Sunteți pe pagina 1din 47
Mihai Drăgănescu INFORMAŢIA MATERIEI , EDITURA ACADEMIEI llIuCUl"eşt.i, 1998 ROMANE

Mihai Drăgănescu

INFORMAŢIA

MATERIEI

,

EDITURA

ACADEMIEI

llIuCUl"eşt.i, 1998

ROMANE

INFORMATION IN MATTER ItIH<DOPMAU;I1H MATE PIUI PREFATĂ , Tret1'm O perioadei de t1:'mp în care

INFORMATION IN MATTER

ItIH<DOPMAU;I1H MATE PIUI

INFORMATION IN MATTER ItIH<DOPMAU;I1H MATE PIUI PREFATĂ , Tret1'm O perioadei de t1:'mp în care semnele

PREFATĂ

,

Tret1'm O perioadei de t1:'mp în care semnele de întrebare privind natura vielii şi a lumii, pztseîn decursul istoriei de filosofie şi apoi de ştiinţă, au ajuns aproape la apogeul lO'Y. Ceva trebttie .se intîmple în gîndire

şi în ştii1zţă.

In filosofia româneasdi asemenea semne de întrebare, cu aettitatea

lor

specifici;,

au

apărut 'încă îi~ secolul trecut,

la Vasile Conta şi mai

ales

la

Mihai

Eminesw.

.

ISBN 973-27-0159-5

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

R 79717, Bl1cure~ti, Calea Victoriei nr.

12~

A'lt încercat dea 7ăspuJisuri Constantin Rlid't~lescurJYlotru şi

Ştefan Lupaşc'tt recurgînd la un fttndament energetic aC lumii, Lucian Blaga Ş1: Constantin Noica pin găsirea unei raţiuni î1't substratul poetic al firii, Camil Petreseu printr-u.n anumit foraj fenomenologic către adînci- mea tuturor lucrurilor. Frtttmtseţea filosoJiei româneşti este completată demu./te alte 'nume care s-au ihtstrat prin modul în care rapiunea lor a înteles lumea.

idei 1~oi care pot

, j\1odelu.l filosojic ortofizic a adl'{s, credem, cîteva

fi

prezenţa informaţiei începîn,d din aceastâ materie P1'oftuulă, dar nu sub forma unei informaţii structurale, ci sttb 'U'lta specifică de tipul sensului mental, fenmnenologic/i; devenirea tendenţială a materiei din materie

profundă î1~ materie su.bstanţă, o parte din aceastrl s~bbstan!âfiind intro- deschisc'i - şi prin aceasta devenind vie - în componenta il1Jormaj1"onal-

sensică (sensibilă fenomenologic) a materiei proftmde; constitltirea, prin procese de generare din m·ateria proftbnd(l şi de întoarcere în această materie, d'ltpă ce s-a parcurs întregul ciclu al lf,nJ,ti 'Univers, eventttal cu

C'ltprinzînd diverse

straturi ale realitătii.

aSfJel rezu,mate: existenla u!Jlei materii s'ltrsă, primordială, prof'ttndă;

conştiinfli, a ttn'Ui inel al lumii materiale

(I.L.M.)

. lV1 ateria este ~ 'Jwliltne fZMzda"i'nentalli şi în acelaşi timp o realitate fizică. 111ateria are o natttrr'i în intimitatea ei de care cUlloaşteJ'ea s-a aproPiat prin aprofmldarea mlOr straturi din ce în ce mai adînci. Dar nu c'ttnoastem ·în cele din ·zmnr'i care este natura materiei! Dadli 1nateria este primul principiu atunci nu mai trebuie sii u'iutăm nimic dincolo de ea. Dacă materia primordială ar fi total simplă" atunci poate nici mt am p'lttea cunoaşte 'natura ei, decît, intr-unfel; numa' 'ndirect prin varietatea manifestărilor ei. Dacă materia profunda nu este chiar atît de simplă şi îi cliutăm elementele care îi compun relativa complexitate am pItiea ne apropiem mai lişor de natura materiei. lnesmtrile din acest vohtm se continuă dezvoltarea ideii'că materia

nu poate fi înţeleasă fără informaţie. Cu alte cuvi1de, informaţia face

parte di'il natura materiei. Desigur, şi energia face partediw natura

materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~ M terialismul nu
materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~ M terialismul nu
materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~ M terialismul nu
materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~ M terialismul nu
materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~ M terialismul nu

materiei, dar acest lucru era recu.nosCt~t d~ ,:!,ulţi fizicieni ~i mulţi fi~o~ofi~

M terialismul nu este o fllosofle fara probleme, dar multe dl~lCu! ~ fi depăsite prin conceptul de materie profundă. EseuY't ~d2n

t~t'

pdr~Jeo I, II şi iv ale volumul1ti de faţă continuă dez~ate!'ea ~nceputa de

autor în volume anterioare, deoarece apar mereu ungh211-Ţ2 1IQ1, de veder~, . reflexii noi, unele datorate autorului, altele altor a~tor! c,are se a.,prop2e

• . Ee'ul lor de ideile din ortoifizică, 1'eflexii care trebl,t2e sa Fe lHale 211, con,

sideratie si comentate, sugerînd l,meon g21tUn .1?ro~s .ee.

.

1

filosofic

tn l' ~

d

P t

.,

tdul filosofic se plasează adesea între ştw1,ţa Ş'/. necu,n?scut. Gmdul

se plaseaz/i adesea între ştiiJ~ţăş~:1!0~zie; f!J~ţ ace:a ş l, 11!c1:u poate

ri privit stiintific sau, poetic, aceste atztud2/'H SMzt In fl,rea o,!lt~lu,t.şI, proba-

iil mate;ia î;2 sîmburele ei p1'ofu,nd este într-un fel poehca dz,n moment

ce

ortojizice sau pe teme spirituale derivate, cum a~ost ca~ulvohtmulu2 "Sp2n- tu,Cllitate, informaţie, materie" (1988):.a f?st mcuraJatoare p.ent~'u autor. Si acest volutn, ca şi cel menţionat mal, 'mamt.e, este. o ~pu1tte l1/tJ ~ "Inehtl

este

sensibila fenomenologic.

. Receptarea de către cititori a wwr eseu,n onentate pe teme 0,~).tolog.2c.e

.

.

iumii materiale"

si tJ,n vi#or volum "Principiile structltral-fenon,z,enologtce ale spznt!th:t

(Edit.

Ştiinţzfică şi Elmctopedtca,. Bncureşt!" 198?/

'ultima lucrare în pregătire cu speranţa că l:dez:le ~ca!e o vor

vor închega

~onstttzt'b se

la l1-1t. mome1u dat într-un

1J~04 s~~2sfacator Dupa rr?blem.a '~lZlU:l1l onlologlc O~·to~lZlceeste.

materiei,

aceea a spiritului în c<l:drul

iarăşio problemă majoră.Este ~vzden~ca soc~alt.[.lwu ~~ate f1 e~1tat atunc~

cînd spiritul este luat îl/,

minat de spiritzi,alitate' şi tehnologie, deşi el se constztme c~( trasatur":,

de sine stătătoareîn 1nare 111,ăs'twă.lnpartea ll: III-a a vo!'uJnH,l~tzA se a~orda

atenţie, prin cîteva

conszderaţze. Soclalttl la l111d!Il .zzn este~d~ter.

s~cull1tll!Z: Z1~ cOJela!e

eseuri, surselor .te!mo!og2ce ale

cu,

aspecte

ca

cele menţionate m.a1 zna2nte.

Rez1tlta de a2c: ş't al.~U,}mte

idei pentm exa11ti~~area 1~nor legităţi, dacă 1[1[. abordate, zn on-ce caz

incom,plete în

teor'nZe

soczale.

.'

'

Dintre criticile aenerale care s-au adus modeluhtt fzlosofzc I.

L ],1[

.

.

(inelul

vedere

Bohm si J. A. TVheeler conientate în partea a ~I:a. Ac~s~e~a.v'm. ~a, ,!-la,.te

se simte o amt1mta tend:nr a 'm ~21e~ţt.a 1.11.

care credem Ortofizica a înaintat destHl de mult, deşI poate mea 't1'lS1t-

ca mI, 'este

lU,11zii

Prim,a,

materiale)

a 'lmei

două par se/' fie mat: iJ1~portante.

zy/ 0' ~~

,~

m::âz"ni filosofice

p-ullctele

contn!,

de

prea p~l'sona~e, l~. care

ale

poate

răspunde cu

asa, din

lU1 F lonan 1\ 2Co~au.~ a," t

ficient.

In lucră1'1:le filosofilor Ş% fgt'lcz,emlor menţ'lOl~atl 1~la'[. 'maznte s:

,

.

A

.'

'.

'

su ereazăluarea în consideraţiea umti strat subc'/{antt~ mat, PŢo!u.nd dectt

ac~a al spaţiului şi particulelor. elementare~ pe care ~ntl:-o VZZZ1!1M ma!e=

rialistă l-a11~ presupus ca mater'iC p1'ofunda; mw1 ~tntle aceşha se gHz

deşte la o fizica bazatăpeinjormaţie (Wheeler) , taI'

6

altul

(Bohm)

la

fenomene de sens în realitatea proftM'l,dă. Toate acestea sînt elemente de gî'tulire CftYC COtbVgyg cu 1nodelul I .L.i}]., care rămîne 'ltn model indepen-

dent şi Cit 11t'ltlt mai cuprinzător.

A doua critică este aceea a unei viziuni filosofice antropocentriste, ceea ce ev-ident· lUt se poate susţine dz'lt momentul în can totul porneşte din materia profundâ. Este adevărat că ceea ce se generează din mate- ria profun.dtl evoluează şi devine organism viu ,om, societate, iar '()1'Jtu,l şi societatea ar putea i'I'Jlttenţa realitatea, o şi infhtenţeazli, şi ar putea aj-unge pînii la a c·rea un nou zmivers, dar în mod de'rivat, mt primar.

,!st~ adevărat. ~ă af1Nt~i se acor~ă şi co~'tş~iinţei, spiritului. tm rol major

zn 2Jţelu.l lmm'l materzale, dar welul ranune ancorat, în primul rînd, în SZlrsa pri1J!o!'diaIă, mat~ria profundă. Omul şi societatea sînt numai verigi ale acestuz znel. Nmnaz materza prof2mdă este începutul şi sfîrşitul umti inel al lumii materiale sau al u.nei succesiuni de inele, în ultimul caz O1nul şi societatea jttcînd parţial şi rolul d·e început, dar niciodată de sfîrşit în cnprinsul lor propriu, ci 1tZttnai în materia S'lfYS(1.

In fond.

ortofizica este ttn materialism

informaţional. O ase'1nenea

filosofie in!ormaţionaIăAacordă.,inevitabiZ un rol mai mare spiritualităţii.

. . In j~losof~a l'OI!t~nea~ca cel~ mai !1'1t11'lO:"se gînduri asupra mate-

o:zg~nalztate, fUleţe şz sttbtzlitate, se gc'isesc la poetul

lvIzha2 Emznescl,t Ş1, ftlosoful Vasile Conta, în secolul trecu.t, Acestor gîndi:tori le sînt dedicate interpretâl'i, W 1tn anumit grad de 1lOutale, în eseuri din ultima parte a 'i,'oh/!1nului. O filosofie l'omâmască inte1'esantă dl:1/. pu.nct1tl de vedereortofizic este aceea a lui Ca1nil Petrescu (Doctrina substanţei), dar ea nu este comentatit în acest volum. In secolul X X, contribuţii la o filosofie informaţională au adl,f,s în ţara noastrii în primul rîl1,d V. Săhleamt şi V. Stancovici, în timp ce autorul acestui vdu,Jn

a fost. i11tplicat, timp de aproape dou.c'izeci de ani, în punerea bazelor

~t!zei infrastructttri necesare societâjii

ţwnală.

Nu este poate lipsit de interes Şl: fapt-ul un 'model filosofic cum es~~ cel ortofizic poate duce la teorii ştiinţifice care ar putea contltya o ştzznţă str'ltctural-fenomenologicli as'ttpra căreia se -expun o serie de consi- deraţii în partea a II-a a volm1Zului. Pentru realizarea volu1ltului de faţă autor'ul este îndatorat Editurii Academiei Române şi htcrlitorilor ci pentru modul în care l-au stimulat ş~ pent~'u cc'i!dura C!t care a fost înconjurat. Aceeaşi gratitudine, pentru aceleaşz motzve, remstelor Contemporanul şi România literarlf; de aSe'l1tf-

Sittden{eascc'i, Amfiteat1 l u, Tribuna şi Echinox

care (t'l[, onorat şi apreciat 'În decul's1d anilor htcrc'irile autorului cu. caracter

filosofic.

na!zsn:ml'lt'l"

pnn

româneşti şi spre o orientare informa-

ma revistelor Flacăra, Viata

.

AulollJ!

7

------------

------------ CUPRINS SE CONTUREAZĂ O NOUĂ DINAl\UCĂ SOCIALĂ 1 1   JraYfl'a film: MATERIALISMUI. ŞI

CUPRINS

SE CONTUREAZĂ O NOUĂ DINAl\UCĂ SOCIALĂ

11

 

JraYfl'a film:

MATERIALISMUI.

ŞI INFORMATIA

 

L 1.

Filosofia şi unificarea ştiinţei

 

15

1.2.

Materie, substanţă şi materie profundă

 

19

J .3.

MaterialismlJI atomist

.

.

.

.

.

21

IA.

De la nous la informaţie

.

.

.

.

.

32

1.5.

Reflecţii despre

gîndirea

 

naturală şi gîndirea

arti-

 

39

1.6.

Informatie, poezie, spirit

 

"14

1.'J.

Arlleu, Eon, ArDem

50

Partea

:Il

doua:

PRINCIPII

 

ORTOFIZICE

 

H.1.

Dn anume substrat ontologic subcuantic

 

59

1l.2.

Ordinea implicată a

lui

 

David

Bohm

şi principiile

f>rtofizicii

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

62

H.3.

O fizică ba7.ată pe informaţie

 

170

11.4.

Principiile

unei

 

structural-fenomenologice

81

Partea

a

treia:

TEHNOLOGIA

 

ŞI FILOSOFIA

nI. 1.

Cicluri si concordante

 

129

IU.2.

ElectrOl;ica in societatea

133

1I!.3.

Creativitate si inovare

145

IU."!.

 

III.5.

Ţehnologia şi filosofia In lumina viitorl'llui

 

162

Partea

a

patra:

GINDURI

FILOSOFICE

lV.1. Eminescu - ginduri

173

IV.2. Spaţiul Eminescu

182

IV.3. Starea minţii şi a firii

189

IVA.

Coordonate ştiinţifice ale gîndirii eminesciene

193

IV.5. MateriaHsmul lui Vasile Conta

200

IV.6. Patru convorbhi

213

 

GLO'5AR

233

CONTENTS

251

COf(EPJKAHIIE

253

-----------

----------- SE CONTUREAZĂ O NOUĂ DINAMICĂ SOCIALĂ * Tineretul nostru a trecut de la speranţă la

SE CONTUREAZĂ O NOUĂ DINAMICĂ SOCIALĂ*

Tineretul nostru a trecut de la speranţă la realitatea pe care el

împlineşte. El a demonstrat sufletul românesc continuă să existe continua Spiritul nostru renaşte sprijinit de trecutul unui popor cu tradi- ţie şi de mari înaintaşi. Spiritul a fost păstrat În mîinile şi mintea muncitorilor din fabrici şi de pe ogoare, în gîndurile şi în multe lucrări ale oamenilor de ştiinţă şi cultură, în onestitatea şi devotamentul spe- cialiştilor şi a oamenilor de profesie. Tinerii vor scoate· spiritul româ- nesc în plină lumină după ce, prin fapta lor, au transformat întunericul în zori. Solidarizarea armatei cu tinerii şi cu Întregul popor reprezintă unul dintre cele mai frumoase momente ale istoriei noastre, armata

o

şi va

să fiinţeze

română dovedind, incă o dată, respectîndu-şi tradiţiile pe care toţi

le

simţeau păstrate, existenţa ei Întotdeauna numai alături de popor.

în

Cei care au lovit poponu şi tinerii au greşit amarnic. Au

lovit

mod criminal, prin forţă directă şi brutală, după ce au crezut că-şi

mai pot păstra dominaţia prin constrîngere, şi aşa extremă, deşi ar

ii

trebuit să-si dea seama un suflu nou de libertate si democratie

se

apropie

&

noi

din

Europa.

"

O

fizică politică elementară arăta acest lucru. Nu ne putem rupe

de

restul

lumii.

 

Avem nevoie de tehnologii moderne, de vîrf, ca: microelectro- nica, informatica, automatica, comunicaţiile, biotehnologiile, ingineria genetică şi ingineria moleculară. Pentru domeniul profesional în care lucrez, electronica, anul 1990 se anunţa ca un an limită, dincolo

de carepierdeam contactul cu lumea ştiinţifică, tehnologică şi industrială.

Anul 1990, prin schimbările care se pregătesc, soseşte la timp pentru a se asigura pregătirea unui nou potenţial tehnologic, pentru domeniile amintite şi care în ultimul timp erau în fapt abandonate faţă de dez- voltarea şi progresele din Europa şi din întreaga lume. Nu putem nu valorificăm inteligenţa şi talentul omului. Le-am

risipit timp

de ani

şi ani,

iar tinerii au

simţit că fără o revenire la

* Articol publkat in revista "Contemporanul" din

29 decembrie

1989.

competenţă, profesionalitate, creaţie şi recunoaşterea valorilor, ei S6

vor sufoca şi odată cu ei ţara. Mulţi dintre profesorii lor au spus-o, unii la consiliile profesorale, alţii in mod public şi chiar în studii editate. . Au spus-o şi au ariitat-o şi cei din institute de cercetare şi între- prinqeri:iuduştriale. in van.: Acum vom; reveni la ceea ce, de fapt, este firesc. Spiritul românesc, generos Întotdeauna faţă de alte n.aţionalităţi, ce trăiesc alăturide noi, are spune un sentiment cosmic care pentru unii ia forma ctediuţei religioase, pentru alţii forme filosofice.Aserile- nea sentimente nu pGt fi înăbuşite fără a aduce prejudicii vie'ţii sociale.

Mă. gindesc şi la Academia Română., care să revină la această

veche denumire şi la rolul ei de factor al spi.ritualităţii româneşti repre- zentînd gîndirea românească şi valorile româneşti la nivelul unei În.alte exigenţe. Mă opresc aici, am trecut, ca mulţi alţii, împreună cu familia mea, prin clipe deosebit de grele şi aş dori să mulţumesc tinerilor studenţi şi muncitori ca-re In-au ajutat într'-un mOd greu de uitat. Optimismul pe care l-am manifestat, şi nu izolat, în ultimii aui*

in.cepe se confirme. O nouă dinamică. socială se conturează.

12

confirme. O nouă dinamică. socială se conturează. 12 Partea în.tîi l\iATERIALISMUL SI INFORMATIA , , 1YI
confirme. O nouă dinamică. socială se conturează. 12 Partea în.tîi l\iATERIALISMUL SI INFORMATIA , , 1YI

Partea în.tîi

l\iATERIALISMUL SI INFORMATIA

,

,

1YIaterialism~tl are nevoie de conceptul de il1formatie pe1'1,tru a p.rogresa dincolo de limitele care îl astăzi şi pentnt a exPlica onntl şi lumea. Materia şi princiPiile ei primordiale sînt temeiul

existenţei. Materia profundă clarificămaterialismul din

interior, rnmind noţiunea filosofică de materie cu aceea

nevoia

de

bloched,ză

materie fizică. Grecii antici şi indienii antici azt simtit

informaţieiîn 'n:aterie, desigw' sub forme specifice vrem~t­

:1.lo~. Infor1'!za!za, în se~olu? XX, ca 1wţiune ştiinţifică

1.~a 11IU sat1.sface, numaz ° 1.l'iformaţiepornind din mate- na profundă ar permite ° iluminare, într-o măsură aproape nebănuită pînă acum" a ceea ce omul cunoaste ' Unificarea în ştiinţă care ar exPlica zmive.rsul fizic, fără a cuprinde 'lmiversul uman si mai ales cel social, nu poate fi idealul ştii11.ţei contemporane. Dar aceste d,ouă universuri, din urmă, nu pot fi înţelesefără a cupnnde rolttl informaţiei, şi de fapt nici 'Zmiversul

fizic

şi trăieşte.

nu

este

altfel

de

înţeles.

Informaţia, întotdeau.na pe 'ltn substrat m,aterial, mu}titu~i~ze de iposta.,:e, ea ajunge fie gîndi1'e,

conşt'Z1.nţa, spint, comp'lf,taţie, poezie, idee, sens. Fiecare

are 0

din aceste ipostaze poate fi lm punct de sprijin în înţe­

legerea

materiei

lumii.

şi

j'

1.1. FILOSOFIA ŞI UNIFICAREA ŞTIINTEI

. Cum ar putea fie omul, în toată bogăţia lui, derivat din fizica

particulelor elementare şi din forţele care acţionează între particule? ''Este evident o filosofie bazată numai pe fizică, în orice caz pe fizica actuală, nu poate contribui la explicarea omului şi, atunci, nici a lumii. Dacă o disciplină cum este fizica, ştiinţa materiei prin defi-

niţie, care de fapt este deocamdată o ştiinţă a substanţei, dacă biolo-

gia, care în fundamentele ei actuale se reduce la fizică, dacă chimia, în mod similar, deci de vreme ce ştiinţele naturii nu pot explica lumea din cauza existentei "omului", atunci poate stiintele sociale si social- umane, care au în centrul lor omul, ar putea' explica întreaga reali- tate. Unde să găsească însă aceste ultime ştiinţe, singure, primele lor principii care ancoreze omul în întreaga existenţă? Nici ele, singure, nu pot explica lumea. Nu mai rămîne decît se realizeze o fuziune a tuturor ştiinţelor pentru a mări şansa de a înţelege realitatea. Marea unificare în stiintă nu este aceea a unificării fortelor fizice într-una singură, ci a' găsirii unui număr minim de prime' principii prin care să poată fi explicată diversitatea realităţii. Aceste principii ar trebui fie suficient de generale pentru a cuprinde potenţialitatea injinită de lumi posibile, dar şi de diversificare în fiecare lume concretă. Unificarea care ar explica universul fizic, fără a cuprinde universul uman si mai ales cel social, nu poate fi idealul stiintei contemporane. Credinţa că prin unificarea forţelor fizice totui va' fi explicat poate rezulta dintr-o filosofie a fizicii, dar nu din filosofie.

. "Cu timpul, s-ar putea nu mai avem nevoie de conceptul de forţă" afirmă Ionel 1. Purica (Cîte jorţe sînt în Univers, "Contempo- ranul", 15 aprilie, 1988), arătînd că forţele sînt legate de sarcini, care sînt destul de numeroase la particulele elementare. Din punct de vedere Qrtofizic sarcinile sînt fatete formale ale unor ortosensuri în materia profundă, deci reflexe ale 'informaţiei profunde. întrebarea care rezultă este cît de determinată este lumea noastră, universul în care trăim, de materia profundă, de proprietăţile ei, de primele principii. Şi, în

cît de determinată este omenirea şi ce rost atunci are

omenirea? Se ştie, ca specie biologică, ea are menirea oricărei specii: de a

fi, de a trăi, de a supravieţui. Dacă viaţa speciilor şi viaţa, în general,

particular,

are un rost, atunci acesta nu ar putea fi găsit decît in tendinţele devenirii. Dar viaţa, prin omenire, ajunge se ridice la Jnălţimea.

altă specie

rez~ltă ~ă rolul 'omenirii este de a fi purtătoare de conştiinţă in univers

si în existenţă. Rostul omenirii nu este atunci pur biologjc, ci este şi de ordin spiiitual, de a naşte şi menţine spiritul.· ,

constiintei vii si cum

nici o

nu

a

putut ajunge pînă aici,

Ce rol are însă conştiinţa, spiritul?

Constiinta înseamnă cunoastere,

,

tensiune filosofIcă, trăire men-

tală, creativit~te şi creaţie, iar ~a, ca proces în matefle, va .căuta să

se inscrie în tendintele devenirii materiei, nimic nefiind mai fu,ndaIl1cn-

În materie, conştiinţa:,poate. tinde pe

termenul cel mai lung cu putinţă către crearea unui nou univers, către un nou ciclu al materiei. Dar, în.genera1, ea va tinde către creaţie de universuri sociale, culturale, artistice, tehnologice, filosofice. Pînă la elucIdarea ştiinţifică a unor astfel de aspecte ale realităţii, filosofia le poate explora, propunînd ştiinţelor modele noi. Poate intr-o primă etapă, mai ales în ceea ce priveşte omul, asemenea mo(lele reflecte ·si dorintele omului, acelea care Îzvorăscdin intentiile lui sau din con- textul ~ietii sociale, dar cum acestea vin din r~alitatea omului s-ar putea ca ele corespundrl într-un fel întregii realităţi .chiar dacă. s-ar strecura si unele erori fată de adevăruri viitoare. La un moment dat în' istorie: omul a dorit intre în acord cu Universul, cu cosmosul extern cum i-am spune astăzi. Poate a sosit momentul ca el fie în consonantă si cu. cosmosul intern, astfel cum el îl poate întelege

conceperea poziţiei sale

în existenţă? Iar o astfel de nouă poziţie ar putea da sensuri noi rela- tiei dintre stiintă si umanism.

, în înţ~leg~re~ relaţiei dintre ştiinţă şi umanism se pot găsi dife-

rite puncte de reper, dar toate par fie subordonate, dacă nu ecranate, de modul În care este concepută poziţia omului în existenţă. Ştiinţa nu oferă din acest punct de vedere un adevăr ştiiJ1ţific. Probabil un asemenea adevăr nici nu va fi posibil a fi complet vreodată,

dacă tinem seama întotdeauna locul omului va avea si un caracter const~uit, inventat, creat. De aceea, modul în care oniul îşi concepe

poziţia prezintă o importanţă hotărîtoare în problema ~are ne intere-

sează. Faptul în această concepere trehlie fie încor.porat adevărul stiintific, atît cît este cunoscut la un moment dat, nu mai trebuie ~rgu~entat. Iar restul construcţiei este posibil numai cu ajutorul unei viziuni filosofice cuprinzătoare asupra lumii pentru a obţine o

.taJ decît asemene~· tendinţe

astăzi. Nu ,:a f~ce oare atunci un nou pas in

anumită coerenţă şi armonie.

în fine, mai trebuie menţionat că elaborarea poziţiei omului în

existenţă nu

poate

fi.

.opera

unei

singure

minţi, ci

a

oamenilor

in interacţiune socială. Aceasta nu înseamnă că nu pot apare poziţii

116

pa .0;----

---------------------

sţrict i~~vi~ua!-e, dar. nu a~estea prezintă importanţă.pentru. relaţia. ,din~r~ .ştImţa :p. uma:'lIsm, ŞI în general pentru societate. Conceperea pozlţIei 0?lUIUI m eXIstenţă depinde deci de ştiinţă, de filosofie şi de viata SOClalll.

, Re~o~uţia în ştiinţă de la începutul acestui secol, revoluţie.cu~n­

;t!s:.o:-~e~ativIstă: ;lU :1. adus iniţial nimic deosebit pentru. reevaluarea

.poz;tţ:eI.0:n ulUl ~n eXIstenţă. Omul a rămas în acelaşi ,!nivers închis,

deşI mfnut, ca ŞI cel descris de revoluţia newtoniană din secolul XVII. în sch.~mb, pri!Da. revoluţie ~n ştiinţă a ·fost împletită cu procesele Re- naştem, contnbumd l~ schimbarea conceptiei despre om în cosmOs.

.Poate studiul relaţiei dintre prima revol~tie în stiintă şi Renaşterea

înţelea~ă prin aspectul ei de revoluţie spirit~ală ar pu'tea ofere aS-

p~cte ~nteresante pentru înţelegerea raportului dintre ştiinţă şi uma-

llIsm, In general.

Este adevărat că a doua revoluţie in ştiinţă, cuantico--relativistă, fiiD;d. urmată de revoluFa microelectronică-informatică şi revoluţia bio-

IOgIei moleculare, datontă acestora din unită, nu a lăsat fără fi~uri ~ied~stalul 'pe.care s-a constuit vechea poziţie a omului. Iar asemenea fIsur:, penmt Implantarea unor noi piloni filosofiei pînă cînd ştiinţa va CImenta un nou suport, bazat eventual pe o nouă revoluţie în ştiinţă.

de uma-

însăşi In

schImbare. Poate ne ŞI apropIem de un moment de modifIcare radical:l

a acestei poziţii.

nist;U, deoarece ele tre~ prin I?oziţia conceptuală a omul?~J ~a

Rezultă că nu este uşor de a găsi firele ce leagă ştiinta

Raportul dintre ştiinţă şi umanism poate fi găsit în mintea umană, care este sediul ştiinţei şi umani smului , dar acest mod la care s-a apelat pînă acum izvorăşte mai mult din afectivitatea pe care mintea

încearcă .s-o raţ~onalizeze. A lega acest raport de poziţia de principiu

a omulUI în eXIstenţă s-ar putea fie un mod mult mai rational-

ştiînţific şi filosofic -

pentru a explora problema care preocup5. astăzi

atît de mult. Ştiinţele naturii în stadiul lor actual nu pot acorda omului o pOZIţIe care să-I. ~~osebească de automatele semantice. Pe plan con- cep~ual omul artIfICIal ca aut?mat inteligent, deja există. S-au elaborat pr(')1ecte pentru a constrUI calculatoare atît de complexe încît egaleze sau să întreacă toate performanţele inteligente ale omului. Niciodată însă nu. s-a ştiut ce se petrece exact în mintea omului. FIecare a cunoscut stănle sale interne mentale. dar nu a putut să. aibă

Programele de

o cunoştinţă directă despre stările mentale ale altuia.

inteligenţă artificială cu o comportare lil1gvistică similară omului lasă

impr~sia că au procese ment.ale. Unele asemenea programe au şi fost folOSIte, se pare cu un anUl111t succes, în tratamente psihiatrice, deoa- rece au creat iluzia unui partener uman de conversaţie răbdător şi

2

-

c, 510

.11.

mtelegător. Fizica şi biologia nu au găsit pînă acum uici un ingredient -care justifice stiintific deosebirea dintre om si automate sau roboti

inteligenţi.Num~i psihologia, cînd nu este tot~linfluenţată'de ştiil~­

tele naturii şi, mai ales, ştiinţele sociale, care nu pot pri'n natura lor fie tutelate de stiintele naturii, mai îndrăznesc să spună că s-ar putea ca omul fie. to'tuşi deosebit de ceea ce pere fie modul îi1 care este perceput în zilele noastre. Un caz aparte îl constituie, desigur, filosofia. Ştiinţa a împins omul îurîndul obiectelor inteligentie şi progra- mabile, dar al obiectelor fără o valoare deosebită În univers şi în exis- tenţă, fără suflet (ce ar putea fi sufletul în lum.ina fizicii şi biologiei?)

şi fără poezie. Şi totuşi, omul ccntinu~'t Srt sfideze propria lui ştiinţă

prin filosofie,

5:.t clarifice ceea ce el ştie că i se cuvine: o poziţie privilegiată în

'existenţă, ceea ce nu înseamnă o poziţie determinantă. Lucrul acesta

care

să-I susţină. Umanismul nu este om, iar o asemenea imagine s-a

poezie,

mai

creaţie şi în cele din urmă prin a obliga ştiinţa

sînt

teorii

despre

s-a

posibil fără o înaltă imagine

,deteriordt

uitat,

nu

continuu.

De unde se înceapă? Fără îndoială că in primul rînd

ar trebui

înţeleasă viaţa ca proces. La limitele la care au ajuns fizica şi biologia, viaţa pare încă de neexplicat. Dar ea există. Dacă materialismul nu va ieşi din canoanele înguste ale substanţialismului şi nu se va îndrepta cătrealte forme de materie, cu proprietăţi cu totul noi, este greu de presupus că viaţa va putea fi explicată. progresul ştiinţei este necesar

pentru sănătatea morală a omenirii. Dar descoperirea vietii nu va duce la o nouă deziluzie stiintifică

în raport cu

omul şi efortdl său de a fi

uman?

Un

asemenea pesi~ism

nu credem se justifică, deoarece a explica viaţa înseamnă a înţelege

şi manifestările ei, inclusiv cele mentale şi umane. Adevărul pe care fiecare om îl ştie în parte elin sine va ieşi atunci la lumină, racordîn- du-se În mod firesc la adevărul întregii realităţi. Iar adevărul din

fie adevăr din moment ce el este generat

sinea omului nu se poate nu

din aceeaşi materie din care este constituit şi restul realităţii. Fapt

este omul ar putea avea mai mare încredere nu cedeze retrogradării l'!; care concură folosirea

torii şi evident incomplete. In primul rînd omul ar trebui să-şi îngn-

jească conştiinţa şi apoi să aducă ştiinţa, prin oricîte eforturi, la înăl-

în conştiinţa lui şi unei ştiinţe tranz~­

acesteia. Unitatea ştiinţei pe care nu o găsi.mnici în lumea cuantică, UlCl

în lumea teoriei relativitătii,nici în lumea cuantico-relativistăva trebui

. ţimea

căutată mai

adînc, la straturi care explice aceste lumi

odată cu

lumea viului, a psihicului şi a socialului. Numai găsind "ursa lor comună,

ştiinţa acestei

surse

va

asigura unitatea

tuturor ştiinţelor.

1.2. MATERIE,

ŞI MATERIE PROFUNDĂ

SUBSTANŢĂ

. .Înp·ialec.t~canaturii, Engels, observă la un moment dat (I): "S a-

ţml ŞI t~~~l SlI~t. umplut:.de mat:rie [.:.]" (Engels,Forme de mişc~re a mater~e1" clasif'lcarea ştnnţ~lor, I? Dz.alectica naturii, Marx-Engels, 0tere, voI. 20, p. 542). T~t In Dzalect~ca naturii, Engels arătase că

S111 A t

C a V

nuşcarea

(I)

f

f

este d modul . de v eXIstentă . ' al materiei (II)

e eXIstenta ale materiei (III)

.

:

,

spa t· lu

1

.

ŞI

t· ImpU

A

.

t

1

v'

(sub-

s:a",!,ţa) ŞI mvatena prof't!ndf!' din care universul provine, este aceea cum

s~ l11terp::etam cele treI afnmaţii ale lui Engels de mai înainte Princi-

pml

su b .s an, el, CI

tAt

al Inaln e

orme

d

gîndul saVu cI·tat' m

.

··

un Pro.blema ~are se punve c.înd vorbim de materia din univers

o consecmţa fIreasca a acestor adevăruri.

t

"ml.şcarea este modul

t

't·

de

existentă al

'

materiei"

se ap·li

v fi·nd ca a

1

Şl matenei profunde, deci materiei În general

.

legItaţ~ generală a maţeriali~ulu~. Dacă acceptăm existe~taI une~

m<).ter~I I:rofunde, atunCI. spaţ!ul ŞI tim~u~, care derivă din 'această

n;tatene, smt f~rme de eXIstenţa ale mateneI, dar în acelasi tim sînt

~fo~e de mlşcar~.ale materiei profunde. Spatiul

interiorul materiei, intr-un fel au un

c?nţl11~t m matene: . AstaZI v0II?- spune că spaţiul şi timpul rezultă ~n mlşc~rea materuz profunde, Iar conţinutul lor trebuie se refere

si tini.pul r~z~ltă

n ~şca:ea mate.nel, de;i. din

ŞI

~ di'ffl:ate!za profundă. Cum ar putea substanţele să genereze spatiu '

n l11teracţlunea lor?

,

fie-

;;ubsta~~vcaz~l ~nui u~livers î!1 chis , fără materie profundă, materiaes{e

di a (ŞI cln;tpur~le .echlVal,:nte corespunzătoare), iar substanta

n umver~ flln~ lI~evItabll legata de spaţiu şi timp, acestea din u~ă

nu p~t ex.rst.a dl11al~te de substanţă şi nici invers, astfel afirmatia

proJund. "s~;ţlUl ŞI tImpul S111t umplute de materie"

,maZ poate avea un înţeles'': .

. :r:ri?ci~iul ~ni!ăţii materiale

a

lumii

nu

a fost

concret

.usti-·

flcaţ plI~a azI. v ChIar l~ cazul de mai înainte, unitatea materială a lumii

.

spaţiul (mal a~es) sînt materiale, dar argumentul este slab' d~c~ n~ concepem, ~upa cum am observat, şi o legătură intrinsecă Între ele

ar f~ aSlgur~ta numaI pentru

am

afirmat atît substanta

At

Întruclt ~ aseme~ea ~eg~tură intrinsecă este obligatorie, cu~

Engels spune. ca

lucru

sînt umplute de materie",

acest

poate fI

adevarat,

"s:eaţlUl AŞI ţlmpul

111

mterpretarea

actuală, dacă admitem că·

spaţi~tl, timpul şi sllbskfnţa sînţ wmpluţe de mate1f-e }rofu11dif: ~.dic~ pro-

vin toate trei din una ŞI aceeaşI matene profunda. 1 ?ate treI smt fo,?~e <le existenţă ale materiei, toate trei sînt forme de mIşcare ale matenel,

sînt deci şi proces1-talilifţi, iar caracterul de substanţll, văzu.t de ohserva-:-

torul

conştient din univers,. trebuie

extins într-o anumItă l1l~sură ŞI

.asupra spaţiului. Avin.d un ~numit. ca.ra~tcr ~c~substanţă, spaţIul este

şi materie,. înţele~ă acum

este materIe. SpaţIul este procesuahtate ll': matene, dar ŞI.matene m sens filosofic. Timpul, în schimb, este mal mult procesuahtate. întrebarea "de unde provine materia? '1 este neclar fOlmulată. Dacă ne referim la matede ca noţiu.J1e filosoFcâ, n.oţiunea pwvine din mintea oamenilor în interactiune social~l ; dacă ne referim la substanţă, atunci aceasta provine din materia pi"ofundă, odată cu întreg universul

din care f~ce parte; iar dacă ne rd~rim l~ 11ta!el'~;l profl~ndd, int~"eba­

rea nu mal are rost, deoarece matena profunda fand ultIma realItate, ea nu mai provine din altceva, nu are un moment de na?tere, fiin~ mai curînd în netimp (dar CU resurse pentru generarea de tnnp, odata cu naşterea unui uniyers), fiind în mare măsură în sin.e şi conţinî~el acele principii necesare mişcării c~re nu ,Pot fi .separ<:-~e de maţene. Ceea ce 5-:a putut pune în e\'ldcnţă in c.onsideraţnle de mal sus este faptul <> serie de principii ale materialismului şi formulări ale lui Engels nu numai că "tolerează" afirmarea existenţei unei materii profunde, ci, mai mult, lasă deschisă calea unei asemenea afirmări. Iar principiile de bază. ale materialismului par să cîştige în claritate şi piecizie atunci cînd se are în vedere materia profundă.

Şl ca noţl~ne fll,?sof!ca, ~ fel cum.şI subst.an~a

Marx, desi cunoştea bine materialismul

atomist,

a

avut

o înţe­

legere foarte l~rgă, firească, a materiei şi materialWiţii lumii, depăşind

viziunea atomistă şi orice reducţionism simplist. Cind lVIarx spune:

La mine dimpotriYă idealul nu este nimic altceya decît mate'"ialu]

t~anspns şi tradus în ~apul omului" (în Postfaţa d? la ediţia. a. doua a

27), Idealul refenndu-se,

similare care

Capitalului, Marx-Engels, Opere, voI.

in secolul trecut, la procesele de conştiinţ~l sau la fapte

23,

p.

ar exista în afară de materie, iVIarx afirme!. de fapt realitatea ultimii

este materia. Dar mai afirmă şi dt procese ele natur~l materială, Colm

ar fi procesele sociale şi, implicit, istorice, sint transpuse în minte sub

formă ideală. El a criticat "carenţele materiali'imului ştiinţific-natura­

list, abstract, care exclude procesul istoric" (CapitallEI, p. 381) şi afinl1~l realitatea este si activitatea omenească sensibilă, practidt (Marx, Teze despre Fel/'erbach, Marx-Engels, Opere, '\01. 3, p. 575). 1'l'lan: nu

spune că existenţa socială sau relaţiile sociale, de producţie, sînt mate-

rie ci numai au un caracter material, au o materiali tate, ceea ce .este cu totul altceva. Îngustarea Yiziunii lui I\larx s-a produs uneori,

curios, în mod

.20

justificat în condiţiile cunoaşterii din secolul trecut şi

r~

[ de la începutul acestui secol, dar nu ~e mai jus~ifică dfn moment~l ~n ;<:are ilzjor'maţzei i se recunoaşte un rollX:1porta:lt .m realitate,: martenala, astfel cum încep se contureze lucrunle la sfu11tul secolul.Ul, XX. ~Iar:,

. foloseşte, după cum am vă~ut: ter~enul ele realitate tocmaI. u~ legat~:a

cu. procesele sociale, despnnzmd din ele 0. parte d.e ~ matena~tate. e:l- dentă; dar materia este pentru Marx reahtatea prnna (care e şIultu;na). Realitatea cuprinde, dupăMarx, 11UJ.teria, 1'ltaterialul (lumea este materială, dar nu este în totalitate materie) si idealul. Interpretarea dat~de 9l:1in<l: ~ar.:=:,:izi?-n.ii lui Marx despre luate- rie este intr-o mare masura JustIfICata, mClt o vo~n re~uaşl. prezenta aici. Observînd că, polemizînd cu Hegel, M~rx pre~lza ca nu Ideea es!e substratul tuturor schimbărilor, ci materia, Călma Mare remarca:

Înfăţişată ca temei. al

~xistenţei prin corelarea sa cu. di.l1ami~.t:?ul, la ~un S;rad luaXlm

de generalitate,

în cazul

caracterizării lui Marx, materia era

adică fără să se mdlce 111Cl

o

altă notă, a sub5tr~­

tului· deCît neidentitatea <;a", (C~lina Mare, Introd~tcere '1r1.~ ~o'ntolog1,~

84). Este s~geshva a.cC'a;sta

definitie a materiei ca temei al ex~stmţe~. Alt temei al temeiunlor existe~ltei nu există. Cu alte cuvinte, se poate spune '/'I14feria este

temeit~t'existentei subîntelegînd materia cu proprietăţile ei pri'/'lwrdiale, saU: se poate afi~a, cu 'mai mult detaliu, 'l'f!ateria ş,ip·rinc.ipiil.e ei pri-

generală, Edit. Albatros, BucureştI, 19.80, p

mordiale sÎ1u temeiul, existenţei. În acest uUnn caz, matena este teme- iul temeiurilor existenţei. Iar materialitatea are o înt~eagă gamă de nuante intre materie si ideal, care fiind proces în matene nu se poate desprinde de materie,' de temeiul existenţei. Căci în ~terie se produc

procese care .nu sint. ~ntotdeauna mate~Ie. Inţonnaţla, spre exemp~u,

nu este mltenej COl1.ştllnţa nu este m<l;tenej s~Cletate~. nu e~te !llatene.

Faptul societatea es.t~ mai matenală, deCIt conştllnţ~, Iar Illfc:~­

tia are un caracter mal Ideal, acestea smt nuanţe de tIpul menţlOllat ~ai înainte.

mai

matena,

atunci materia ultimă (sau primă) nu poate fi decît o mateY1:e fizică. Lucrul a fost observat si de Călina Mare, care constată.: ,,0 teone mate- rialistă nu poate, în U:ltimă analiză,. s~ ~!l fie ~ te:orie substa1zţia.zis~ă:'

(op.cit., p. 93). Aşa este: însă matenahştll.~ar.x:lşh au a~,:t n~n difl~

cu1tă.ti în acceptarea UneI asemenea concluzll logIce, datonta pencc:lulul de a' "educe totul la substanţa primă a lumii, în c~re caz s-ar pler~e speci.ficul biologicului şi socialului. În ceea .c~ :~e pnveşte, ne-am lOVit de aceeasi dificultate în elaborarea ortoflzlCll.

Marx s-a referit, după cum am văzut, la ma~er~e ŞI .~natenallt<l:te

mult

ca temei

al

existentei. Temeiul

temeIunlor fund

in ~od îndreptăţit, în secolul trecut, 1VIa~x şi.E~gels.şi-al!- daţ

seama de imposibilitatea reduc.erii socialului la blOlo~I~ ŞI a bl?logIc~lul la fizic. De aceea, Engels a ŞI elaborat teza matenel ca noţIUne fIlo-

21

-r.

r

materia ca atare

este o pură creaţie a gîndirii şi.o

sofică sp~~înd:" Dialectica naturii, op. cit). în acest .m~dlDate~a abstracţie (Engels't_t b diferite forme, cît şi ca matene In JSener •

se poate prezenta a v

ca notiune abstracta. Al,?-nci

1

.

m

teria

a

cea mai generală nu mal este o

s~

A tăzi este osibil se reunească

substanţă,.ci su~:tanţaIn tge~eral. ~ceea de !aterie

notiunea fIlosofIca

de

ma ene

cu v

fizică. Factorul

notiunea fIlosofIca de ma ene cu v fizică. Factorul '. e materia profwnda. ceasta . ericolul

'.

e

materia

profwnda.

ceasta

.

ericolul reducerii tuturor palierelor

acesteI

reumn

.

Dar nu ~I>are pnn v; ă u~sul este că însăşi materia profun~ă

lumn.1 a

um

I?a~enaPfrolfu:;da:b~ sfemenea

ast

e ,

sa

al

a

a

.

proprietăţi, încît fiecare palier .

v'

v

trebuIe sa fIe

al 1

ii materiale să poată avea speCIfIcul sau.

d·Cl

ntemporane nu poate sa nu

înţelegerea m3lteTiei îr: co~ ~,I~:fo~atiei în materie. Realitatea

ţină seama

de

eXIstenta

~. r~ u -nlfilosofi~ si în viaţă este material-

cu care ~vemvde-a fa~~In Ş~~/~î~t în esentă'material-informaţional~.

informaţlOnal~·vR<:laţl1 e SO~I

n

ste materia. De aceea, matena

e~~~~~t~:i ca substratul ei absolut, sub

'

v

Substratul o.n~a:ulproces. se poate dehm SI ca temeI

.

'

d

care, sau dmcolo

di al

ex

mal putem , aasl nImIC.

.

Le~in a

_

v'

e care,. nu

definit materia ca o

La

.

categone

începutul acestUI

f

f·l 1 ?SO IC~

v

secol,

f "t

.

o lec IVa, v

t··

d

omului

a

în .

desemnînd

v

realitatea

cI~d

V lindită de senzaţiile noastre Şl

se~aţiil: ~Ul, cop~a~~, l~t~f:'~ \t:~i~~ Materialism şi empiriocriticism

~xlstenţa mdef~n e 1 18 Edit. Politică, Bucureşti, 19~3, p. 1~9), nu

ro Oper~ comp ~e, vo . 'i rolul esential, ontologic, al mformaţlel. P.e

putea. f~ avut I~ vedere Ş notiune ştiintifică şi nici filosofică. Atunc~.

realitatea obiectivă din afara omulUI.

atuncI, mfoJ"1!laţla nu era o.

numai matena ~utea cO?tnţ>ul. l~ f rm tia a devenit realitate obiectivă.

Astăzi nu numaI matena,

.'

CI

ŞI m

o.

a,

b'

t"

v

r

a

mai

pune

Dacă reţinem faptul rer:-htatea ~ ~te3 ~dvua, ă ·~enin realitatea

al

'tvi""

m i cu matena

e. conş .

tiin:ta omului şi reflectată de aceast<l;

.'

,

p·t

272)

v

atunci

·f

'd

e IUl,le

reprezm a

p

sem~lUl e~ .1 a,n nu a d

eXIstenta mdependent "·

di

n

urma

V" (Materialism s~ emp'/,r20crtt'/,c~sm, o . m., p.

'

realitătii

obiective.

Aceasta

dispunem d~ 5'. deflmll~taa din realitatea obiectivă. Conştiinţa este

nu exclude. ms.aş~ :onştil.,. rmatională,întotdeauna pe un substr~t

realitate obIectIva, In specI~.~n!o .

materia~: în. r.ap~rţ c~ co~? I;n,a JUobiect al întregii

a

nu este un ob~ect. su

tiv:, cîţ şi .sublectIv, pTln miormabte~1v. Conştiinţa are o subiectitate, obIectIV, m parte cu car:c ervsUbiectiv si în parte subiectiv. Caracterul

t ia u'n grad mai mare de obiectivi-

fiind un subiec~.în~~~emafsu:a o

decămrealitatea

obiectivă, incluslv

realităţi obiec~ve>

conştllnţel I.nsaşl.b. on i. lln

~<:c 1:"

;, iC:a poate avea un conţinut atît oblec-

f

o detine

în parte

cu

caracter

social al conştnntei 11 con era aces e

.

tate odată cu d~zvoltarea generală a ştiinţei de către SOCIetate.

22

Cert este, însă, că realitatea obiectivă, ,în pritnă instanţă, nu depinde

. de conştiinţă, nici chiar conştiinţa ca realitate obiectivă nu depi:nde

de ea însăşi în primă instanţă. Nici o conştiinţă nu a creat, în primă

. i'nstanţă, realitate obiectivă. În schimb, în a doua instanţă, realitatea

obiectivă poate fi şi rezultat al acţiunii conştiinţei asupra realităţii

obiective. Mai mult, conştiinţa, în a doua

instanţă poate fi şi rezultat,

al acţiunii conştiinţei asupra ei însăşi. Conştiinţa face parte din reali-

tatea obiectivă, însă este un obiect "privilegiat" al acestei realităţi,

deşi derivat din această realitate, întrucît are ceva din puterea demiur- gică a naturii însăşi: de a crea, de a construi şi chiar mai mult, de a,se construi pe sine însăşi ridicîndu-se pe trepte de cultură şi spiritualitate. Conştiinţa este în acelaşi timp un s'ttbiect, adică un obiect privile- giat al realităţii obiective, care poate reflecta 1'ealitalea obiectivă, poate cunoaste, poate însă si imagina, crea, cădea în eroare si ,subiectivism. Ceea ~e caracterizează. un s'/,tbiect este capacitatea de a îilţelege. Realitatea obiectivă, existentă independent ele conştiinţa omului, este în esenta ei material-informatională, substratul ei fiind materia. Un asemene~ punct de vedere, în'temeiat astăzi stiintific si filosofic, prezintă importanţă pentru a găsi principiile gener~le, {ntim.~, ale miş­ cării materiei. Aceste principii sînt în materia însăşi, iar cum materia poate fi substanţă (inclusiv cîmp) sau materie profundă, sau cum pro- cesele materiale sociale sînt si ele materie în miscare, este evident mişcarea materiei şi mişcarea 'materială nu se pot' datora numai forţelor

le-ar genera. În aceste mişcări intervine şi informa-

sau cîmpurilor care tia si s-ar putea ca

o ultimă cauză a miscării materiei fie de natură

' Faptul că informaţia apare, în mare măsură, altfel în materia

profundă, decît în univers, nu este decît un

modul în care apare materia în univers (substanţa) faţă de materia

profun<1\. Informaţia în materia profundă este sensică, fenomenologică,

în timp ce în univers ea apare şi sub formă structurală, fie în combinaţie

cu cea fenomenologică în substanţa vie, fie numai structurală în mate-

ria nevie. Ambele tipuri de informaţii, separate precum şi reuni te, sînt

procese în materie, dar nu sînt materie, avînd şi calitatea de a da formă materiei, de a o "informa" pentru a o organiza, sau, în unele cazuri,

de a produce înţelegere, iar în fiinţele umane cunoaştere şi conştiinţă.

Deşi produsă de materie, informaţia îşi poate pune amprenta asupra materiei eleterminîndu-i miscarea. Materia profundă, ca strat ultim al realităţii obiective, este fizică

după cum am observat, dar nu este o substanţă simplă, monotonă,

aspect al deosebirii dintre

info'nnatională.

ci cu anumite diferenţieri interne (spre exemplu constituită din două

principii în ortofizică, informateria şi lumatia), fiind şi informaţională

şi energetică, tocmai pentru a-şi asigura mişcarea. Această complexi-

23

tate presupusă, dar inevitabilă pentru materia profundă, o face să~fie

în acelaşi timp şi noţiune filosofic:. T)~ aceea noţiunea filosofică de

materie, care se referă atît la materia profundă, cît şi la substanţa din univers nu-şi. pierde rolul de categorie

filosofică.

Noţiunea de materie profundă, astfel cum a fost rpresupusă 'in

modelul Inelului lumii materiale, nu prezintă capcana total reducţio­

nistă care ar reduce toate fonnele realităţii obiective numai la proprie- tăţile ei. S- a crezut orice teorie substanţionalistă a materiei, cum este şi aceea a materiei profunde, trebuie să ducă la reducţionism şi la pierderea specificului diferitelor paliere ale lumii materiale. Dar acest lucru depinde de modul în care este concepută ma teria profundă şi mişcarea ei. Or, prezenţa infonnaţiei fenomenologice în materia

profundă .schimbă complet panta reducţionismului atenuînd~o pînă

la strictul necesar pentru ca lumea să aibă totuşi o unitate concretă.

Dacă admitem cii

structurile nevii

din uni"ers

sînt· constituite

din lumatie si inf<'Im~terie, scriind simbolic

!:iruetură=

lU111atie + injormaterie,

atunci viul este, în conformitate cu viziunea ortofizică,

viul =

structură+ injormaterie.

Ţinînd cont de (1) se poate scrie

viul =

sau, concentrat,

(lumatie + injormaterie) + injormaterie

viul =

lumatie + injormaterie.

(2}

(2')

(2")

Expresia (2") este tot o expresie de forma (1) ŞI, m acest caz, viul s-ar reduce fie la structură, fie direct la componentele materiei profunde. Nu avem însă acest drept, deoarece în organismul viu st.,uc-

tura rrevie ca entitate interactionează cu componenta informaţională

a maTenel profunde, ca şi cum organi~mul viu ar avea deuă elemente fondatoare. structura şi intonnateria. De aceea nu se poate trece de la (2) la (2"). In mod echivalent, nu avem dreptul formal desfacem

24

In mod echivalent, nu avem dreptul formal să desfacem 24 paranteza din expresia (2'). Iar (2'

paranteza din expresia (2'). Iar (2'

poate

avea într-adevăr proprietă/ duce la o foanăde realitate care

sus o anumit V 1 d~:;er~e~te (cu

întîlneşte . ~ 1

totul

echca 3. reducerii şi nereducerii

noij.

Se observămai

{emergenţei), Care se

. ŞI m cazul proceselor sociale:

sau

Soctalul =

viul fuman) +

\

t

S ructuyt

.

(3)

Socialul = (structură+ " r;

d' In motive .

't1~ormatcrze) + st ruc Ura

r

t

v

"ara

ea, matenal-mformational .ci"

.&v

v

pC>3ibilitat

d

(3')

e rea ltate obIectIvă", deci de ordin

, ,e a desface parantezele ŞI·

.

a !:lcne

.

evidentav S.ingura

d

Socialul = structură+. f

It

are a expresiei

(3')

In ofInatene.

.

.

(3")

ezvo

.

poate fI penntsă sub forma

Socialul -

-

[(l

ttmalze . + 'tnjormaterie) .

I

-r-

+ (lumatie + informat~rie),

fără posibilitatea . . de a

.

1 totUŞI m

Ş

desf ace parantezele

(4)

expresia

,Î,

tn l

ormaterie] +

(4)

~r r~ducerea directă la acestea ::~st:umal :u.:na~ie şi mformaterie,

{tt "tabU,rale a jiecăru,ipalier al realităt d permisa din cauza proprietă­

conforUl schemei din figura

1.

tt

e a se combil~a'CII, Un alt palier,

. Se constată că este

lumatie Fig.
lumatie
Fig.

posibil ~

.

sIn~a teori,e,

de fapt,

care poat: ~ teone s~bstanţialistă a

materiei,

pencolul de a

t

. c~ adevarat materialistă şi fără

In r-un reducţ10Ulsm brutal,

absolut.

'

I

25

ca' materia constituie diferitele paliere p~_ de a!taparte, ~:~!~~ii obiective, trebuie să aibă, de la începu~:

' ro rietăti adecvate. Cum palierele lumu

v

_

ale lumll ca for~eale r .

matena e Slll contIne -' m. ea

,

-

v

cu greu s-ar pu

încă din n1atena profund~, ~

'.

l

.

.P

1 tive a materiei materia profundă '

,

,'t t epte ale mlşcarll evo u

r dacă nu determlll

area

tea adI111te

tV a acestor trepte, ceea ce

.

.

v"

v t

.

.

.' t d' tele generale ale mlscarn ca re

atunCl

'1

en lll,

, ateriei profunde este mai cunna te~-

'1

'

exac a

.

aceste trepte. Detern'llll.ls~~ m t' . jenomenolo C1ice în această -ma-lene.

dential datorită rolul'tH mJ orma, ~e~

t

es e

.b

tI:>

. ceea ce ex . pUcă' atinaerile ortoflZICll

rialiste, dar

Materia , . profun dV a nu

de fapt . numai lma er

.

nu numaI

şi cu alte filosofii.

ie

,

cu

ci

şi informatie>

'

mate-

filosofiile

1.3. MATERIALISMUL

ATOMIST

Materialismul atomist, datorită marii sale puteri explicative a proceselor fizice nevii şi imposibilităţii de a explica procesele vii şi sociale, a: pus întotdeauna multe probleme ştiinţei şi filosofiei. Dacă se vor descoperi şecretele materiei vii, sînt de aşteptat completări concrete ale materialismului.

. Dilema materialismului atomist nu l-a frămîntat pe Marx deoa- rece viul trebuia fie, pe baza principiilor generale ale materialismului dialeCtic, tot materie. Un asemenea punct de vedere nu poate fi susţinut în continuare de o filosofie materialistă consecventă, dar nimic nu s-a pp.tut spune mult timp în cadrul materialismului despre natura viului

doar afirmarea

şi .a proceselor mentale într-un mod care să depăşească

generală a materialităţii. Biologia moleculară din acest secol ne arată,

din punct de vedere ştiinţific şi filosofic, insuficienţa cunoaşterii struc-

turale şi "atomice". Epuizînd formele de materie cunosc/de fără a se explica totuşi viul, biologia moleculară sfidează intregul materialism cerîndu-i noi explicaţii plauzibile. Gîndirea materiali stă nu are ce face, trebuie să meargă înainte, acest lucru l-a simţit în mod evident şi 1'oetul-gînditor :Mihai Eminescu (vezi eseul Mihai Eminescu-gînduri filosofice, în acest yolum p. 173) în secolul trecut, fiind necesară recurgerea la o formă nouă de materie, care, deşi ascunsă este totuşi

prezentă.

in Ortofizicd s-a adoptat materia profundă, cu o serie de justi- ficări (nu este cazul fie repetate aici), care nu poate fi o materie obiş­ nuită şi simplă, ci una care explice producerea atît a substanţei Ilevii cît şi a celei vii din aceiaşi ingredienţi primari, precum şi feno- menele mentale, de asemenea nu impună reducerea absolută a mate- tiei vii şi a proceselor sociale la aceşti ingredienţi primari. S-a constatat 4e:, aceea necesitatea a două principii ale materiei profunde, lumatia

27

Partea a doua PRINCIPII ORTOFIZICE Florian Nicolau (1947), David Bolmz (1957, 1980, 1985) şi lolm,
Partea a doua PRINCIPII ORTOFIZICE Florian Nicolau (1947), David Bolmz (1957, 1980, 1985) şi lolm,
Partea a doua PRINCIPII ORTOFIZICE Florian Nicolau (1947), David Bolmz (1957, 1980, 1985) şi lolm,
Partea a doua PRINCIPII ORTOFIZICE Florian Nicolau (1947), David Bolmz (1957, 1980, 1985) şi lolm,

Partea a doua

PRINCIPII ORTOFIZICE

Florian Nicolau (1947), David Bolmz (1957, 1980, 1985) şi lolm, Archibald Wheeler (1987-1988) au formulat idei care în efortul de a depăşi paradoxurile

ştiinţei contemporane în,dreaptă gîndirea filosofică şi

ştiinţifică inspre U'11, strat mai profund al realităţii decît

cel descris de mecanica c'lfantică şi teoria 1'elativităţ.ii.

Ideile

izolat. Filosofia ortofizicii structural-jenomenologice

/,o.,

demonstrează Ctl ortofi:ica 1tU este un gînd

ar putea sia la ,baza unei ştiinţe

care

1'eclmoscmd

drept

prin-

ciPiu i1Zsuficienţa cunoaşte1'ii str~tciurale poate trece la

elaborarea propriilor ei principii: ai materiei profunde,

al '/,t1Ziversalităţii ontologice a i1iformaţiei şi energiei, al

primordialităţii legităţilor tendenţiale î1~ devenirea gene-

ralii, al modului de modelare structu1'al-fenomenologic etc.

Pat'tca a tl'citI, TEHNOLOGIA ŞI FILOSOFIA Tehnologia este inerent legată de filosofie deoarece ca

Pat'tca a tl'citI,

TEHNOLOGIA ŞI FILOSOFIA

Tehnologia este inerent legată de filosofie deoarece ca instrument al devenirii are U1~ rol existential. Devenirea

implică, însă, îmbinarea factorilor sociali cu cei ştiin­ ţifici, tehnologici şi economici şi cu viaţa spiritualr-cul-

unul din aceşti factori nu poate fi rupt de

turală. Nici

ceilalţi fără a infirma realitatea şi a periclita atingerea