Ursu Liudmila

M1621
AFECŢIUNILE PLEURO-PULMONARE SUPURATIVE
(Abcesul pulmonar, Boala bronşiectatică, Gangrenul pulmonară, Pleureziile
purulente nespecifice)

1.CS. Factorul etiologic (mecanismul) principal in dezvoltarea abcesului şi gangrenei

pulmonare este:
A. Factorul bronhogen;
B. Traumatismele;
C. Boala bronşiectactică;
D. Emboliile septice;
E. Răspândirea infecţiei din focare purulente din vecinătate.

2.CS. Cauza principală in dezvoltarea gangrenei pulmonare este:

A. Reactivitatea imunologica scăzută;
B. Vârsta înaintată a pacientului;
C. Bolile concomitente;
D. Flora microbiană;
E. Reactivitatea imunologică scăzută şi flora microbiană.

3.CS. Care floră microbiană provoacă mai frecvent gangrena pulmonară:

A. Protozoare;
B. Fungii;
C. Flora microbiana aeroba gram-pozitivă;
D. Flora microbiana aeroba gram-negativă;
E. Flora microbiana anaeroba neclostridiană.

4.CS. Care este localizarea mai frecventă a abceselor pulmonare prin aspiraţie:
A. Segmentele bazale anterioare ale lobilor inferiori;
B. Segmentele laterale ale lobilor inferiori;
C. Segmentele apicale ale lobilor superiori;
D. Segmentele anterioare ale lobilor superiori;
E. Segmentele posterioare ale plămânilor (preponderent lobii superiori).

5.CM. Abcesele de origine bronhogenă în majoritatea cazurilor sunt:

A. Multiple;
B. Periferice;
C. Solitare;
D. Centrale;
E. Bilaterale.

6.CM. Abcesele pulmonare secundare unor embolii septice sunt:

A. Centrale;
B. Multiple;
C. Periferice;
D. Solitare;
 E. Bilaterale.

7.CS. Care semn clinic nu este caracteristic pentru prima fază a abcesului pulmonar
acut:
A. Tusea;
B. Febra;
C. Expectoraţie purulentă;
D. Dispnee;
E. Sindromul algic.

8.CM. Care din semnele mentionate mai jos se diminuează în faza a două a abcesului
pulmonar acut:
A. Hemoptizia;
B. Tusea;
C. Expectoraţia;
D. Dispneea;
E. Intoxicaţie septico-purulentă.

9.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza I a abcesului pulmonar este:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Devierea mediastinului contralateral;
D. Sindromul fizic cavitar;
E. Sindromul de revărsat pleural.

10.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza a doua a abcesului pulmonar acut
este:
A. Sindromul de hiperinflaţie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Devierea mediastinului contralateral;
D. Sindromul fizic cavitar;
E. Sindromul de revărsat pleural.

11.CS. Care metodă de diagnostic este mai informativa in faza I a abcesului pulmonar
acut:
A. Scanarea cu radionuclizi;
B. Bronhoscopia;
C. Tomografia asociată cu puncţia toracică;
D. Ultrasonografia;
E. Bronhografia.

12.CM. Cea mai informativă metodă de diagnostic în faza a II a abcesului pulmonar

acut este:
A. Angiopulmonografia;
B. Radiografia de ansamblu în doua proiecţii;
C. Scanarea cu radionuclizi;
D. Tomografia;
E. Ultrasonografia;

13.CS. Imaginea radiologica în gangrena pulmonara se caracterizează prin:

 A. Condensarea pulmonară;
B. Sindromul de hiperinflatie;
C. Formaţiune cavitară solitară;
D. Formaţiune lichidiană plină, bine delimitată;
E. Opacitatăţi pulmonare răspândite, cu focare de destrucţie (fagure de
albină).

14.CS. Cu care forma a empiemului închistat diagnosticul diferenţial a abcesului

pulmonar este mai dificil:
A. Empiem apical;
B. Empiem mediastinal;
C. Empiem interlobar cu fistula bronşică;
D. Empiem parietal;
E. Empiem supradiafragmal.

15.CS. Cu care dintre formaţiunile cavitare ale toracelui diagnosticul diferenţial al

abcesului pulmonar este mai dificil:
A. Cancerul pulmonar forma atipică;
B. Tuberculoza pulmonară forma exavată;
C. Chist supurat cu fistulă bronşică;
D. Boala bronşiectatică;
E. Abces mediastinal.

16.CS. Complicaţia cea mai frecventă a abcesului piogen pulmonar acut este:
A. Generalizarea procesului septico-purulent cu abcese la distanţă;
B. Piopneumotoraxul;
C. Hemoragia;
D. Mediastenita acută;
E. Afectarea plămânului sănătos.

17.CS. Cea mai gravă şi periculoasă complicaţie a abcesului pulmonar acut este:
A. Pleurezia sero-fibrinoasă;
B. Pleurezia purulentă;
C. Pleurezia purulentă cu fistula bronşică;
D. Hemoragie profuză;
E. Medistenita acută.

18.CS. Hemoragia profuză în patologiile pleuropulmonare survine mai frecvent în:

A. Boala bronşiectatică;
B. Abcesele pulmonare;
C. Tuberculoza pulmonară;
D. Cancerul pulmonar;
E. Gangrena pulmonară.

19.CS. Sursa hemoragiei profuze în gangrena şi abcesele acute pulmonare mai

frecvent este:
A. Eroziuni ale mucoasei bronhiilor;
B. Ramurile arterei pulmonare;
C. Arteriile intercostale;
D. Cârja şi aorta toracică;
 E. Arteriile bronşice.

20.CS. Metoda cea mai veritabilă de determinare a florei microbiene in abcesul si

gangrena pulmonară este examenarea:
A. Sputei expectorate;
B. Lichidului lavajului aspirat;
C. Conţinutului aspirat in timpul bronhoscopiei;
D. Frotiului nazo-faringian;
E. Materialului prelevat prin puncţia transtoracală.

21.CM. Tratament abceselor şi gangrenei pulmonare prevede:

A. Corecţia metabolismului hidro-salin;
B. Antibioticoterapia;
C. Dezintoxicaţia;
D. Sanarea locală a focarului purulent;
E. Imunocorecţia.

22.CS. Metoda de elecţie pentru sanarea abcesului pulmonar acut este:

A. Inhalaţii curative;
B. Drenajul postural;
C. Toracopleuropneumocinteza cu drenare;
D. Lavajul bronşic prin cateterism;
E. Bronhoscopia cu lavaj;

23.CS. Metoda de elecţie în sanarea abceselor voluminoase cu sechestre şi intoxicaţie

septică pronunţată este:
A. Toracopneumocinteza cu drenaj;
B. Bronhoscopia;
C. Lavajul bronsic prin cateterism;
D. Microtraheostomia;
E. Toracopneumotomia şi drenarea abcesului.

24.CS. Care din metodele de hemostază este inificientă în hemoragiile din abcesele
pulmonare:
A. Bronhoscopia cu obturarea bronhiei de drenaj;
B. Colabarea plămânului afectat;
C. Embolizarea arterelor bronşice;
D. Toracopneumotomia şi suturarea vaselor in cavitatea abcesului;
E. Rezecţia pulmonară.

25.CS. Metoda terapeutică de elecţie în gangrena pulmonară complicată cu hemoragii

repetate , masive, este:
A. Bronhoscopia cu lavaj;
B. Puncția pleurală repetată;
C. Pleurotomie minimă (închisă);
D. Toracopneumotomie cu tamponament;
E. Rezecţia pulmonară.

26.CS. Metoda de bază de tratament local în cazul rupturei abcesului piogen sau
gangrenos în cavitatea pleurală, este:
 A. Bronhoscopia cu lavaj;
B. Puncţia pleurală repetată;
C. Pleurotomie minimă (închisă);
D. Toracotomie largă, sanarea, drenarea cavitaţii pleurale şi abcesului;
E. Rezecţia pulmonară.

27.CS. În aprecierea rezultatelor tratamentului conservator al abcesului pulmonar

acut, care afirmaţie nu este corectă:
A. Însănătoşirea are loc în 80-85% cazuri;
B. Însănătoşirea definitivă (clinică şi morfopatologică) - în 25 -40% cazuri;
C. Însănătoşirea numai clinică se marchează în 35-50% cazuri;
D. Cronicizarea procesului are loc în 50% din cazuri;
E. Mortalitatea constituie 1-2%.

28.CM. Care din cauzele enumerate mai jos duc la cronicizarea abcesului pulmonar:
A. Tratamentul consevator întârzieat;
B. Terapia antibacteriană defectuoasă;
C. Localizarea apicală a abcesului;
D. Terapia de detoxifiere neadecvată;
E. Abcesul pulmonar voluminos cu sechestre, asanat defectuos.

29.CS. Complicaţia cea mai gravă a abcesului pulmonar cronic este:

A. Tuberculoza cavităţii reziduale;
B. Suprainfectarea cu fungi;
C. Amiloidoza viscerală;
D. Hemoptizia;
E. Pioscleroza cu bronşiectazii secundare.

30.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic în abcesul cronic este:

A. Angiopulmonografia;
B. Scanarea cu radionuclizi;
C. Radiografia de ansamblu;
D. Bronhoscopia;
E. Tomografia şi bronhografia.

31.CS. Care din formele evolutive ale abcesului pulmonar cronic nu va fi supusă
tratamentului chirurgical:
A. Cu hemoragii repetate;
B. Cavitate restantă asimptomatică;
C. Progresarea piosclerozei;
D. Acutizarea frecventă a procesului septico-purulent;
E. Malignizarea cavităţii restante.

32.CS. Metoda de elecţie în tratamentul abcesului pulmonar cronic este:

A. Tratamentul conservativ general;
B. Bronhoscopie cu lavaj;
C. Toracopneumotomia cu drenaj;
D. Antibioticoterapia;
E. Rezecţia pulmonară.
33.CM. Care din complicaţiile enumerate apar mai frecvent în perioada precoce la
bolnavii operaţi pentru supuraţii parenchimatoase pulmonare:
A. Bronhospasmul;
B. Plămânul de stres;
C. Atelectaziile;
D. Sindromul de încărcare bronşică;
E. Bronhopneumoniile.

34.CS. Cea mai periculoasa complicaţie pleurala în rezecţiile pulmonare este:

A. Pleureziile purulente;
B. Fistula bronşică;
C. Supuraţia plăgii;
D. Hemoragia;
E. Atelectaziile.

35.CS. Metoda primordială de profilaxie a empiemului pleural în rezecţiile pulmonare

efectuate pentru supuraţiile parenchimatoase este:
A. Corecţia homeostazei;
B. Antibioticoterapia;
C. Corecţia stării imunologice;
D. Reexpansionarea plămânului şi drenarea adecvată;
E. Inhalaţii curative.

36.CM. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la structura anatomică a

plămânilor, nu sunt corecte:
A. Plămânul stâng este alcătuit din doi lobi;
B. Plămânul drept este alcătuit din trei lobi;
C. Plămânul stâng este alcătuit din trei lobi;
D. Plămânul drept este alcătuit din doi lobi;
E. Plămânul drept are lob mediu.

37.CS. Segmentele lobilor plămânilor sunt următoarele, exceptând:

A. Lobul superior al plămânului drept are trei segmente /1,2,3/;
B. Lobul mediu are un segment /4/;
C. Lobul inferior pe dreapta - 5 segmente /6,7,8,9,10/;
D. Lobul superior pe stânga - 5 segmente /1,2,3,4,5/;
E. Lobul inferior pe stânga - 4 segmente /6,8,9,10/;

38.CM. Locul de plecare al arteriilor bronşice este:

A. Artera pulmonară;
B. Arteriile intercostale;
C. Artera axilară;
D. Artera subclavia;
E. Aorta.

39.CS. Mucoasa bronşiilor este tapetată cu:

A. Epiteliu alveolar;
B. Epiteliu ciliat;
C. Mezoteliu;
D. Endoteliu;
 E. Epiteliu pavimentos.

40.CS. Peretele bronşiilor are următoarele straturi, exceptând:

A. Stratul mucos şi membrana proprie;
B. Stratul muscular;
C. Stratul submucos;
D. Stratul adipos-celular;
E. Stratul fibros-cartilaginos şi adventitia.

41.CS. Care din indicii volumului respirator nu este corect:

A. Volumul inspirator de rezervă 1500-2000 ml;
B. Volumul expirator de rezervă - 500 ml;
C. Volumul rezidual - 1000-1300 ml;
D. Volumul respirator - 400-500 ml;
E. Volumul respirator pe minută - 5000-10000 ml.

42.CS. Care din indicii ai capacităţii de volum pulmonar nu este corect:

A. Capacitatea vitală - 3000-4000 ml;
B. Capacitatea totală - 4000-5300 ml;
C. Capacitatea inspiratorie - 2400-3200 ml;
D. Capacitatea reziduală funcţională - 1500 ml;
E. Capacitatea respiratorie maximă - 128000 ml.

43.CS. Care din indicii presiunii gazelor sângelui nu este corect:

A. Presiunea O2 în sângele arterial - 60 mm/Hg;
B. Presiunea O2 în sângele venos - 38 mm/Hg;
C. Presiunea O2 în sângele arterial - 98 mm/Hg;
D. Presiunea CO2 în sângele arterial – 37,8 mm/Hg;
E. Presiunea CO2 în sângele venos - 42,5 mm/Hg.

44.CS. Metodele de examinare ale funcţiei respiratorii sunt următoarele, exceptând:

A. Spirometria;
B. Scanarea cu radionuclizi;
C. Spirografia;
D. Spiroergometria;
E. Pneumotahografia.

45.CS. Factorii cei mai importanţi în etiologia bolii bronşiectatice sunt:

A. Boala bronsiectatică preponderent este congenitală;
B. Factorii ereditari;
C. Factorul mecanic;
D. Factorul infecţios;
E. Factorii mecanic şi infecţios.

46.CS. Boala bronşiectatică se dezvoltă pe fondal de:

A. Pioscleroză;
B. Pneumoniei cronice;
C. Parenchimului neschimbat;
D. Emfizemului pulmonar;
E. Empiemului pleural cronic.
47.CS. Forma anatomo-patologică a bronşiectazielor mai frecvent întâlnite este:
A. Dilataţii moniliforme sau varicoase;
B. Dilataţii cilindrice;
C. Dilataţii saciforme sau pseudochistoase;
D. Dilataţii ampulare;
E. Dilataţii mixte.

48.CS. Care strat al peretelui bronşic este înlocuit cu ţesut conjunctiv în

bronşiectaziile avansate (stadiul III):
A. Stratul mucos;
B. Stratul submucos;
C. Muşchii netezi;
D. Cartilajul;
E. Toate straturile.

49.CS. Care este simptomul funcţional dominant al bolii bronşiectatice:

A. Sindromul algic;
B. Sindromul hemoptoic;
C. Sindromul de intoxicaţie septico-purulentă;
D. Sindromul bronşic;
E. Febra.

50.CS. Boala bronşiectatică afectează preponderent:

A. Lobul superior al plămânului drept;
B. Lobul mediu al plămânului drept;
C. Lobul superior al plămânului stâng;
D. Lobul superior şi mediu al plămânului drept;
E. Lobii inferiori.

51.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru boala bronşiectatică este:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Sindromul fizic cavitar;
D. Sindromul de revărsat pleural;
E. Sindromul bronşic.

52.CS. Cea mai frecventă complicaţie locală a bolii bronşiectatice este:

A. Pneumopatia acută;
B. Bronşitele acute şi subacute;
C. Hemoptiziile;
D. Pleureziile purulente;
E. Pioscleroza.

53.CS. Complicaţia cea mai gravă de ordin general în perioada tardivă a bolii
bronşiectatice este:
A. Abcesul cerebral;
B. Abcesul hepatic;
C. Generalizarea procesului septico-purulent;
D. Abcesul subfrenic;
 E. Amiloidoza viscerală.

54.CM. Diagnosticul diferenţial al bolii bronşiectatice prezintă dificultăți cu

următoarele maladii:
A. Bronşitele supurate fără dilataţii bronşice;
B. Supuraţii bronhopulmonare cronice cu bronșectazii secundare;
C. Tuberculoza pulmonară;
D. Bronhocelele;
E. Formele chistice sau pseudochistice ale bolilor congenitale pulmonare.

55.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic a bolii bronşectatice este:

A. Angiopulmonografia;
B. Radiografia de ansamblu;
C. Tomografia;
D. Bronhografia;
E. Bronhoscopia.

56.CS. Care din următoarele investigaţii paraclinice asigură o informaţie optimă

vizavi de rezervele funcţionale ale plămânilor:
A. Scanarea cu radionuclizi;
B. Determinarea presiunei O2 şi CO2 în sânge;
C. Teste de ventilare pulmonară;
D. Testele ventilatorii pe plămâni separaţi;
E. Angiopulmonografia.

57.CS. Metoda optimă de pregătire a bolnavilor pentru bronhografie cu boala

bronşiectatică este:
A. Administrarea parenterală a antibioticelor;
B. Administrarea de expectorante;
C. Corecţia homeostazei;
D. Terapia de dezintoxicare;
E. Asanarea arborelui bronşic.

58.CS. Metoda cea mai eficace de asanare a arborelui bronşic este:

A. Inhalaţii aerozolice;
B. Drenajul postural;
C. Lavajul bronşic prin cateterism;
D. Administrarea de expectoranţi;
E. Bronhoscopia + lavaj bronşic cu antibiotice, anticepsice şi aspirare.

59.CS. Tratamentul strict conservator a bolii bronşiectatice este indicat în

următoarele cazuri, exceptând:
A. La bolnavii cu boli concomitente decompensate;
B. În stadiile iniţiale a maladiei, mai cu seama la copii;
C. În cazurile de afectare a unui plămân şi a unui lob sau mai mulţi din partea
opusă;
D. Afectarea limitată a ambilor plămâni;
E. Degerescenţa amiloida gravă a organelor interne.
60.CS. Tratamentul conservator al bolii bronşiectatice include obligatoriu următoarele
măsuri, exceptând:
A. Corecţia homeostazei;
B. Terapia de detoxicare;
C. Sanarea bronşiilor şi a căilor aeriene superioare;
D. Combaterea secreţiei gastrice;
E. Tratamentul balneo-climatic.

61.CS. Tratamentul chirurgical al bolii bronşectatice în dependenţă de procesul local

este rar indicat în următorul caz:
A. Bronşiectazii supurate unilaterale;
B. Plămân bronşiectatic complet distrus;
C. Bronşiectazii localizate bilateral bine delimitate;
D. Bronşiectazii difuze din copilărie, mai cu seamă bilaterale, fără complicaţie;
E. Bronşiectazii secundare, mai cu seama, hemoptoice.

62.CS. Operaţiile radicale în boala bronşiectatică sunt următoarele, exceptând:

A. Rezecţia segmentară;
B. Lobectomia, bilobectomia;
C. Rezecţia cuneiformă;
D. Decorticarea pleuro-pulmonară;
E. Pulmonectomia.

63.CS. Complicaţiile postoperatorii imediate în boala bronşiectatică sunt următoarele,

exceptând:
A. Trezirea postanestetică tardivă a bolnavului;
B. Hemoragia gravă;
C. Șocul de durere;
D. Bronhospasmul;
E. Insuficienţa suturilor bronhiei.

64.CS. Complicaţiile pleurale postoperatorii precoce, în rezecţiile pulmonare pentru

boala bronşiectatică, sunt următoarele, cu excepţia:
A. Empiemul pleural;
B. Hematoraxul ;
C. Pneumotoraxul;
D. Atelectaziile;
E. Chilotoraxul.

65.CS. Complicaţiile postoperatorii precoce parinchimatoase şi bronşice, în rezecţiile

pulmonare pentru boala bronşiectatică, sunt următoarele, cu excepţia:
A. Atelectaziile;
B. Pneumoniile;
C. Încărcării bronşice;
D. Edemul pulmonar;
E. Emfizemul cervico-toracic.

66.CS. Care din complicaţiile postoperatorii imediate, în rezecţiile pulmonare pentru

boala bronşiectatica, necesită reintervenţie chirurgicala de urgenţă majoră:
A. Atelectazia;
 B. Șocul de durere;
C. Hemoragia intrapleurală;
D. Pneumatoraxul;
E. Inundaţia traheo-bronşică.

67.CS. Seroasa pleurei este tapetată cu:

A. Epiteliu cilindric ciliat;
B. Epiteliu alveolar;
C. Endoteliu;
D. Mezoteliu;
E. Epiteliu pavimentos.

68.CS. In pleură este bine dezvoltată reţeaua:

A. Reţeaua vasculară arterială;
B. Reţeaua vasculară venoasă;
C. Reţeaua vasculară limfatică;
D. Reţeaua vasculară arterială şi venoasă;
E. Șunturile arterio-venoase.

69.CS. Care este cauza cea mai frecventă a dezvoltării pleureziilor purulente
nespecifice:
A. Afecţiunile inflamator-supurative ale bronşiilor şi parenchimului pulmonar;
B. Afecţiunile septice din vecinătate;
C. Afecţiunile septice la distanţă;
D. Traumatismul toracic;
E. Operaţiile toracice.

70.CS. Care floră microbiană este mai frecventă în empiemul pleural nespecific:
A. Flora microbiană aerobă;
B. Flora microbiană anaerobă neclostridiană;
C. Fungii;
D. Flora microbiană anaerobă clostridiană;
E. Flora microbiană aerobă si flora microbiană anaerobă neclostridiană.

71.CS. Simptoamele funcţionale principale în pleureziile acute nespecifice sunt

următoarele, exceptând:
A. Durerea toracică;
B. Tusea;
C. Dispneea;
D. Bradipneea inspiratorie,
E. Polipneea.

72.CS. În pleureziile de difuziune (perioada iniţială) durerea are următorul caracter:

A. Junghi toracic;
B. Durere toracică difuză;
C. Durere în punct fix;
D. Durere intercostală;
E. Dureri în spaţiul interscapulo-vertebral.

73.CS. În pleureziile colectate durerea poartă următorul caracter:

 A. Junghiul toracic;
B. Durerea toracică difuză;
C. Durere în punct fix;
D. Durere intercostală;
E. Dureri în spaţiul interscapulo-vertebral.

74.CS. Care este sindromul fizic caracteristic pentru pleureziile purulente:

A. Sindromul de hiperinflatie pulmonară;
B. Sindromul de condensare pulmonară;
C. Sindromul fizic cavitar;
D. Sindromul de revărsat pleural;
E. Sindromul fizic mixt.

75.CS. Care din semnele sindromului fizic de revărsat pleural dispar în pleureziile
colectate:
A. Vibraţia vocală abolită;
B. Matitatea;
C. Murmurul vezicular abolit;
D. Hipersonoritatea apicală;
E. Suflul și frecaturile pleurale.

76.CS. În cazul pleureziilor închistate, care afirmaţie nu este corectă?

A. Pleurezii apicale;
B. Pleurezii costo-parietale;
C. Pleurezii intersegmentare;
D. Pleurezii mediastinale;
E. Pleurezii interlobare.

77.CS. Care metoda de diagnostic este cea mai informativă în pleureziile purulente
acute:
A. Ultrasonografia;
B. Scanarea plămânilor cu radionuclizi;
C. Radiografia de ansamblu în diferite poziţii;
D. Angiopulmonografia;
E. Bronhoscopia.

78.CM. In care forma de pleurezie închistata diagnosticul este dificil:

A. În pleureziile apicale;
B. În pleureziile mediastinale;
C. În pleureziile diafragmatice;
D. În pleureziile interlobare;
E. În pleureziile parietale.

79.CS. Care este metoda optimă de diagnostic în pleureziile închistate:

A. Ultrasonografia;
B. Examenul radiologic (radioscopia, radiografia, tomografia/ cu puncţia
colecţiei şi examenul citologic a ichidului recoltat);
C. Scanarea plămânului;
D. Angiopulmonografia;
E. Bronhoscopia.
80.CS. Pentru examenul revărsatului pleural în pleureziile purulente bacteriale este
caracteristic:
A. Predominanta limfocitelor;
B. Numărul de leucocite in câmpul de vedere nu mai puţine de 50;
C. Numărul de leucocite intre 50-70 în câmpul de vedere;
D. Numărul de leucocite în câmpul de vedere 100 şi mai mult, dintre care 80%
neutrofile;
E. Prevalarea eritrocitelor schimbate.

81.CS. Tratamentul conservator al empiemului acut bacterian, include următoarele

masuri, exceptând:
A. Terapia de dezintoxicare;
B. Terapia antimicrobiană;
C. Evacuarea revărsatului pleural;
D. Asanarea sursei septico-purulente primare;
E. Ameliorarea reactivităţii organismului prin imunizarea activă.

82.CS. Metoda primordiala în tratamentul local al pleureziilor purulente acute este:

A. Administrarea intrapleurală a antibioticelor;
B. Evacuarea revărsatului pleural şi reexpansionarea plămânului;
C. Toracoscopia cu aspiraţia revărsatului pleural;
D. Bronhoscopia cu lavaj şi aspiraţie bronşică;
E. Cateterizarea v.subclavia cu administrarea parenterală a antibioticelor.

83.CS. Metodele tradiţionale de evacuare a revărsatului pleural sunt următoarele,

exceptând:
A. Puncţia repetată;
B. Pleurotomia minimă cu drenaj;
C. Pleurotomia largă fără rezecţia coastelor cu drenaj;
D. Pleurotomia largă cu rezecţia coastelor şi drenaj;
E. Toracoscopia repetată cu aspiraţie revărsatului pleural.

84.CM. Metoda de evacuare a revărsatului pleural depinde de următoarele situaţii:

A. Cauza pleureziei;
B. Vârsta bolnavului;
C. Reactivitatea organismului;
D. Caracterul revărsatului şi factorul etiologic al pleureziei;
E. Flora microbiană.

85.CM. Care din cauze enumerate mai jos pot favoriza cronicizarea empiemului acut:
A. Tratamentul întârzieat;
B. Drenarea insuficientă a cavitaţii pleurale;
C. Flora microbiană agresivă şi rezistentă la antibioticoterapie;
D. Reactivitatea imunologică scăzută;
E. Boli concomitente decompensate.

86.CS. Care este principiul de baza în tratamentul empiemului cronic:

A. Dezinfectarea cavitaţii restante;
B. Terapia cu antibiotice;
 C. Tratamentul de dezintoxicare;
D. Corecţia homeostazei;
E. Lichidarea cavitaţii restante.

87.CS. Procedeele chirurgicale contemporane in tratamentul empiemului cronic sunt

următoarele, exceptând:
A. Toracoplastia extrapleurală;
B. Toracoplastia intrapleurală;
C. Decorticarea pleuro-pulmonară;
D. Decorticarea pleuro-pulmonară asociată cu rezecţia pulmonară parţială;
E. Plombajul extrapleural cu materiale plastice.

88.CS. Care metodă de plombaj intrapleural este utilizată în cazuri sporadice ale
empiemului cronic pleural fără fistule bronşice:
A. Plombajul cu parafină;
B. Plombajul cu grăsimi;
C. Plombajul cu bureţi din material plastic;
D. Plombajul cu muşchi;
E. Plombajul cu bile de acrilat.

Supuraţii bronhopulmonare
Caz clinic 1
1. In sectia de chirurgie se interneaza un pacient de 45 de ani cu acuze la
tuse cu expectoraţii seropurulente, febra de 38 C seara, dispnee,
preponderentă la efort fizic, inapetenţa. Se considera bolnav de
aproximativ 2-3 ani când a observat aparitia semnelor manţionate
maisus. Starea de regula se acutizează in perioada rece a anului. La
examen radiologic şi tomografia computerizată pulmonară la nivelul
lobului inferior pe dreapta se presupun dilatatii bronşice, sindrom de
condensat pulmonar adiacent. Bronhografia a permis de a stabile dilataţii
ale arborelui bronsin de tip ampular la nivelul lobului inferior dreapta.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Boala bronsiectatica

2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele

prezentate in cazul examenat.
Pacient de 45 de ani cu acuze la tuse cu expectoraţii seropurulente, febra
de 38 C seara, dispnee, preponderentă la efort fizic, inapetenţa
La examen radiologic şi tomografia computerizată pulmonară la nivelul
lobului inferior pe dreapta se presupun dilatatii bronşice
Bronhografia a permis de a stabile dilataţii ale arborelui bronsin de tip
ampular la nivelul lobului inferior dreapta.
3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.
 Bronsita cronica ,
 Infectie banala a sinstemului respirator
 Bronhopneumopatie cronica obstructiva
 Fibroza chistica
 Tuberculoza pulmonara
 Aspergiloza bronhopulmonara alergica
 Abces si gangrena pulomonara cind se afla linga bronhie
 Empiem pleural cronic , evacuat printro fistula pleuro -bronsica

4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in

cazul analizat.
Bronhografia a permis de a stabile dilataţii ale arborelui bronsin de tip
ampular la nivelul lobului inferior dreapta.
la tuse cu expectoraţii seropurulente, febra de 38 C seara, dispnee,
preponderentă la efort fizic, inapetenţa. Starea de regula se acutizează in
perioada rece a anului.

5. Ce program de investigare veţi realiza la stabilirea

diagnosticului.
 Hemograma: este posibila o leucocitoza cu devierea formulei spre
stanga, VSH marita, policitemie in stadii avansate.
 Examenul sputei (Frotiu Gram, Ziehl-Neelsen sau Giemsa).
Investigatie la flora nespecifica (metoda culturala) cu antibiograma.
Examenul sputei evidentiaza caracterul ei (sero-muco-purulent, muco-
purulent sau purulent) si germenii cauzali (examen bacteriologic).
 Radiografie: desen pulmonar accentuat, deformat, pereti bronsici
ingrosati, umbre chistice cu nivel de lichid. Bronsiectaziile pot fi
confirmate doar prin bronhografie sau tomografie computerizate.
 Tomografie computerizata
 Bronhoscopia (edem al mucoasei, hipersecretie).
 Examen histologic la necesitate.
 Spirografia: pentru aprecierea ventilatiei pulmonare (in caz de
bronsita cronica secundara cu obstructie bronsica VEMS < 75 % si
indicele Tiffneau < 65 %).
 Gazele sanguine si balanta acido-bazica: in stadiile avansate
hipoxemie, hipercapnie, acidoza respiratorie.
 ECG: hipertrofie a ventriculului drept in caz de complicare cu cord
pulmonar cronic.
6. Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat
poate fi stabilit diagnosticul defenitiv.
Bronhografie , si CT.

7. Ce complicaţii severe pot surveni.

 Infectii pulmonare recurente
 Hipertensiune pulmonara
 Cord pulmonar cronic
 Amiloidoza pulmonara
 Abces cerebral
 Sepsis cu abcese la distanta
 Hemoptizie masiva
 Atelectazie pulmonara
 Abces pulmonar
 Casexie

8. In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre

tratamentul chirurgical
 Regimul igieno-dietetic: repaus la pat (in episoadele acute febrile),
reducerea excesului de lichide si a sarii (in bronhoreea abundenta) sau
suplimentarea lichidelor (in expectoratia vascoasa).
 Antibiotice con fom examenul sputei a agentului
patogen conform antibiogramei sau cu spectrul larg de actiune:
o Fluorchinolone:
Ciprofloxacina 400 mg x 2 ori/zi i.v. sau 500 mg x 2 ori/zi per os
(sau Pefloxacina) sau
Amoxicilina/Acid clavulanic 1,2 g x 3 ori/zi i/v sau 625 mg x 3
ori/zi per os sau
o Lincosamide:
 Clindamicina 1,2-2,7 g/zi i/m x 3 ori/zi sau
o Aminoglicozide:
 Gentamicina sau
 Tobramicina sau
 Amikacina
o Cefalosporine de generatia III:

 Cefotaxim
 Ceftriaxon
 Ceftazidim
 Evacuarea secretiilor: mucolitice, expectorante, bronhodilatatoare,
drenaj postural, bronhoaspiratia cu bronhoscop, chineziterapie etc.
 Tratamentul general: vitaminoterapie si tonice generale.
 Tratamentul chirurgical (rezectia segmentelor patologice) este
indicat in bronsiectaziile localizate (un lob sau cel mult doi) ce nu
raspund la terapia medicala, in complicatii (hemoptizii repetate,
pneumonii recidivante, in forme cu obstructii ireversibile.
Contraindicatiile tratamentului chirurgical sunt: formele difuze
bilaterale, formele asociate cu boli grave generale, varstnicii peste 70
ani.

9.Prescrieţi receta – Ciprinoli, din foaea de prescripţii.

Comprimate 250mg de 2 ori pe zi

Rp.:Ciprinoli 0,25
D.T,d N 30 in tab
S. Intern, cite o pastila de 2 ori pe zi

10. Ce prognostic va fi in cazul analizat.

Este variabil, pn raport cu forma clinica, etapa evolutiva si existenta
complicatiilor.

Caz clinic 2
Pacientul de 55 de ani se adresează la medicul de familie cu acuze la tuse, febră
seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee. Se consideră bolnav de
aproximativ 3-4 săptămâni când au apărut febra de seară, tusele uscate. Din
anamneya sa constatat că pacientul este fumător, frecvent folosete băuturi
alcoolice, se alementează prost. La internare se recurge la radiografia toracică ce
a permis de a suspecta o pneumonie pe dreapta lob inferior, nu se exludea o
formaţiune lichidiană in centrul acestei opacităţi. Tomografia computerizatţ
permite de a stabili clar la nivelul menţionat o formaţiune lichidiana. Testele de
laborator sunt caracteristicee pentru un proces inflamator avansat cu leicocitoză,
devierea formulei leicocitare spre stinga, este mărit VSH-ul.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Abces pulmonar

2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele

prezentate in cazul examenat.
La tuse, febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee
Se consideră bolnav de aproximativ 3-4 săptămâni când au apărut febra
de seară, tusele uscate. Din anamneya sa constatat că pacientul este
fumător,
Tomografia computerizatţ permite de a stabili clar la nivelul menţionat
o formaţiune lichidiana. Testele de laborator sunt caracteristicee
pentru un proces inflamator avansat cu leicocitoză, devierea formulei
leicocitare spre stinga, este mărit VSH-ul.

3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.

 Carncer bornhopulmonar supurat ,
 bromsiectazii abcedante ,
 chist pulmonar supurat
 Tbc pulmonara,
 Stenoze bronsice,
 Tumori

În faza de constituire -(pneumonie, infiltrat eozinofilic, tumori
pulmonare).

- În faza de supurație deschisă - neoplasmul bronhopulmonar

excavat ,tuberculoză pulmonară cavitară excavată, chist hidatic
suprainfectat, infarct pulmonar, bule de emfizem suprainfectate,
bronșiectazii, hidropneumotorax, empiem inchistat, hematom
pulmonar, sechestrație pulmonară, caverne micotice suprainfectate,
hernie diafragmatică, etc.

- În faza de supurație cronică- caverna și fibroza tuberculoasa,

nodulul silicotic excavat, granulomatoza Wegener.

4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in

cazul analizat.
La tuse, febră seara pînă la 390C, slăbiciuni , vârtijuri, dispnee
Tomografia computerizat permite de a stabili clar la nivelul
menţionat o formaţiune lichidiana. Testele de laborator sunt
caracteristicee pentru un proces inflamator avansat cu leicocitoză,
devierea formulei leicocitare spre stinga, este mărit VSH-ul.

5. Ce program de investigare veţi realiza pentru stabilirea

diagnosticului.
  Analiza singelui ,
 urinei ,
 radiografie in 2 incidente ,
 bronhoscopie,
 examenul sputei ,
 drenaj ,
 tratament medicamentos
Examenul/radiologic
-În faza de constituire- radiografia toracică poate evidenția una
sau mai multe opacități omogene, cu contur estompat și localizare
predominant în segmentele posterioare.
-În faza de supurație, după comunicarea cu arborele bronțic și
după vomică, apare o imagine cavitară cu nivel hidro-aeric
intrapulmonară, cu axul mare vertical. Abcesele pulmonare sunt
localizate mai frecvent în segmentul posterior al lobului superior
drept sau în segmentul apical al lobului inferior al ambilor plămâni.
Radiografia toracică în două incidențe (postero-anterior și lateral)
ajută la localizarea mai exactă a abcesului pulmonar.
* De asemenea radiografia poate evidenția revărsat pleural sau
hidropneumotorax (fistulă bronho-pulmonară)

Examenul sputei în abcesul pulmonar – floră bacteriană

polimorfă. Contribuie la diagnosticul diferenţial în caz de detectare
a micobacteriilor, a fungilor patogeni şi paraziţilor, a celulelor
neoplazice;
în gangrena pulmonară sputa extrem de fetidă are o culoare
negricioasă şi conţine fragmente de ţesut pulmonar sfacelat.

Hemoculturile sunt de folos la pacienţii cu infecţii din S.aureus sau

bacili Gram negativi.

Lichidul pleural este un material valoros pentru cultura germenilor

atât aerobi, cât şi anaerobi la oricare din pacienţii cu empiem. Se
recomandă recoltarea înainte de a începe tratamentul.
Examenul/hematologic
-anemie leucocitoză cu neutrofilie şi deviere spre stânga a formulei
leucocitare VSH este foarte accelerată

Fibrobronhoscopia
excluderea corpului străin sau a obstrucţiei endobronşice; mai rar - pentru
facilitarea drenajului bronşic; deoarece pînă la o treime din bolnavii peste
45 ani cu abces pulmonar au un carcinom asociat, bronhoscopia se va
indica la toţi pacienţii cu risc înalt, chiar dacă ei răspund bine la
tratament.

Tomografia simpla si cea computerizata-ofera date precise despre

foma,sediul,numarul de abcese.

6Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat

poate fi stabilit diagnosticul defenitiv.
Computer tomografie

7.In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre

tratamentul chirurgical.
Distrugerea florei bacteriene patogene prin administrarea
antibioticelor;
drenarea adecvată a focarului pulmonar şi a empiemului asociat.
Pentru abcesele produse de agenţii anaerobi sunt acceptate trei
scheme de tratament antibacterial:
cu penicilină
-cu clindamicină
-cu penicilină + metronidazol
Tratament cu penicilină

Penicilină G 2-3 mln UI intavenos la fiecare 4 ore sau în două infuzii I.V. (a câte
30-60 min. pe zi) – total 10-20 mln UI în 24 ore până la ameliorarea stării
(dispariţia febrei şi a nivelului hidroaeric pe radiogramă, de obicei 4-6
săptămâni); apoi

Penicilină V 1000 mg per os de 4 ori/zi sau

Amoxicilină 750-1000 mg per os de 3-4 ori/zi - până la dispariţia totală a
semnelor radiologice, de obicei 2- 4 luni ori chiar mai mult.
2. Tratament cu clindamicină

Clindamicină 600 mg I.V. la fiecare 6-8 ore până la ameliorarea stării

clinice,
urmată de 300 mg per os de 4 ori/zi.

3.Tratament cu penicilină + metronidazol

 Penicilină G 2-3 mln UI intavenos la fiecare 4 ore sau în două infuzii I.V. (a
câte 30-60 min. pe zi) – total 10-20 mln UI în 24 ore în combinaţie cu
Metronidazol 2 g/zi per os în două sau patru prize, sau intravenos.
Măsurile generale presupun repaus la pat în condiții de spitalizare, dietă
normocalorică (hipercalorică la pacienții subnutriți), reechilibrare
hidroelectrolitică și reabilitare respiratorie cu drenaj postural. Procedurile
de drenaj includ percuția și poziționarea pentru a crește drenajul la nivelul
căilor respiratorii. Tratamentul simptomelor se face cu antipiretice,
antalgice, expectorante
Tratamentul chirurgical trebuie luat în considerare în cazul abceselor
pulmonare mai mari de 6 cm în diametru în cazul în care nu răspund la
tratament antibiotic sau dacă simptomele persistă mai mult de 12
săptămâni cu terapia adecvată, precum și dacă se suspicionează o etiologie
neinfecțioasă. Opțiunile pentru intervenție chirurgicală sunt: drenarea
colecției prin intermediul unui tub toracic sau rezecția chirurgicală a
abcesului pulmonar.

8.Ce metode chirurgicale pot fi utile in tratamentul acestei

maladii.
Drenajul focarelor supurative
Se practiceca drenajul postural pentru a preveni retentia puroiului in
focarele supurative. In cazul in care drenajul postural nu este efectiv
atunci recurgem la bronho-aspiratia. Aceasta trebuie efectuata doar in
cazurile cu evolutie nefavorabila sub tratament cu antibiotic , deoarece
exista riscul contaminarii parenchimului pulmonar sanatos cu secretii
purulente.
Tratamentul chirurgical se practica in abcesele pulmonare cronicizate
dupa 3-6 luni de tratament ineficace. De obicei se practica rezectii lobare
(lobectomii), mai rsegmentare sau pulmonare ( pneumonectomii).
9. Prescrieţi receta – Ciprinoli, din foaea de prescripţii.
Rp.:Comprimate 250mg
D.t.d N 20
S.Intern.Cite 1 comprimat de 2 ori pe zi

10.Ce prognostic va fi in cazul analizat.

In conditiile unui tratament corect, 80% din pacientii cu abces
pulmonar se vindeca fara sechele . Daca dupa 8-12 saptamini
vindecarea nu s-a produs se considera ca abcesul a intrat in
faza de cronicizare cind proliferarile conjunctive scleroase
limiteaza procesul transformindu-l in piosleroza.