sale politice �i militare in
aceste tinuturi. El poate fi interpretat �i ca o confirmare a
deosebirii ce am incercat sa o stabilim, intre ramura autohtona
a Romanilor din Dacia �i « Vlahii D imigrati din regiunile bal;
canice. Bine inteles eli in curand aceste notiuni s'au confundat.
Aceasta particularitate confirma �i regula pe care ne-am stra­
duit sa o precizlim. Jntr'o epoca in care izvoarele istorice se
ocupa de stapanitorii tarii, de conducatori �i de clasele conduca­
toare, este foarte natural ca ele sa fi nesocotit populatia supusa.
Ea trebue sa fi fost mai numeroasa �i fara indoiaHi mai cultivata,
eel putin in unele regiuni, decat nomazii care navaleau �i o ex­
ploatau. Ea nu va avea valoare insa in ochii cronicarilor �i in

1) W. von Wartburg, Die Entstehung der romanischen Volker, p. 150.

1) E. Gamillscheg, Romania German/co, II, pp. 241 �i urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIB �I GEOGRAFIE 73

limbajul cancelariilor, decat in ziua in care ea insa�i va putea

sa-�i inchege un stat, sau sa constitue elementele sale condu­
ciitoare. Dar Romanii au inceput sa joace· un rol istoric bine de­
finit ca popor liber, in Balcani catre sfii r�itul secolului al X-lea
�i in tarile dunarene in eel de al XIII-lea. Faptul ca ei nu sunt
amintiti in mod liimurit in textele contemporane nu implicii
neexistenta lor 1) : el inseamna doar supunerea lor unor puteri
straine, care le impun, fie numele lor etnic, fie pe acela al teri­
toriului pe care �i-1 supusesera stiipanirii lor.
Imi pare ca aceasta este singura interpretare a tiicerii izvoa­
relor, care sa nu fie protivnica logicei faptelor �i deosebitelor date
ale linguisticii: Tarile deJa gurile Dunarii au avut aceasta parti­
cularitate, ca au fost intotdeauna un drum de trecere, mai mult
decat un centru politic �i miiitar : atunci dind campia Tisei �i a
Dunarii de mijloc, pusta Europei Centrale, era o rezerva naturala
de pa�une, care atriigea pe nomazi �i cavaleria lor, iar Balcanii
opreau pe naviilitori �i constituiau o cetate naturalii, in Jupta lor
impotriva imperiului bizantin, drumul deJa Carpati Ia Dunare
�i Ia Nistru nu era decat o etapa in inaintarea navalitorilor �i
nu retinea multa vreme cetele lor, pe care le alunga presiunea
altor popoare din stepa. lata de ce numele- etnice, care ne arata
pe stapanitorii succesivi ai acestor tinuturi, au variat astfel, indit
Bizantinii gaseau mai u�or de a-i confunda sub o rubricii arti­
ficiala, imprumutata deJa autorii clasici.
Au fost astfel « Sciti >> �i $ Sarmati » pana in secolul al XI-lea
�i al XII-lea. Se poate interpreta in acela�i fel numele etnic inca
nelamurit, pe care ni-l redau izvoare musulmane, care au fost
cercetate �i traduse de curiind. Este vorba de geografia univer­
sala intitulata • Hudud-al-Alam », t granitele lumii », alciituitii in
982 Ia Gozgan in Afganistanul septentrional, �i de lucrarea per-

1) V. nota rccenlll a d-lui H. G'regoire , Byzantion, XIV (19J9), p. JOJ :

I C'est un pur hasard qui nous revele !'existence des Valaques balkaniques
avant J'annc!e l l4S. Si nous n 'avions pas une Jigne de Cedrenus et Je St,ate­
gikon, nous n'en saurians rien ; done pour les Valaques du Nord, le silence
des sources n'est pas opposable a !'evidence historique. •
74 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC: POPORUL ROMAN

sianii a lui Gardizi, « podoaba istorillor », scrisii un secol mai

tarziu in nord-estul Persiei, Ia 1094 1 ).
Ambele texte, descriind popoarele turc�ti, printre care in�irii
pe Maghiari, mentioneaza douii popoare cr�tine care sunt vecine
cu ace�tia din urmii �i care se numesc, dupii • hotarele lumii o,

V. n. nd. r. �i Mirvat, sau, dupii Gardizi, N. dr. r. �i M. rdat.

lata de altfel, ce spun ele : dupii anonimul afgan, tara Madjgha­
rilor atinge Ia est muntii, Ia vest �i la nord tinuturile Rus, Ia
sud tribul cr�tin al V. n. nd. r. care sunt oameni slabi �i siiraci 2),
care posedii putine bogiitii : Mirviit sunt vecini cu muntii apar­
tinand V. n. nd. r. �i se intind de acolo panii Ia tara Pecenegilor
�i Ia Marea Neagrii.
Geograful persan dela sta�itul secolului al XI-lea este mai
explicit. c Tara lor, scrie el vorbind de Madjghari, este invecinata
marii Rumului catre care curg doua mari fluvii �i Madjgharii trii­
iesc intre aceste doua fluvii �i cind vine iarna, cei care se depiir­
tasera de fluviu revin in apropierea lui �i petrec iarna. Ei sunt
pescari �i se hranesc cu pe�te. (In ceea ce prive�te) fluviul care e
Ia Stanga lor (trebue sa spunem ca) in directiunea Slavilor, este
un trib din Rllm, (ai carui membri) sunt toti cre�tini. Se numesc
N. nd. r. Ei sunt mai numero�i, dar mai slabi ca Madjghari. Din
cele douii fluvii mai sus pomenite, unul se nume�te Atil � celalalt
DubA �i cllnd Madjgharii sunt pe malul fluviului, ei viid pe
N. nd. rieni. Deasupra (sau dedesubtul) acestora din urmii, pe malul
fluviului, e un munte mare �i o apa tii�ne�te din el �i curge pe coasta
lui. Dupii acest munte se giise�e o natiune de cr�tini care se
numesc M.rdat o 3).
Aceste relatiuni au fost de curiind analizate de savantul orien­
talist, d , V. Minorsky, care a �i dat o editie engleza a lui Hudud-

1) Asupra acestor izvoare pupn cuooscutc sau rilu intcrpretatc piinli acum,
v. Minorsky, Hudud al A/am, Gibb Memorial Series, London I937 � Une nou­
velle source persane sur les Hongrols au X-e slecle, Nouv. Revue de Hongrle, LVI
(1937), pp. 305 $i urm. ; A. Decei, Asupra unul pasaglu din geograful persan Gardlzl,
Omagiu AI. II I. Lapedatu, Bucure$ti, 1936, pp. 877 $i urm.
1) Sunt denumi� bad-dil (friCO$i), ceea ce ar lnsemna mai degrabil cre1tlnl,
v. Minorsky, Nouv. Rev. de Hongrie, LVI, p. 3 12.
1) Ibid., p. 308.
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE �I GEOGRAFIE 75

al-Alam, in seria Gibb Memorial �i de catre fostul siiu auditor

romlin, d. A. Decei, care s'a ocupat exclusiv de textul lui Gar­
dizi. Concluziile lor sunt destul de asemaniitoare, anume cii
sunt de comun acord sii indepiirteze orice identificare caucazianii
a acestor regiuni necunoscute, identificare Ia care Marquart insu�i
a star�it prin a renunta 1). In acest caz, dupii cum credea Barthold,
DuM, unul din fluvii nu-i altul declit Dunii, Duniirea ; Mirvat
sau M.rdlit, despre care se credea ca pot fi identificati cu Croatii,
ar fi mai degrabii locuitorii din Morava (Morvak in ungure�te)
ai marii Moravii a lui Sviatopluk, cuceritii de Unguri dupa insta­
larea lor in Europa Centralii. Riimane atunci acest popor miste­
rios al N. nd. r. sau Y. n. nd. r. care se intercaleazli intre Slavi �i
Unguri, de-a-lungul Duniirii ori al principalilor siii afluenti de
pe malul stang.
Aci interpretiirile sunt foarte variate. Istoricii � filologii unguri
au viizut in acest nume misterios o aluzie Ia numele unguresc al
Belgradului, Nandorfejervar, �i in poporul astfel numit, fie o de­
formare a numelui Grecilor, fie a aceluia al Bulgarilor )
� . D.
Minorsky, dupii ce a inclinat mai intai sii-1 interpreteze ca o
• oarecare populatie romanea.Scii din Moldova sau chiar din Mun­
tenia �. s'a hotarit sii apropie acest nume, care nu aminte�te nimic
precis, de acela al triburilor turce�ti mentionate de MasO.di, V. I.
nd. r. care cotropeau in 934 teritoriul bizantin, sii-1 restituie
ca Vunundur �i sii identifice astfel pe Onoghundur, sau Onoguri,
trib bulgar trecut Ia cre�tinism, a carui stiipanire se intindea in
aceastii vreme asupra populatiei sedentare din aceastii regiune 3).
D. Decei a ajuns Ia randul siiu Ia interpretarea romtlneascii, Ia
care se oprise intai orientalistul l'US ; el o justifica totu�i prin argu­
mente, a ciiror putere trebue recunoscutii : un popor cr�tin, mai

1) Ibid., p. :110.
1) A. Dccei, op. cit., pp. 896-97.
1) Minorsky, ibid., p. 310. La Masudi (934), Walandar e de ascmcnea un
or&:� bizantin. V. Marquart, Osteuropiiische u. o•tasiatischc Strei{z/Jge, pp. 61,
449 $i urm., unde se face o apropiere lntre acest nume �i acel al Onogurilor, care
dispar tot�i dupl nlvlllirca Bulgarilor; v. H. Schonemann, Die Kenntnls der
byt. Geschlchtsschrelber v. der iiltesten Gesch. tkr Ungarn. p. 9.
76 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROM AN

numeros, dar mai slab decat Maghiarii, deci nu un element • sta­

panitor &, ci dimpotriva inferior ca putere militara, traind aproape
de Dunare, sub marele munte care nu poate fi decat Iantul Carpa­
tilor ; in fine pentru a ne convinge cu totul, farii a mai tine seama
de factorul religios, originea limpede indicata : un trib az Rum,
din Rum sau din imperiul roman 1). Nu e aici o aluzie evidenta,
daca nu Ia teritoriul imperiului bizantin, dar Ia romanitate, Ia
originea romana, latina a poporului roman, origine care a izbit
pe cronicarii bizantini chiar dela inceput, cand au trebuit sa se
ocupe de el ? 2)
In acest caz, daca se admite ca toate aceste elemente concorda
�i ca ele se potrivesc numai poporului roman, numele de N. nd. r.
care nu seamana cu nimic din ceea ce prive�te acest popor, nici
cu Vlahii, nici cu e Rumanii •>, trebue sa fie dupa obiceiul turc,
numele vre-unei capetenii necunoscute, ce s'a dat natiunii pe care
o comanda ; e cazul Osmanliilor sau acel al Selgiukizilor. Ar fi
singura explicatie care s 'ar potrivi acestei ciudate alaturari de
consoane ").
Jpoteza e fara indoiala din cele mai ingenioase, dar ea pare
�i mai verosimila, daca se aplica aceea�i metoda, nu numai Ia
numele unui stapanitor, care in mod practic e imposibil de recu­
noscut in starea actuala a cuno�tintelor noastre, dar Ia acela al
unei clase conducatoare, al unui element dominant, suprapus
poporului roman.
Am incercat intai, in aceasta privinta, o apropiere a numelui
redat de izvoarele arabe de acela inca nelamurit, care apare in
izvoare mai tarzii, din veacul al XII-lea �i al XIII-lea, al Brod­
nicilor. Ac�tia, pomeniti in regiuni foarte departate, de cronicele
ruse�ti dincolo de Nistru, de diplomele regilor unguri in Tran­
silvania �i in Moldova, fusesera identificati de Onciul, dupa Us�
penski, cu oamenii veniti deJa miaza-noapte, ol be, Boe66v7J(;, in
ajutorul rascoalei Asane�tilor. Cunoscandu-se transcrierea fante-

1) Decei, op. cit., p. 898.

1) V. L. Tamas, op. cit., II, pp. SJ �i urm.
1) Decei, ibid.
ORIGINILE POPORULUI ROM AN : ETNOGRAFIE l;il GEOGRAFIE 77

zista a numelor slave, trecute prin deformarea pronuntarii grece:;;t i,

de ciitre scriitorii �i geografii arabi, imi pusesem intrebarea daca
ace�ti N. nd. r. sau V. n. nd. r. nu ar fi aceea�i ca Vordoni sau
Brodoni ai cronicarilor bizantini, �i daca, sub acest nume, nu
s'ar ascunde un neam de rii.zboinici slavi, sau slavizati, stapani
ai t numerosului popor cre�tin ,, care ar fi Romanii din stanga
Dunii.rii 1).
D. Popa Lisseanu, adunand intr'un volum aJ colectiei sale
de izvoare textele privitoare Ia Brodnici, a mers mai departe �i
a vii.zut in acest popor, adesea confundat cu Vlahii, pe Brutenii
mentionati in alte documente : de unde Pruteni, Romani din valea
Prutului, confundati cu • Moldovenii & dupii. descii.lecare 1) . Nu e
locul de-a discuta aci aceastii. ipotezii. ; apropierea pe care o incer­
casem nu a fost insii. primitii. de alti cercetii.tori, iar consoanele
numelui, transmis de geografii arabi, au dat loc Ia alte inter­
pretii.ri, desigur ingenioase ').
D. Henri Gregoire, care ne-a arii.tat adesea o neintrecutii.
bogii.tie de lii.muriri �i etimologii, a dat chiar in acel�i an, in douii.
reviste, dowl interpretii.ri deosebite ale aceluia�i nume. Intr'o dare
de seamii. a editiei d-lui Minorsky, intregitii. pe urmii. de alte note,
d-sa vede in V. n. nd. r. pe Bdyxae, Vangari, care n 'ar fi altceva,
intr'o limbii. slavii., decat Ovyyeo,, Vngurii. Nu intrii.m in exarni­
narea amii.nuntita a acestei identificii.ri, care se pare di n 'a intam­
pinat aprobarea inviitatilor maghiari ; de�i unii slavi�ti i s'au arii.tat
favorabili '). Dar intr'un articol apii.rut in acela�i timp, intr'o
revistii. germanii., asupra numelui �i originii Ungurilor, tot d.
Gregoire ne dii. o versiune deosebitii.. Vorbind de aceta�!
·

vecini ai Maghiarilor, ne spune : • sunt evident cei 12.000 de cre:;;­

tini (farii. femei �i copii) pe care Krum i-a luat Ia Adrianopol in
8 1 3 , i-a a�zat dincolo de Dunii.re �i care au ramas acolo pilnii.
Ia 836. Se �tie doar cii. in acest an, bii.tand pe Bulgari �i pe Ma-

1) Une t!11igme el un miracle historique, pp. 98- 101.

1) Jzvoarele Jstoriei Roma11ilor, vo1. XII, Brodnicii, Bucure�ti, 1938.
') Cf. H. Gregoire, Byzantion, XIII (1937), p. 689 ; F. Do1gcr, Byz. Zeltschr.,
XXXVIII (1938), p. 258. A. Decei, Revue de Transy/vanie, lV (1938), p. 45 1 .
1 ) Byr.antion, XIII, pp. 645-50, 736-38.
78 0 ENIGMA 1$1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

ghiari, a�ti Macedoneni, Adrianopolitani sau Adrianiti (Nandar,

Nandarin) s'au imbarcat pe flota trimisa Ia gurile Dunarii de
imparatul Teofil. Erau atat de liimurit Adrianiti incat, in lupta
impotriva Maghiarilor, au invocat patronajul Sf. Adrian ! Izvorul
lui Gardizi, sau mai de graba aceasta infonnape privitoare Ia
Nandarin este astfel minunat datata � 1).
Nu am intentia sa discut elementele unei explicatii filologice,
de�i chiar pentru profani fonna Nandar-Nandarin pare mult mai
apropiata de N. nd. r., decat Vangari - Ovyyeo,,
Ma voi margini Ia elementul istoric propriu-zis. In textele
analizate, poporul astfel numit nu se confunda cu Maghiarii,
"cum ar trebui sa fie cazul, daca numele sau ar indica triburi de
acee�i origine cu ei. E vorba de cr�tini, mai numero�i �i mai
siiraci decAt cuceritorii, �i care se trag din Rllm, din imparatia
romana. Am mai avut prilejul sa amintim aceastii colonizare cu
Macedoneni, Ia inceputul veacului al IX-Iea, al malului stang al
Dunarii 2) : originea lor din Adrianopol e foarte plauzibila. Dar
e mai mult decat probabil ell nu avem a face decat cu un alt aspect
al acelui�i fenomen, un alt exemplu al acelei�i reguli. Numele
de Nandar, Nandarin, reprezinta in acest caz grupul activ, con­
ducator, al imigratilor transdunareni, care se dovedesc in stare
sa poarte armele, sa lupte �i sa invinga ; poporul numeros nu sunt
insa ei, oricate femei !ji oricati copii am alatura cclor 12.000 de
riizboinici, ci populatia romanica, de acee�i origine ca a lor,
pe care o afla stabilitii Ia poalele muntilor �i in valea Duniirii.
Piirasind deci, in favoarea acestei a doua ipoteze a d-lui Gregoire,
incercarea intr'adeviir prea riscata, de-a regasi pe Brodnici intr'un
text arab din veacul al X-lea, vedem dimpotriva in aceasta iden­
tificare o noua intarire a ideii de interpenetrapune a elementelor
dunarene lji balcanice ale romanismului, chiar in vremea ce a
urmat navalirii maghiare, �i in acela�i timp o confinnare a presu­
punerii d-lui Decei. Ea este de altfel confonna obiceiului de a de-

1) Le nom et forlglne des Hongrois, Zellschr. der morgenliind. Gesel/scha[l,

t. 91, 1937, pp, 630-42.
1) V. mai sus, p, 45.
ORIGINILB POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE $1 GEOGRAFIE 79

semna popoarele prin nurnele cuceritorilor sau a! conducatorilor,

chiar dind ace�tia din urmii sunt mai putin numero�i �i sfar �esc
prin a fj cu totul asimilati de ditre supu�ii lor.
Sa nu uitam cii Protobulgarli turci au fost asirnila\i de supu�ii
lor slavi, iar Normanzii orientali, Varegii sau Ru�ii. de triburile
slave din Rusia kievianii. �i acolo cuceritorii au sfa�it prin a
adopta obiceiurile, credinta �i limba populatiilor cucerite ; ce-i
drept, �i-au liisat numele noli comunitati nationale, nascute din
acest amestec, �i a rezultat de aci un popor bulgar �i o natiune
ruseascii. Daca un proces asemanator nu s'a dezvoltat in istoria
poporului roman, �i daca numele sau, de o valoare sociala infe­
rioarii, a staruit totu�i in amintirea urma�ilor, e poate pentruca
a schimbat prea adesea stapiinitorii siii, ca numele unuia din ei sa
i se alipeasca �i sa-i ramana deapururi. Totu�i numele diferitilor
naviilitori au putut fi folosite pentru a-1 desemna, in cursu! vea­
curilor, pastrfmdu-se insa, ca � substrat permanent, notiunea
unui popor numeros �i necajit, legat prin limbii �i prin lege de
amintirea acelei imparatii a Ramului, pe care o vor regiisi, peste
multe veacuri, letopisetele tiirilor romane�ti.
 CAPITOLUL VI

ORIGINILE POPORULUI ROMAN

Datele arheologice

Originile poporului roman �i a�zarile sale primitive constitue

astfel una din principalele enigme, dacii nu cea mai greu de re­
zolvat, din istoria Europei in Evul Mediu. Dupii cum s 'a viizut,
sustiniitorii teoriei continuitiitii �i aceia ai imigriirii o mai discutii
incii, interpretand, dupii vederile lor, miirturiile izvoarelor isto­
rice. Astfel asupra catorva puncte �i in jurul unor anumite texte,
oarecum clasice - Eutropius ori Vopiscus, Nestor sau notarul
anonim - acele�i argumente se opun de un secol, in numeroase
lucriiri care se striiduesc de a nu se asemiina prea mull, ceea ce
nu le reu�e�te intotdeauna. Progresele cele mai insemnate au fost
siivar�ite, in ultimii ani, in domeniul filologiei �i al linguisticei ; va
fi deajuns de a trimite, in aceastii privintii, Ia diirile de seamii cele
mai complete care au fost publicate 1). Dar mai sunt o serie de
lucriiri, ale ciiror concluzii au fost utilizate aiurea, cu rezultate foarte
valoroase : este vorba de cercetiirile arheologice, privind epoca
sflir�itului imperiului �i aceea a invaziilor barbare. Numai dato­
ritii arheologiei, s'a intemeiat marea opera de restaurare a lim e­
sului �i a istoriei hotarefor lumii romane, care erau tot atat de mult
insemnate, prin semne de hotar �i intiirituri, ca �i • neviizute •> 2).

1) Cf. Dr. M. Friedwagner, Ober die Sprache und He/mat der Rumiinen In
ihrer Friih:uit, Zeitschr. f. Rom. Phil., LIV (1934), pp. 641-715.
1) Pentru limes, vezi seria de publicatii ale Jnst. dl Studi Romani; cfr. �i E.
Komemann. Die unsichtbaren Grenzen des riimischen Kaiserreiches, Budapest, 1934.
 OlUGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 81

Numai folosind rezultatele sapaturilor, facute in mormintele

epocii barbare, lucrarile · unui Dopsch ori ale unui Rostovtzev
au putut lii.muri istoria acestor • veacuri intunecate o.

Aceasta nu inseamna cii nu s'ar fi dezvoltat in Romania, ca

�i in tarile invecinate, o activitate bogata intr'un domeniu ieri
inca neexplorat ; initiative fericite s'au manifestat aproape pretu­
tindeni, de cativa ani 1). Se cuvine insa de a integra, mai deplin
dedit s'a fiicut pana acum, datele arheologice in studiul originilor
poporului roman, cu scopul de a desprinde elementele noi pe
care ele le-ar putea aduce solutionarii unei chestiuni, pe cat de
·

vechi, pe atat de controversate.

In stadiul actual al cuno�tintelor noastre, nu trebue desigur
sa ne liisam stapaniti de iluzii : cercetiirile care au avut loc dela
un capat Ia cellalt al pamantului romanesc n'au scos incii Ia
iveala pentru aceasta epoca nici o descoperire senzationala, care
ar putea confirma sau infirma pe deplin marturia celorlaltor izvoare
istorice. Se desprind totu�i. din cercetarea acestor lucrari, unele tra­
saturi care nu pot fi nesocotite, de n 'ar fi dedit pentru a dezvalui
o fata noua a problemei.
Punctul de plecare al acestor studii trebue sa fie neaparat ace­
la�i ca �i ace! al celorlalte lucrari, istorice ori filologice, care au
tratat despre originile Romanilor : Dacia romana, sau mai de­
graba Romania orientala ; �i in aceasta privinta trebue sa pre­
cizam, deJa inceput, o chestiune de metoda. S'a accentuat tot mai
mult - credem, pe buna dreptate - caracterul imperial al istoriei
romane : trebuesc considerate lucrurile, pe cat se poate, cu aceea�i
largime de vedere, �i o marire egala, ac�leia pe care o intrevedem
in spiritul imparatilor, care s'au succedat deJa Vespasian Ia Con­
stantin, ne spune un specialist al ar�eologiei �i istoriei artelor a
epocii tarzii a imperiului )
1 . Incepand din secolul al III-lea, cen­
trul vietii romane nu mai este Ia Roma : el este in provinciile
care guverneazii de acum inainte, Ia randul lor, cu impiiratii lor

1) Cf. R. Vulpe, L'activilt archt!ologique en Roumanle : historique et biblio­

graphie, Bucarest, 1938. Extras din I'Archt!ologle en Roumanfe (Acad. Rou·
maine : Connaissance de Ia Terre et de Ia penst!e roumaine, IX).
') S. Ferri, Arte romana sui Danublo, Milano, 1933, p. 34.
82 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

africani, sirieni, panonieni, iliri, care refac unitatea imperiului pe

baze noi 1).
Dar ar fi cu totul gre�it de a desparti istoria unei provincii
de a celorlalte, de a nu tine seama, in manifestarile diverse ale
vietii locale, pe care administratorii imperiului �tiau sa le respecte,
de aceasta mare unitate imperiala care se intindea deJa marea
Britaniei Ia marginile golfului Persic. E cazul Daciei romane, ca
�i al celorlalte provincii ale imperiului ; ea nu constitue o exceptie
nici pe taramul politic �i administrativ, propriu-zis, nici din punc­
tul de vedere al vietii economice �i sociale, cu atat mai putin in
ceea ce prive�te manifestarile vietii religioase �i artist ice 3) ; eel mult,
a�a precum se va vedea mai departe, unele trasaturi ale acesteia
sunt mai accentuate decat aiurea. S'ar putea pune intrebarea,
de ce cred necesar de a starui asupra unor consideratiuni atat
de generale �i care par evidente. 9 fac tocmai pentrucli s'a incercat
de a se sustine teza opusa, �i anume ca destinele acestei provincii
dunarene, care a fost cea din urma anexata imperiului �i a fost
despartita de ef cu mult inaintea vecinelor sale, au fost cu totul
diferite de cele ale altor regiuni ale lumii romane. Aceste
argumente au fost invocate mai ales de catre acei care au cercetat
star�itul stapanirii romane in aceste parti. A�tfel eminentul istoric
al provinciilor romane deJa Duniire, d. AlfOidi, care s'a straduit
sii demonstreze dainuirea elementului roman in Panonia panii
Ia o epoca mult mai inaintata �i conlocuirea sa pa�nica cu sta­
panitorii barbari din veacul al V-lea �i al VI-lea 3), respinge cu
totul continuitatea lui in Dacia Traiana, dupa invaziile Gotilor
�i parasirea oficiala a Daciei, in a doua jumatate a veacului

1) A. Alro1di , Lo grande crise du monde romain au lll-e siecle, L'antiquitci das­

sique, VII (1938), pp. 10- 1 1 .
1) cr. E. Panaitescu, Provincia # Imperial. Omaglu AI. �I I. Lopedatu, Bucu­
TC�ti, 1936, �i Le grand istrade romane in Romania. /nsl. di Stuqi Romani, 1938, p, 4.
') Der Untergang der RiJmerherrscha/t In Pannonien, I, p. 19. cr. de asemenea
Fu11ile aus der Hunnenzeit, Archaeologica Hungarlca, IX, p. 58 : • Die Verbindung
der in Rede stehenden Keramik mit der spatriimischen in Leanyralu ergibt uns
einen erwiinschten Beleg nir das Leben des Romanentums dieser Gegenden am
A11fang des 5-ten Jrb. Wer die vita sa11cti Severini des Eugippius gelesen hat,
wird diese Verhiiltnisse gut begreiren kiinnen. •
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : OATELE ARHEOLOGICE 83

al III-lea 1). A� precum o afirma unul dintre discipolii sa1

maghiari, • nu trebue, - farii a vroi sa ne leganam in iluzii -
sa confundam conditiunile istorice ale secolului al treilea, contem­
porane cu evacuarea Daci�i, cu imprejurarile care, doua veacuri
mai tarziu, au pricinuit ciiderea imperiului occidental. Cea dintai
intalnire a Germanilor barbari ai veacului al III-lea cu valorile
civilizatiei romane, care li se descopere, se dezvolta inca sub sem­
nul pustiirii lipsitc de -orice restr1lngere ; navalitorii, ignorand inca
cu totul foloasele unei vieti economice, intemeiate pe un sistem
monetar, au distrus �i incendiat ora�ele �i focarele de civilizatie,
o data cu centrele provinciale ale vietii comerciale • 2). Dacia, pa­
rasita de Aurelian, dar pierduta, de fapt, din timpul domniei lui
Gallienus, nu poate fi red usa Ia masura comuna a celorlalte pro­
vincii ale imperiului, cazute in mainile Barbarilor de abia Ia sfar­
�itul secolului al IY-Iea sau al Y-lea. Ceea ce ne spun Salvianus
�i aJtii despre relatiile dintre provincialii acestei epoci �i noii
lor stapanitori, Germanii, nu poate privi Dacia din timpul celor
dintai navaliri ale secolului al III-lea : Gotii lui Athaulf care s'au
a�ezat in apus, dupa cum ne spune Orosius, ca restauratori ai
Romei pe care nu o putusera inlocui, nu au nimic comun cu
predecesorii lor, al caror scop era jefuirea �i arderea cetatilor
din Dacia, Moesia ori Asia Mica. Sunt a� dar doua teze cate­
goric opuse : aceea a unei situatii exceptionale a Daciei, unde
navalirea din secolul al III-lea n'a mai lasat nici o urma a
coloniziirii romane, �i aceea care considera ca ceea ce s'a petre­
cut in celelalte provincii ale imperiului in aceea�i vreme, e o bazii
suficienta pentru a formula asupra evenimentelor din Dacia o
judecata asemanatoare. De altfel este greu de a admite pentru Bar­
barii din secolul al III-lea, �i cu deosebire pentru aceia din regiunile
pontice, o atare izolare de lumea greco-romana �i o impotrivire
atat de totala, oricarei adaptari Ia viata civilizata. Unii autori in­
treziiresc, inca din secolul al II-lea inainte de era noastra, primul

1) A got mozga/om es Dacia feladasa, extr. din £gytemes Phi/alogia Koz/ony,

1 929 �i 1930.
1) L. Tamas, Romains, Romans et Roumalns, Arcltlvum Europae Centro-Or/en·
tails, I, pp. 68-70.
84 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

contact intre popoarele iraniene �i germanice, care se vor arunca

mai tarziu asupra Europei, �i lumea mediteraneana, peste putin
timp cuceritii de Rom a ; armuri de origine sarmata au patruns
astfel in Itaila, inca inainte de imperiu 1). Negustorii romani �i
eleni i�i duceau marfurile �i monezile lor foarte departe spre
nord ; ele nu erau necunoscute natiunilor care erau sa se adune
mai tarziu dealungul Iimesului �i sa atace cetatile care-! aparau.
Dar a discuta aceasta chestiune ar insemna sa ne lasam tariti in
lungi digresiuni ; ne ajunge sa comparam ad situatia generala a
provinciilor imperiului in secolul a! III-lea, cu aceea a Daciei, �i
sa examinam apoi ceea ce datele arheologice pot adaoga cu­
noa�terii �i interpretarii celorlalte izvoare. Va fi atunci mai �or
de incheiat.
*
* *

Imperiul a trecut, dela sflir�itul Severilor pana Ia domnia ma­

rilor imparati iliri, restitutores Orbis, printr'o crizA grozava de
razboaie externe �i civile, in care a fost aproape gata sa se prii­
bu�asca. Intreaga sa structura economica � sociala a fost adanc
zguduita, insa�i conceptia de stat �i de guvernamant a suferit,
dupa atati ani de monarhie, apoi de anarhie militarii, una din
cele mai mari transformari ale istoriei. De ar trebui sa staruim
asupra triisiiturilor esentiale, care fac din acest secol de crizii o
adevil.rata prefigurare a Evului Mediu, sunt doua care se mani­
festa cu mai multi!. intensitate, dela un capat Ia celalt a! lumii
romane : orientalismul, care triumfa tot mai mult, nu numai in
sincretismul religios a! vremii �i in formele noi ale vietii artistice,
dar �i in noul regim politic �i economic ; particularismul, care in
tinuturile orientale este o reactiune victorioasil. a vechilor <;ivili­
zatii, �i in lumea noua a Occidentului, o rena�tere a traditiunilor
locale. Secolul Antoninilor fusese secolul pacii �i a! prosperitatii :
lumea, inlauntrul Iimesului, era acoperita de cetati bogate �i bar­
nice ; civilizatia uniforma greco-romanil. le intiparise, din Gatti panii

1) F. Altheim, Epochen der romischm Geschiclue, Frankfurt a. M., 1935,

II, p. 201 �i urm . F. Altheim �i A. Szabo, Ei11e Vorlau[eri11 der grosse11 Volker·
wanderung, Die Welt a/s Geschlc/Jte, II (1 936), p. 3 1 4 �i urm.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 85

in Dacia �i deJa coloanele lui Hercule Ia portile Asiei, caracterul

monoton al urbanismului sau de serie �i al mitologiei sale factice.
Progresele romanizarii, in provinciile europene �i africane, atin·
sesera, ba chiar depa�isera, pe acele ale eleniziirii in Orient, <:arc
incepuse sa dea inapoi in fata vechilor zei ai Nilului �i Orontel ui.
Satele totu�i, mai mult decat or�ele, scapasera in parte de inrau­
rirea sa ; administratia �i clasele culte vorbeau latina �i greaca,
dar taranii intrebuintau inca vechiul grai al strabunilor lor : iberic,
celtic sau tracic, arameic sau punic. Locuitorii cetiitilor �i im­
podobeau locuintele cu chipurile zeilor �i eroilor din Olimp �i
din Capitol, dar siitenii pastrau inca olaria rustica a timpurilor
preromane. Criza secolului a! Ill-lea a readus deodata Ia supra­
rata aceasta viatii ascunsa a satelor, intunecata atata tiJ?P de
stralucirea ora�elor �i a frumoaselor re�dinte senatoriale. Parti­
cularismul fiecarei provincii razbate sub patura uniforma a stan­
dardizarii imperiale : cu cat acest strat se subtia, cu atat se afirma
mai deplin revan�a neprevazuta a elementelor traditionale �i locale.
Se poate urmari aceasta evolutie, in manifestarile ei similare,
in toate provinciil� imperiului. Isidor de Sevilla va putea in
curand sa mentioneze, ca o nationalitate distincta, pe Hispani
alaturi de Romani �i de Goti 1).
In Africa, predicile �i epistolele sflintului Augustin, nu mai
putin decat marturiile lui Procopius, lasa sa se intrevadii folosirea
limbii punice. � In ciuda unei oarecare impotriviri a arabizan tilor,
se pare ca trebue sa admitem, impreuna cu Gsell, eli limba
punica �i urmele Cartaginei s'au piistrat sub cenu�, in tot timpul
imperiului roman, a episodului vandal �i a stapanirii bizantine.
Cartagina a ajuns astfel timpurile Islamului, germene nesecat de
orientalism, gata a reinflori » '). De foarte departe, paenula carta­
gineza preveste�te burnusul arab, indepartii.nd toga ; amuleta car­
tagineza, mana lui Fatma a musulmanilor din Maghreb. Ciisii­
toria siriana a lui Septimiu Sever, Africanul, apare ca un simbol

1) E. Patzelt, Die fronk s f

i che ultur wzd der Islam, p. 38.
1) E. F. Gautier, Le passe d /'Afrique du Nord, p. 146.
86 0 ENIGM A �I UN MI RACOL ISTORIC : POPORUL ROM AN

al acestei indoite revan�e a Cartaginei �i a Orientului 1), al expan­

siunii orientale �i a reactiunii spiritului local, invinse amandoua
de Roma, in vremea cuceririi, reinviate amandoua in timpul deca­
derii imperiului.
In Siria trecusera vremurile cand Jegionarul sapa cu mandrie
pe stanca muntelui Sinai : cessent Syri ante Latinos Romanos 2),
Sirienii sa se dea in laturi inaintea Latinilor din Roma. Vechiul
fond aramean razbate sub poleiul greco-roman, vechile nume
reapar �i se mentin uneori pana Ia noile cuceriri ale Islamului.
Vechiul Chalab reapare �i inlocue�te elenicul Beroe, vestind
Alepul modem ; Hamathul biblic face sa se uite Epifania greaca
�i reinvie in siriacul Hama 3). Cultele siriene se raspandesc, stra­
batand imperiul, negustorii orientali i�i intemeiaza pretutindeni
coloniile lor ; Orientul reca�tiga incetul cu incetul cuceririle lui
Alexandru �i Pompei '). lmperiul vremelnic al Palmyrei, atinge
aproape, in secolul al III-lea, limitele aceluia a! Bizantului.
Tot astfel Occidentul vede rasarind in razboaiele acestei epoci
tulburi, un imperiu al Galiilor care piize�te cursu! Rinului �i tine
piept navalirilor. Este adevarat ca nu era un imperiu galic 5) . In­
fluenta Romei patrunsese adanc spiritul provincialilor ; el nu se
va gandi sa se mai desparta de ea. Totu�i, chiar in Galla, unde
se pregateau sa reinfloreasca marile �coli latine deJa Autun, Bor­
deaux �i Toulouse, • aceasta nu impiedica limba galicii sa traiasca,
insinuanta �i indarat�aica . . , Invatand limba stapanitorului, taranul
nu uita niciodata pe aceea a siramo�ilor sai, �i in aceasta Galle
unde viata ogoarelor redevenea stapana, tJiranul, cu toata starea
sa de servitute, i�i pregatea legea de maine Numeroase cuvinte
. . •

sau forme indigene au supravietuit infrangerii aparente, �i biserica

insa�i a trebuit sa adopte termeni celtici • ') . Sunt in toate aceste

1) Ibid., p. 1 3 1 fi urm.
1) F. Cu mo nt, In Cambridge Ancient Hist., XI, p. 625 ; cf. C.I.L., Ill, 86.
1) H. Dessau, Gesch. der romischen Kaiserzeit, II, p. 623.
1) Vezi in aceasti privinlil G. I. Brlltianu, Une nouvelle hlstoire de I'Europe
au Moyen Age : Ia fin du monde antique et le triomphe de /'Orient, Rev. beige de
Philologie et d' Hist., XVIII (1939), pp. 252-66.
') M. Besnier, Hlst. Romaine 10, 1 (col. Glotz, pp. 207-208.
1) C. Jullian, Hist. de Ia Gaule, Vlll pp. 267·268.
 ORIG1NILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARH EOLOG1CE 87

imprejurari imponderabile care scapa criticei textelor. • Legea pa­

mantului, a spus un maestru al acestor studii, presiunea trecutului,
se facea mereu simtita asupra fiintei omene�ti, in ciuda legilor sta­
tului roman �i a obsesiunii istoriei imperiale & ' ). Este desigur greu
de a defini ratiunea acestei dainuiri a fortelor locale �i de a analiza
elementele care le pot d�tepta. lata insa ceva mai precis, care
ne face sa intrezarim, in Galia, o reactiune in totul asemiinatoare,
de�i mult mai atenuata, a spiritului local, care sc;: manifesta atat
de puternic in alte provincii. S'a accentuat, cu drept cuvant, mo­
notonia �i uniformitatea artei antice, povara zdrobitoare a unei prea
indelungate traditii, care, dupa ce a produs capo-d'operele cunos­
cute, n'a reu�it sa se desprinda din temele obi�nuite, �i reproducea
Ia infinit c cli�e • de o calitate �i inspiratie inferioarii 2). Inca
din acest timp, se vestise reactiunea, in triumful decoratiunii poli­
crome venite din Orient, �i reintoarcerea Ia formele locale, atata
vreme inlaturate de stapanirea formulei clasice. c Se revenea,
pe alocurea, Ia stilul Iiniar, la acele combinatii de cercuri ori spi­
rale care produseserii atat de ciudate motive in bijuteriile vechilor
Gali . . . Reamintim in aceasta privinta, adaoga Carni1le Jullian,
noua dezvoltare a simbolismului figurat, fara indoiala sub influ­
entele orientale �i cre�tine. Este posibil ca ren�terea svasticei,
foarte sensibila mai ales in Galia de rasarit, sa se datoreze altar
influente, fie germanice, fie mai degraba pregalice . . . & 3). In ace�ti
ani tulburi, care zdruncina puternica armatura a imperiului �i a
societatii romane, un vechi fond, nu numai preroman, dar chiar
preistoric, apare adesea Ia suprafata �i patrunde brusc in lim­
bajul �i in arta timpurilor noi ').
Daca acest fenomen este sensibil chiar in Galia, care fusese
farii indoiala, dintre toate provinciile noi, impreuna cu Spania,
cea mai deplin �i mai adanc romanizata, cu atat mai mult el se

1) Cf. F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen Age, pp. 168-169.
1) Op. cit., p. 366.
1) Hist. de Ia Gau/e, VIII, 2, p. 29 1 ; cf. t. ll, p. 138 �i t. VI, p. 88.
') Cf. A. Grenier, La Gau/e Romaine, An economic survey of ancient Rome,
ed. Tenney Frank, Baltimore, 1937, Ill, p. 635 : • Printr'un fel de intoarcere a
stlirilor anterioare cuceririi romane, aristocratia a devenit mai ales rural! •.
88 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

poate deslu�i intr'o regiune indepartata de marile cai de comu­

nicatie �i de curllnd supusa imperiului, cum era Britania. Este
deajuns, pentru a nu lungi prea mult aceasta expunere, de a aminti
descrierea patrunziitoare pe care a facut-o Haverfield, Ia sfa�itul
capitolului pe care il consacra Britaniei romane in timpul invaziei
anglo-saxone, in Cambridge Medieval History : $ Limba romana
clisparuse ; vechea civilizatie materialS. romano-britona, cu pla­
nurile locuintelor sale �i mobilele lor, hipocaustele �i mozaicurile,
pllna �i infati�ea bro�elor �i a olariei ei, au disparut o data cu
ea. Doar aggere-le solide ale drumurilor au riimas in intrebu­
intare, dar �i acelea cu numeroase gauri �i locuri goale. Nu mai
ramllneau declt frllnturi razlet ite ale wiei lumi ruinate.
Iar Britonii romanizati, pierzand tara de jos, �i-au pierdut
ora�ele �i tot aparatul lor de viata urbana. Ei se retrag in mijlocul
dealurilor, in tara Galilor �i Ia nord - care se ya nuini mai tllrziu
Strathclyde - �i acolo, intr'o regiune unde formele cele mai inalte
ale civilizatiei romane nu prinsesera niciodata radacini, au· suferit
o schimbare �oara de inteles.
· Elementul celt, niciodata stins in aceasta regiune �i intarit
poate prin imigrari venite din Irlanda, se afirma clio nou. Treptat,
rama�itele civilizatiei romane au disparut Ia randul lor : graiul
celtic a reaparut, �i ca urmare, arta celta a epocii vechi a fost indea­
juns de putemicii pentru a-�i transmite mo�tenirea Evului Mediu o 1).
De fapt, cu mult inainte de cucenrea germanicii, apare rena�­
terea elementului local, pe care romanizarea atat de superficiala
n'a putut s'o inabu�e complet : trebue datata chiar din veacul
al 11-lea ren�terea artei celtice preromane, care se refugiaza, in
fata ultimului efort al legiunilor, in partile cele mai indepartate
ale insulei, pentru a se afirma, cu �i mai multi!. putere, in monumen­
tele cre�tine din Scotia 2). Este, cu un caracter mai pronuntat, dato-

1) Cambridge Medieval Hlst., I, p. 381. Cf. R. G. Collingwood, Roman Bri­

tain, pp. 145 $1 urm. $1 R. G. Collingwood $1 I . N . L. Myres, Roman Britain and
the English sell/ements, Oxford, 1936, pp. 250 $1 urm .
1) Cf. C. A. Raleigh Radford, Roma e /'arte dei Celli e degli Anglo·Sassonl v.
dal V a/ VIII secolo d. C., Roma, lnst. dl Studi Romani, 1938, p. 4-6. W. A.
Jenny, Keltlsche Metal/arbeiten aus heidnlscher und christlicher Zeit, Berlin, 1935 :
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 89

rita circumstantelor cu totul speciale ale stapiinirii romane Ia limi­

tele extremului Occident, acee�i evolutie care se poate observa
in celelalte provincii ale irnperiului.
Contactul cu Barbarii era sa o accentueze �i mai mult. Ceea
ce se obi�nue�te astazi a se numi arta epocii niiviilirilor sau arta
irano-goticii 1), nu este altceva dedlt o fuziune a preistoriei euro­
pene cu orientalismul 1), care s'au intAlnit dincolo de limes, dupa
cum se vor regasi, sub efectul marii crize, inliiuntrul granitelor
sale. In lumea germanicii, care n'a fost supusa stapilnirii romane,
�i n'a suferit dedit de foarte departe superioritatea influentei �i a
civilizatiei sale, Evul Mediu se cufundii de-a-dreptul in preistorie.
Precum in Irlanda ori in Anglia, omamentatia epocii La Tene
celtice reapare in rniniaturile din secolul al VII-lea ori al VIll-lea,
in Danemarca Ia sfilr�itul vea.cului al X-lea o piatrii cioplita - acea
din Jellinge -·inconjurii chipul rudimentar a! lui Hristos, cu
motive decorative din vilrsta . fierului. In Norvegia, straniile chi­
puri ale unui stil animal foarte vechi se inclilcesc in sculpturile
coriibiei deJa Oseberg �i pilnii sub portalul de lemn al bisericilor
din secolul al XI-lea 3). S'ar mai· putea ammti inca numeroase
exemple.
�tiu bine eli datele arheologice trebuesc intrebuintate cu pru­
dentii. lncontestabil, ele ascund adesea curse, care sunt greu de
ocolit. « Din morrnintele dezgropate, observii, nu fiira ironie, d.
Ferdinand Lot, se ridicii uneori fumuri viitiimiitoare care turburii
spiritul cercetiitorilor. Totu�i aceste descoperiri cuprind miirturii
pretioase, dacii se cere arheologiei tot ceea ce poate da �i nimic
mai mult » ') . �i Ia noi, Odobescu pomenise clindva de • fumurile
arheologice din lulele preistorice •· Metoda cea mai bunii este
de a aliitura aceste miirturii acelora, pe care le aduc celelalte iz-

' ) C. Dawson, Les origines de I' Europe, trad. fr. p. 1 08 .

') P. Paulsen, Der Stand der Forschung iJber die Kultur der Wikingerze/1,
XX/l-ter Bericht der Rom. Germ. Kommission, 1932, p. 1 93.
1) F. A. von Scheltema, Die Kunst unserer Vorzell, Leipzig, 1936, p. 176 fi
urm. Cf. asemenea H. Shetelig, Prillistoire de Ia Norv�ge, Oslo, 1926, pp. 237-2SS.
') Bretons ef Anglais au Ve et au VIe siecle. The Sir Jolin Rhys Memorial Lec­
ture, Brit. Academy, XVI, 1930, pp. 14-1S.
90 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

voare istorice, �i de a ne sill sa desprindem din ele trasaturile lor

generale. Dacii aceasta metoda se aplica, cu mai multa amploare
dedit o poate ingadui o schita prea scurta, va fi necesar sa observam,
ca o caracteristicii generala a vremii in care Dacia a fost pariisita
de cltre legiuni, particularismul care dainue!ite, in fiecare pro­
vincie, sub marile principii de unitate ale ordinii romane. De nu
era biserica care va relua pe seama ei ideea ecumenica, nationa­
lismul poate ca s'ar fi nascut cu mult inainte de rasaritul tim­
purilor moderne ; dar energia de fier a irnparatilor care, deJa Au­
relian Ia Constantin, au restabilit puterea imperiului �i 1-au trans­
format, a putut sa mai intarzie cu cateva secole implinirea desti­
nului siiu. E !impede ca arta �i graiul vremurilor protoistorice
au reaparut Ia suprafata, ridicate de talazul din adancuri al raz­
boaielor barbare �i al anarhiei militare, care distruge, impreuna
cu ora�le, eel mai puternic meterez al civilizapei greco-romane ;
procesul acestei transformari este desigur mai deplin realizat,
in regiunile in care opera de romanizare era mai putin veche, �i
deci mai putin inaintata. �i daca secolul al III-lea este in mare
parte o razbunare a satelor impotriva or�elor, razbunare care
a degenerat adesea in rascoala, datorim, desigur, pentru o buna
parte, arheologiei, o cunoa�tere mai deplina �i mai exacta a
acestui aspect nou al sfar�itului lumii antice.

*
* *

Ramane sa examinam acum datele ce le aflam in Dacia. 0

chestiune trebue pusa dela inceput : se poate constata existent a
unui particularism dac, in acel�i timp cu de�teptarea fortelor
locale din Africa, Galia sau Britania ? Un prim raspuns, foarte
categoric, ne este dat de un text bine cunoscut, dar omis in chip
destul de ciudat de cea mai mare parte a istoricilor romani 1) :
este vorba de un capitol din Lactantius, De mortibus persecu­
torum, 23, in car.e se descriu, cu numeroase amanunte �i in chip
foarte viu, operatiunile censului �i excesele fiscului, in timpul

1) Observapa d-lui Gregoire, Notes �pigraphiques, Byzantion, VIII pp. 54-55.

 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 91

marii persecutii a lui Diocletian �i a colegilor siii imperiali. Este

vorba de Galerius, fiul uqei dace transdunarene, superstipoasa,
« adoratoare a zeitaplor muntelui & 1), care �i-a atatat fiul sa lupte

impotriva cre�tinilor : « Pretutindeni nu-i decat doliu �i jale. Ceea

ce stramo�ii no�tri au facut adesea impotriva invin�ilor, a indraznit
sa o sava�easca impotriva Romanilor �i a celor de s upu�enie
romana, pentruca parintii sai au fost sup�i censului, pe care
Traian invingator 1-a impus ca pedeapsa Dacilor, indaratnici in
rascoala t 2). Tratatul inseamna de asemenea, in sarcina lui Ga­
lerius, violentele care au caracterizat expeditia sa nenorocitii in
Italia �i dorinta lui de a �terge amintirea Romei �i de a s chimba
numele imperiului roman in imperiu dac. c Este greu de crezut,
spune in aceasta privinta, d. Gregoire, ca aceasta acuzatie a lui
Lactantius sa fie numai o calomnie Ie�irile acestui • armenta­
.•

rius » i-au oferit eel putin prilejul & 3) .

Gasim aci in orice caz indicapa destul de evidentli a unui • na­
tionalism » dacic, deosebit de agresiv, care se manifestii in insa�i
epoca in care am constatat rena�terea spiritului local in celelalte
provincii. Este adevarat ca i s'a contestat lui Lactantius pater­
nitatea scrierii De mortibus persecutorum ') �i ca originea daca a
lui Galerius n'a parut unora vredn�ca de incredere. Dar sunt
diferite elemente care vin sii confirme aceastii presupunere : chiar
nepotul siiu, Maximin, al caruj. • nume barbar • Daia • spune
atat de mult •· Exista inscrippa contemporana din Frigia, dedi-

1) L. 9. mater eius Transdanu•iana infestantibus Carpis in Daciam no•am tran­

siecto amne confugerat.
1) De mort. pers., 23 : Quae •eteres ad•ersus •ictos lure belli fecerant, et il/e
ad•ersus Romanos Romanisque subiectos facere ausus est, quia parentes eius censui
subiugati fuerant, quem Traianus Dacils ass/due rebel/ant/bus poenae gratia •fetor
imposuit. Cf. ,; F. Lot : L'imp8t fancier et Ia capitation personnel/e sous le Bas­
Empire et d Npoque franque. Paris, 1928, p. 22.
1) H. Gregoire, Byzantlon, Vffi, Ibid.
') V. Pauly-Wissowa, R. E. s. v. Cf. de asemenea, J. Zeiller, Histoire de I' Eg/ise
coli. A. Flicbe 'i V. Martin, 2, p. 457 'i unn. 'i A. Piganiol, L'empereur Constantin,
Paris, 1932, p. 54; J. Maurice, La •�racltt! historique de Lactance, C. r. de I' Acad.
des Inscriptions, 1908, p. 146 'i urm. a lntrunit mArturiile care confirmA pe aceca
a lui Lactantius, ca ,; cunQJtinla sa a arhivelor imperiale.
92 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTO RIC : POPORUL ROMAN

cata lui Manes Daos, zeu pagan, frigian �i dac. Paganismul din
Asia Mica, Ia strlirntoare, ar cauta spdjin in ace! din Dacia, amin­
tire indepartata a unei origini comune trace . Mai e de altminteri
armentarius, pastorul : nu e oare cu adevarat o stare caracteri­
stica a acestor populatii pe jumiitate romanizate, manate de voia
razboaielor �i a migratiunilor, din vechea Dacie Carpatica in noua
Dacie Balcanicii ? De ar fi sa-l credem pe Lactantius, Maximin
nepotul nu era cu nimic mai" prejos de unchiu : �i el de asemenea
• J uat de Ia turma �i din paduri •. arata mai degraba a « pastor,
nu de turme, ci de osta�i • 1).
Mai este insii ceva. Problema originilor cr�tine; in Dacia, nu se
discuta de ieri. S 'a i;liscutat multa vreme data la care misionarii
cre�tini �i-au facut cea dintai aparitie a for, la Nordul Dunarii.
Textele sunt vagi : o aluzte a lui Tertulian pare a fi contrazisa,
orice s'ar spune, de Origen 2). S'a recurs atunci Ia mil.rturia epi­
grafiei. Trebue insa recunoscut, ca tot ceea ce este anterior seco­
lului a! IV-lea este eel putin contestabil. Studiul recent al d-lui
Daicoviciu a pus lucrurile la punct : nu e nimic cre�tin in piatra
deJa Turda, nici in inelul dela Sarmizegetusa. Cele �apte stele ale
basoreliefului din acest ora� sunt semne planetare, fara indoiala
mitriace. Inscriptia din Napoca, a cil.rei monogramil. trecea
drept cre�tina, · se reduce Ia formu la : Opto, sit tibi terra levis,
a traditiei pagiine. Crucile sapate pe lampile de teracota sau
pe vasele descoperite in Oltenia pot fi sau ornamentatii fiirii vre-o
semnificatie religioasa, sau o marca oarecare a proprietarului.
• Faptul este cii piina acum, 'nu exista nici o indicatie sigura,
cu caracter istoric, arheologic ori epigrafic a existentei cr�tinis­
mului in provincia lui Traian, panii Ia Aurelian • �. Se poate pre­
supune, cu Piirvan , prezenta catorva cre�tini riizleti, in o�le
dace ; dar nimic nu doved�te, pana Ia sffir�itul secolului a! III-lea

1) Ibid. 19. Da/a vero, sublatw; nuper a pecor/bus et silvis . . • non pecorum
sed militum pastor.
') V. p. aceasta Canst. C. Giurcscu, /st. Roman/lor, I, pp. 193 � i urm., a clrui
interpretarc a textului lui Origen nu este convingiitoare.
1) Exist4 monumente cre�tint' In Dacia Traian4 din sec. ll·lll ? Anuarul Inst.
de studii claslce, Cluj, n, p. 192 �i urm., p. 203.
 ORIGINILB POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 93

�i Ia piiriisirea provinciei, existenta unor comunitiiti cr�tine, aflate

in mare numar in atatea alte parti ale imperiului, �i mai ales
in Orient.
Nu e nimic mai izbitor decat de a releva urme epigrafice indis­
cutabile ale cre�tinismului, incepand din veacul al IV-lea, atat
in or�ele de pe malu� stang al Dunarii (Drubeta), cat �i in Tran­
silvania, unde cippele pil.gane din secolul al III-lea au fost incorpo­
rate in aceastii vreme, Ia sarcofage cre�tine 1) . Termenii religio�i,
foarte numero�i, de origine latina care se intalnesc inca �i asti:izi in
lirnba romana poarta de asemenea pecetea secolului al IV-lea, a
imperiului de ri:isarit dunarean �i balcanic. Au trecut fari:i indoialii
Dunarea, impreuna cu Constantin, invingatorul Gotilor �i Sar­
matilor, �i, de ar fi sa credem pe urma�ii acestuia, sti:ipan din
nou in Dacia, sau in timpul Gotilor 2) mai accesibili propagandei
cre�tine, �i in bunii parte convertiti Ia arianism, pe care n predica
Vulfila. A trebuit ca religia cr�tina sa patrunda in Dacia sub
egida imperiului, devenit el ins�i cre�tin, din vremea in care im­
paratul prezida conciliile, sau a unei noi sti:ipaniri barbare, aceea
a Gotilor.' Este aici un fapt de o foarte mare importanta, care
confirmii �i explicii in acel�i timp, credem, tiicerea izvoarelor
istorice �i epigrafice ale secolului al II-lea �i al III-lea �i sentimentele
atribuite lui Galerius de ci:itre autorul - oricare ar fi el - al tra­
tatului De martibus persecutarum. A fost in Dacia, ca �i in Galia,
Africa ori Britania, o rena�tere a particularismului provincial, a
vechiului spirit dac, local, care a luat forma ciudata a unei invieri
a paganismului. �tiu ca ni se opune poate o alta teorie, al ci:irei
protagonist este tot d. AlfOidi : aceea a disparitiei totale a ele­
mentului dac autohton, dupii cucerirea romanii. lnvin�ii ar fi fost
nimiciti cu desavar�ire, sau rama�itele populatiei lor n'ar fi fost
asimilate de ci:itre noua culturii latina a provinciei 3). Nu este
imposibil ca dainuirea elementului dac, dupii cucerirea �i roma­
nizarea foarte repede a primei jumatati a sec. al H-lea, sa fie un

1) Ibid.•
p. 204.
1) V. Motogna, Un s�col din Is/or/a Docie/, Cluj 1937. pp. 14·16.
") Cf. Cambridge Ancient Hlst.. XI. pp. 553·554.
94 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

fapt exclusiv rural. Dar secolul al Ill-lea nu este oare acela al sate­
lor �i al ogoarelor, adesea foarte departate de spiritul roman al ce­
tiitii ? �i sii nu uitiim nici prezenta Dacilor liberi Ia hotarele pro­
vinciei. Desigur, nu s'au gasit miirturii scrise ale unui grai dac
din aceasta vreme, cum s'au gasit aiurea ale acelui celtic sau punic.
Trebue mentionatii totu�i reaparitia nediscutabilii a catorva nume
de .Iocuri preromane, care inliitura acelea pe care administratia
romanii a voit sa le impuna. Dupii cum in Tracia elenicul Phili­
popolis dispare pentru a face loc Pulpudevei, de unde se trage
in linie dreaptii bulgarul Plovdiv 1), iar nume ilirice reapar in topo­
nimia balcanicii a unui autor bizantin din secolul al VII-lea, Arge�ul
romanesc reproduce numele antic, Ordessos �i nu pe Mariscus­
al stiipanirii romane, ciitre sfii�itul ei 2). E cu atat mai inte­
resant de a aminti ipoteza, care pare verosimila, a originii
germanice a acestui nume (marsk, mla�tine). Numele antic ar fi
supravietuit a�a dar, nu numai cuceririi romane, dar chiar �i in­
vaziei Gotilor 3) . Nu este oare ciudat ca numele acestui rau, ca
de altfel acel al Prutului moldovenesc ( Pyretos), i�i adance�te
radacina in vechiul vocabular getic ori scitic, care trebue sa fi cunos­
cut macar in parte, in epoca navalirilor, o rena�tere asemanatoare
aceleia a altor vorbiri indigene ?

•
* *

Dar trebue sa consideriim, a�a cum am facut-o aiurea, datele

arheologiei. Nu este vorba de a reface aici catalogul obiectelor
�i inscriptiunilor, care pot dovedi ca o populatie de origine romana
a continuat sa locuiasca, in unele regiuni ale Daciei, multii vreme
dupa pariisirea oranduita de Aurelian, imparatul a carui mama

1) A. H. M. Jones, The cities of the eastern roman pro 1•inces, Oxford, 1937,
p. 556. Cf. P. Skok, Beitruge zur thrakisch-i/lyrischen Ortsnamenforschung,
Zeitschr. f. Ortsnamenforsch. VIII (193 1), p. 43.
1) Fiindci avem Transmarisca pe locul actualei Turtucaia. Cf. N. I. Antonovici,
Codrii �i numele de Prut II A rge/, Bulet. Soc. R. Rom. de Geografie, LVI (1938).
') P. Skok, Zum Ba/kanlutein, Ill, Zeitscllr. fiir romanische Pllilo/ogie, L
1930), p. 532.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLC!.GI CE 95

era �i ea o emigrata transduniireanii. ' I se verificii prezenta - ne

spune un memoriu recent - in Oltenia (Drubeta, Romula �i in
alte piirti) �i intr'o mica miisurii in Dacia Superioarii, in Tran­
silvania (partial, cu caractere cre�tine) in tot timpul secolului al
IV-lea �i foarte probabil, in al V-lea >> 1) . Nu mai insist asupra
enigmei statuii de impiiriiteasii, piistratii Hingii Apulum (Aiba-Iulia),
- d . Ferri o socote�te din a doua jumiitate a secolului al Ill-lea
(in orice caz nu dupii 270 !), - dar a ciirei infiiti�are seamiinii in
chip straniu cu Victoriile de pe arcul lui Constantin dela Roma,
care sunt mai tarzii cu aproape un veac 2). Nu aceasta este
insii problema.
Ceea ce trebue sii afliim, este dacii arheologia Daciei din
timpul niiviilirilor lasii sii se intreziireascii aceea�i intoarcere Ia
formele preromane, care caracterizeaza arta altor regiuni ale im­
periului ; dacii particularismul dacic, despre care am giisit urme
evidente in izvoarele istorice propriu zise, a influentat spiritul
local al satelor in manifestiirile primitive ale artei lor ; dacii, intr'un
cuvant, Dacia se lasii integratii din acest punct de vedere, in evo­
lutia generaHi a lumii romane, ori dadi ea constitue cu adeviirat
o exceptie care iese din regula comunii. lmpresia unei intoarceri
Ia forme arhaice o ai, parcurgand galerHie de sculpturii din epoca
romanii din regiunea duniireanii. In orice clipii se impun com­
paratii, fie cu arta greacii primitivii ori arta etruscii, sau cu iliricul
La Tene, fie chiar cu Evul Mediu oriental, pe care il veste�te
rigiditatea asiatica a basoreliefurilor deJa Adam-Ciisi �. Dar acestea
nu sunt decat impresii.
Siipiiturile, care nu sunt inca decat la inceputul lor, au dat
la ivealii panii acum un numiir oarecare de obiecte, care ingiidue

1) C. Daicoviciu, La Transylvanie dans I'Antiquite, Bucure�ti, 1938, p. 8 1 .

Pentru Drubeta, vezi AI. B3rcllcilli, Une ville daco-romaine : Drubeta, L'Archt!o­
logie en Roumanie, Bucure�ti, 1938, pp. 7 �i urm.
') Arte romana sui Danubio, pp. 303-304.
3) S. Ferri, op. cit., pp. 122, 143, 360, 377 'i urm. Cf. S t. Paulovics, Di� ro­
mische Ansiedlung von Dunapentele {lntercisa), Arch. Hunga1/ca, II, 9. 97 ; Ed.
Beninger, Ein westgotisches Brandgrab von Maros-Lekincza (Siebenburgen),
Munnus, XXX (1938), p. 127 mentioneazli in mod deosebit o • Renaissance
des La Tene • pentru aceastli epocll.
96 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL RO MAN

o indoita clasificare. Sunt acelea care se atribue obi�nuit navali­

torilor germanici ai Daciei, din secolul al IV-lea pftna in al VI-lea.
0 hartll a fibulelor a fost alciituita acum cativa ani 1) : ea cu­
prinde numele cfttorva localitati ardelene : Alba-Iulia, Oradea,
Arad, Pecica, T�oara, Periam ; Sant-Ana de Mure�, care a dat
Ia iveala un intreg cimitir germanic local. I se mai pot adaoga,
in Transilvania 2) : $imleul-Silvaniei, al ciirui tezaur co�tine obiecte
de o valoare remarcabila ; Apahida, in judetul Cluj, unde s'a des­
coperit o data cu vasele de argint �i bijuterii de aur, o fibula 3) �i
inelul cu inscriptia Omharus ; Turda, unde-�i fac aparitia carac­
terele eunice : Valea-lui-Mihai, in sfii�it, �i Apa, in judetul Sat­
mar, fara a uita Lechinta-de-Mur�.
In Moldova, aproape de Roman, fibule de un tip caracteristic,
derivate dela acel d� Keetch, pot fi trecute in aceea�i categorie ').
Sa nu uitam nici obiectele gasite Ia Conce�ti, la inceputul acestui
secol �i pastrate astazi la Muzeul Ermitajului din Leningrad.
Este acolo un amestec caracteristic de elemente care pastreaza
urme clasice, o rriare amfora de argint cu reliefuri mitologice,
�i de ornamente de o inspiratie barbara necontestabila, cum
este p�tele cu cap de pasare, care aminte�te mult unele agrafe
ale muzeului din Zurich 5). Amintirn de asemenea, in Muntenia,
descoperirea a doua tezaure de epoca diferita gasite la Co�ovenii­
de-Jos, dintre care eel de al doilea doved�te existenta rama�i-

1) Ed. Beninger, Der westgotisch-alanische Zug nach Mitteleuropa, Leipzig,

1931, p. I I. cr. asemenea articolul amintit mai sus, Mannus, XXX, p. 128 �i hilr­
lile care lnso1esc articolul lui Torok Gyula, Das germanische Griiberfeld von
Kiszombor und unsere Denkmiiler der Volkerwanderungszeit, Dolgozatok-Tra­
vaux, XII, pp. 1936, pp. 145, 1 5 1 , 177 . Datoresc o mare parte din indicapunile
ce urmeazi, amabilitlltii d·lui I. Nestor, dela Muzeul de Antichitllti din Bu­
cure�ti, care a avut de asemenea �i grija plan�elor III �i IV.
0) Am reprodus lista lui Const. C. Giurescu, Mormiintul germanic de/a Chiojdu,
Rev. /st. Rom., V-VI (1935-36), p. 336 �i urm. cllreia trebue sll i se adauge.
E. Beninger, Ein westgotisches Brandgrab, Mannus, XXX, p. 122 �i urm
") Despre caracterul • spiitromisch • al acestui obiect, cr. A. Riegl, Spiill'iJ­
mische Kunstindustrie, pp. 274, 286.
') cr. V. Dumitrescu, Une tombe de fipoque des migrations, Rev. /st. Romdna,
IV (1 934), p. 76 �i urm.
1) cr. L. Matzulewitsch, Byzantinische Antike. Berlin-Leipzig, 1929, pp. 123-127.
Gh. I. Brltianu : Poporul Rom/in Pl. Ill

..

F
u '

'f···--= ·: ' . ..
UJL -l'lll'
.-.-.,..,-.

1-2: Oglinzi • pontice• aflate in mormintele del a Viirti�coi, jud. Putna.

Muzeul de Antichitllti din la�i.
3. OglindA din Jilava, jud. Jlfov, Col. lstrati-Capsa Turnu-Severin.
4-9 : Vase gAsite Ia Viirti�oi. Muzeul de Antichitliti din la�i.
Sec. 111-JV d. Hr.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : OATELE ARHEOLOGICE 97

tel or unui popor germanic - fiira indoiala Gotii - din epoca

tarzie a luptelor lui Mauriciu impotriva Avarilor �i Slavilor Ia
Dunare 1). Adii.ogam in sfli�it maretul tezaur dela Pietroasa �i
mormantul mai modest deJa Chiojdu, din judetul Buzau, datate
catre sfli�itul secolului al IV-lea ') �i fara indoialii contemporane
retragerii Vizigotilor in fata Hunilor. Este deajuns pentru a
dovedi intinderea ocuparii Daciei �i a regiunilor invecinate de
catre Goti, Vandali �i Gepizi, pana Ia navalirea Avarilor �i a
imigrarii masive a triburilor slave. Dar aci este vorba de obiecte
apartinand navalitorilor, de un stil strain, de origine compozita,
venit cu Gotii, Alanii �i popoarele barbare care le-au urmat, de
pe tarmurile Marii Negre �i deJa hotarele Iranului. Nu e nimic
local, specific Daciei : fibule de acela�i tip se regasesc pretutindeni,
in Europa, unde navalitorii le-au dus cu ei.
Dupa cum a spus-o arheologul austriac Riegl, ' am pastrat
din epoca ce se intinde deJa domnia lui Constantin Ia aceea a
lui Carol eel Mare o foarte bogata mo�tenire deJa Franci, Ala­
mani, Burgunzi, Longobarzi, Vizigoti sau alti Germani de Ia nord
�i dimpotriva nu ne-a ramas aproape nimic deJa Romani ori deJa
Romanii din Orient. S'a tras concluzia putin cam pripita, ca Roma­
nii occidentali, cu atat mai putin, n'au avut, dupa caderea impe­
riului, nici un fel de arta industriala �i ca cuceritorii barbari �i-au
insu�it creatia artisticl in acela�i timp cu stapanirea politicii • 3).
De altfel, cu toate ca e o tendinta de a atribui toate obiectele ace­
stui stil cuceritorilor, Alani, Germani, Huni sau Avari, s'ar
putea foarte bine sa fie �i altfel. .
Moda a fost intotdeauna o chestiune de influenta : Ia Con­
stantinopol, in timpul lui Justinian, tinerimea elegant! a faqiunii
albastre imbraca costumul Hunilor. La fel in Galia, in epoca

') I. Nestor �i C. Nicolaescu-Plop�or, Der viilkerwanderungszeitliche Schatz

Negrescu, German/a, XXII (1938), p. 41. Cf. C. Nicolaescu-Piop�or, Ein Schatz·
Jund der Gruppe Unterslebenbrunn von Co$oveni, Ibid., XVII (1933), p, 272 �i urm.
1) Const. C. Giurescu, art. cit., p. 346. Trebue desigur amintite lucrlirile
lui C. Diculescu, Die Gep/den, Leipzig, 1922, �i Die Golen und Wanda/en in Un­
garn und Rumanlen, Leipzig, 1923 (Mannus-Bibl., 24) ale cliror concluzii, cate·
odall excesive, au dat loc Ia numeroase discutii.
') Sp4tr/Jmische Kunstindustrie, ed. II, p. 833.

7
 98 0 ENIGMA $1 ON MIR.ACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

merovingiana : « Chiar in timp de pace, Galo-Romanul luase

obiceiul de a purta sabia �i de a se imbraca cu haine stn1nse pe
trup, dupa obiceiul Barbarilor. La moarte, voia sa fie ingi-opat
cu armele sale ca �i luptatorul franc. De aici infati�area cu totul
barbara a mormintelor din acest timp. Pretinsele c cirnitire france •
sunt in realitate, in cea mai mare parte, cimitire galo-romane •> 1).
Aceste concluzii pot fi aplicate de asemenea, in unele cazuri, Daciei .
lata cu toate aces tea ceva deosebit : • Continuitatea romano­
sarmatii in Banat, foarte bine demonstratii de Patsch, adanc cu­
nosciitor al stiirii de lucruri din Sud-Estul Europei, nu lipse�te
nici in Transilvania. Cimitirele din Sant-Ana �i din Lechinta cu
obiectele lor de ceramicii gotica, romano-provincia/a, dar de ase­
menea autohtond (dakische Stempelkeramik), nu sunt dedit o slabii
dovada, dar totu�i hotiiritoare . . . Cazul s'a produs, remarcii in
aceasta privinta d. Daicoviciu, al unei populatii indigene care
ncepe sa revina Ia formele �i stilurile vechi, influentata puternic
�i de arta stapanilor tarii . . . Aceea�i ceramica autohtond dela
Lechinta se gase�te mai tarziu (secolul al V-lea �i al VI-lea) in cimi­
tirul gepid dela Bandul de Cfunpie (v. Kovacs, Dolgozatok-Tra­
vaux, IV, pp. 279 �i urm. �i pl. 74) ; in cimitirul din secolul al
IV-lea, al V-lea �i a! VI-lea, de curand descoperit Ia Teiu� {Alba)
se gasesc vase romane provinciale, tarzii • 2).
Cimitirul din Sant-Ana de Mure� a fost de curand obiectul
unei con�tiincioase lucrari, a direi tipiirire ar fi de dorit 8) ;
rna marginesc sa rezum aici concluziile autorului. Sunt douii
argumente principale in favoarea unei populatii autohtone, care

.
1) F. L01, us Invasions germaniques, p. 210.
1) La Transylvanle dan3 I'Antlquill, pp. 81-82. Cf. A. Alfoldi, Funde aus
der Hunnenult und lhre ethnische Sonckrung, Archaeo/ogla Hungarica, IX, 1932,
p, 46 : • Die zweite Oruppe der grauen Henkelkrilge der Hunnenzeit kann ent­
wickelungsgeschichtlich bcsser erfasst werden. lbre Wurzel liegen - wenig&tens
zum Teil - in ihrem engeren Verbreituogsgebiete selbst und greifi auf die Tra­
dition der hiesigen La Tene Zeit zuriick • ,; • Die Technik der Ollittung wurzelt
ii berall in der niimlichen Epoche •·
1) M. G. Petrescu-DAmbovita, Cimltir'!l de/a Santana de Mure1 din epoca
mlgra (iunllor, tezii prezeotatl to 1937 Ia Facultatea de Litere din Bucu�ti. Da­
toritil amabilitl!ii autorului, i-am putut consulla manuscrisul.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 99

�i-a ingropat mortii pe ta,rmurile raului ardelean. Lipsesc armele

ofensive ; nu exista decat o singura spada, care nici nu s'a gasit
in morminte, �i cutite care fac mai degraba impresia cii au fost
destinate unei indeletniciri casnice. Nu este un indiciu al unei comu­
nitati de riizboinici �i cu atat mai putin de riizboinici nomazi,
ci al unei populatii stabile �i p�nice. Epoca cea mai potrivita
unei asemenea stari poate fi prima jumatate a secolului al IV-lea,
dupa pacea incheiatii. de Constantin cu Gotii, la 332.
Dar e mai ales ceramica, care este in mod vadit o supravie­
tuire a stilului La Tene, deci a unor obiceiuri locale, a unor traditii
stramo��ti, autohtone, a ciiror apropiere de cele dela Apahida, ·
care se leagii de asemenea de stilul La Tene, este evidenta. Fi­
bulele gasite in mormintele dela Sant-Ana ar reprezenta dimpo­
triva influenta Go�lor, care puteau foarte bine trai in acea vreme
in buna vecinatate cu indigenii. Amintim cu privire Ia aceasta
chestiune, ca mai e inca la unii autori, �i nu dintre cei neinsemnati,
o contrazicere pe care nu putem sa n'o relevam. A�a de pilda
d. Beninger, in lucrarea sa bine cunoscuta asupra expeditiei Vizi­
gotilor �i Alanilor in Europa Centrala, dupa ce a afirmat Ia inceput,
indoielile sale cu privire la dainuirea elementelor romane ori
romanizate in Transilvania, in vremea framantata a navalirilor
care au strabatut aceasta provincie 1), sfli��te prin a atribui
Vizigotilor urmele arheologice care arata o populatie ce se
bucura, la un moment dat, de o lini�te relativa. Nu e nici un
motiv care sa ne impiedice de a atribui aceste a�zari unei popu­
latii autohtone. Supravietuirile din perioada La Tene nu le intalnim
numai in Transilvania. Ceramica gasita acum · doisprezece ani,
in sapaturile intreprinse in Moldova-de-Jos �i mai �les la Vll.r­
ti�oi, apartine, ca inspiratie �i tehnica aceleia�i epoci, dar fibulele
�i o morieta permit datarea acestei descoperiri : ea poate fi a�e­
zata intre sfar�itul veacului al III-lea �i al IV-lea al erei noastre )
1 .

1) E. Beninger, D�r w�stgotisch-alanische Zug nach Mitt�/�uropa, 1931,

pp, 1 1-12 ,; 126.
1) G. Anitescu, No/ achizitiunl a/� Muzeu/ul de Ant/chlttf/1 din ]tJil, Arta
# Arheologla, n (1929), pp. 8-9 ale extrasului. Datorllm amabilitlltii d-lui G.
Anitescu putinta de a reproduce aceste fotografii.
 ) ()() 0 ENIGMA � I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Se remarca, alaturi de vasele, dupa care am putut da o repro­

ducere mai neta, o oglinda de metal, a carei pereche, pe care o
publicam aici pentru intaia oara 1), a fost gasita Ia Jilava, in preajma
Bucure�tilor.
Acest fel de ceramica se regiise�te de altfel deJa un capat la
cellalt al pamantului romanesc. D. D. Rosetti, care a intreprins
sapaturi foarte interesante in jurul Bucure�tilor, a gasit exemplare
asemanatoare Ia Jilava. Pe de alta parte, a mai aflat Ia Dama­
roaia, aproape de Bucure�ti, o ceramica de influenta romana pro­
vinciala, al carei caracter tarziu il arata o moneta a lui Justinian 2).
Se pare cii obiectele din castrul roman deJa Frumoasa, in
aceea�i regiune, datate de catre regretatul V. Christescu,· din timpul
domniei lui Aurelian ") ar fi in realitate tot din secolul al VI-lea •),
care a vazut din nou ambele tarmuri ale Dunarii, supuse influentei
Romei noi 5).
• In ceea ce prive�te detenninarea istorica �i etnica a obiec-
. telor gasite in aceste sapaturi, spune cu drept cuvant d. D.
Rosetti, suntem de parere cii trebue sa ne ferim de a ajunge prea
repede Ia concluzii prea precise. Se va putea judeca mai bine
atunci cand va fi gasita o cantitate mai mare de obiecte provenite
din sapaturile facute in Romania. Ne-am marginit deci Ia scurte
observatii asupra ceramicei de tipul A �i B.
Ambele categorii sunt raspandite pe tot pamantul Daciei. Cea
mai mare parte a a�eziirilor este lipsitii de fortificatii, chiar natu­
rale ; adesea ele ocupa terasa intinsii a unui fluviu. Pietrele de
moara aflate in gropile B dela Damaroaia confirma presupunerea
cii avem a face cu o · populatie indigena, stabila, dela inceputul
Evului Mediu. Cele cateva fibule gasite in aceste sapaturi se poate

1) Mul1umitl amabilitlilii d-lui D. Rosetti ; v. pl. Ill.

1) D. Rosetti, Siedlungen der Kaiserzelt und der Vo/kerwanderungs:eit bei
Bukarest, Germania, XVIII, 1934, pp. 207 �i urm.
1) /1 castro romano dl Frumoasa, Bullet. della Comm s i s. archeo/ogica comu·
nale di Roma, LX, 1932 v. Ill apend. p. 43.
4) Comuoicatl de d. I. Nestor.
1) V. In aceastl privinlli Cetatea lui Justinian in Drubeta, AI. Blirclicilli,
op. cit., p. 27.
Gh. I. BrArianu : Poporul Romon Pl. rv

'
,
\I�
•

F
·'!'
.. •

Fig. 1, 3 -4 : Vase din cimitirul del a Jil ava, hingl Bucure�ri.

Fig. 2: Vas getic din e poca La Time, gAs it Ia Dftmftroaia liingll Bucure�ti.
Dup! D. Rosetti, German/a XYlll (1934) p. 208 fig. 2 �i Pub/. Muz.
Municipal Bucureili, 2 (1935) fig. 24
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 101

sa fi ajuns in posesiunea aceleia�i populatii autohtone, pe calea

negotului ori a schimbului » 1).
Se cuvine de asemenea de a sublinia raporturile foarte stranse
ce exista intre aceste forme, care continua timpurile preistorice
�i cultura zisii de Lipita, in sud-estul Poloniei. • Aceasta cultura,
ne spune un studiu recent 2), apare in sud-estul Poloniei catre
apusul epocii La Tene sau mai bine Ia inceputul epocii romane
�i supravietue�te incontestabil in timpu1 perioadei urmatoare.
Adunarea materialelor din sapaturi a permis sa se constate ca
cultura din Lipita prezinta numeroase analogii cu civilizatiile
daco-getice din Romania. Acest lucru ne face sa credem ca ea se
datore�te unei expansiuni getice pe teritoriul Poloniei de sud-est.
Cultura din Lipita formeaza a�a dar grupul eel mai inaintat spre
nord-vest al civilizatiilor daco-getice, al caror centru se afla in
Romania >>. Aceasta era de altfel parerea lui Hadaczek, care atri­
buia descoperiri mai vechi unei populatii autohtone, care nu era
nici gotica, nici slava, triiind Ia izvoarele Nistrului intre secolul
al 11-lea �i al IV-lea dupa Hristos 3). Nu ne putem opri de a nu
ne giindi Ia • Dacii liberi � pribegi in fata cuceririi romane, triHnd
Ia marginilt< limesului �i rama�i credincio�i formelor �i traditiilor
preromane, ale caror urme persista, pe teritoriul imperiului ca
�i in adaposturile primitive ale acestor disidenti.
Problema aceasta a unei populatii autohtone, inainte de
navalirea �i stabilirea Slavilor, se pune deopotriva, de�i intr'o
mai mica proportie, �i pentru Slovacia. Niederle presupune cii in
cii mpul de morrninte al· culturii Keszthely, nu sunt deeM nomazi
orientali din epoca avara, �i Slavi, poate de asemenea • riima�ite
ale altor populatii indigene, care se stabilisera inlauntrul Carpa­
tilor, inainte de venirea Avarilor » 4) .

1) D. Rosetti, op. cit., p. 213.

1) M. Smiszko, Stations de Ia culture de Lipica, In Materiaux de /'epoque ro­
maine au Sud-Est de Ia Po/ogne, Lwow, 1934, p. 32 (Prace Lwowskiego Towar­
zystwa Prehistorycznego ).
1) Ku/tura derr.eczo Dniestru w. epoce cesartwa rymskiego, Materialy, Krakow,
XIII, pp. 23-33.
'J Eisner, Slovensko v Praveku, Bratislava, 1933, p. 337.
 102 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Ceea ce pare incontestabil, este pe de o parte influenta cera­

micei romane provinciale, mai ales din regiunile dunarene,
asupra celei a Barbarilor germanici (Krausengefiisse), din care
se gasesc modele pana in Silezia 1) .
Nu este locul sa reluam discutia inceputa asupra acestei pro­
bleme intre arheologii germani, pentru a stabili dacii aceasta in­
fluenta prive�te numai Transilvania, sau in general provinciile
dunarene ale imperiului 2) ; ambele teze pot gasi argumente. Dar, ne
putem intreba daca moda • dakische Stempelkeramik •, a cerami­
cei locale purtand pecetea regiunilor dace, n'a dainuit mult timp
dupa epoca primelor navaliri. Faptul este cii ii regiisim influenta
Ia Czeke-Cejkov, in formele unor vase apartinand epocii vandale 8) .
De alta parte, este destul de evident ca tehnica autohtona
La Tene a supravietuit parasirii provinciei '). Dovezile sunt

1) Cf. B. v. Richtofen, Germanische Krausengefiisse des 4. Jh. aus der Provint

Obersch/eslen, Festgabe Kossinna, 1928, p. 73 �i urm.
1) V. darca de seamli a lui Beninger. Der westgotlsch-alanlsche Zug nach
Mltte/europa, de H. Zeiss, Wiener Priihistorlsche Zeltschr(ft, XX (1933), p. 3 1 ·
• Die Henkelkriige von Kaschau (Kosice) und Laa a. d. Thaya sind nicht von
den B. angezogenen siebenbiirgischen Stiicken abzuleiten, sondern gehen auf
einen allgemeinen spatromischen Typ zuriick . . . •·
') E. Beninger, Der Wanda/etifund von Czike-Ce)kov, Annalen des natw­
hlstorlschen Museums In Wlen, XLV, 1931, pp. 210 'i urm.
') D. F. Altheim publicli In numlirul din Februarie 1939 al revistei German/en,
Monatshefte fOr Germanenkunde... un articol despre lnt4ia a paritie a Gotllor In
regiunea dunlireanli (Das erste Auftreten der Goten lm Donauraum, pp. 49-56),
I n care examineazli un fragment de ceramicli glisit Ia Poiana de R. 'i E. Vulpe
( cf. Dacia, 34, pp. 341 �i urm.), precum �i descoperiri mai noui, glisind In
omamentatii, In formli de litere, caractere runice. Aceastli explicape pare dealt­
fel mai verosimilli decAl pentru alte obiecte, gllsite acum cipva ani in judetul
Baia 'i a cliror autenticitate e lndoielnicli.
Flirl a adopta In lntregime concluziile autorului, In ce prive�te data inscrip­
pei �i prezenta Gotilor In Moldova, dela lncepulul secolului a\ III-lea,-ceca ce este
!nell o chestiune discutabilli, - nu e mai putin caracteristic de !l gllsi o inscrip­
li� germanicli pe un obiect de facturl cu totul localli, de traditie geticli, ale
clirei urme se aratli at4t de puternice, Ia Poiana 'i aiurea. Dupli cum spune
pe bunli dreptate, d. Altheim, tes darf auch daran erinnert werden, dass sie
(die Goten) gerade in Siebenbiirgen und seiner Nachbarschaft sich den be­
stehenden Lokalkulturen zuniichst stark angepasst habeno. Nu e lipsit de inte­
res de a sublinia aceastli nouli dovadli a dllinuirii particularismului geto-dacic In
epoca celor dintlli nlivliliri. Cf. �i Altheim, Die Sohlatenkaiser, 1939, pp. 81, 248.
 ORIGJNILE POPORULUI ROM AN : DATELE ARHEOLOGJCE ) 03

numeroase, �i nu se marginesc de altfel Ia Dacia 1) . Ni se pare

imposibil de a i se refuza continuitatea arheologica, care a fost
recunoscutii fara greutate altor regiuni ale imperiului 1) .
lntoarcerea Ia formele vechi este singura explicatie a unui
alt fapt, pe care 1-au scos Ia iveala cercetarile recente asupra cera­
micei romi\n�ti. Vase de-o forma preistorica se inti\lnesc �i ast azi
in regiunea Topli(ei �i in Carpatii de est. Sunt ciildarile cu mi\ner
(Toplita) ori tripode (Curtea de Arge�), vasele inalte din Bucovina,
blidele mari din Darman�ti sau Pucheni. Desigur ca formele
primitive de la Cucuteni ori Vidra au fost influentate, in decursul
secolelor, de ciitre olaria romana, din care se gasesc inca nume­
roase exemple aproape pretutindeni in Romania, �i mai tarziu
de ciitre ceramica bizantina, care introduce smaltul l). Dar daca
putem invoca persistenta acestor forme preistorice ale ceramicei
taran�ti, ca un argument pentru sustinerea continuitatii romane
in Dacia 4), e imposibil de explicat supravietuirea lor, daca nu se
admite diiinuirea lor oarecum latenta, in timpul ocupatiei romane 5)
�i rena�terea particularismului local, care se manifesta in Dacia,
ca Jii in tot imperiul, in epoca navalirilor .

•
• •

Toate acestea au indemnat de curi\nd, pe d. Andrie�escu, o

autoritate recunoscuta in materie de preistorie a Daciei, sa scrie
aceste rand uri a caror concluzie este de prisos sa o subliniem :
«E viata celor umili, ba�tina�i sau navalitori, de voie sau de
nevoie, din care posedam o marturie plastica ati\t de bogata in

') cr. Beninger, Der westgotisch-alanlsche Zug, pp. 92-94 : exemple din
Saaz �i Deutsch·Bistritz In Boemia.
') Cf. de ex. R. Gr. Collingwood, Roman Britain, An Economic Survey o
ancient Rome, ed. T. Frank, III, pp. 82 �i urm.
1) cr. materialul roarte bogat ilustrat de B. Sliitineanu, Ceramica romtineascd,
Bucu�ti 1938, pp. 62 �i urm.
') Ibid., p. 29.
') J. Nestor, Der Stand der Jlorgeschlchts/orschung in Rumiinen, i extr. din
XXII. Bericht der Rlimisch·Germ. Kommission, 1933, p. 175 : • Mit der dako-geti·
�cheQ Latenezeit �ommen wjr bis spiit ins I, Jahrb, n, Chr, •
104 0 ENIGMA �I UN MIRACOL !STORie;:: POPORUL ROMAN

monumentul comemorativ dela Adam-Clissi, monumentul eel mai

considerabil al romanismului al intregii Europe centrale, orien­
tale �i sud-orientale . . . Sunt lucruri de care inscriptiile vorbesc
atat de rar, iar textele �i mai putin. Domeniul preocupiirilor pre­
istoriei Ia noi, ca �i aiurea, nu se opr�te nici Ia epoca greco-romana,
nici Ia cucerirea romana a Daciei . . . �a �i celelalte regiuni ale
Europei de dincolo de limesul roman, ne gasim in situatia ciudata
de a trai intr'o epoca istorica lipsita de izvoare istorice, sau atat
de reduse, ca nu se mai poate deduce nimic din ele, pana Ia inte­
meierea Principatelor. Spre a cunoa�te mai bine aceastii lume,
ce ne mai ramane decat cercetiirile �i sapaturile arheologice ? » 1)
�i tot de aceea, in privirea generala pe care o face in /'Art pre­
historique en Roumanie, d. Vladimir Dumitrescu a "PUtut ajunge
la concluzia ca preistoria Daciei a fost intrerupta timp de doua
veacuri, de catre Romani, �i ca Evul Mediu, mai ales Ia incepu­
turile sale, era • o noua epoca preistorica • 2). RecunQa�tem ca
nu avem inca, in aceasta privinta, o documentare prea bogata ;
sapaturile cer a fi urmate cu mai multa intensitate �i metoda,
�i un repertoriu al antichitatilor din vremea Romanilor �i aceea
a celor dintai navaliri, ar aduce acel�i folos ca �i eel intocmit,
cu atata grije, de d. I. Nestor pentru preistorie 3). Daca se apropie
totu�i cele cateva indicii, pe -care sapaturile ni Ie-au dat pana aci,
de afirmarea categorica a unui particularism dacic, in textele
istorice deJa slar�itul imperiului, nu se poate conchide decat Ia
o evolutie cu totul asemanatoare, in Dacia, aceleia a celorlalte
provincii ale imperiului roman. S'a insistat mult, ce-i drept, asu­
pra caracterului salbatec al navalirilor din secolul al IH-lea, care
ar fi ajuns sa distruga toate urmele unei civilizatii autohtone. Frag­
mente din Dion Cassius ni-i arata pe Gotii din aceasta vreme,
sub zidurile Atenei, razand de Romanii inchi�i in ora�ele lor,

1) Arlele tn timpurile preistorice Ia noi, Aria # tehnica gra[ictl, lunie-Sept.

1938, pp. 49. V. �i Dela Preislorle Ia Evul mediu, p. 87, 88.
1) Bucarest, 1937, pp. 32.
3) Der Stand der Vorgeschichts[orschung in Rumiinien, Autorul a pregUit
de altfel urmarea.
 ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE 105

�i slll.biti de o viata sedentariP) ; dovada sigura, se va spune rara

indoiala, a unei barbarii neimpacate.
Dar un secol mai tarziu, Ammian Marcellin, ale ciirui in­
formatii sau buna credinta nu pot fi puse la indoiala, mai spune
despre Alamani, impotriva ciirora Julian pornise sa lupte in Galia,
ca se fereau de ora�e ca de ni�te curse 2).
Nu exista deci o atat de mare deosebire intre Gotii secolului
al III-lea, de mult patrun�i de influente orientale �i elenice - alfa­
betul runic este el insu�i o dovada - �i navalitorii care vor ocupa
unul sau doua secole mai tarziu, provinciile apusene ale imperiului.
l>i apoi, admitand ca ora�ele au fost distruse ori parasite, ceea ce
pare mai firesc in vremea Avarilor �i a Slavilor, nu trebue sa se
uite ca populatia autohtona a Daciei era pe deantregul rurala �i
ca insa�i colonizarea romana nu s'a oprit Ia ora�e.
S'ar putea obiecta poate di limba romana n 'a pastrat nici o
urma a unei rena�teri a celei a vechilor locuitori ai Daciei ; de­
sigur pentruca latina ii era incomparabil superioara �i pentruca
desele migratiuni, care aduceau de dincolo de Dunare numeroase
elemente ale romanitiitii balcanice, i-au piistrat superioritatea pe
care i-o dad use de Ia inceput cucerirea Daciei : latina vulgara a
triumfat a�a dar in Dacia asupra spiritului local, �i unitatea lingu­
istica a poporului roman ii sta �i astazi dovada. Dar cateva urme
ale fonduhfi preroman, care a j::unoscut, in epoca navalirilor, o
scurta revenire Ia actualitate, au staruit totu�i in viata rurala,
in folklor �i in traditiile milenare ale artei populare 3 ) . Daca
datele arheologice sunt inca insuficiente pentru a o dovedi, ele
ne ingadue totu�i sa punem problema. Se cuvine sa nu neso­
cotim tot ceea ce poate adlice, ca element nou, studiului obiectiv
ale originilor poporului roman.

1) Excerp/a, p. 170, Boissevain, Ill, p. 745.

1) A mmiao Marcellin, XVI, 2-4.
•j Cf. A. Grenier, La Gaule Roumaine, op. cit., pp. 590-91 : • Ces traditions,
eo reparaissant au jour vers Ia fin du 11-e siecle, semblent indiquer l•appauvris­
sement des �ntres .urbaios. un moindre raffinement du goQt, un progres general
de Ia rusticite, l'affaiblissement de cette civilisation greco-romaioe qui a tciomp he
dans Ia prosperite des deux premiers siecles •.
 CAP�TOLUL VII

OBSERVATII ASUPRA ISTORIEI ROMANILOR DUPA

SECOLUL AL Xill-LEA

Primul capitol al sectiunii cartii d-lui .Lot, consacrat minu­

nii istorice a poporului romAn, se ocupa de problema origi­
nilor pAna Ia aparitia statelor romAne organizate, cu ierarhia lor
civila �i bisericeascii. Un scurt paragraf al capitolului • popula­
tiunile indigene in peninsula balcanicii •, vorb�te despre Vlahii
Balcanilor �i ai Pindului �i de rolul lor in alcatuirea celui de al
doilea imperiu bulgar ; despre aceasta a mai fost vorba in partea
privitoare Ia Slavo-Bulgari 1). Un al doilea capitol priv�te inte­
meierea �i dezvoltarea statelor romAne�ti pAna in zilele noastre,
schita foarte scurta, atAt cit s'a putut face in noua pagini 2) . Nu
p
avem pretentia de a o com leta, dar nu e de prisos de a adaoga
Ia aceasta privire generala .asupra istoriei romAne�ti, cAteva obser·
vatii �i unele rectificiiri de amanunte. Pentru ca acest comentariu
sa fie mai l.impede, va trebui sa., deosebim organizatia bisericeascii
a tarilor romAne de formarea principatelor.
Trebue sa revenim mai intAi asupra unui argument din pri­
mul capitol, care priv�te istoria bisericii �i in special relatiunile
RomAnilor cu biserica bulgarii. • Romanii, spune d. Lot, spriji­
n indu-se pe marturia d-lui Seton Watson, au avut (pAna in secolul
al XV-lea) aceea�i metropola ca Slavii bulgarizati, Ohrida. CAt
suntem de departe de Moldova, de Transilvania �i chiar de Mun-

1) Les invasions barbares, I, pp. 229-30, 27Q-71 ,

1 ) lbitl., p . 29Q-98 .
 OBSERVATII ASUPRA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL Xlli-LEA 107

tenia. Cat suntem de aproape, dacii Romanii s'au refugiat in tarile

sud-dunarene . . . cucerite de ciitre Slavi, in secolul al VII-lea • 1).
Dar asupra acestui punct, ca �i asupra altora, voluminoasa
lucrare a d-lui Seton Watson, (a apiirut de curllnd o editie fran­
cezii) , ciiruia nu i s'ar putea contesta bunele intentii, trece cu
vederea multe lucruri 2) . Trece cu vederea intre altele studiul pro­
fesorului Lascaris asupra relatiunilor bisericii moldovene�ti cu
patriarhatul din Pee �i arhiepiscopatul de Achris (Ohrida) in secolul
al XV-lea '). Eminentul balcanist demonstreazii in mod cu totul
hotiiritor cii singurii Vlahi aflati sub dependenta acestui arhie­
piscopat erau acei din Balcani, �i cii n'a fost niciodata vorba nici
de dependentii canonicii, nici de relatii culturale strllnse intre bise­
rica moldoveneasca �i arhiepiscopatul din Achris. A fost, e ade­
varat, o legenda care se alcatuise inca din veacul al XVII-lea,
legenda datoritii confuziunii create de un loc rau inteles, al tra­
ducerii slave a Syntagmei lui Blastares. Un mitropolit moldovean,
vriijm� al unirii cu catolicii, a fost sfintit intre 1449 �i 1455 de
Nicodem, patriarhul sllrb din Pee. Acest episod ne aratii legii­
turile bisericii moldoven�ti cu biserica si'trbii din veacul al XV-lea,
care au influentat arhitectura �i artele religioase, dar nu prive�te
deloc relatiuni anterioare a�eziirii unui stat �i unei ierarhii bise­
rice�ti in Moldova. • In ce prive�te Muntenia, adaogii d. Las­
caris, e inutil chiar de a discuta, daca ea a depins vreodatii de arhie­
piscopatul din Achris 1> pentrucii nimic nu indreptate�te o aseme­
nea ipotezii ').
In realitate, incepllnd cu secolul al XIII-lea, Papa se plange de
• pseudo-episcopii I> de rit grec, care hirotonisesc preoti in eparhia

episcopatului Cumanilor, la hotarele Munteniei �i ale Moldovei

actuale. E liimurit, de alta parte, cii vechea slavii intrebuintatii
in liturghia tuturor bisericilor romllne�ti, in Transilvania ca �i

1) Ibid., pp. 284-85.

1) A history of the Rouma nians, pp. IS, 29.
1 ) Acad. Roumaine, Bullet. de Ia sect. hist., Xill ( 1927), pp. 129 �i urm.
Aceea�i omisiune o face �i d. Tamas. Arch. Eur. Centro-Orienta/is, II, p. 297 .
•) Lascaris, op. cit. ibid., p. 142.
I 08 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

in principate, ne dovede�te paml Ia evidenta influenta unei ierarhii

�i a unei organizatii biserice�ti slave, anterioare cuceririi ungu­
re�ti, care ar fi favorizat alte inrauriri 1) ; e foarte probabil di
ace�ti • pseudo-episcopi >l veneau din or�ele bizantine, pe urma
bulgare deJa Dunare. E �i mai semnificativ faptul ca termenii
es,entiali ai vocabularului religios au ramas Iatini, dar ca tot ceea
ce prive�te organizarea �i liturghia apartine domeniului slav.
Totu�i, dupa ce statele romane�ti apar in veacul al XIV-lea Ia
nordul Dunarii, ele cauta contactul direct cu patriarhatul grec
din Constantinopol. De acolo, Muntenia in 1359, prim�te pri­
mul sau mitropolit ortodox, plecat de pe scaunul cazut al Vicinei
deJa Dunare. Tot de acolo trebuia sa vina, sub Alexandru eel Bun,
dupa cateva incercari neizbutite, invoirea de a ridica Ia rangul
de mitropolit al Moldovei, Ia Suceava, pe episcopul de Cetatea­
Alba (Akkerman) deJa limanul Nistrului 2). Aceste legiituri lamu­
resc rostul atat de insemnat .al domnilor munteni �i moldoveni,
dupa cucerirea Constantinopolului de catre Turci, ca protectori
luminati ai ortodoxiei orientale, ctitori a caror darnicie ajungea
foarte departe, deJa manastirile de pe Atos, Ia fundatiile pioase
de pe muntele Sinai. E probabil ca statui bulgar, in care Vlahii
au fost stapani, in prima jumatate a veacului a! XIII-lea, sa fi
putut da Romanilor deJa Dunare diferite modele de organizare
civila �i bisericeasca, titlurile cAtorva demnitari deJa curte, for­
mule de cancelarie �i, fara indoiala, randuirea �i ritul serviciului
religios. Dar legaturile stranse cu Achris-Ohrida apartin mai de­
graba legendei decat istoriei.
Sa ne intoarcem insa Ia problema organizarii statelor duna­
rene. D. Lot a ornis, pe buna dreptate, sa aminteasca voevo­
datele deJa gurile Dunarii deJa sffir�itul secolului al XI-lea, rega­
site de cativa istorici
� �i nu din cei neinsemnati - in textul Anei
Comnene. Pare bine stabilit astazi ca era vorba de �fi pecenegi,
care �i-au constituit voevodate independente ' in tinuturile bizan-

1) P. P. Panaitescu, La /literature s/avo-roumaine (XV-e XV/1-e siecle) e t

son importance pour l'histoire des /11/era/ures slaves, Praga, 193 1 , p. 2.
') Iorga, Jstoria bisericii romdne1ti, ed. a 2-a , pp. 32-33, 63-4.
OBSERVATll ASUPRA 1ST. ROMANILOR OUPA SEC. AL XIn-LEA 109

tine de granita, ale Dobrogei 1). S'ar putea da mai multa insem­
natate voevodatelor semi-legendare ale lui Menomorut, lui Glad
�i mai ales a lui Gelu, pe care notarul anonim a! Regelui Bela
le pomene�te in vremea cuceririi arpadiene, in Transilvania �i Ia
hotarele Banatului. Aceasta marturie este sprijinita de aceea a
cronicei ruse�ti a lui Nestor ; a�a cum e, are valoarea unei traditii
istorice, fara sa se poata identifica cu preciziune faptele �i persoa­
nele. E foarte probabil cii au fost, incepand din secolul al
JX-lea, voevodate slavo-romiine, ai caror �efi se intitulau dupa
importanta lor, voevozi sau kneji �i care se gaseau in raporturi
mai mult sau mai putin stranse cu imperiul bulgar. Acest nume
de kneji a ramas ; inainte chiar ca el sa fi reaparut in nomen­
clatura oficiala a principatelor romane, Tatarii, care navalisera
in 1 241 in Transilvania, numeau pe judecatorii lor canesii 2), fiira
indoialii pentru a ridica impotriva Ungurilor populatia ba�tin �,
pe care ace�tia o supusesera autoritatii lor.
Trebue deci sa consideram cii dupii imperiul Asiin�tilor, i�it
din revolta Vlahilor balcanici, impotriva asupririi bizantine,
imperiu care devine tot mai bulgar ca spirit �i traditiune, in cursu!
veacului at XIII-Iea, primele stapaniri roman�ti Ia nordul Du­
niirii sunt, pe malul drept al Oltului, voevodatul lui Litovoi �i
• knezatele • lui loan �i a! lui Farca�, iar pe malul stang a! acestui

rl1u, in Muntenia propriu-zisa, voevodatul lui Seneslau ; ele sunt

anume aratate, in concesiunea facutii ordinului Sflintului loan
de lerusalim de ciitre regele Ungariei Bela a! lV-lea, in 1 247. Nu
se mai face mentiune dupa aceasta datii de Sen'eslau ; dimpotriva,
numele lui Litovoi se regiise�te in 1 279, cand a pierit intr'o lupta
in contra Ungurilor, ale ciiror drepturi suzerane refuzase sa
le recunoasca. Fratele siiu Barbat a trebuit sa se rascumpere cu
un pret mare.
Dupii aceste evenimente, nu mai gasim decat aluzii destul de
vagi, panii in 1 324 cand apare Basarab, fiul lui Tihomir, interne�
ietorul dinastiei care a creat principatul muntean. Numele de

'l Cf. p. bibliografie Vicino et Cetatea Alb4, pp. 24-26.

1) Rogerii Carmen Miserabile, cd. Popa Lisseanu, izv. /st. Romtinilor, V, p. 49,
110 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Basarab este fara indoiala de origine cumana ; nu e imposibil

ca veciniitatea Cumanilor in secolul al XII-lea �i al XIII-lea sii fi
liisat Munteniei numele primei sale familii domnitoare . In ce

priv�te acelea ale lui Litovoi �i Tihomir, ele sunt evident slave
�i nu e de mirare cii le regiisim in ac�i forma, la inceputul
secolul ui al Xlll-lea, Ia sudul Duniirii, in regiunea macedoneana a
Skopliei 1). E o dovada mai mult a contactului permanent intre
populatia slava �i romllneascii a acestor tinuturi.
Statui lui Basarab, al ciirui centru se giisea fiirii indoialii, Ia
inceputul secolului al XIV-lea, in tinuturile Munteniei de pe malul
stllng al Oltului, trebue sii fi urmat voevodatului lui Seneslau, cu
toate cii ar fi imposibil sii preciziim data �i conditiile politice ori di­
nastice ale acestei succesiuni. Nu putem trece insii cu vederea o coin­
cidentii, pent(Uca din ea se poate desprinde �i o concluzie . Ciitre
sf:ir�itul veacului al XIII-lea, sub ultimii Arpadieni, tendinta, con­
stitutionalli. a Regilor Ungariei era de-a constitui in Transilvania
comunitiiti nationale (universitates) , cum s'a �i realizat pentru
Sa�i �i Secui. �i Romlinii din Ardeal piireau a se indruma spre
aceastii stare, deopotrivii cu celelalte neamuri privilegiate. In 1 29 1
mai vedem aparllnd intr'o
diploma universi noifiles, Saxones,
Syculi et 0/achi. Pe urma insa aceastii evolutie a fost intrerupta,
iar • Valahii � au riimas exclu�i dela asemenea privilegii 2).
Nu cumva inchegarea principatului « transalpin o al Tiirii Ro­
mllne�ti, care era sii-�i intindii apanagiile �i dincolo de Carpap,
va fi oprit constituirea unei comunitiiti nationale a Romllnilor
supu�i coroanei Sf. �tefan ? Riispunsul Ia aceastii intrebare ar
lamuri �i traditia • desciileciirii * legendarului Negru Voda �i a
anului 1 290. Dar de voim sa ne marginim Ia fapte precise, docu­
mentele ni-l aratii pe Basarab, ca eel dintlli domnitor al unui stat
romllnesc puternic �i independent, pe malul stllng al Duniirii.

1) A. Solovicv, Les Serbes et le droit byzanlin d Skopl}e, Glasnik Srpskog

Naucnog Drustva, XV-XVI (1935-36), p, 29 'i urm .
1) H. Schonebaum, Der polil/sche u. kirchliche Aufbau Siebenbilrgens bis z,
Ende des Arpadenreiches, Leipzlger Yierteljahrschr. f. Stidosteuropa, II (1938)
pp. 38-39.
Gb. I. Brltianu : Poporul Romtl11 Pl. V

Valabii nimicesc o�tirea regelui Carol Robert al Unaariel,

dupA o miniaturA din ChronlcOIJ Plctum
OBSERVA'fll ASut>RA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL XIII-LEA 111

Domnia intemeietorului se sfii�te in 1352 1} ; deJa el se poate

socoti organizarea principatului �i influenta sa politica in sistemul
aliantei tatiire�ti �i bulgare, insemitat prin prezenta unui contingent
• valah • Ia batalia deJa Velbuzd, impotriva Sarbilor ; tot el afirma

puterea militarii a noului stat, zdrobind in munti in 1330, armata

lui �arol Robert de Anjou, Regele Ungariei. Aceasta batalie,
zisa ,dela Posada, este pentru istoria romaneasca echivalentul lup­
telor liberatoare, aproape contemporane, deJa Morgarten sau deJa
Sempach , pentru confederatia elvetianii. In timpul acestei domnii,
de aproape o jumatate de secol, s'a efectuat reunirea micilor vo­
ievodate , raspandite deJa Carpati Ia Duniire, pana Ia gurile
fluviului unde se mentinea inca, catre 1350, stapanirea tatareascll.
Principatul Moldovei se desparte putin mai tlirziu de suzera­
nitatea ungureasca. Totu�i s'ar putea crede, pela 1325, in existenta
unui voievodat mai mult sau mai putin vasal a! Poloniei �i e sigur
ca in secolul a! XIII-lea Moldova a trebuit sa sufere influenta sta­
panirii mongole din Rusia meridionalii . �i din Crimeea : un

demnitar tiitar se nume�te in 1286 Ymor filius Molday 2}. In primii

ani ai secolului al XIV-Iea, geografii arabi �i italieni i�i infiiti�au
aceasta tara ca un refugiu al Alanilor, triburi iraniene dislocate de
invazia tatara. Numele ora�ului I�i. ora� A�ilor, sau al Ala­
nilor, este o ultima miirturie a �e�rii lor 1). A fost de asemenea
o influentii a principatului rus a! Galitiei, absorbit in urmii de
catre Polonia, ceea-ce a ingiiduit Moldovei sa se dezvolte. Daca
noul principat intemeiat de Bogdan, a putut sa se intinda atat de
repede pana Ia Nistru �i Ia c Marea cea mare &, e pentruca se gasea
pe marea· cale comei=ciala, car'e !ega ora�ele Galitiei de Marea
Neagrii : iata deci ca aici drumul a putut sa creeze statui.
lntreagii aceasta perioada, de�i e mai putin obscunl decat
aceea a originilor, este inca plinii de confuziuni �i lacune.
1) G. I. Briitianu, Les fouill{!s de Curtea de Argesh, Rerue Archiologlque, XIII
(1921), p. 1 fj urm.
1) Ylclna et Cetatea Albit, p. 1 19. Aceasta nu lnsea� o nouA etimologie
a numehn Moldovei, cum pare a crede d. Decei, Revue de Tramylranle, IV,
p. 452, ci numati cl acest nume era riisplndit lnainte de data cunoscutl a lnte­
meierii principatului.
1) V. Ylcina et Cetatea Albd, p. 43.
1 12 0 ENIGMA $1 UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

Se �tie, de pilda, aproape pftna Ia fiecare manuscris, care era

in Franta catalogul • librariei » lui Carol al V-lea, in timp ce nu
s 'a putut stabili cu o intreaga certitudine, cronologia contempo­
rana a domnilor Munteniei �i ai Moldovei. Ceea ce pare aproape
sigur e ca in Tara Romaneasca traditia « coboririi •>, a unei • des­
calecari • a Romanilor din Transilvania, care ar fi intemeiat statui
sub domnia unui • Negru Voivod • legendar, dispare tot mai
mult, in fata unei realitati istorice, care ne arata din ce in ce mai
!impede, un principat autohton, cu o dinastie cu nume cuman,
« adunand t micile voievodate din Mica �i Marea Valahie, aproape
dupa cum tarii Moscovei vor • aduna •> mai tarziu piimantu­
rile ruse�ti ; Basarabii vor sfar�i prin a-�i intinde, putin cite put in,
stapanirea lor, pana au inlocuit Ia gurile Dunarii �i in Dobrogea
pe aceea a hanilor mongoli din Kipciak �i a vasalilor �i auxilia­
rilor lor, stapanitorii turd �i tarii de origine cumana, care dom­
neau in Bulgaria Ia sfar�itul secolului al XIII-lea �i Ia inceputul celui
de al XIV-lea. Din contra, Moldova a fost intr'adevar intemeiata,
ca stat unitar, printr'o emigratie a micii nobilimi romane din
Maramure�, razvriitita impotriva lui Ludovic I al Ungariei ; ace�ti
cuceritori au intiilnit in noul lor domeniu rama�itele stapanirii
tatare, triburile slavo-romane ale tarii Brodnicilor, urma�ii Cu­
manilor �i ai Alanilor. Aceasta a dat poate aristocratiei moldo­
vene�ti din primele veacuri un caracter mai putin omogen, mai pa­
truns de clemente straine, a caror prezenta rezulta de altfel �i din
curentul schimbului, din nevoile negotului ; acestea faceau din capi­
tala Suceava �i din portul de Ia Nistru, Cetatea-Alba, etapele unei
cai de tranzit �i de penetratie economica.
Aceasta epoca e caracterizata printr'o politica de echilibru,
menita sa mentina intre pretentiile de suzeranitate ale regilor
Ungariei �i ai Poloniei �i exigentele rivale ale imperiului mongol,
apoi ale imperiului otoman, independenta de fapt, daca nu de
drept a principatelor.
Aliati ai Tatarilor sub Basarab, vasali ai Angevinilor Ungariei
sub fiul sau �i sub Vlaicu, aliati ai Turcilor sub Radu, auxiliari
ai cruciatilor �i ai lui Sigismund Ia Nicopole, sub Mircea, dom­
nitorii Tarii Romane�ti au fost nevoiti sa imprime actiunii lor
OBSERVATJl ASUPRA 1ST. ROMANILOR DUPA SEC. AL ){1(1-LEA 113

o tendinta de oportunism sau mai curiind de echilibru ; era singura

politica pe care o puteau face in mod rational, suveranii unui
stat mic, in grija de a-�i pastra hotarele �i o relativa indepen­
denta, printre rivalitatile unor puteri atiit de temute. Intre Un­
guri, Poloni �i Turci in secolul al XV-lea, situatia tarii moldove­
ne�ti a fost in curiind asemanatoare aceleia a surorii sale mai
mari, Tara Romiineasca a Basarabilor. Politica domnitorilor sai e
definita foarte !impede in scrisoarea Regelui Matei Corvin
al Ungariei catre senatorii poloni, din 1468, cu privire Ia �tefan
eel Mare, a carui impotrivire tocmai o incercase in paguba sa,
in timpul expeditiei sale nenorocite in Moldova : « Noi �tim prin
propria sa marturisire ca el e supusul nostru, dar daca vii magu­
le�te cu acelea�i cuvinte, o face dupa obiceiul sau, cad tot a�a
se poarta cu Tatarii �i cu Turcii, pentru ca, printre atiiti stapiini
deosebiti, viclenia sa sa poata ramiinea cat mai mutt timp nepe­
depsita � 1) . Ciind primejdia turceasca a sporit, domnitorii ro­
miini �i-au pus nadejdea in giindul cruciatei �i in iluzia in�e­
latoare a unei ligi europene, impotriva necredincio�ilor. Dar soli­
daritatea cre�tina nu mai era deciit un cuviint zadarnic, �i pre­
siunea valului otoman de neinfriint. Dupa a doua jumatate a se­
colului al XV-lea, Muntenia a fost cotropita, cu toate straduintele
lui �tefan eel Mare de a o smulge de sub suprematia turceasca. Mol­
dova insa�i a fost in curiind despartita de mare, dupa luarea Chiliei
�i a Cetatii-Albe, in 1484. Dar nu fara oarecare indreptatire,
d. Lot opre�te Ia anul 1 526 aceasta prima perioada a istoriei sta­
telor romiine 2) ; dupa dezastrul dela Mohaci, care a supus Ungaria
pa�alelor turce�ti �i a facut din Transilvania un al treilea prin­
cipal vasal al Portii, era independentei s 'a incheiat ; epoca atot­
puterniciei turce�ti incepe Ea n'a fost totu�i niciod ata atiit de
absoluta ca in celelalte tari ale Europei orientale, care au suferit
stapiinirea otomana. Principatele �i-au pastrat intotdeauna auto­
nomia �i domnitorii lor cre�tini, a�a ca dezvoltarea culturii

1) Veress, Fontes Rerum Transsyl•anlcarunr, IV, p. S.

1) Les ln•aslons barbar�s. I, p. 292. RectificAm in treaclit o sclipare din vedere
din vol. II, p. 1 25 : regele Ludovic, care a clizut Ia Mohaci, nu era un Angevin,
ci un laghelon.
1 14 0 ENIGMA �I UN MIRACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

lor, care tinde sa devina nationala dupa secolul al XVI-lea, Ie aduce

mo�tenirea Bizantului. Din timp in timp, o tresarire a vechiului
spirit de cruciata ridica cllteva ciipetenii indriiznete impotriva
Turcilor : loan Voda eel Cumplit in Moldova �i mai ales Mihai
Viteazul, a ciirui domnie lasa in istoria romaneascii « stralucirea
unui meteor &. Exista totu�i tendinta de a se recuno�te astiizi
in marile fapte ale acestui domnitor, care a putut sa domneasca
cateva luni asupra Munteniei, Transilvaniei �i Moldovei �i sa se
gandeascii sa rascoale Balcanii impotriva Turcilor, actiunea nu a
unui singur om, ci a unei intregi clase de boieri razboinici, de
nobill luptatori care trebuiau sa riimlina credincio�i acestei politici,
multa vreme dupa tragicul slar�it al eroului lor. De altfel, Ia slar­
�itul secolului al XVII-lea, clitiva dornnitori trebuiau sa foloseasca
inaintarea lmperialilor �i sa incerce a reveni, intre cre�tini �i musul­
mani, Ia vechea politica de echilibru. Dar era inca prea devreme
�i apasarea politicii �i militara a imperiului otoman era inca foarte
puternicii ; aceastii politicii a fost fatala lui Constantin Brlinco­
veanu, dupii cum s'a dovedit a fi �i alianta ruseascii pentru dom­
nitorul Moldovei Dirnitrie Cantemir.
Poarta institui atunci regirnul principilor fanarioti, recrutati
din famillile grece�ti din Constantinopol, care ajungeau Ia aceasta
insiircinare ca Ia o functiune de arenda�, de incasator general al
impozitelor �i al tributului, datorit visteriei sultanului �i aceleia
nu mai putin pretentioase a vizirilor �i a pa�alelor.
Totu�i nu e de ajuns sa spunem cii ei se interesau de dezvol­
tarea evenimentelor din Europa occidentalii 1). Dacii domnia lui
Petru eel Mare a insemnat in Rusia adeviiratele inceputuri ale
epocii moderne, s'ar putea spune aproape acela�i lucru �i despre
regimul fanariot in principate. Multi dintre ace�ti domnitori, prea
defaimati mai tlirziu, a�a cum rezulta din actele oficiale desco­
perite �i publicate in anii din urma, au fost, in intreaga accep­
tiune a cuvantului, in acest secol al XVIII-lea deschis tuturor
curiozitiitilor spiritului, reprezentanti autentici ai despotismului

1) Op. cit., p. 294.

OBSERVATII ASUPRA IST. ROMANILOR DUPA SEC. AL Xlli-LEA 115

luminal 1). AI fi fost fiira indoiala �i mai mult, dacii nestabili­

tatea politicii �i tirania econdmicii , care le-a fost impusa de ciitre
regimul otoman , nu ar fi zadarnicit straduintele lor, obligllndu-i
sa-�i impileze principatele sub biruri, in acel�i timp pentru a sa­
tisface cerintele unei exploatari in regula a provinciilor, in folosul
Constantinopolului �i pentru a-�i garanta propriile lor interese.
Intr'un paragraf consacrat slabirii �i disparitiei pu'terii oto­
mane, d. Lot a voit sa scoata in evidenta vicisitudinile rizboaielor
ruso-austro-turce din secolul a! XVIII-lea �i repercusiunile lor asu­
pra, starii principatelor, care le-au fost in acel�i timp obiectivul
�i victima. Dacii Oltenia, anexata de catre Austriaci in 1718, a fost
inapoiata principatului Munteniei in 1739, Bucovina a ramas
Austriei in 177.7 , iar Basarabia, marea provincie orientala dintre
Prut �i Nistru , a fost luata de ciitre Rusia in 1 812. AI fi trebuit to­
tu�i sa se insiste asupra celor doua evenimente, care pregatesc
dezvoltatea nationalitatii romlln�ti �i realizarea unitatii sale : uni­
rea unei piirti a bisericii transilvanene cu Roma, dupa cucerirea
acestei provincii de catre Imperiali, deschidea calea literelor latine
�i traditillor Romei. De alta parte, umanismul care patrunsese, prin
Polonia, iri scrierile cronicarilor moldoveni ai secolului a! XVII-lea
contribuise Ia d�teptarea interesului claselor conduciitoare, pen­
tru aceasta minunata genealogie a natiunii lor. Unitatea Jinguis­
tica atat de remarcabila a diferitelor provincii, mai accentuata
pe masuri ce se scriau �i se tipareau mai mult, in limba ro­
mana, carti biseric�ti sau scrieri istorice, dezvaluia tot deodata
amintirile trecutului �i posibilitatile viitorului. Daca se amint�te
de�teptarea sentimentului national in Muntenia �i in Moldova,
nu se poate �ta rolul Aidelenilor, care aflasera 1a Roma
con�tiinta latinitatii lor �i a unitatii poporului roman, de dincoace
�i de dincolo de Carpati.
De alta parte, trebue tinut seama, pentru c na�terea Romll­
niei t, de revolutia economicii determinata de tratatul dela Adria­
nopol, ale ciirei consecinte au indrumatat noua politica sociala a

1) N. 1orga, Le despotisme iclairl dans les pays roumains au XYIII-e siecle,

Bullet. of the Internal. Committee of Hist. Sciences, 34 (1937), pp. 101 � urm.
1 16 0 ENIGMA �I UN MI RACOL ISTORIC : POPORUL ROMAN

secolului al XIX-lea. Exportul, liberat de greutatile cu -care le in­

greuiase odinioara regimul monopolului otoman, punea in valoare
recoltele �i proprietatile. 0 data cu cre�terea repede a veniturilor,
noile nevoi �i obiceiuri, introduse de armatele de ocupatie, trans­
formasera moravurile patriarhale. Marea proprietate boiereasca,
mai atenta Ia productiunea mo�iilor · sale, tindea sa defineasca
mai precis sarcinile vechiului regim de iobagie �i ridica astfel im­
potriva ei revendicarile clasei tarane�ti; regimul capitalist, comertul
strain - grec, in porturile muntene, readuse Ia libertate, evreesc
in ora�ele moldovene�ti, care erau pentru negustorii din Galitia,
o piata noua �i rodnica de desfacere - �i problema agrara se
ivesc astfel in acela�i timp in principate, smulse pe nea�teptate
din izolatea economicii �i aruncate in cursu! repede �i zbuciumat
al civilizatiei modeme. Aceasta indoita revolutie, nationala �i
sociala, se manifesta cu oarecare timiditate in reformefe • Regu­
lamentului Organic », dar afla o expresiune mai completa in
agitatiile politice din 1 848, care ar fi trebuit mentionate, fie
numai pentru a infati�a starea de spirit deosebita a provinciilor
care le-au fost teatrul. In Moldova, o conspiratie aristocratica a
fost repede inabu�ita de catre politia Voivodului Mihai Sturza ;
in Muntenia , capii mi�carii revolutionare, Bratienii, Rosetti, Bal­
cescu se inspirau din principiile Declaratiunii drepturilor omului
�i i�i manifestau simpatia pentru Ungurii razvratiti impotriva
Habsburgilor. Dimpotriva, in Transilvania, mi�carea care reven­
dica drepturile natiunii romane�ti, nesocotita de catre statele ofi­
ciale ale provinciei, era in acela�i timp un apel catre imparatul
din Viena, in traditia rascoalelor populare ale secolului al XVIII-Iea.
Toate aceste imprejurari �i principiul nationalitatilor, care inspira
politica lui Napoleon al III-lea, trebuiau sa duca la Unirea Prin­
cipatelor, ale carei consecinte indepartate se puteau intrezari , a
·

doua zi dupa razboiul Crimeei. Nimic nu ar putea contribui

mai mult Ia intelegerea istoriei unitatii romane, decat aceasta fraza
de atatea ori citata 1), a ambasadorului Austriei Ia Constanti­
nopol, in 1 857, cand chestiunea unirii Moldovei cu Muntenia

1) Thouvenel, Trois anne�s de Ia qu�vlion d'Orienl, Paris, 1897 .

..
OBSERVATII ASUPRA 1ST. ROM A NILOR DUPA SEC. AL XIII-LEA 117

se afla Ia ordinea zilei. • Dupa o astfel de incurajare data pre­

tentiilor romane�ti, cum s'ar putea crede, scria acest diplomat
prevazator, ca ele se vor opri aici ? Dar ar fi impotriva naturii
omene�ti. Romtinii (termenul era nou pentru cancelarii) vor gasi
atunci suzeranitatea Portii o ru�ine �i o nedreptate ; ei i�i vor
gasi tara prea mica ; vor nazui Ia un stat independent, cuprin­
ziind Bucovina, partea romaneasca a Transilvaniei, Banatul, avand
nevoie de Balcani ca hotar. o

Era o viziune profetica a evenimentelor ce urmau sa se des­

ra�oare, in timpul celor �ase decenii care despart 1 859 de 1 919 ,
unirea M �ldovei �i a Munteniei de incheierea unitatii romane�ti.
Aceste evenimente sunt rezumate pe scurt, trimitandu-se pentru
amanunte Ia lucrarea d-lui Seton Watson. Totu�i. o mentiune a
domniei lui Cuza Voda ar fi trebuit sa nu inregistreze numai gre­
�elile acestui domnitor, tratate cam sumar de istoricul scotian,
fara a releva reformele politice �i sociale ale dornniei �i actiunea
sa indrazneatii, pentru a ca�tiga independenta de fapt a noului
stat �i. intemeiat pe principiul nationalitiitilor, a pune inaintea Eu­
ropei, chestiunea romaneascii in toatii intinderea sa �i cu toate
consecintele ei 1). Domnia lui Carol I e schitatii in trasaturi mari,
cu mai multa exactitate ; dar trebue rectificata judecata asupra
politicei balcanice a Romaniei, deJa 1 878 Ia 1 9 1 3 . E adevarat cii ea
n'a luat deloc parte direct Ia friimantiirile peninsulei, dar ea
n 'a inteles sa se dezintereseze de Aromanii din Macedonia, Ia
care se de�tepta deopotriva, in secolul al XIX-lea, spiritul national
�i sentimentul unei solidaritiiti linguistice cu Daco-Romanii. Exi­
stenta lor ca minoritate nationala era aproape asigurata sub sta­
panirea otomana ; aceasta situatie a fost profund modificata in
paguba . lor, de riizboaiele balcanice, care- inlocuirii autoritatile
turce�ti, destul de nepasatoare in materie de limbii �i religie, cu
nationalismul vehement al Sarbilor, al Grecilor �i al Bulgarilor.
Ciici nu numai pentru a folosi situatia dispera.ta a Bulgariei in

1) V. studiul mcu Polltlca externa a lui Cuza Voda # dezvoltarea idell de unl·
tate na(lonala, Rev. lstorlca Romiina. II (1 932), p. 63.
 118 0 ENIGMA �I UN MIRACOL JSTORIC : POPORUL ROMAN

Iulie 1 9 1 3 1), ci pentru a restabili echilibrul politic a1 Balcanilor,

zdruncinat de noul riizboi pe care n provocase Tarul Ferdinand,
au trecut trupele romane Duniirea. Teritoriul care a fost anexat Ro­
mAniei, prin tratatul dela Bucur�ti, . nu reprezenta numai acope­
rirea strategica a Dobrogei �i a portului Constanta ; el constituia
intrucatva, echivalentul populatiei aromane, liisata statelor bal­
canice �i trebuia sa serveasca de altfel, dupa razboi, ca regiune
de colonizare pentru elementele emigrate din Grecia �i Bulgaria,
in urma marilor mi�cari de populatie, rezultat a1 apliciirii trata­
tului dela Lausanne. Dacii Regele Carol a murit in Septemvrie
19 14, • plin de teamii pentru viitorul poporului siiu », el intrevii­
zuse totu�i solutia unitiitii romane�ti �i autorizase pe primul siiu
ministru sa semneze cu Rusia, prima conventiune care definea
drepturile nationale ale RomAnilor, intr'o eventualii impiirpre
a Austro-Ungariei. Aceste imprejuriiri lumineaza de asemenea
alciituirea unitiitii romane �i intelesul politic �i geografic al grani­
telor sale actuate. Ceea ce poate piirea, la prima vedere, ezitare
sau pierdere de timp, in actiunea diplomaticii a Romaniei din
1914-191 6, nu era in realitate decat grija de a asigura recunoa�­
terea acestor drepturi �i garantarea lor de ciitre toate puterile aliate 2).

1) Lot, op. eft., p. 233.

1) Nu examinilm aci conpnutul vol. II, dar Romania, ale clirei nllzuinte na­
tionale au fost bine lntelese de autor, no afll! In cele zece pagini consacrate si­
tuatiei actuale (pp. 172-182) importanta ce s'a dat altor state, ie�ite din descom­
punerea imperiilor. E nedrept de-a mllrgini lntreaga campaoie din 1917 nu­
mai Ia numelo generaluloi Berthelot Ji Ia blltlllia deJa Mllrn�e�ti, atunci c:And se
expun mal amlinunpt campaniile polone ale Mare�aloloi Pilsudski (pp. 191 '
unn.). N u e oici on cuvant asupra Juptelor Romlnilor lmpotriva bol�evlcllor
onguri In 1919, care au detenninat, lmpotriva Consiliului celor Patru, dstur­
narea regimuloi comunist In Europa Centralil, prin ocuparea Budapestei. Sunt
lacune ce trebuesc s emnalate pentru:_o. nouil editte a Jucrnrii.
 INCHEIERE

Ne deosebim deci, asupra citorva puncte importante, de rezul­

tatele studiului atat de interesant al autorului niiviilirilor barbare :
enigma �i miracolul istoric al poporului roman, fara a voi catu�i
de putin sa-i mic�oram valoarea sau sa-i contestam dialectica
stransa �i logica riguroasa a deductiilor sale. Noi socotim totu�i
ca evacuarea Daciei trebue sa fie considerata, nu in virtutea unui
singur text, ci in intregimea faptelor �i a realitatilor istorice. Ea
apare atunci ca un episod intr'o serie de fapte asemiinatoare,
nu ca o c cezura definitivii � in istoria stapanirii romane in Eu­
ropa orientala, ci a�a cum s'a spus, pe buna dreptate de curand,
ca o • flotare •, o fluctuatie strategica �i politica, in apararea duna­
reana a imperiului 1). Ea a insemnat fara indoiala o retragere a
granitelor romane, dar n'a intrerupt contactul permanent intre cele
doua maluri ale Dunarii �i n'a impiedicat schimburile de popu­
latie �i imigratiunile succesive, care au pastrat romanitiitii orien­
tale o suprafata de expansiune, ale carei limite depa�au in acela�i
timp �irurile Carpatilor �i ale Balcanilor.
Nii.viilirea slava a avut desigur urmari mai insemnate : ea a
facut sa patrundii in vorbirea populatiunilor romane sau roma­
nizate ale Daciei �i ale Moesiei un intreg vocabular profesional
�i administrativ. Ea a modificat profund, dupa nevoile ei, topo­
nimia regiunilor ocupate. A dislocat mai ales - �i -aceasta este
esentialul - masa romanii, impingand o parte din elementele ei Ia
sud-vest �i altele Ia nord-estul peninsulei balcanice : infiltratia tri-

') lorga, lstorla Rom/in/lor, I, 2, p. 350.

1 20 INCHEIERE

burilor slave a impins astfel centrul romanitatii orientale, din

care au ie�it diferitele ramuri ale poporului roman, Ia nordul
Dunarii �i al Carpatilor. Izvoarele istorice nu mentioneazii aceasta
deplasare decat atunci cand se produc - a fost cazul in secolul al
VII-lea ca �i in al IX-lea - migratiuni masive, care nu puteau sa
scape atentiunii contemporanilor; dar totdeauna, cancelariile �i
cronicarii se ocupau de stapanii regiunii, Slavi ori Turci, farii sa
se intereseze de masa populatiei supuse stapanirii lor. lnsu�i numele
etnic ruman, mo�tenire necontestata deJa Romania imperiului de
Orient, sflir�i prin a avea o valoare sociala pejorativa �i a desemna
plebea taranilor claca�i, supu�i birurilor �i celorlalte angarale,
dupa bunul plac al navalitorilor. Acest obicei de a desemna
pe Romani , prin numele stapanitorilor vremelnici care carmuiau
tara, a staruit pana Ia sflir�itul Evului Mediu ; el ne permite poate
sa identificam poporul misterios, pe care izvoarele musulmane
din secolul al X-lea �i al XI-lea il ascund sub initialele nelamurite
V. n. nd. r. �i ale carui caracteristice �i topografie sunt acele ale
poporului roman. Numele de Vlahi, care incepand cu secolul al X-lea
se da acestei natiuni, s'a nascut fara indoiala in Balcani : a inceput
prin a fi dat pastorilor, primii care Teprezentau in masa subju­
gata a populatiei romane un element de initiativa �i de li bertate.
Poate trebue sa deosebim in unele texte, pe pastores Romanorum,
'
pastorii Romanilor, ba�tina�i ai regiunilor dunarene, de Blachii
sau Vlachii, imigrati din peninsula balcanica, dar in curand aceste
elemente diverse ale aceluia�i popor s'au contopit intr'o unitate
linguistica cu atat mai remarcabila, cu cat a asimilat repede
cele cateva triburi slave riimase Ia Nordul Dunarii �i ca a rezistat
urmarilor navalirii maghiare �i a suprematiei sale politice in Tran­
silvania. Dupa ce se desemneaza conturul unei nationalitati, ideea
de Stat se desprinde, putin elite putin, din pulberea micilor voevo­
date, irnpartite intre influenta Bulgarilor, a Bizantului �i a Ungurilor
�i da na�tere imperiului Vlahilor �i al Bulgarilor, in ultimii ani ai
secolului al XII-lea. Dar Ia sudul Dunarii, traditia celui dintai impe­
riu bulgar �i a culturii sale slave se impune inca din timpul Asii­
ne�tilor. Statui romanesc, dupa cateva incercari neizbutite in cursu)
secolului al XIII-lea, reapare in al XIV-Iea, Ia sud �i Ia est de
 INCHEIERE 121

Carpati : sunt cele doua principate, acela al lui Basarab in Tara Ro­
maneasdi, care se intinde in curand, sub suzeranitatea nominala a
Ungariei Angevine, din Carpati pana Ia posesiunile tatare�ti ale gu­
rilor Dunarii �i Ia ora�ele Dobrogei ; acela al domnilor Moldovei,
care i�i intind domeniul in orbita influentei polone, pana Ia Nistru
�i Ia Marea Neagra. Dela aceasta epoca, istoria poporului roman,
sub stapanirea ungureasca sau imperiala, in Transilvania, sau in
principatele supuse autoritatii otomane dupa sffir�itul secolului
al XV-lea, �i protectoratului rusesc in al XVIII-lea, inceteaza de
a mai fi o enigma ; ea ramane un miracol sau mai degraba o suc­
cesiune de miracole, dintre care eel mai recent, realizarea unitatii
nationale, din secolul al XIX-lea �i al XX-lea, Ia aceasta raspantie
a navalirilor �i a imperialismelor vrajma�e care e regiunea Du­
narii de Jos, nu e fara indoiala eel mai neinsemnat.
S'ar putea gasi unele dintre ipotezele acestei cerceHiri, riscate
sau contestabile.
Intrucat e vorba de o enigma, ele nu au alta pretentie decat
de a propune o interpretare, care sa tina seama, nu numai de
izvoarele istorice �i linguistice, de atatea ori cercetate, ci de con­
ditiile vietii reate care scapa adeseori marturiei lor. A� fi fericit
daca, cu prilejul acestui comentariu al unei lucrari nepartinitoare,
pe care am fi dorit sa o vedem mai direct informata despre
istoria romaneasca �i bibliografia sa recenta, a� fi putut sa aduc
in aceste dezbateri, ceva din spiritul de obiectivitate indispensabil
oricarei cercetari �tiintifice, care i-a Jipsit de atatea ori in anii
din urma. Daca exista o cheie a enigmelor �i o lamurire a mira­
colelor, ele nu se pot afla, eel putin in domeniul studiilor isto­
rice, in dezlantuirea patimilor �i a vrajma�iilor nationale.
 REZUMAT CRONOLOGIC

27 1-74 Pariisirea Daciei.

3 1 5 Restaurarea lui Tropaeum Trajani in Dobrogea .
328 Expeditiile lui Constantin dincolo de Dunlire.
Construirea unui pod peste Dunare, Ia Oescus.
334 Sarmatii Argaragantes tree Dunarea.
358 Expeditia imparatului Constantiu impotriva Sar­
matilor Limigantes.
372 Mucenicia Sf. Sava, pe Buzau, in Muntenia, sub
stapa.nirea Gotilor.
448 Ambasada lui Priscus Ia curtea lui Atila .
545 Limba latina cunoscuta de Slavii transdunareni
(Procopius).
550 A�ezarile Slavilor, dupa lordanes : din Carniolia
�i Panonia pana Ia Nistru �i Ia Vistula ; Antii,
deJa Nistru Ia Nipru.
578 Avarii elibereaza in Muntenia pe prizonierii luati
de Slavi, in expeditiile lor diti Balcani.
580 • Romania o intr' o inscriptie greceasca Ia Sirmium.
587 Cuvinte Iatine vulgare in Hemusul bizantin
(feofilact Simokatta, Teofanes).
Ciitre 6 1 8 Populatia romanica din peninsula balcanica, a�e­
zata de Avari dincolo de Dunare.
Catre 678 Intoarcerea acestei populatii in Macedonia (Ac­
tele Sf. Dimitrie).
Catre 8 1 1 - 1 4 Macedoneni �ezati de Krum in Muntenia.
Catre 837-38 Intoarcerea acestei populatii in imperiul bizantin.
895-906 Niivalirea Maghiarilor in Europa Centrala.
976 Intaia mentiune a Vlahilor • cariivanari • intre
Prespa �i Ohrida.
1 24 REZUMAT CRONOLOGIC

982 V. "· nd. r., popor ongmar din imperiul roman,

rnentionat de izvoare musulmane intre Maghiari
�i Moravi, Ia Nordul Duniirii.
1014 Ktp,f3aJ..6yyov (Ompulung) intre Serres �i Melnik.
Sfii r�itul sec. XI Blakumen in inscriptia runica dela Sjonhem.
Ciitre 1 1 00 Traditia istoricii a cronicei lui Nestor : Valahii
au cucerit pe Slavii din Carpati inainte de sosirea
Maghiarilor.
Incep. sec. XII Vlahii in Chaflson de Roland.
I l ! 4 Vla�ii ciiliiuze ale Cumanilor, Ia trecerea Duniirii
(Ana Comnena).
1 1 64-66 Vlahii, coboritori ai colonilor italici , in armatele
bizantine ale lui Manuil Comnenul, lil.ngii gurile
Duniirii (Kinnamos). Piistori vlahi Ia marginele
Galitiei.
1 1 73-93 Traditia istoricii despre voivodatele Blachilor in
Transilvania, in vremea nliviilirii maghiare din
sec. X in Gesta Hu11garorum ale Notarului ano­
nim al Regelui Bela III ( ?).
1 1 86 Riiscoala Vlahilor din Balcani. Asane�tii, inte-
meietori ai imperiului Vlahilor �i Bulgarilor.
1 2 1 0 Blachi in Ardeal.
1 222 Terra Blacorum in Transilvania.
1 24 1 Niiviilirea Tiitarilor in Europa Centralii,
1 247 Cnezatele lui Litovoi �i Seneslav pe tarmurile
Oltului.
1 279 Riiscoala lui Litovoi impotriva Ungurilor.
1 286 Ymor filius Moklay, demnitar tiitar.
Ciitre 1 308 Voivodul Tiirii Roman�ti, in cronica rimatii a
lui Ottokar de Stiria.
Vlahii din Macedonia in descrierea Francisca­
nului sau Dominicanului anonim.
1 324 Prima mentiune a lui Basarab, voivodul Tiirii
Roman�ti (+ 1 352).
1 325 Prima mentiune a unei tad moldoven�ti.
Ciitre 1 360 Descalecarea voivodatului Moldovei.
 INDICE 1)
Abrittus, In Moesia, luptli intre Ro-
mani �i Goti, 33.
Academia din la�i. 30.
Achaia, 29, 46.
Achris (Ohrida), arhiepiscopatul, I 07,
108.
Adam Clisi, 95, 104, pl. ll.
Adrian, lmpiirat roman, 32, 36, 38.
Adrianopol, 77, 78 ; tratatul deJa
(1 829), 1 1 5 .
Afganistan, 73.
Africa, 85, 90, 93.
Alamani, 97, 105.
Alani, 43, 60, 97, 99, I l l , 1 12.
Alba Iutia, 96 ; capitolul din, 20.
Albania, Albanezi, 27, 50, 51,. 63 ;
influenta In limba romlinii, 48.
Alep, 86.
Alessio, localit. Ia Adriatica, 40.
Alexandru eel Bun, org. bis. in Mol-
dova, 108.
Alexandru eel Mare, 86.
Alexis Comnen, 63.
• Alexis Strategopulos, 66.
Alf"dldi A., resp. continuitatea elem.
roman In Dacia Traianii, 82-83, 93.
Alpi, muntii, Nordul lor, 35.
Alsacia, 36; romanizatii, 39.
Ammian Marcallin, 41, 105.
Ana Comnena, 108, 124; de�pre
Vlahi, 63.
1) Alciituit prin bunlivointa D-lui prof. C. Grecescu, secretarul A�ziimlln­
tului • Ion C. Briitianu • -
analele genoveze, 67.
Anchialos, 63.
Andrei Ill, regele Ungariei, hrisovul
(1293) cu privire Ia a�zarea Vla­
hilor, 20.
Andri�escu I., I 03.
Andronic Comnen, 63.
Anglia, 53, 89.
Antonini, impllratii, 84.
An-Tsai, 43.
Antii, slavi, a�zarea lor, 42, 43, 123.
Apa, localit. In jud. Sltmar, 96.
Apahida, 96, 99.
Apulia, 71.
Apulum (Alba-Julia), 95.
Arad, 96.
.Archivum Europae Centro..Orientalis,
23.
Ardeal, 20, 1 1 0 ; v. Transilvania.
Ardeleni, 1 15.
Arge�. rliu, 94.
Aromlini, 49, 56, 59, 67, 1 17 ; limba
lor, 15, 54; orig. �i semnif. numelui
lor dupii Keramopulos, 28, 29 ;
miirturii medievale despre ei, 29-30.
Arpadienii, <linastia, 1 1 0.
arta imno-goticii , 89.
Asan, conduciitor roman in riisc.
contra imp. bizantin, 63.
Asllne�tii, 76, 120, 124; imperiul lor,
25, 67, 109.
126 INDICE
Asia. 22, 8� ; - Centra/a, 22 ; - Mica,
28, 83, 92.
Atanaric, rege got, 36, 41.
Atena, 30, 104.
Athaulf, conducltor got, 83.
Atil, fluviu dupii un geograf persan, 74.
Atila, 41, 42, 123.
Atlas lingvistic a1 L rom!ne, 7, S1.
Atos, ID·rile deJa, 108.
August Octavian, tmpiiratul, 37, 38.
Aurelian, Imp. roman, 21, 33, 34, 37,
38, 40, 44, 47, S9, 83, 90, 92, 94,
I00; miirturille biografului siiu as.
colon. Daciei, 13 ; formeazl douii
Dacii tn Moesia, 14; evacuarea
Daciei, 32.
Ausonia, 42.
Austria, Austriaci, 1 1 6 ; riip. Buco·
vinei, l iS.
Austro-Ungaria, 1 1 8 ; dubla monar·
hie a Habsburgilor, 9.
Autun, 86.
Avarii, 3S, 43--46, Sl, S2, 66, 71, 72,
97, 101, lOS, 123; imperiul, 42.
Avidius, 3S.
Avignon, o� 3S.
Bacon Roger, as. orig. Valahilor, 22.
Balcani, muntii, regiunea, Pen. BaJ.
canicii, 41, 43-4S, SO, S6, S8, S9,
63, 67, 68, 71-73, 1 1 4, 117-120,
123.
Banatul, IS, 36, 40, 109, 117 ; istoricii
uncwi admit riimlnerea unei po·
pulafii romane acolo pAoli tn sec.
V, 37; continuitatea romano-sar­
matii In, 98; - de Vest, S1,
Bandul de Cimpie, 98.
Barbari, 83, 89, 98; Ia Teofanes ''
Choniates � Daco-rom!ini, 66, 67;
- germanlcl, 102.
Barbaricwn, 42.
Barbat, fratele lui Litov'?i, 109.
Barthold, 7S.
Basarab I, domnul T.·Rom., 1 1 0-1 11,
121, 124; fiul lui Tihomir, 109 ; Ita·
tul lui, II 0 ; aliat cu Tiitarii ; orig.
numelul, I I 0.
Basarabia, Bessarabia , 23, 24, 26, 60 ;
leagiinul Slavonitiilii dupii Brom·
berg, 23-24 ; luatii de Ru$i, liS.
Basarabii, dinastia , tntinde stiip . Ia
gurile Duniirii ,; tn Dobrogea, 112.
Biilcescu N., 1 16.
Beia, reg. Ungarici, notarul lui ano-
nim, 19.
Bela IV, reg. Ungariei, 109.
Bela Palanka, 40.
Belgia, 70.
Belgrad, 27, 7S.
Beninger, 99.
Beroe, 86.
Bistrita, apa, 60.
Bizantinii� 67, 73 ; scriitorii tac asupra
pop. romAn tn Nordul Duniirii, 13.
Bizant, imperiul, S1, 86, 1 14, 120.
Blac v. Valahii, Vlahii.
Blahii = Vlahii, 120; tn Transilva·
nia, 1 24.
Blalrusnen - Vlahi, 63, 124.
Blastares, syntagma lui, 107.
Blazi � Vlahi tn Pen. Balcanicl, 29.
Bios = Vlahi, 63.
Bocmi, 88.
Bocrebista, S9.
Bosdan Vodii I, I l l .
Bordeaux, 86.
Bo&nia, de Sud, 26.
Briiila, judetul, 69.
Briitienii, 1 1 6.
Britania, 14, 82, 88, 90, 93; urmele
stiip. romane tn, 35-36.
Britonii, 88.
Brodnicii, 76, 78, 1 12 ; riisp!ndirea
lor, 76, 77.
Bromberg Jacob, emigrat basarabean
to America, note istorice '' toponi·
mice asupra Dobrogei, Moldo-Va­
lahiei ,; Basarabiei, 23-24.
Brutenii, 77.
 • JNDICE
Bruun Filip, 22.
Bucovina, 103, 115, 117.
Bucure�tii, 100; tratatul din 1913, 1 1 8.
Budapesta, 24.
Budila Cliovdtl.o r;,), 63.
Bulgaria, 26, 46, 52, 63, 67, 1 12, 1 18 ;
- dun4rean4, 14, 25 ; - occiden­
ta/4, 25.
Bulgarii, 24, 43, 44, 59, 62, 66, 75,
-77, 117, 120; Protobulgarii, 79.
Burgunzii, 97.
Buz!u, judefu/, 69 ; - raul, 41 , 123.
Cafa, 61.
Camena, sat, 60.
Cambridge Medieval History, 88.
can�s/1, 109.
Capitoliu, 85.
Capadocia, 41.
Caracalla, 39.
Carmen Miserabile, 4�.
Carniolia, 123.
Carol I, al Rominiei, 117, 1 1 8.
Carol V, al Frantei, 1 1 2.
Carol eel Mare, 97.
Carol de Valois, 46.
Carol Robert de Anjou. regele Un­
' gariei, 1 1 1.
Carpa!i, mun!ii, regiunea, 15, 18, 19,
22, 51, 73, 76, 101, 1 1 1 , 1 19, 120,
124; ambele p!rti ale, 65 ; - de
Est, regiunea, 43, 60, 61, 103, 121 ;
- de Nord �i N-E, 55, 1 1 5 ; - de
Sud, 1 1 0, 1 1 5, 121.
Cartagina, 85, 86.
Castoria, 62.
Caucaland, 36.
Ca.tnpulungul. din Muntenia, 62.
Ceramesic4, c4mpia, 44.
Cetatea-Albl (Akkerman), 23, 108,
112; luat! de Turci, 1 1 3.
Ceui'CCI,I 41.
Chalab, 86.
Chalupka, 43.
127
Chanson deRoland, 63 ; V1ahii In, 124.
Chilia, bralui Dunlrii, 60; cetatea,
luat! de Turci, 1 13.
Chiojdu, com. In jud. Buz!u, 97.
Choniates, 64, 67.
Christescu V., 100.
Cilicia, 41.
Clovis, reg. Francilor, 35,
Cluj, judetul, 96.
Codut TeodosiaD, 71.
Commentiolus, general bizantin, 52.
Comnen, v. Manuil Alexis, Ana,
Andronic.
Commain, 25, v. Cumani.
Con�ti, 96.
Constantia, cetate rom. In fata IIUrii
Moravei, 41.
Constantiana-Daphne, 40.
Constantin Briincoveanu, 1 14.
Constantin eel Mare, Imp. roman.
41, 8 1 , 90, 93, 97, 99 ; surprinde
pe Gop In Muntenia, 37; restau­
reazl cet!tiJe Ia Dunlre, 40 ; arcul
lni de triumf deJa Roma, 95 ; exped.
In N. Dunlrii, 123.
Constantin, tmp!rat roman, 123 ; lupt!
In Banat contra SarmatiJor, 41.
Constantinopol, 40, 44, 63, 66, 97,
108, 1 14, l i S, 116; patriarhatul din,
65, 108 ; = Roma Noul, 100.
Constanta, I 18.
C �ovenii-de-Jos, 96.
Crimeia, 40, 61, 65, I l l, 1 1 6.
Croapa, Croatii, 15, 27, 75.
Cruciata IV, cronicarii ei vorbesc de
Valahi ,; Cumani, 25 ; cruciatii lui
Fr. Barbarosa, 63.
Cuber, Cubrat, �ful Bulgarilor, 44.
Cucuteni, 103.
Cumanii, 21, 22, 60, 63, 66, 1 1 0, J l 2 ;
D!v!lirea, 15.
Curtea-de-Argef, 103.
Cuza-Vodl � Alexandru loan J, J l 7.
Cyzicos, 41.
Czeke-Cejkov, 102.
1 28
Dacia, Dacia Traianl, Nordul Du­
nllrii, 1 3, 14, 19,22, 28, 36, 37, 38,
40, 41, 48, 53, 55, 57, 59, 72, 8 1---.'15,
90, 92, 95, 96, 97, 100, 103-105 ;
problema pilrilsirii ei de Romani, I I ,
21, 32, 33, 1 19 ; romanizarea �i con­
tinuitatea, 21, 38-39 ; inscriptii ro­
mane, monete in, 33 ; populatia ei
in momentul evacui!rii, 33-34;
Nordul ei, 37 ; 'i plltrunderea Sla­
vilor In Balcani, 45 ; toponimia
slavil a ei, 59 ; lnceputurile cre�ti­
nismului, 92-93 ; particularismul
dac rena�te. 90-105 ; rezumat cro­
nologic al �tirilor privitoare Ia ea
(sec. 3-14), 123-124 ; - Aure/ianil,
14, 41, 46, 48 ; - Balcanicil, 92 ;
- Carpatlcil, 92; - Superioaril, 95 ;
v. Duni!re, dincoace de, Nordul,
stllnga.
Dacii, 20, 28, 9 1 ; - liberi, 39, 94, 1 0 1 .
Daco-ilirienii, 49 ; calea migratiunii
lor in N. Dunilrii, 15.
Daco-romanii, 68 ; nu la sil inscrippi
nici cci din Dacia evacuati, nici
cei din Moesia, 37.
Daco-romanii, 21, 29, 48, 55, 117;
limba lor, 15, 54, nu se deoseb.
mult de aromdnli, 49, concordante
cu istro-romlina �i megleno-romilna,
56.
Daia, numele barbar al imp. Maxi-
min, 9 1 .
Daicoviciu, 92, 98.
Danemarca, 89.
Dardania, 48.
Dilmilroaia, 100.
Di!rmi!ne,ti, 103.
Decebal, 20, 59.
Decei Aurel, 75, 78.
Decius, impllrat roman, mort in lupti!
cu Gotii, 33.
Demetrius, 65.
Densu ianu 0., 5 1 .
Diculescu C., 66.
JNDICE
Dimitrie Cantemir, 1 14.
Diocletian, imp. roman, 91 ; reorg.
paza Ia Dunilre, 40.
Dion Cassius, 104.
Dobrogea, 23, 25, 41, 57, 60, 109, 1 1 2,
1 1 8, 121, 123.
Dominicani, misionatj, as. orig. Va­
lahilor, 21-22.
Dopsch, 8 1 .
Drago�-Vodi!, principatul sllu era slav
dupil Bromberg, 24.
Drina, rilu, 27.
Drubeta, 93, 95.
Diibli Dunilre, Ia geografi persani,
74, 75.
Dulcilla, fiica principesei Gaata, 41.
Dumitrescu Vladimir, 104,
Dunilre, 28, 32, 38, 41-43, 47, 54,
56, 63, 66, 73, 75, 76, 82, 97, 108,
I l l , 1 1 8, 1 1 9 ; numele, 25 ; paza
Ia reorganizatil, 40 ; linia, 59 ; p0dul
lui Constantin eel Mare Ia Oescus,
123 ; valea, regiunea, 23, 57, 58, 63,
78 ; - de Jos, 121 ; - de mijloc,
cimpia, 73 ; gurile, rcgiunca, 60, 63,
73, 78, 121, 124; voevodatele deJa,
108; stllplinire a Basarabilor, 1 1 2 ;
sti!piinire tllti!rasci! plini! ciltre 13�0.
I l l ; - dincoace, Nordul, sttinga'
(= Dacia), 1 8, 19, 28, 38, 40, 44,
45-47, 49, 53, 56, 59, 64, 66, 68,
69, 72, 77, 78, 92, 93, 108, 109,
I I 0, 120, 1 24 ; - dincolo de, dreapta,
Sudul, peste ( - Moesia, regiunea
• 14, 24, 34, 37, 38, 44,
balcanicil),
46-49, 53, 55, 57, 59, 71, 105, 1 1 0.'
Egipet, 29.
Egnatia, via, 59.
Englezii, 14.
Epifania, localitate, 86.
Epir, 25, 46, 49, 63.
episcopatul Cumanilor, eparhia, 107.
Eugippius, autorul vietii Sf. Severin, 35.
Europa, 9, 10, 14, 47, 56, 80, 84, 97,
 INDICE
1 17 ; - Centrald, 9, 10, 73, 1S, 99,
104, 123, 124; - d� apus, occiden­
tal!, 28, 1 14 ; - de Sud-Est, 98, 1 04,
sensu! geografic al denumirilor et·
nice In evul mediu aci, I I ; - dund·
reand, S6; - Orle�;�tald, 9, 10, S4,
104, 1 13, 1 19 ; lac inceputul sec. 14, 46.
Eutropius, IS, 32, 36, 38, 80 ; asupra
pllril.sirii Daciei, 13.
Fa�. cnezatul lui, 109.
Fatma, 8S.
Ferdinand, tarul Bulgariei, 1 1 8.
Ferri S., 9S.
Fessler, 43.
Festus Rufus, 33.
Francia, 69.
Francii, 97.
Franciscanii, m1SJ0nari as. orig. Va-
labilor, 21-22.
FranGus, sensu! cuvllntului, 69.
Franta, 39, 70, 1 12.
Frideric Barbarasa, 63.
Frigia, 9 1 .
Frumoasa, castrul roman deJa, 100.
Fundapa pentru art! �i literaturll
Regele Carol U, 8.
Fustel de Coulanges, 69, 70, 71.
Gaata, principesa, 41.
Galerius, imp. roman, 93 ; reorg. paza
Ia Dunllre, 40 ; fiul unei dace trans­
danubiene, 91.
Galia, 36, 84, 86, 87, 90, 93, 97, lOS;
- de rdsdrlt, 81 ;- merldionald, 69.
Galilor, Tara, In Aoglia, 88.
Galipa, S6, 63, 6S, 116, 124; princi·
patul rus al, I l l .
Gallienus, imp. roman, 83.
Gardizi, istoric persan, 74, 1S, 18.
Gelu, voevodatul lui, 109.
Genovezi, notari Ia Cafa, 61.
aeoaraful anonim din sec . XIV, 46, 68.
Gepizii, 66, 97.
Germania, Germanii, 14, 20, 36, 39,
129
46, 70, 72, 83, 97 ; stabiliti pe malul
drept al Rinului, 37.
Getica, 43.
Getii, 38.
Glad, voevodatul lui, 109.
Glotz, colecpa de studii istorice, 10.
Gotia, regiune, 40, 43.
Gotii, 34, 40, 82, 83, 93, 94, 97, 99,
104, lOS, 123 ; retra�i In Carpati,
36 ; - pont/c/, 40; In Dacia Tra­
ianli, cre�tlnl, 41 ; In Spania, 8S.
Gozgan, localit. In Afganistan, 73.
Grecia, Grecii, 49, 66, 1S, 117, 118.
Gregoire H., 63, 77, 78, 91.
Gsell, 8S.
Habsburgii, 1 1 6 ; dubla lor monarhie,
surparea ei, 9; v. Austro-Ungaria.
Hadaczek, 10 I .
Ha!chidica, 62.
Halmyris, 60.
Hama, Hamath, 86.
Haverfield, 88.
Ha. et Julien, 60.
Hemus, muntii, Sl, 64, 67, 123 ; v.
Balcani.
Heraclius, Imp. bizantin, 44.
Herzegovina, 26.
Hildebrandt, Conrad Jacob, clilltor
german (l6S6--16S8), as. numll·
rului Valabilor din pllrJile Oltului
�i Mu�ului, 20.
Hispani, 8S.
Homo L., istoric al lui Aurelian, 33, 34.
Hudud-al-Aiam, geografie universal!,
73-7S.
Hunfalvy P., istoric ungur, 13.
Hunll, 41, 42, 46, 97.
la�i, ora�ul A�ilor sau Alanilor, 1 1 1.
lbar, riiu, valea, 27.
lliria, 33.
Iliro·romanii, din Serbia �i Croatia, IS.
lmperiul bulgar, a1 Aslln�tilor, 2S ;
9
 130 INDICB

- Otoman, 9 ; - Tar/lor, 10; v. Khasan, ,eful Avarilor, 35.

Rusia. Kiev, 46.
Institutul Fran\ei, 35. K��A-fJaJ.6yyov, trecltoare, 62, 124.
loan, cnezatul lui, 109.
Kinnamos, as. oris. Vlahilor, 29, 63,
loan do Sultanyeh, In Persia, arhie­
124.
piscop (1405) as. Romllnllor din
Kipciak, 1 12.
f Pen. Balcanicl, 29-30. Krum, 44, 77, 123.
Ioaniti, cavalerii, ordinul Sf. loan de
Ierusalim, 109. Lactantius, 90-92.
Ioan-Vodll eel Cumplit, 1 14.
Ladini, 6a.
Iordan AI., 7. Lascaris M., 107.
Iordanes, 23, 42, 43, 60, 123.
La Tene, epoca, a9, 9S, 99, 1 0 1 , 102.
lorga N., 29, 3S. Latini din Orient - RomAni, 54.
Iran, Iranieni, 60, 97. Lausanne, tratatul deJa, I t a.
Irlanda, aa, a9. Lavisso, biblioteca, 7.
Isaccea, 43. I..echinta de Mure,, 96, 9a.
Isaurienii, dinastie imp. Ia Bizant, 45. legiunea V Macedonicl, 33 ; - XDI
Isidor de Sevilla, as. Gemina, 33.
Islam, 85, a6. Libellus de notitia Orbis, as. AromA-
Istria, 56. nilor, 29-30
I.stro-rominl, 54. Lim, rAn, valea, 27.
Italia, Italieni, 35, 3a, 39, 63, 69, 71, limes-ul roman, ao, a4, a9, 101, !04.
72, a4, 9 1 . LipiJa, cultura de, (S-E Poloniei), 1 0 1 .
lugosla via, Iusoslavii, 27, 46, 60 ; uni· Litovoi, voevod romAn, 1 1 0 ; voevo-
tatea tor, I 0 ; v. Serbia, SArbii. datul lui, 109 ; rllscoala contra Un­
IuUan, tmplrat roman, 40, lOS. gurilor, 124.
Lonsobarzi, 35, 72, 97.
J cllinsc, a9. Lot Ferd.1 prof. Ia Sorbona, 7, 9, 10.
Jilava, 100. 32, 42, 4a, 70, a9, 1 06, toa, 1 1 3,
Ji�k C., 2a, S2; asupra patriei II S, 1 1 9 ; caracterul cirtli sale asu­
SArbilor, 27 ; zonele de inO. romanl pra nlv. barbare, a; as. oris. pop.
'i sreacl In Pen. Balcanicl, 39-40; romAn, 13-16.
asupra Slavilor In Pen. Balcanicl, 4S, Ludovic I, de Aniou, rcaetc Unsa­
Jullian Camille, a7. riei, 1 12 .
Justin I, lmpllrat bizantin, 43. Lykostomo, 60.
Justinian, Imp. bizantin, 43, 97, 1 00.
Macedonia, Macedoneni, 29, 30, 40,
Kedrenos, scriitor bizantin, 62. 41, 44, 46, 49, 62, 7a, 1 17, 123 ;
Kekaumenos, as. oris. Vlahilor, 29. - de N-V. 26;- de S-V, 2S.
Keramopulos, lnvltat srec, as. oris. Mashiarii, 22, 29, 46, 6a, 76-7a ;
Romlnilor cu deoseb. privire Ia dupl anonimul afsan, 74 ; nlvlli­
AromAni � numelo vlah, aromlin, rea, 123, 124.
7, 28-29, 30. Maghreb, as.
Kertch, 96. Manalion, 5 1 .
Keszthely, 101. Mandylos (Mandyrion), S l .
 INDICE
Manes Daos, u u p3giln frigillll ��
dac, 92.
Manuil Comneo, 62, 124.
Maramu�. 1 12.
Marcianopolis, 5 1 .
Marea Adriaticll, 27, 28, 40 , 45, 5 1 ,
54, 56 ; - de Marmara, 41 ; - Ege�.
45, 56 ; - Neagrd, 22, 42, 54, 63,
64, 74, 97, I l l, 121.
Marioara, ( 1290), 65.
Mariscus, nume roman a1 Arg�ului, 94.
Marquart J., 75.
Martin, general bizantin, 52.
Masildi, 75.
Matei Corvin, regele Ungariei, 1 1 3.
Matias Ungarus Pollanus, 65.
Mauriciu, implrat bizaJllin, 97.
Maximin, imp. roman, 91, 92.
Megleno-romilnii, Jimba lor, 54 ; strii-
mo�ii, 59.
Melnik, Jocalitate, 62, 124.
Menandru, 44.
Menomorut, voevodatul lui, 109.
Mihail Sirianul, cronies lui, 43.
Mihai Sturza, domn a! Moldovei, 1 1 6.
Mihai Vitcazul, domn aJ T.-Rom.,
Moldovei ,i Transilvaniei, 114.
Minorsky V., orientalist, 74, 75, 77.
Mircea eel Blltrin, 112.
Mirvll.t, 74.
Moesia, 14, 25, 33, 38, 83, 119 ; Daci
colonizap In, 38 ;- iflferioar4, 48 ;
- mijlocl�. colonizatll cu Romani
din Dacia, 33 ; - superloar4, pu­
stiitll de Gop, 37.
Moesieni, = Vlahi, 64, 67.
Mohaci, 1 1 3.
Moldova, fara, 15, 24, 26, 53, 60, 62,
63, 65, 69, 75, 76, 77, 96, 106, 107,
1 1 3, 1 1 6 ; limba romlinil n'are par­
ticularitllp In, 48; org. bis. sub
Alexandru eel Bun, 108 ; se des­
parte de suzeranit. unaureasci, I l l ;
intcmeierea ei, 112; unirea cu r.­
Rom., 1 16, 1 1 7 ; lntinderea, 121 ;
131
desclllccarea, 124; - de jos, 99.
M,oldo-Wallachia, 23.
Mopsueste, Jocalit. In Cilicia, 4 1 .
Morava, riu, valea, 27, 4 1 , 59 ;- occi·
denta/4, riu, 27.
Moravi, 124.
Moravia, 56, 75.
Moreea, 43.
Morgarten, Jupta deJa, I l l .
Morlahi, despllrfirea de Romani, IS.
Moscova, 1 12.
Muntenegru, 26, 27.
Muntcnia, Tara Romaneasci, 14, 1 5,
25, 26, 40, 44, 69, 75, 96, 106--107,
109, 1 1 0, 1 1 2, 1 1 5, 1 1 6 ; Jimba ro­
mlinl!. n 'are particularitllti dialec­
lale, 48 ;. org. bisericeascll , 1 08 ;
cotropitll de Turci, 1 13.
Mure�, riu, regiunea, 20, 56.
Mursa, lac, 42.
Mutafciev P., istoric bulgar, asupra
problemei continuitlltii ,; locuirii
Romilnilor in dreapta sau in stilnga
Dunl!.rli, 24-27.
Muzeul Ermitajului din Leningrad, 96.
Nandarin, 78.
Nandorfejervar (Belgrad), 75.
Napoca, 92.
Napoleon ill, 1 1 6.
Negru-Vodll, 1 1 0, 1 1 2
Nestor, cronicar rus, asupra existentei
Romllnilor In Transilvania, 15, ,46,
59, 80, 109, 124.
Neviodunum, municipiu roman In
Panonia superioarii, 43.
New-York, 23.
Nicefor I, imp. bizantin, 45.
Nicodem, patriarh sArb Ia Pel!, 107.
Nicopole, 1 1 2.
Niederle L., 101.
Nil, 85.
Nipru, 42, 123.
Nistru, 42, 73, 76, 101, 108, I 11, 1 12,
115, 121, 123.
•
132 IN DICE

Ni,, regiunea, 63. populafiei romanice in Dacia dupl

Noricul (Bavaria din Sudul Dunlirii), cvacuarea ci, 37.
3S. Parvan Vasile, S I , 92; asupra populafiei
Normanzii, 79. Daciei in momentul evaculrii, 33-34.
Norvegia, 89. Pecenegii, 21 , 22, 60; tara, 74.
Notarul anonim al reaelui Bela, 19, 21, Pet, patriarhul de, I 07.
63, 68, 80, I 09 , 124. Pecica, 96.
Novakovic Stoian, istoric sarb, asupra Peninsula Balcanicl!, 19, 33, 43, 47,
patriei siirbe, 27-28. S l , SS, S7 ; - de Vest, 26.
Novietunurn, cetatea, 42, 43. Periam, 96.
Noviodunum (Isaccea), 43. Persia, 30, 74.
Persic, golful, 82.
Occident, 86, 89. Petra, sat, Camena, 60.
Odobescu AI., 89. Petru, fratele lui Asan, riisc. contra
Oescus, podul lui Constantin eel Mare Bizantului, 63.
Ia, 123. Petru eel Mare, tarul Rusiei, 1 14.
Ohrida, patriarhia dela, 14, 106, 123 ; Philipopolis, 94. ,
v. Acbris. Philippide AI., teoria lui asupra orig.
Olahii, 20 ; v. Rominii, Vlahii. Romanilor, IS, 16, 40, 58.
Olimp, BS. Pietroasa, tezaurul deJa, 97.
011, niu, regiunea, 20, 109, 1 10, 1 24. Pind, muntii, 26, S9.
Oltenja, 40, 92, 9S, l i S. Pirot, 40.
Omharus, inscriptia pe un inel, 96. Plovdiv Philipopolis, 94.
Onciul D., SB, 76. Poarta Turcia, 1 17.
Onesigisiu, consilierul lui Atila, 42. Polonia, Polonii, 10, 101, I l l, 1 1 2,
Ongari infideli, 66. 1 13, l iS.
Onoghundur, trib bulgar cre,tinat, 7S. Pompeius, 86.
Oradea, 96. Papa Lisseanu G., 77,
Ordessos, numele antic al Arge,ului, 94. Portile de fier, IS.
Orient, 19, BS, 86, 87, 93. Posada, I I I.
Origen, 92. IIov60.or; (Budilli), 63.
Oronte, riu, SS. Prespa, 62, 123.
Orosius,83. Prevalitana, 48.
Oseberg,89. Principatele Romine, I 04; unirea,
Osmanli� 76. 1 16 ; v. Moldova, Muntenia.
Otokar al Bohemiei, 66. Priscus, ambasada
41, 42, 66 ; Ia
Otocar de Stiria, 124. Atila, 123,
Ozolimna, 60. Prisrend, 40.
Procopius, 23, S3, 60, BS, 123.
Pachimere, 66. Protobulgarii, 79.
Palmyra, regatul de, 86. Prutul, 77, l iS ; numele, 94.
Panaitescu P. P., 26. Ptolomeu, geograful, 43.
Panonia, 22, 42, 44, SS, 63, 68, 82, Pucbeni, 103.
123 ; - superloartl. 43. Pulpudeva, nume trac al Pbilipopo­
Patscb C., 38, 98; asupra continuitlltii Iului, 94.
 lNDlCE
Pu�riu Sextil, 58 ; problema Romi­
nilor in Evul Mediu, 49; teritoriul
de formapune al limbii romilne, SS.
U adus, 65.
Radu-Vodl I, 1 12.
Rausimod, $Cf got, pusti�te Moesia
superloarl � Tracia, 37.
Ravena, 52.
Razelm, lacul, 60.
Rllmnicu-Sirat, judetul, 69.
Ramulu� implrltia, 79.
Regulamentul Organic, 1 1 6.
Renan E., 34.
Repa, 68.
Riegl, arheolog austriac, 97.
Rihios, rilu, 62.
Rin, 37, 86 ; malul drept ocupat de
triburi germane, 36.
ripa gotica, 41.
Roessler, 13.
Roma, 38, 45, 52, 53, 51-59, 81, 83,
84, 86, 9 1 , 95, l i S.
Roma Nou! = Constantinopol, 1 00.
Romagna, 52.
Roman, o�. 96.
Romania. 69, 123 : numele, sensu(, 7,
5 1 ; - provincialtl In sec. IV, 21 ;
- orientald, 59, 81, 120.
Rom� 29, 44, 46, 70, 85, 9 1 , 104;
- balcan/cl amestecap cu Slavi, pl­
stori imigreazi to N. Dunirii, 22;
in luptl cu Gojii Ia Abrittus, 33 ;
in Panonia, Ia Huni, 42 ; din Orient,
din Occident, 97.
Romanus, sens. numelui Ia pop. ro-
man, 21 ; in apus, 69, 70.
Romeii = bizantini, 67.
Romula, 95.
Rosetti C. A., 1 16.
Rosetti Dinu, 100.
Rosetti Radu, as. formlrii pop. ro­
mlln, 45.
RostovtzefT, 81.
1 33
Rothfos, cllltor scandinav omorit de
Vlahi, 63.
Rubruck, Wilhelm de, 22, 42.
Rufus Festus, 33.
ROm = imp. bizantin, 52, 78 ; marea
Rumul� 74.
rumii.n, sensu!, 7, 68-69, 72 ; etnic, 120.
Rus, tinutul, 74.
Rusia, 10, 43, 65, 1 1 4; conventie cu
Romlnia, 1 1 8 ; - Kie•iano, 79 ; -
Mer/dionald, 22, I l l .
Rusovlahia - Moldova, 65.
Ru�ii. 26, 79.
Sabulus, S I .
�afafik P . I., 24.
Salvianus, 83.
Samuil, tar bulgar, 62; Statui lui, 25.
Sandfeld K., 49.
Sarmatii, 34, 36, 37, 39, 40, 93 ; - Ar­
garaganteJ, tree Dunlrea, 41, 123 ;
- Lim/gantes, 41, 123 ; - Vlahi, 73.
Sarmizegetusa, 92.
Sa�i, 1 1 0.
Sava, Ouviu, 28, 43, 54.
Sant-Ana de Mu�. 96, 98, 99.
Scandinavia, 63.
Scitia Micl, MinorA, 25, 41.
Scip = Goti, Huni, Pecenegi, Cu­
mani, Titari, 64 ; - Vlahi, 73.
Scopa, 88.
Seclreni, domeniu regal in Transil-
vania, 20, 21 ; - Szekes.
Sec� 1 10.
Selgiukizi, 76.
Selimbria, poarta, 66.
Sempach, lupta deJa, I l l .
Seneslau, voevod romlln, voevodatul
lui, 109, 1 1 0, 124.
Septimius Sever, 85.
Serbia, Silrbii, 15, 30, 63, I l l , 117;
- de Sud, 26; patria lor I n Pen.
' Balcanicl, 27-28.
Serres, 62, 124.
Serrorum montes, = Carpajii, 36.
 1 34
Severii, Jmpiratii, familia, 84.
Sf. Adrian, 78 ; - A ugustin, 8S ; - Di­
mitrie, din Tesalonic, 44, 1 23 ;
- Nlcetas, moa,tele lui In Cilicia,
41 ; - Sava, mucenicia lui pe malul
BuzAului Ia 372, 41, 123 ; - Severin,
vieata lui, scriere, 35 ; - $tefan, re-
satul, Unsaria, 65, 1 10.
Siberia, 14.
Sicilia, 46.
Sigismund, regele Ungariei, 1 12.
Silezia, 102.
Silvanus, Tib. Plautius, guvernator a
Moesiei, 38.
Simian Logotetul, 44.
Simokatta Teofilact, 51, 123.
Sinai, muntele, 86 ; ministirile deJa,
1 08.
Siria, 86.
Sirienii, 86.
Sirmium, 42, 5 1 , 123.
Sjonhem, 124.
Skok, 40.
Skoplje, 40, 1 1 0.
Slavii, Sclavonii, 23. 24, 25, 35, 43,
46, 47, 56, 66-69, 72, 75, 97, 101, 105,
107; amestecati cu Romanii bal­
canici imigreazi in N. Dunlirii, 22;
presiunea lor, 42 ; intinderea lor,
42 ; supu'i Avarilor, 43 ; in Tran­
silvania, Ia Tesalonic 'i in Moreea,
43 ; cei din Muntenia atacap de
Avari ,; Bizantini (578), 44 ; du'i
in Panonia, 44 ; in Panonia cucerip
de Viahi, 46 ; pitrunderea lor In
Pen. Balcanici, 55, 59 ; unnirile
nllvilirii lor In DIICia Ji Moesia,
1 19-120 ; din N. Dunirii, 123.
Slavinia, Ia E. de Carpa p pAoli Ia
Dunire, Ia finele sec. VI-VII, 43 ;
Ia granitele imp. bizantin, 45.
Slavo-Bulsarii, 10, 106.
Slovacia, 101.
Slovenia, 27.
Sor\>ona, 7, I I .
IN DICE
Spania, 87.
Stanchus, 65.
Stefano Magno, cronica lui, 66.
Stein S., 70.
Stoicha, 65.
Strabon, 38.
Strathclyde, 88.
Suceava, 108, 1 12.
Sviatopluk, 75.
Synkellos, 33.
Szekes, v. Secireni.
�imleul Silvaniei, 96.
�tefan eel Mare, 24, 69, 1 1 3.
Tamas L., (Treml), vederile �olii
istorice mashiare asupra proble·
mei continuititii Romftnilor In N.
Dunirii, 18-22 ; teza sa, 21-22, 68.
Titarii, 109, 1 1 3 ; imperiul, 42 ; aliati
cu Basarab I, 1 12.
Tei� (Alba), 98.
Teodorus Velachus sive Pollanus, 65.
Teofanes, 66, 123.
Teofil, Imp. bizantin, 45, 78.
TertuUan, 92.
Tesalia, 25, 26, 29, 46, 49, 59, 62.
Tesalonic, 44, 46.
Theunissen, 70.
Tihomir, tatiil lui Basarab I, 109, 1 1 0.
Timi,oara, 96.
Timur Lenk, loving. lui Baiazid, 30.
Tisa, rau, regiunea, Yalea, 14, 73.
Toplita, 103.
Toulouse, 86.
Tracia, 38, 41, 94 ; pustiiti de Gop, 37.
Traian, lmpiratul, 1 3, 19, 38, 40, 58,
91, 92; cucerirejl Daciei 'i coloni­
zarea, 32.
Transdanubieni (Daci), 38.
Transilvania, 14, IS, 19, 20, 22, 24,
25, 26, 43, 57, 69, 76, 93, 95, 96, 98,
102, 106, 107, 109, l lO, 1 1 3 , 1 1 6,
1 1 7, 120, 121 ; plirisirea tolali de
Romani, 1 3 ; repopulaUI de Va-
 JNDJCE 135

labi, 14; exploatarea mine!or In Viena, 1 1 6.

epoca romanli, 32 ; ret rag. legiunilor Vistula, 42, 123.
romane din 33 ; limba romllnli din, Vizigotii, 97, 99.
n'are particulnritli ti dialectale, 48. Vlahii, Valahii, Blac, 24, 27, 76, 77;
Transmarisca (Iurtucaia), 40. vlah, sensu! cuv4ntului, 7, 28-29,
Tropaeum Traiani, restituit de Con- 62-64, 67, 72, 120 ; din Balcani,
stantin eel Mare, 40, 123. 10, 106, I 09 ; locuintele lor Ill sec.
Turcii, 52, 108, 1 1 2--114, 120. XI dupli Mutafciev, 2S ; existen19
Turda, 92, 96. lor acolo dupl Keramopulos, 28-
Turtucaia, 40. 29 ; �rea lor dupl geograful
anonim (sec. 14), 46 ;· sub depen­
fata Romtlneascli, 65, 1 10, 1 12, 1 1 3 , a
denl8 bis. arhiepiscopului de
1 24 ; unirea c u Moldova, 1 1 6, 1 1 7 ; Ohrida, 107; teza ungarl cl au
lntinderea, 121 ; v. Muntenia. imigrat tlirziu In Transilvania, 13-
1 4 ; transdunlireni imjgreazl In N.
Ungaria, 29, 42, 60, 65, 66, 109, 1 10,
Dunlrii, 14--1 5 ; din Pind, 46, 106 ;
1 12, 1 13, 121 ; brisoave ale regilor
cuceresc pe Slavii din Panonia, 46 ;
ei pentru Rom�ni. IS.
din Helada, 62; din reg. lnvecinatl
Ungurii, 14, 18, 24, 26, 46, 63, 75, 77,
M. Negre, 63 ; In Panonia, 63 ; Ill
109, 1 1 3, 116, 120, 124; - din Cri­
reg. Galitiei, 63 ; In Macedonia,
me/a = Romani, 6S.
62, 124; din Hemus, 64; cele dintlii
Ungrovlahia, = Muntenia, 65.
mentiuni despre Vlahi, 62--79 ; du­
unirea, bis. rom. din Transilvania cu
nlreni, 66; stlipilni In Statui rom.·
Roma, l i S.
bulgar In prima jum. a sec. XIII,
unitatea linguisticli a prov. rolnline�ti,
108 ; clirlvlnari, 123 ; dlluze ale
us.
Cumanilor, 1 24 ; rllscoala celor din
universitates, Ill Transilvania, 1 10.
Balcani. 124. ·
Uspenski, 76.
Vlaicu Vodli, 1 1 2.
Valahia Mare, - Muntenia, 20, 1 1 2; Vlahoricbini, 62.

- Mica, = Oltenia, 1 12. voevodatele din Dobrogea din sec,

Valea·lui-Mihai, 96. xr, to8-to9.

Valens, Imp. roman, contra Gotilor, 37. Vopiscus, biograful lui Aurelian, 13,

Vandalii, 97. 32, 33, 38, 80.

Varegii, 43, 79. Vordoni sau Bordoni, 76, 77.

Vasile aJ ll·lea Bulgaroctonul, 62. Vulrila, 93.

Vasile eel Mare, episcopul Cezareii din Vulgari Ill Macedonia, = Aromllni, 30.

Capadocia, 41. Vunundur, 75.

V41cov, 60.
Waitz, 70.
Viirti�coi, ceramica deJa, 99.
Watson Seton, 106, 1 07, 1 17.
Velachus, = valah, 65.
Wijk van, slavist olandez, .56.
Velbuzd, 1 1 1 .
Vemadsky G. V., 24. Ymor filius Molday, 1 1 1 , 124.
Vespasian, Imp. roman, 38, 81.
Vicina, 23, I 08. Zagreb, 27.
Vidra, 103. Zurich, muzeul din, 96.
 TABLA DE MATERII
P ag.
CuvAnt lnainte , 7
lntroducere , • 9

CAPITOLUL I
PAREREA D-LlJI LOT ASUPRA ORIGINILOR POPORULUI ROMAN 13

CAPITOLUL U
TEORIA IMIGRARII DUPA UNELB LUCRARI RECENTE
Punctul de vedere unguresc. 0 pllrere ruseascll. Pllrerea Bulgarilor. Con-
cordante �i concluzii . • . . . . . . . . . . . .• • . • , . . 18

CAPITOLUL ill
ORIGINILB POPORULUI ROMAN : PARA.SIREA DACIEI
Piirllsire militarll sau totalll ? Analogii cu alte provincii ale limesului.
Mi�ri de populatll de pe un mal Ia -celalt al Dunllrii din secolul al
IV-Iea - al IX-Iea . . • . . . . . . . . . • • • . • . . . • • 32

CAPITOLUL IV
ORIGINILB POPORULUI ROMAN: UNITATBA LINGUISTICA
Substratul balcanic. t Leagllnul • limbii romftne. Despllrtirea dialectelor.
Bxtensiunea romftnel primitive> • • • . . . . . . , . , , • • . , 48

CAPITOLUL V

ORIGINILE POPORULUI ROMAN : ETNOGRAFIE

::;1 GEOGRAFIE
Vlahii Inizvoarelo istorice. lntelesul geografic al denumirilor etnice :
t Ungurii • din textele italiene. Intelesul social al lui t rumftn • ,1
t vlab •. lzvoare musulmane din veacul al X-lea fi al XI-lea . • . 62
138 TABLA DE MATERll

CAPITOLUL VI
ORIGINILE POPORULUI ROMAN : DATELE ARHEOLOGICE
Continuitate sau imigrarc ? Datele arheologice. Problema Dacici In
vrcmca niivlHirilor: DCfteptarca spiritului local in celelaltc provincii
ale imperiului roman. Dllinuirca unui particularism dacic $i dovczile
sale arhcologice . • . . . . . . . . . .
• • .. .
. . • . • • 80

CAPITOLUL Vll

OBSERVATII ASUPRA ISTORIEI ROMANILOR DUPA

VEACUL AL Xlll·LEA
Romanii �i arhiepiscopia Ohridei. Intiiile injgbebiiri de state duniircne
�i carpatice in sec. al Xlll-lea �i al XIV·lca. Politica de echilibru a
Principatelor. Originile �i alciituirca unitiitii romane 106
lncheicrc 119
Rezumat cronolopc 123
Indice . . . . . 125
'fablll de materii . . 137
Poporul Roman Harta I
SCARA \...
1 3.000 000
secolul a! IV-lea dupl C. Patsch, Beltrage z. '� Ill.
Sildosteuro,.-,
 Gh, J. Briitianu : Poporul Roman Harta U
. RO fvt_A N lA
IN VAEMEA NAVAtfRILOR DIN SEC.AL
IV'!!' -vu'!!'
0 L()('<J/itafi ln C.1ri sautkscoperif oiJierfp
. .rlin aceast.1 vreme.
• ldtm, locui/e in mmurik <mkrioare
Ht1rf.1 a/Drt tkr�ml/iJM du!J3 iii(IJca/JJ/t' JJPt
R. Ylllpt' ,[tOfl'sori<J l/mvtrsii<Jil'a din la.!i.
M O N I T O R U L OFI CIAL l?I
IJ4PRIJ4ERIILE STATULUI
IMPRIJ42RIA NATIONAL.!
B U C U R 2 l? T I. - X9 4 D