MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ȘI PROBLEMELE CU CARE SE CONFRUNTĂ

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea

umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc).
Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile
vulcanice, cea mai mare parte a substanţelor poluante provine din activităţile umane.

Publicația Planet Earth Herald a realizat un top al celor mai grave probleme care pun presiune pe
mediul înconjurător și le-au ilustrat pe fiecare cu câte un material video. Printre acestea, se numără
creșterea necontrolată a populației, emisiile de gaze cu efect de seră, pierderea biodiversității și
exploatarea necontrolată a resurselor Pământului.

Pentru a trăi în condiţii mai bune, omul a utilizat permanent resurse naturale: animale, plante,
arbori, minereuri, cărbuni, sare, petrol, gaze naturale, apă. Din utilizările acestor resurse naturale
(primare) au rezultat şi produse neutilizabile, cum sunt: gaze, prafuri, produse lichide sau solide ce au
fost permanent evacuate în natură. Unele dintre aceste produse au putut să se integreze în ciclurile
naturale ale unor elemente, altele însă se tot acumulează, producând perturbaţii ecologice. Un alt
fenomen a fost epuizarea unor resurse naturale, dispariţia unor specii de plante şi animale. Activităţile
antropice au provocat şi schimbări topografice şi de climă, ce au avut puternice repercursiuni asupra
mediului, unele pozitive (împăduriri, îndiguiri), altele însă negative (defrişări, asanări, eroziunea solului).

În contextul conferinței ONU de la Paris, auzim de schimbările climatice și de impactul lor asupra
mediului și a comunităților. V-ați întrebat vreodată care sunt factorii cei mai periculoși pentru Planetă?

Tipurile de poluare sunt:

A. După provenienţă

1) poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;

2) poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;

B. După natura poluanţilor

1) poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;

2) poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai azotului, compuşi
cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;

3) poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale biocenozelor şi
invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);

4) poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat

concepute;

C. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc optimul pentru
una sau mai multe specii, are acţiune toxică)
1) poluare cu lichide;

2) poluare cu substanţe solide;

3) poluare cu gaze şi pulberi.

Efectele poluării:

1. Degradarea mediului natural

În ariile protejate apare ca urmare a unor lipsuri în administrarea acestora, prin practicarea turismului
neecologic, dar şi ca urmare a altor activităţi antropice. Degradarea mediului se produce şi prin unele
practici agricole necorespunzătoare din punct de vedere al protecţiei naturii, iar odată cu aceasta au de
suferit speciile de plante şi de animale.

2. Poluarea apelor de suprafaţă

Are loc, în principal, prin deversarea apelor uzate menajare neepurate sau epurate necorespunzător din
localităţile urbane . Acest fenomen apare ca urmare a inexistenţei sistemelor de canalizare şi a
instalaţiilor de epurare în zona rurală, datorită deversărilor de ape provenite din „zonele contaminate” în
urma exploatărilor miniere şi fostelor lucrări de prospecţiuni geologice, din iazurile de decantare ori ca
urmare a evacuărilor apelor uzate neepurate în canalizări.

3. Calitatea şi cantitatea apei potabile

Este o problemă dată de insuficienţa gradului de asigurare a apei potabile prin sistemul centralizat în
mediul urban, starea tehnică necorespunzătoare a staţiilor de captare şi tratare, a reţelelor de aducţiune
şi de distribuţie a apei potabile. Pericolul poluării resurselor de apă apare şi datorită lipsei zonelor de
protecţie sanitare ori a insuficienţei sistemului de monitorizare a calităţii apei potabile.

4. Poluarea atmosferei

Apare, în general, ca urmare a traficului rutier şi a întreţinerii precare a arterelor de circulaţie. La acestea
două se mai adaugă gazele provenite din arderea combustibililor fosili în centrele municipale de
termoficare, centrale termice industriale şi centrale individuale din oraşe.

5. Poluarea solului şi a apei subterane

Are loc cu compuşi ai azotului a apelor subterane, iar vinovate pentru acest lucru sunt: insuficienţa
sistemelor de canalizare în mediul urban şi rural; stocarea şi utilizarea incorectă a dejecţiilor animaliere la
fermele zootehnice şi gospodăriile individuale; metale grele provenite din zona iazurilor de decantare şi
haldelor de steril aflate în conservare; lipsa educaţiei ecologice.

6. Gestionarea deşeurilor

Fie ele menajere, periculoase sau industriale.

Se precizează că nu există, în oraşe, o gestionare corespunzătoare a deşeurilor menajere, iar colectarea
selectivă a acestora nu a fost suficient implementată.

De asemenea, este nevoie de o preocupare mai mare în privinţa gestionării deşeurilor periculoase –
uleiuri, anvelope, baterii, DEEE, ambalaje, produse cu azbest, produse medicale.

Principalele deşeuri industriale provin din industria extractivă şi metalurgică.

7. Ameninţările date de accidente majore, fenomene naturale şi antropice

Sunt generate de existenţa zonelor expuse riscului la secetă ori la inundaţie, de lipsa amenajărilor şi
protecţiei împotriva inundaţiilor pe cursuri de apă, de degradările malurilor pe cursurile de apă, de
terenurile supuse eroziunii, dar şi de iazurile de decantare aflate în curs de conservare.

8. Problema urbanismului

Apare ca urmare a spaţiilor verzi din oraşe, reduse ca suprafaţă, a numărului locurilor de parcare mai mic
decât este nevoie, precum şi ca urmare a unor deficienţe privind dotările urbanistice.

Normal, când se discută despre urbanism nu se poate face abstracţie de poluarea sonoră şi vibraţiile
generate de activităţi urbane ori de lipsa izolaţiei fonice a unor construcţii rezidenţiale în oraşe.

9. Sănătatea populaţiei

Este o problemă cauzată de insuficienţa sistemului de monitorizare a evoluţiei sănătăţii umane în raport
cu calitatea mediului.

10.Nu în ultimul rând

Se amintește şi slaba capacitate instituţională şi administrativă a autorităţilor locale în problemele de

mediu şi în aplicarea legislaţiei din domeniu.

În România, problemele de protecţie a mediului se pun cu acuitate, în special ca urmare a poluărilor

locale, produse în principal în sectoarele exploatărilor petroliere şi de minerit, în industriile de prelucrare
a minereurilor şi petrolului, termoenergetică, industria chimică, de prelucrare a lemnului şi celulozei,
metalurgie, siderurgie, industria electrotehnică şi a construcţiilor de maşini, industria cimentului,
transporturi, gospodăria comunală şi agricultură.

Protecţia mediului constituie o prioritate a dezvoltării economico-sociale și are ca scop obţinerea

unui mediu curat şi sănătos care să nu afecteze posibilităţile de dezvoltare a generaţiilor viitoare.Este
necesară asigurarea protecţiei mediului înconjurător şi conservarea resurselor naturale, în concordanţă
cu cerinţele unei dezvoltări economice şi sociale durabile, precum şi creşterea nivelului de educaţie şi
conştientizare a populaţiei privind realizarea acestor obiective.

Pentru o eficienţă a protecţiei mediului este necesar un complex de activităţi şi acţiuni judicios
corelate în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de mediu şi sănătate a populaţiei şi implică dezvoltarea unei
mentalităţi adecvate a comunităţii, evaluarea cu realism a problemelor de mediu, stabilirea priorităţilor
şi elaborarea strategiilor corespunzătoare de rezolvare a acestora şi, nu în ultimul rând, schimbarea
atitudinii şi comportamentului faţă de mediul înconjurător şi responsabilizarea civică, pentru
transmiterea către generaţiile viitoare a unui mediu curat şi sănătos cu respectarea celor trei dimensiuni
ale dezvoltării durabile –economică, ecologică şi socială.