Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Greseli Frecvente
Greseli Frecvente
Iată care sunt cele mai frecvente greșeli de gramatică din limba română:
Una dintre cele mai frecvente greșeli de gramatică din limba română este folosirea greșită
a formei de condițional optativ a verbului “a plăcea”: “Mi-ar place să mergem la film”.
Greșit! Corect se spune “Mi-ar plăcea să merg la film”, pentru că modul condițional
optativ se formează cu ajutorul infinitivului, iar forma corectă de infinitiv este “a plăcea”,
nu “a place”.
“Am decât o treabă de rezolvat”. Folosirea lui “decât” în loc de “doar” sau “numai” este
una dintre cele mai răspândite greșeli gramaticale. Adverbul “decât” se folosește numai
atunci când avem construcții negative, deci ori spunem “Nu am decât o treabă de rezolvat”
sau “Am doar/numai o treabă de rezolvat”.
3. Pleonasmele
“Coboară jos!”, “Mai vino odată”, “Avansați înainte” – exemple clasice de pleonasme, de
care majoritatea lumii știe, dar care sunt folosite în continuare la fel de des. Pleonasmul
este o greșeală gramaticală ce constă în alăturarea a două cuvinte, propoziții sau expresii
care repetă inutil aceeași idee.
“Eu vroiam să mergem la alt film”. Din start, este greșit! Ce trebuie să știți este că în
limba română există două verbe care exprimă aceeași idee: “a vrea” și “a voi”. Dar nu “a
vroi”. Greșeala apare atunci când trebuie să formăm la indicativ timpul imperfect. Potrivit
DOOM, formele corecte sunt : eu vream/voiam, tu voiai (mai rar – vreai), el vrea/voia, noi
vream/voiam, voi vreați/voiați, ei vreau/voiau. “Vroiam” – această combinație între cele
două verbe – nu este acceptată și este considerată o greșeală gramaticală.
“Am cumpărat cartea care mi-o doream”. Din ce în ce mai multe persoane renunță la
prepoziția “pe” atunci când nu este cazul. Pe lângă greșeala de gramatică în sine, lipsa
prepoziției “pe” poate schima și sensul propoziției.
“Andrei are un prieten pe care îl învața limba engleză” vs. “Andrei are un prieten care îl
învață limba engleză”. În primul caz, prietenul este cel care este învățat, iar în cazul al
doilea Andrei.
Ea (pe ea, pe sine) însăşi ele (pe ele, lor) înseşi (însele)
Una dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale din limba română este folosirea lui
“datorită” în loc de “din cauza” și invers. Prepoziția “datorită” se folosește când ne
referim la un eveniment fericit (“A câștigat concursul datorită pregătirii intense”), iar “din
cauza” atunci când efectul acțiunii este unul negativ (“A pierdut concursul din cauza lipsei
de pregătire).
“Nu fă asta!” / “Nu zi asta!” – un exemplu clasic când vine vorba de folosirea greșită a
formei de imperativ negativ a verbului “ a face”. La modul imperativ, forma negativă la
persoana a două singular se obține de la infinitivul verbului “a face”/ “a zice”, pecedat de
adverbul de negație. Deci, corect este “Nu face asta!”/ “Nu zice asta!”.
Deși la școală una dintre primele reguli gramaticale pe care le învățam este să nu punem
virgulă între subiect și predicat, mulți totuși fac greșeala asta. Virgula dintre subiect și
predicat este considerată una dintre cele mai grave greșeli gramaticale. Desigur, ca să nu
faci greșeala asta, mai întâi trebuie să știi care este subiectul și care este predicatul.
Forma articulată de plural a cuvântului “copil” pune încă mari probleme unora dintre noi.
Primul “i” face parte din radicalul cuvântului (se regăsește și în formă de singular –
“copil”). Ca să formăm pluralul nearticulat, la radicalul cuvântului punem un “i” –
desinența de plural (copii). Pentru pluralul articulat hotărât, mai adăugăm un “i”, care
reprezintă articolul hotărât (copiii).
Și i-urile le pun mari probleme elevilor, în special când vine vorba de anumite verbe, care
la infinitiv se termină în i. Un verb esențial în viața noastră este a fi, însă numeroși elevi
nu știu când acesta are nevoie de un singur i și când de mai mulți. Deși am crede că de
cele mai multe ori elevii nu pun i-uri suficiente, ei bine, nu este așa. Foarte des, am
întâlnit Nu fii rău!, însă forma corectă este Nu fi rău!, iar explicația este foarte simplă.
În Nu fi rău! avem un verb la modul imperativ, iar forma negativă a acestui mod verbal
se formează cu ajutorul infinitivului despre care vorbeam mai devreme. Prin urmare, vom
spune Nu fi rău!, dar Fii bun!, pentru că în cazul formei de afirmativ avem nevoie de
o terminație de persoana a II-a, adică încă un -i, în cazul verbului a fi.
Putem testa această explicație, luând ca exemple și alte verbe. Vom spune Citește! sau Nu
citi!, Mănâncă! sau Nu mânca!. După cum putem sesiza, verbul își păstrează forma de
infinitiv, când este folosit la imperativ-negativ, însă se modifică, primind terminație de
persoana a II-a, când este utilizat cu valoare afirmativă.
EXERCITII
A treia greşeală: „o conjectură favorabilă”. Avem de-a face aici cu o confuzie între
substantivele „conjectură” şi „conjunctură”. O conjectură este „o părere care se bazează pe
ipoteze, probabilităţi sau presupuneri”, pe când o conjunctură denumeşte „totalitatea
factorilor de ordin obiectiv şi subiectiv, de condiţii şi de circumstanţe, care influenţează un
fenomen, o situaţie, un proces sau o stare de lucruri la un moment dat”. Aşa stând
lucrurile, varianta corectă este „o conjunctură favorabilă”.
A patra greşeală: „cel mai optim”. Greşeala este grosolană, câtă vreme vorbim despre un
superlativ în sine, care nu poate avea grade de comparaţie. Aşa cum nu se spune „mai
superior”, „mai puţin senzaţional” sau „cel mai extraordinar”, nu se spune nici „cel mai
optim”. Varianta corectă este pur şi simplu „optim”.
A opta greşeală: „delicvent”. În acest caz, lipseşte un „n” aşezat înaintea lui „c”. Nu e
singura situaţie în care se produce această eroare, întâlnim uneori şi forma greşită
„bacnotă” în locul formei corecte „bancnotă”. Prin urmare, forma corectă din text este
„delincvent”.
El nu avia nici o treabă. Zicea că iar place niște carti care să le citească. Dar când? Dimineața
era la servici, seara trebe să gătească. Numai că viața i se schimbă întro fracțiune de secunde:
abea dacă se mai desprindea de lectură. Și-a făcut timp pentru orice, nu mai stătea cu orele la
țigare, dimineața devreme merjea laa gioghing și seara se bucura de cărți.
Mă pitiii când îi întâlnii pe membri aceia siniștrii și mediocrii, părândumise căs cu ochii după mine,
stalear gândul la orice numai la mine nu și văzutuiar o dată naiba săi vadă, că mă tot sfiii să-i spun asta
maică-mi. (text – Magda Jianu)
Răspunsuri corecte:
El nu avea nicio treabă. Zicea că i-ar plăcea niște cărți pe care să le citească. Dar când? Dimineața
era la serviciu, seara trebuia să gătească. Numai că viața i se schimbă într-o fracțiune de secundă:
abia dacă se mai desprindea de lectură. Și-a făcut timp pentru orice, nu mai stătea cu orele la
țigară, dimineața devreme mergea la jogging și seara se bucura de cărți.
Mă pitii când îi întâlnii pe membrii aceia siniștri și mediocri, părându-mi-se că-s cu ochii după
mine, sta-le-ar gândul la orice numai la mine nu și văzutu-i-ar o dată naiba să-i vadă, că mă tot sfiii
să-i spun asta maică-mii.
DE CITIT!
Greșeli frecvente
Aici vei găsi unele dintre cele mai importante reguli gramaticale pe care trebuie să le
ai în vedere pentru a scrie corect în limba română.
Profesorii noștri ți-au pregătit exemple pentru cele mai comune greșeli de gramatică
și cum pot fi acestea evitate.
Voiam/Vroiam
Conform DOOM 2005 verbul „a vroi” nu există. Prin urmare, forma de imperfect,
persoana I, numărul singular și plural pentru verbul „a voi” este „voiam”, și nu
„vroiam”, care este un amestec al celor două verbe, și deci, o variantă greșită.
Să aibă/ Să aibe?
Abea/ Abia?
Greșit: „de-abea”.
Albaștrii/ Albaștri
Atunci când se află în fața substantivului, poate să apară cu doi „i”, dacă preia
articolul substantivului
A apare/ A apărea
Eu voi apărea
Tu vei apărea
El/Ea va apărea
Așează/ Așază
Care/ Pe care?
Se crează/ Se creează
Eu creez
Tu creezi
El/ Ea creează
Noi creăm
Voi creați
Maxim/ Maximum
Folosim forma „maxim” atunci când este adjectiv (nivelul maxim al apei) sau
substantiv (acest maxim al respectului)
Sorei/ Surorii
Nici o/ Nicio
Atunci când este adjectiv pronominal negativ, corect vom scrie „nicio”.
Dacă „nici” este conjuncție, iar „o” este numeral, construcția se scrie în două cuvinte:
„nici o”. Ca un sfat, dacă „nici” se repetă în cadrul aceleiași propoziții, grupul se scrie
separat.
Exemplu: o-ră
Două consoane aflate între două vocale la despărțirea în silabe trec prima la
silaba dinainte și a doua în următoarea silabă.
Exemplu: mun-te
Trei sau mai multe consoane între două vocale la despărțirea în silabe trec
prima la prima silabă, iar celelalte în silaba următoare.
Exemplu: mon-stru
Două vocale alăturate trec, la despărțirea în silabe prima în prima silabă, iar a
doua în următoarea silabă.
Exemplu: po-e-zi-e
Dacă avem grupurile lpt, mpt, ncș, nct, ncț, rct, rtf, stm, ndv, despărțirea în
silabe se face după a doua consoană din acest grup.
Exemplu: sanc-ți-u-ne
Forma afirmativă:
Fii bun!
Fiți buni!
Forma negativă:
Nu fi rău!
Nu fiți răi!
Observație: atunci când „a fi” apare ca verb auxiliar, se scrie cu un singur „i”
Eu să fi spus
Tu să fi spus
El/ Ea să fi spus
Noi să fi spus
Voi să fi spus
O dată/ Odată
Atunci când valoarea morfologică este de adverb de timp, scriem „odată” legat, având
sensul de cândva, odinioară.
Dacă ne referim la numeral adverbial, care are echivalent cifra 1, în vom scrie
dezlegat (o dată).
Atunci când ne referim la data din calendar și este ca parte de vorbire un substantiv,
vom scrie dezlegat (o dată)
Texte cu greşeli
a. Ştiind că nu-i agrez, dacă l-i spune că li-i se duce dorul şi că mi-i că m-au uitat, o să
creadă ca am înebunit.
b. M-aş sfiii sa spun mereu aceliaşi glume nesărate, deşii uni zic că, dacă mi-aş face o
meserie din asta, mi-aş înmiii peste noapte averea.
c. Ochelari aceia trimi-te-i lui Ion sau lasă-i lui Vasile, că, alfel, dacă l-i da ocazia, nu se vo
sfii să spună tuturor că li-i sau furat.
d. Când întâlnii acei monştriii siniştrii, am crezut că mă-nşeală privirile şi paremi-se că am
leşinat, fi-re-ar să fie de treabă!
e. Î-i răsfoii imediat cartea, dar ma sfiii să-i spun că mediocri-i prieteni nu o agreează şi că
mamei sale însăşi i-i se pare cam ciudată.
f. Nu-mi priii cea ce eu însemi auzi-i de la cei doi miniştrii ai noştrii, şi-mi dădui seam
că, deşi sunt integri, nu te agrează şi nici nu te vor agrea vreodată.
g. Dă-i zor frate, că-i deja târziu, aştrii au apus, iar mie mi-i că se înorează şi, nemai
putându-i ajunge pe camionagii, ne vom rătăci.
h. Am fost acas, dar am plecat fiindcă prieteni stăteau la o petrecere, iar eu ma-m grăbit
fiindcă autobuzul a întârziat. Am stat pe banca şi am văzut o bătrână care vorbea cu nepotul său
care se juca ascuns cu o prieten ce numără din cinci în cinci.
i. Bună dimineaţa. Ninsoarea şi vântul a adus din păcate dimineţi mai puţin bune la mulţ
oameni. Să sperăm că vom trece cu bine şi peste aceste zile dificile. Cred că intervenţia
autorităţilor dublată de solidaritatea oamenilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu putem să
evităm accidentele legate de oameni. Până la urmă cel mai important lucru este viaţa oamenilo
https://dictie.md/cele-mai-grave-greseli-de-exprimare-in-limba-romana/