3.2.

Sania creatorului druţian

Ion Druţă s-a dovedit a fi cel mai talentat prozator (şi dramaturg) încă în anii
'50-'60, datorită înţelegerii juste şi profunde a adevărului că valoarea operei de artă
nu este una pur cognitivă sau instructivă, ca a istoriei sau a eticii, de exemplu, ci e
una cognitiv-estetică, instructiv-estetică.
Valoarea social-estetică a operelor sale este asigurată de cunoaşterea
impecabilă de către scriitor a realităţii supuse investigaţiei literare şi de măiestria
artistică de care dă el dovadă în procesul scrierii.
Primul exemplu convingător în acest sens este nuvela Sania, remarcabilă
prin evocarea unei realităţi bogate sub aspectul trăirilor şi problemelor de
conştiinţă şi prin artisticitatea evocării (...)
Asemeni unui alt meşter Manole, moş Mihail se dăruie totalmente "zidirii"
sale. Cu?prins de patima gândului, apoi şi a lucrului Ia sanie, el se lipseşte de
odihnă, de linişte sufletească, de propria soţie care întâi îl cicăleşte, apoi îl
ocărăşte, iar în cele din urmă îl pără?seşte. După cum Manole îşi zidise soţia
îrfcperetele mănăstirii, la fel moş Mihail se lipseşte de soţie de dragul săniei,
înţelegea că fără babă "îl aştepta o viaţă atât de pustie", dar când s-a mai uitat o
dată la sania neterminată a înţeles că "fără sanie - nici măcar pustie n-a fi".
Conflictul dintre moş Mihail şi soţia sa, pur exterior, nu e principalul
conflict al nuve?lei. Acesta se desfăşoară între sentimentele, gândurile, trăirile
personajului principal, cul?minând cu nemulţumirea moşului de ceea ce a realizat.
Idealul este irealizabil în principiu; odată realizat, idealul devine ceva obişnuit,
banal, lăsând loc unei realizări noi, perfecte chiar şi fără de ceea ce anterior ţi-a
părut desăvârşit. (...)
Moş Mihail era unul din meşterii talentaţi ai satului . El îşi iubea lucrul.
Toată viaţa a fost respectat de consăteni, mai ales pentru faptul că îi servea cu vin
gustus preparat de el. Pînă a face sania se înţelegea cu baba foarte bine. Îi plăcea să
trăiască în curăţenie, aceasta înţelegem din acţiunea ,,spre seară a adunat frunzele
măturate pin ogradă şi le-a dat jos “. Era un om gospodar şi priceput. Strîngea
poama cînd era numai bună de vin. Cînd meşterea poloboace şi chiar sania, lucra
cu mare atenţie ca să nu fărîme ceva. Moşul dacă hotărî ceva puteai zice că e şi
făcut ca, de exemplu, cînd i-a promis babei că va face o sanie. Aşa şi a fost, numai
că a durat mult timp, fiindcă se străduia să fie unică aşa cum nu au mai văzut
lemnarii de pe pămînt.
De dragul creaţiei moş Mihail a uitat şi de babă, şi de gospodărie, creaţia
pasionîndu-l enorm. El visa să facă o sanie ,,pentru care şi cel de seama lui i-ar
zice bade”, adică un lucru valoros în care s-ar vedea că a pus mult suflet. Cu toate
că soţia sa era ,,sprintenă la minte”şi ,,îndată prindea firul”, ea l-a părăsit, fiindcă
nu înţelegea ce-i creaţia meşterului adevărat.
Moş Mihail este tipul omul dedicat muncii şi pasiunii de a crea. Pentru el nu
contează ce anume să meşterească, fiindcă în finalul operei îl vedem învăluit de
aceeaşi ,,tulburare”, adică pasiune pentru creaţie. El spune că nu era în închipuirea
lui o sanie, ci altceva. Deci conta doar chemarea interioară din sufletul lui, care îl
făcea să fie neobosit,în continuă căutare. Maiestrul adevărat apare pe pămînt ca să
lase urmaşilor o creaţie de valoare. Astfel el se dedică, viaţa-i devenind frămînt şi
entuziasm.