„Mă trezesc cu un sentiment plăcut, ba chiar de două ori mai plăcut, pentru că n-am nici un

motiv. Pur și simplu simt că am o dimineață numai bună de lucru.

Trecând intersecția, simt că ceva minunat s-ar fi putut interpune între gândurile mele, dacă una
dintre femeile care trec pe lângă mine nu i-ar spune celeilalte că are convingerea că-n ultima vreme
banca o fură.
La cafenea, locul meu preferat e liber. În ultimele patru zile, doar o dată l-am găsit ocupat. Mă
așez aproape bucuros, așteptând o altă mică bucurie: de obicei, chelnerul, care mă cunoaște, îmi aduce
ceașca de cafea fără a i-o comanda eu.
Și chiar așa se întâmplă, iar sentimentul meu de dimineață pare intact”.

(Dimineți la Café Rostand, Ismail Kadare, editura Humanitas, colecția Raftul Denisei, 2021)