CAPITOLUL 4

CONTROLUL UMIDITĂŢII CÂMPULUI OPERATOR CU FOLIE ELASTICĂ

DE IZOLARE

4.1. Avantajele izolării

Controlul umidităţii

Necesitatea de izolare a câmpului operator este imperioasă, deoarece dinţii se

găsesc într-o baie de salivă, iar limba obstrucţionează vizibilitatea la care se asociază
sângerarea gingivală. Acestea sunt câteva din obstacolele care împiedică realizarea unui
câmp de lucru cât de cât izolat şi curat.
Odontoterapia nu se poate executa în mod corect dacă nu se controlează umiditatea
din cavitatea bucală. Controlul umidităţii se referă la excluderea fluidului sulcular, a
salivei şi sângerării gingivale din câmpul operator. De asemenea se referă şi la prevenirea
ca apa spray-ului şi debrilurile operatorii să fie înghiţite sau aspirate de către pacient.
Raskin şi Fusayama au raportat că, oricum obţinerea unei izolări eficiente este mai
importantă decât tehnicile specifice utilizate.
Câteva metode se pot întrebuinţa pentru controlul umidităţii în cavitatea bucală:
dispozitivul de aspiraţie a salivei, aspiratorul chirurgical, rulourile cu şi fără filamente de
vată intrasulculare şi, în mod ideal, diga (Wilder Jr.AD;2006).
Expunerea câmpului operator
Detaliile procedurilor operatorii nu se pot efectua fără o retracţie şi un acces
potrivit. Retracţia şi accesul oferă o expunere maximă a zonei de operat şi de regulă
implică menţinerea deschisă a gurii şi îndepărtarea ţesutului gingival, limbii, buzelor şi
obrajilor. Diga, aspiratoarele chirurgicale, materialele absorbante, firele de retracţie şi
depărtătoarele de arcade sunt folosite pentru retracţie şi acces (Wilder Jr.AD;2006).
Prevenirea accidentelor
O axiomă învăţată de fiecare membrul al profesiunii de medic este să nu faci rău.
Un considerent important al izolării câmpului operator este apărarea pacientului de
eventualele accidente şi incidente din timpul operaţiei (Heling I şi colab;1988). Secreţia
salivară excesivă şi apa de la piesele de mână pot alarma pacientul. Instrumentele mici şi
debriurile de la restauraţii pot să fie inspirate sau aspirate. Ţesutul moale poate să fie rănit
accidental. Dar măsurile de control ale umidităţii contribuie nu umai la prevenirea
accidentelor dar şi la instalarea confortului pacientului şi creşterea eficienţei operatorii.
Adevărata prevenţie a accidentelor se obţine dacă folosim aceste dispozitive la pacienţi ca
şi cum le-am folosi pentru noi (Wilder Jr.AD;2006).

4.2. Sistemul de izolarea cu folie elastică de izolare (Diga).

Introducere

Dr. Stanford Christian Barnum a fost primul care a imaginat şi utilizat pentru prima
oară modalitatea de izolare a unui molar cu o folie de cauciuc, diga, la începutul anului
1864, în New York. Începând cu anul 1867 metoda capătă răspândire între clinicieni. Și
astazi primeste aprecieri din lumea largă a stomatologilor pentru contribuţia sa deosebită,
adusă progresului stomatologiei (Black GV;1947, Anusavice KJ;2003).
Diga (Sistemul de izolare cu folie elastică) reprezintă metoda prin care se separă
cu o folie elastică zona de lucru dentară, permiţând controlul fizic, chimic şi
bacteriologic al câmpului operator, ajutând la o detaşare psihologică a pacientului
(Cazacu NCE şi colab;2009).
Scopul: Diga sau folia elastică de izolare se utilizează pentru a delimita câmpul
operator prin izolarea unuia sau mai multor dinţilor de operat de mediul umed al cavităţii
orale. Diga elimină saliva din zona de operat şi îndepărtează ţesuturile moi şi asigură un
câmp uscat în timpul preparării cavităților şi restaurării lor. Se recomandă cu insistenţă
atunci când se anticipează dechiderea camerei pulpare pentru a preveni contaminarea cu
fluid oral a pulpei expuse (Wilder Jr.AD;2006).
Avantaje:
 asigură o bună vizibilitate şi acces printr-o retractare medie a ţesutului
gingival. Folia elastică de izolare, de asemenea îndepărtează buzele, obrajii
şi limba. O culoare închisă a foliei crează un fundal nonreflectiv în contrast
cu aria operatorie;
 asigură un câmp operator curat şi uscat pe o perioadă îndelungată fiind o
metodă preferată de izolare. Prepararea cavităţilor şi restauraţiile la care s-a
utilizat diga sunt mai puţin expuse la problemele postoperatorii legate de
contaminarea cu fluid oral.Timpul câştigat prin operarea într-un câmp uscat
şi curat compensează timpul consumat pentru aplicarea foliei izolatoare
(Christensen GJ;1994) ;
 protejează pacientul împotriva aspiraţiei sau înghiţirii de debriuri sau
instrumentar (NimmoA şi colab;1990). Diga protejează ţesuturile moi
împotriva iritaţiilor mecanice şi chimice. Este unanimă acceptată ideea că
diga este un mijloc eficient de combatere a infecţiilor în cabinetul de
medicină dentară (Samaranayake LP şi colab;1989);
  protejează împotriva medicamentelor iritante şi instrumentelor tăioase;
 protejează operatorul împotriva contaminării cu posibile infecţii prezente în
cavitatea bucală;
 este economică eliminând conversaţia inutilă, lavajele bucale frecvente şi
prelungite;
 păstrează calităţile optime ale materialelor dentare prin inserarea lor într-un
câmp curat şi uscat. Amalgamul dentar nu ajunge la propietaţile fizice
maxime dacă este inserat într-un câmp umed (Anusavice KJ;2003).
Adeziunea la smalţ şi dentină nu se realizează în prezenţa salivei, sângelui
sau a altor fluide orale (Barghi N şi colab;1991);
 asigură retracţia părţilor moi înconjurătoare;
 păstrează concentraţia optimă a medicamentelor.
Dezavantaje: Folia elastică de izolare este puţin folosită în cabinetele de medicină
dentară din diverse motive dintre care cele mai invocate sunt:
 este mare consumatoare de timp şi neacceptate de către pacient din motive
psihologice. Aceste invocaţii se pierd când se foloseşte o tehnică simplă de
aplicare şi îndepărtare. De regulă o folie elastică de izolare se aplică în 3-5
minute timpul necesar instalării anesteziei. După aplicarea digii pacienţii
sunt mult mai liniştiţi ştiind că apa şi debriurile degajate în timpul
procedurilor operatorii sunt izolate de propria-i cavitate orală (Jones CM şi
Reid JS;1988) ;
 nu se poate aplica pe dinţii tineri insuficient erupţi, molarii de minte
(uneori) şi ocazional pe dinţii cu malpoziţii exagerate;
 nu este tolerată de pacienţii care suferă de astm şi de cei cu alergie la
cauciuc (de Andrade ED şi colab;2000).

4.2.1. Părţi componente

Folia elastică (Câmp de cauciuc sau sintetic)

Dacă folia elastică este din cauciuc nu se poate stoca timp îndelungat deoarece se
deteriorează pierzându-şi elasticitatea şi devenind friabil. Sunt de unică folosinţă şi
pudrate cu talc, pe o singură faţă, cea care vine în contact cu tegumentele. Sunt de diferite
forme, mărimi, grosimi, culori, arome, compoziţie şi geometrie spaţială. Fig. 4.1(Cazacu
NCE şi colab;2009).
 Fig.4.1 Diverse forme şi culori de folie elastică(Cazacu NCE şi colab;2009).

Alegerea se va face corespunzător situaţiei clinice şi manoperei de efectuat. În

ceea ce priveşte culoarea sunt disponibile în nuanţe deschise şi nuanţe închise, acestea
din urmă fiind preferate pentru contrast. De aceea se se preferă culorile: verde, albastru,
maro, roşu, negru. Cauciucul are o suprafaţă lucioasă şi o suprafaţă mată. Pentru a nu
reflecta lumina suprafaţa mată se va orienta, întodeauna spre exterior (Cazacu NCE şi
colab;2009).
Primele 2 grosimi se indică în endodonţie, iar celelalte trei în izolarea leziunilor
odontale simple.

Formele şi dimensiunile foliei elastice

(Cazacu NCE şi colab;2009).

Pentru copii 12,7/12,7 cm

Pătrate Pentru adulţi 15,24/15,24 cm
Fig.4.1(Wilde
r
Jr.AD;2006).
Dreptunghiulare;12,7/15,24 cm
Forma geometrică a suprafeţei Cu rama separată;13,5/8,5 cm
Ovalare Cu două rame ataşate
MiniDiga cu rama ataşată

Circulare
Trapezoidale
Rulou din care se taie dimensiunea dorită
 Grosimile foliei elastice
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Grosimea Dimensiunea în mm
Subţire 0.12 – 0,17 mm
Medie 0,17 – 0,22 mm
Groasă 0,22 – 0,27 mm
Extra – groasă 0,27 – 0,33 mm
Special – groasă 0,33 – 0,38 mm

Rama: Este un cadru metalic sau din material plastic de care se fixează marginile
foliei elastice şi pe care o poziţionează.
C l a s i f i c a r e a ramelor de digă;
A. După sistemul de prindere (Cazacu NCE şi colab;2009);
- cu cleme pe folia elastică şi chingă occipitală,
- cu pinteni situaţi pe marginea ramei,
- ramă presolidarizată cu folia elastică.
B.După forma ramei:(Summit JB;2006).
Rame nesolidarizate
– Young – cadru metalic în formă de "U", Fig.4.2 A(Summitt JB şi colab;2006)
uşor de manipulat prevăzut cu butoni pentru securizarea marginilor cauciucului. Acest tip
de ramă nu ia contact cu faţa pacientului de regulă fiind poziţionată pe partea externă a
cauciucului. Cele două capete terminale ale ramei sunt protejate cu butoni matalici sau
din cauciuc pentru prevenirea traumatismelor oculare, Fig.4.2 B (Summitt JB şi
colab;2006). Dezavantajul este că este radioopac, în caz de necesitate a radiografiei.

A B
Fig. 4.2 Ramă metalică Young (Summitt JB şi colab;2006).
A. Ramă metalică Young prevăzută la capete cu protecţie şi pe margini cu butoni.
B. Rama Young inserată pe suprafaţa externă a cauciucului securizat în butoni (Summitt JB;2006).

– Universală – identică cu cea de mai sus, dar confecţionată din material plastic
radiotransparent, Fig.4.3 (Cazacu NCE şi colab009).
 Fig.4.3 Rama Universal (Cazacu NCE şi colab;2009).

– Nygaard-Ostby – este o ramă inelară confecţionată din material plastic

radiotransparent de formă ovală cu o faţă concavă şi una convexă, ceea ce îi oferă o
mulare pe faţa pacientului şi izolare perfectă împotriva contaminării operatorului, Fig. 4.4
A (Summitt JB şi colab;2006). Acestă ramă este normal poziţionată pe faţa internă a
foliei şi vine în contact cu tenul pacientului, Fig.4.4 B (Summitt JB şi colab;2006).

A B
Fig. 4.4.
A. Ramă din plastic, tipul Nygaard-Ostby .
B. Rama Nygaard-Ostby inserată pe faţa internă a foliei (Summitt JB;2006).

- Gabriel Sauveur – este o ramă ovalară cu balama ce permite o facilă introducere

a filmului radiologic, a senzorului C.C.D şi eventual pentru completarea anesteziei,
Fig.4.5 (Cazacu NCE şi colab;2009).
 Fig.4.5 Ramă ovalară din material plastic cu balama (Sauveur) (Cazacu NCE şi colab;2009).

R a m e s o l i d a r i z a t e (Cazacu NCE şi colab;2009).

- Un model de folie ce se comercializează în care rama este o parte integrantă a
cauciucului şi păstrează folia deschisă, Fig.4.6 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.6 Folie ovalară cu cadrul ataşat şi şablon (Quickdam). Minidiga(Cazacu NCE şi

colab;2009).

Produse comerciale:
- de formă dreptunghiulară HandiDam şi Aseptico.
- de formă ovalară Optra Dam.
- de formă trapezoidală Insta Dam.
- de formă circulară Insti Dam.
Clemele: Sunt dispozitive metalice din oţel inoxidabil sau din material plastic care
se prind pe coletul clinic al dintelui ancoră producând o retracţie gingivală de
aproximativ 1-3 mm, Fig 4.7 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.7 Exemplul de diverse tipuri de cleme (Cazacu NCE şi colab;2009).

 Clemele pentru fixarea foliei au patru pinteni de fixare (icuri), două braţe orizontale
orientate anterior conectate la un inel întrerupt aşezat vertical cu rolul de a fixa folia pe
dintele situat cel mai posterior de cel care trebuie izolat. Tot aşa de bine o clemă se poate
fixa şi pe un dinte neexpus prin folia de cauciuc numai cu rolul de fixare. De asemenea,
clemele se utilizează şi pentru retracţia gingivală. Se găsesc trei tipuri de bază de cleme,
Fig.4.8 (Summitt JB;2006).

Fig.4.8
a) Clemă de digă cu aripioară. b) Clemă de digă fără aripioară. c) Clemă de
digă ,,fluture” (Summitt JB;2006).

Există cleme de digă cu braţele adaptate pentru fiecare dinte. Unele cleme
simple au pe inel un număr de identificare; altele au un W în loc de număr. Litera
W(wingless) indică faptul că acea clemă nu este prevăzută cu aripioară, Fig.4.8 c
(Summitt JB;2006). Cele care nu prezintă ştanţată litera W au aripioare şi la acestea se
poate ataşa diga înaintea ca să fie aplicată clema pe dinte. În ultimi ani, fabricanţii au
redus numărul de cleme iar pentru odontoterapie numărul lor s-a limitat la câteva care
satisfac cele mai obişnuite necesităţi (Summitt JB;2006).
Componente (Cazacu NCE şi colab;2009):

Fig.4.9 Părţile componente ale unei cleme(Cazacu NCE şi colab;2009):

 A. Un inel întrerupt sau arcul clemei este o bandă elastică de diverse lăţimi şi
grosimi (0,5 mm), Fig.4.9 (Cazacu NCE şi colab;2009). Sunt proiectate să menţină o
anumită tensiune în funcţie de grosimea coletului dintelui. Lăţimea benzii diferă în
funcţie de înălţimea arcului şi grosimea coletului dintelui. Marea majoritate a clemelor
au un singur arc, dar sunt cleme cu două şi trei arcuri. Clemele pentru zona frontală şi
cele cervicale au de regulă două arcuri (cleme fluture sau cleme Ferrie). Arcul poate avea
o poziţie mai mezială apropiată de braţ pentru a nu jena ţesuturile vecine, o poziţie
regulară sau o poziţie distalizată pentru a uşura accesul la faţa distală a dintelui de operat.
B. Braţele clemei sunt elementele rigide ale clemei, care plasate perpendicular pe
axul dintelui menţin folia elastică sub coletul clinic, Fig.4.9 (Cazacu NCE şi colab;2009).
Braţele au o grosime de 0,5 mm şi prezintă următoarele elemente;
- p l a t o u l este partea de bază a clemei şi reprezintă zona centrală a braţului
în prelungirea căruia se găsesc celelalte componente.
- a r i p i o a r a l a t e r a l ă reprezintă o prelungire laterală orientată spre
gingival formând un unghi diedrul cu platoul şi aripioara anterioară. Aripioara laterală
serveşte la: i) la menţinerea foliei pe braţul clemei; ii) la menţinerea foliei sub braţul
clemei; iii) la lărgirea orificiului şi creşterea vizibilităţii asupra câmpului operator şi iv)
previne sfâşierea foliei şi oferă sprijin pentru degetele operatorului.
- a r i p i o a r a a n t e r i o a r ă sau aripioara m i c ă este elementul lamelar
poziţionat pe braţ anterior în prelungirea platoului. Aceste aripioare pot avea o direcţie
sagitală sau oblică şi diverse mărimi. Cele mici şi şi cele oblice favorizează aplicarea
matricei, port-matricei şi a icurilor.
- v â r f u r i l e de c o n t a c t sau p i n t e n i i sunt elemente lamelare
ascuţite la diverse unghiuri, care pornesc din prelungirea platoului înspre interior şi vin în
contact strâns cu coletul clinic al dintelui prin nişte puncte care se numesc puncte de
contact dentar. Servesc la prinderea şi menţinerea clemei pe dinte. Un braţ poate avea
două sau trei puncte de contact.
- o r i f i c i u l de p r i n d e r e cu pensa port-clemă. Pe platou există una
sau două perforaţii. Acestea servesc pentru pătrunderea părţii active a pensei şi
manevrarea clemei. Pot avea formă rotundă sau/şi ovalară pentru a putea îndepărta cu
uşurinţă pensa după aplicarea clemei pe dinte. Clemele cu platou îngust nu au orificii,
doar nişte incizii laterale pentru prinderea pensei, Fig.4.14 (Baum L şi colab;1995).
Clasificare – în funcţie de rol şi de aspectul braţelor clemelor se clasifică în (Wilder
Jr.AD;2006):
 clame cu patru puncte de fixare, Fig.4.8 a;
 clame circumferenţiale;
 clame cu aripioare, Fig.4.8 a;
 clame fără aripioare, Fig.4.8 b;
 clame de fixare şi retracţie;
 clame de digă nr. 212, Fig.4.8 c;
  clamele Schultz;
 clamele cu prelungiri, Fig.4.8 a.
Cele mai utilizate clame la maxilar, Fig.4.5 (Wider Jr.Ad;2006), pentru:
 incisivii centrali  Ivory nr. 0 sau 2,
 incisivii laterali  Ivory nr. 00, canin Ivory nr. 2,
 premolari  Ivory nr. 2,
 molari  Ivory nr. 3 sau 4.
La mandibulă pentru:
 incisivi  Ivory 0 sau 00,
 canini  Ivory nr. 2,
 premolari  Ivory nr. 2,
 molari  Ivory nr. 12, 13, 14.

Fig. 4.10
Cele mai întrebuinţate cleme pentru fixarea foliei elastice. Clemele cu aripioare sunt notate
cu w (Wilder Jr.AD;2006).

Când o clemă se poziţionează pe dinte, cea selecţionată în acest scop va trebui să ia

contact cu dintele în patru puncte, două vestibular şi două pe faţa orală, Fig.4.11(Cazacu
NCE şi colab;2009).
 Fig.4.11 Prinderea corectă a unei cleme: în patru puncte, vârfuri depărtate, stabilitate
asigurată (Cazacu NCE şi colab;2009).

Aceste patru puncte de fixare împiedică deplasarea clemei fie spre ocluzal fie spre
gingival, ceea ce ar avea ca rezultat final fie expulzia, fie rănirea gingiei. Clemele care au
pintenii orientaţi spre gingival se utilizează pentru ancorarea pe dinţii parţial erupţi sau
acolo unde este necesară o retracţie suplimentară a ţesuturilor moi (Wilder
Jr;AD;2006).
Braţele clemelor nu se vor extinde dincolo de linia unghiului diedru mezial şi distal,
Fig.4.11(Cazacu NCE şi colab;2009) pentru că (Wilder Jr.AD;2006): 1) interferează cu
plasarea icului interdentar; 2) este mult mai dificil să se realizeze o închidere etanşă în
jurul dintelui ancoră şi 3) se poate leza gingia mult mai frecvent.
Clemele cu aripioare prezintă aceste prelungiri laterale orientate diferit faţă de arc
(spre gingival) formând un unghi diedru cu platoul şi pintenul şi sunt poziţionate atât
lateral cât şi anterior, Fig.4.12(Cazacu NCE şi colab;;2009).

Fig.4.12 Cleme cu aripioare mari, mijlocii şi mici (Cazacu NCE şi colab;2009).

Aceste aripioare au fost imaginate să ofere o extra retracţie a foliei de pe câmpul

operator şi să permită ataşarea sa la clemă înainte să se acopere clema cu folia la
ancorarea pe dinte, după care folia este îndepărtată de pe aripioara laterală, Fig.4.13
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.13 Clema, portpensa şi folia aplicată pe braţul clemei (Cazacu NCE şi colab;2009).

De asemenea, aripioarele menţin folia elastică pe braţul clemei atunci când se

aplică simultan, pe dinte, clema şi folia. Aripioara ajută la menţinerea foliei sub braţul
clemei. Previne sfâşierea foliei şi oferă sprijin pentru degetele operatorului. Dezavantajul
acestor cleme este că interferă cu matricea şi icurile interdentare. Dacă se folosesc
frecvent, autorii recomandă tăierea aripioarei anterioare sau să se folosească clemele fără
aripioare (Wilder Jr.AD;2006).
Clemele fără aripioare se notează ,,W” (wingless) şi se pot fixa pe dinte înainte şi
după folia elastică sau simultan cu ea prinsă doar pe arc, Fig.4.14 (Cazacu NCE şi
colab;2009).

Fig.4.14 Diverse tipuri de cleme fără aripioare (Cazacu NCE şi colab;2009).

Aceste cleme au braţele mai mici şi se pot folosi la dinţii distali. Clemele cu un
singur arc nu au nici pinten. Clemele fără aripioare sunt preferate în terapia restauratoare,
deoarece permit mai uşor aplicarea matricilor şi a icurilor (Cazacu NCE şi colab;2009).
Clemele fluture. Cele mai multe din clemele listate mai sus acţionează ca
dispozitive de fixare a foliei fiind plasate pe dinţii laterali ancoră ai unui cadran sau ca
folie şi retractor de ţesut gingival în preparările din aria cervicală a dinţilor (Summitt JB
şi colab;2006). Numai o singură clemă, clema fluture Nr. 212SA (Ferrie) este destinată să
servească ca retractor. Din cauza inelelor duble şi a apropierii exagerate a pintenilor
fiecărui braţ trebuiesc stabilizate pe dinte, Fig.4.15 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.15 Clema 212 (fluture) cu două arcuri (Cazacu NCE şi colab;2009).

Pentru retracţia, în cazul preparării şi restaurării cavităţii de clasa a V-a, ca să se

evite bascularea sau expulzie din timpul procedurilor se vor stabiliza cu material de
amprentă termoplastic gen Kerr care se va aplica pe faţa incizală şi orală a clemei,
Fig.4.16 (Summitt JB şi colab;2006).

Fig.4.16 Clema 212 stabilizată cu material termoplastic (Summitt JB şi colab;2006).

Dacă se prevede plasarea a două cleme 212 SA pe doi dinţi vecini când se prepară o
cavitate de clasa a V-a, pentru reuşită se recurge la modificarea ei. Modificarea constă din
secţionarea unui inel de la fiecare clemă în aşa fel ca să rămână un inel în dreapta de la
una şi un alt inel în stânga de la cealată. Acestea se vor stabiliza cu material de amprentă
termoplastic (Summitt JB şi colab;2006).
De inelul clemelor (cu excepţia celei cu nr. 212, care se aplică după ce cauciucul a
fost plasat pe dinţi) se leagă un fir de aţă dentară de cca 30,5 cm lungime, înainte de
aplicarea lor pe dinte, pentru a preveni înghiţirea sau aspirarea lor, Fig.4.17 (Wilder
Jr.AD;2006).
 Fig.4.17
Metode de asigurare a clemelor cu aţă dentară (Wilder Jr.AD;2006).

.
Pentru tratamentul dinţilor anteriori nu sunt necesare clemele, cu excepţia clemei
cervicale pentru prepararea şi restaurarea cavităţii de clasa a V-a, Fig. 4.14 c.

4.2.2 Alte mijloace de fixare a foliei elastice

Contactul proximal poate fi suficient pentru ancorarea cauciucului pe dintele aflat

la distanţă de clema posterioară (într-un câmp izolat), eliminând astfel necesitatea unei a
doua clame.
Uneori fixarea se obţine şi cu alte mijloace după cum urmează (Summitt JB şi
colab;2006);
- şnurul dentar aplicat îndoit printre punctele de contact si apoi tăiată scurt
din lungime în aşa fel încât să nu împiedice accesul, Fig.4.18 B (Wilder
Jr.AD;2006).
- o bandă din cauciuc care se taie de la marginea foliei elastice, este
alungită şi trecută printre punctele de contact şi apoi lăsată să se relaxeze
ca să fixeze folia, Fig.4.18 A (Wilder Jr.AD;2006).

Fig. 4.18
 A. Mijloc de fixare format din cauciuc de folie. B. Mijloc de fixare format din şnur dentar (Wilder
Jr.AD;2006).

- pentru fixarea foliei pe un dinte ancoră ultim se poate utiliza un dop de la

o capsulă de anestezic care este străbătut de aţa dentară care leagă dintele
de jur împrejur. Dopul se va afla întodeaună pe faţa distală a ultimului
dinte ancoră.
- cordonul elastic preambalat într-o cutie prevăzută cu un tăietor, Fig.4.19
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.19 Cordon elastic preambalat în cutie dotată cu dispozitiv de tăiere (Cazacu

NCE şi colab;2009).

Se introduce în spaţiul proximal prin întindere printre punctele decontact iar prin
relaxare reţine folia, Fig.4.20 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.20 Folie fixată cu cordon elastic (Cazacu NCE şi colab;2009).

4.2.5. Cleştele perforator sau poansonul – este un instrument special de mare

precizie, asemănător cleştelui. Pe braţul superior se află un ic perforator, iar pe cel
inferior un disc mobil care se poate roti în sensul acelor de ceasornic, prevăzut cu 6
orificii în care pătrunde icul în momentul acţionării celor două braţe. Pe piaţă există cel
puţin două tipuri de cleşti perforator: i) tipul Ainsworth, clasic cu braţe extinse în serie
limitată şi este excelent dacă este făcut bine, Fig.4.21 (Cazacu NCE şi colab;2009).
 Fig.4.21 Cleştele perforator Ainsworth (Cazacu NCE şi colab;2009).

Pe disc există 5 orificii cu următoarea corespondenţă (Cazacu NCE şi colab;2009):

Tipul perforației Indicația Diametrul

Orificiul cel mai mic Pedodonție 0,9 mm
Nr.2 Incisivi 1,2 mm
Nr.3 Canini și Premolari 1,4 mm
Nr.4 Molari 1,7 mm
Nr.5 Dinții de ancoră distali,
Dintele stâlp în sensul 2.00 mm
izolării cu folie,
Pentru canula aspiratorului

şi; ii) tipul Ivory deasemenea excelent şi are un piston de centrare ce previne
secţionarea parţială a orificiilor în folie, Fig.4.22 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.22 Cleştele perforator Ivory (Cazacu NCE şi colab;2009).

Unele tipuri de perforatoare Ivory prezintă un disc cu 10 orificii aranjate pe două

rânduri a câte 5 orificii fiecare cu următoarele dimensiuni, Fig.4.22 (Cazacu NCE şi
colab;2009): 1,9 mm; 1,5 mm; 1,1 mm; 1,00 mm; 0,7 mm. Sunt şi perforatoare care au pe
disc orificii de la 0,5 mm la 2,5 mm, Fig.4.23 B (Summitt JB şi colab;2006).
 B

Fig. 4.23 A. Disc de cleşte perforator cu cinci orificii. B. Dimensiunile şi destinaţia lor
(Baum L şi colab;1995).

Dimensiunile şi destinaţia fiecărui orificiu sunt, Fig.4.23 B (Baum L şi colab;1995):

 Orificiul în treflă de 2,5 mm pentru molari voluminoşi;
 Orificiile cu diametrul de 2 mm pentru molarii de dimensiune normală;
 Orificiul cu diametrul de 1,5 mm este pentru molarii cu dimensiuni medii şi
premolarii voluminoşi;
 Orificiul cu diametrul de 1 mm este pentru premolarii cu dimensiune redusă,
canini şi incisivii superiori;
 Orificiul cu diametrul de 0,5 mm este pentru incisivii inferiori.
Distanţa dintre orificii este comparabilă cu distanţa dintre centrele fiecărui
dinte.Pentru dintele ancoră se recomandă un orificiu puţin mai larg deorece acesta
suportă clama. În terapia restauratoare, în regiunea laterală se izolează întreaga
hemiarcadă sau cel puţin un dinte distal şi doi-trei dinţi mezial. În regiunea frontală se
izolează canin-canin sau şi premolarul dacă se lucrează pe canin. Obligatoriul se cuprinde
şi omologul (Cazacu NCE şi colab;2009).
Orificiile trebuie să fie tăiate perfect şi complet deoarece o tăiere incompletă sau
franjurată va face ca diga să se rupă în momentul aplicări sau să nu posede abilitatea de a
sigila la nivelul coletului dinţilor (Summitt JB şi colab;2006), Fig.4.24(Cazacu NCE şi
colab;2009).

Fig.4.24 Model de tăiere incompletă a foliei (Cazacu NCE şi colab;2009).

Orificiile discului trebuiesc curăţate după fiecare întrebuinţare cu ajutorul unei agrafe de
prins colile de hârtie Fig.4.25 (Baum L şi colab;1995).

Fig.4.25 Curăţarea discului cu ajutorul unei agrafe (Baum L şi colab;1995).

4.2.4 Pensa port-clemă (Forcepsul) derivă din forcepsul ginecologic, ca design şi

funcţie adaptat pentru a îndepărta braţele clamelor de digă, făcând posibilă aplicarea
peste convexităţile dinţilor şi ulterior îndepărtarea lor. Pensa port-clemă are două braţe
pentru priza mâinii, o articulaţie, o parte activă pentru insinuare în orificiile braţelor
clemei şi un inel mobil de fixare a mânerelor pentru menţinerea în tensiune şi manipulare
cu uşurinţă a clemei, Fig.4.26 (Cazacu NCE şi colab;2009).
 Fig.4.26 Diverse tipuri de pense port-clemă (Cazacu NCE şi colab;2009).

Partea activă de la nivelul extremităţii distale poate să fie sferică sau cilindrică, mai
comodă, prevăzută cu creneluri pe partea laterală externă. Forma cilindrică permite o
destindere mai mică la plasarea clemei iar la desprindere nu se mai împiedică cum este
cazul celor sferice, Fig.4.27 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.27 Diverse tipuri ale părţii active a pensei port-clemă (Cazacu NCE şi colab;2009).

Pensele port-clemă diferă prin forma extremităţii lor distale. Pensele port-clemă cu
mecanism de stopare în extremitatea distală sunt distincte prin prezenţa extremităţii
distale plane. Extremitatea distală cu stop are două avantaje (Wilder Jr.AD;2006):
stopurile previn penetrarea extremităţii prea adânc în clama digii şi permite un mult mai
bun control al poziţionării clemei în timpul aplicării. Pensa port-clemă fără stop distal
poate să cauzeze rănirea gingiei pentru că permite pătrunderea prea adâncă a extremităţii
prin clemă. Toate pensele port-clemă au un inel de siguranţă mobil ataşat pe braţe care
poate să fie manevrat manual şi să le pună în poziţie de deschis facilitând aplicarea
clemei. Când se înepărtează pensă port-clemă se înclină spre distal iar prin gravitaţie
inelul alunecă spre distal şi clinicianul poate să elibereze pensa din clemă (Wilder
Jr.AD;2006).
Pensele port-clemă Ivory sunt confecţionate de diverse fabrici şi cu diverse
angulaţii ale extremităţii. Au stabilizatori care previn bascularea şi rotarea clemelor.
Aceasta de regulă este avantajos dar limitează folosirea acestei pense la dinţii care nu se
aliniază într-o angulaţie normală.
 Pensa port-clemă Stokes care are o crestătura în apropierea extremităţii care se
inseră în orificiul clemei şi permite o rotaţie a acesteia încât să poată fi poziţionată pe
dinţii care sunt angulaţi mezial sau distal. Fiecare din aceste pense port-clemă servesc
practicianul dacă sunt selecţionate după criteriul performanţei. În ultimă instanţă, costul
îşi spune ultimul cuvânt (Wilder Jr.AD;2006).

4.2.7. Şerveţelul de protecţie (absorbant)

Sunt şerveţele de hârtie monostrat sau pluristratificat sau din pânză de
bumbac,Fig.4.28 (Cazacu NCE şi colab;2009) care se interpun între digă şi tenul
pacientului pentru următoarele avantaje (Wilder Jr.AD;2006): 1) previne contactul dintre
cauciuc şi piele, reducând astfel apariţia reacţiilor alergice la pacienţii sensibili; 2)
absoarbe saliva de la nivelul comisurilor; 3) acţionează ca o pernă; şi 4) este o metodă
convenabilă de a şterge buzele pacientului după îndepărtarea digii.

Fig.4.28 Şerveţele absorbante de protecţie (Cazacu NCE şi colab;2009)

Aceste şerveţele, care se găsesc preconturate, moi şi absorbante, oferă un confort

sporit pacientului, mai ales când diga este menţinută o perioadă mai lungă de timp.S unt
de formă trapezoidală, cu o perforaţie ovalară centrală. Se pot confecţiona şi
extemporaneu dintr-un şerveţel împăturit în patru. Se găsesc sub două mărimi: pentru
copii şi pentru adulţi.

4.2.6 Lubrifianţii
Pentru ca diga să fie aplicată uşor, pentru ca să nu se irite faţa pacientului şi pentru
ca folia să treacă cu uşurinţă printre contactele interdentare, se recomandă lubrifierea:
- lubrefianţi pentru tegumetele şi mucoasele pacienţilor. Se recomandă
creme de faţă cu acţiune emolientă şi antiseptică. Cremele trebuie să
prevină iritaţile mecanice şi lipirea şerveţelului de faţă şi buze. Se
lubrefiază buzele şi regiunea comisurală cu cremă de bună calitate pe bază
 de unt de cacao conţinătoare de vitamine şi agenţi cicatrizanţi (ex.
gălbenele, muşeţel etc.).
- lubrefianţi pentru folie şi penele elastice. Se recomandă: i) săpun lichid
sau solid umectat; ii) cremă de ras care este cea mai indicată; iii) uleiul
solubil, sub diverse preparate. Cu pulpa degetului se atinge săpunul
umectat sau alţi lubrefianţi şi se depune un film în jurul orificiilor. Se
aplică pe folie doar la marginile orificiilor pe faţa mucozală şi pe penele
elastice înainte de fixare. Aceşti lubrefianţi trebuie să fie uşor de
îndepărtat cu substanţe degresante, pentru a nu contamina suprafeţele
dentare.

4.2.7 Dimensiunea orificiilor şi poziţionarea lor

Succesul izolării şi obţinerea unui câmp operator uscat şi curat depinde de

dimensiunea orificiilor şi poziţia lor în digă (Ingraham R şi colab;1961). Orificiile vor fi
punctate urmărind forma arcului dentar şi se vor face ajustări pentru dinţii absenţi sau
malpozţionaţi (orificiul pentru caninul drept superior maxilar care primeşte clemă
cervicală este poziţionat vestibular de forma arcului), Fig.4.29 (Wilder Jr.AD;2006):

Fig.4.29 Când se aplică o clemă cervicală în vederea izolării unei leziuni cervicale şi se
recomandă o retracţie mai accentuată a ţesuturilor moi, orificiul se plasează vestibular de arc
pentru a compensa extensia cauciucului (Wilder Jr.AD;2006).

Sugestiile de mai jos sunt de ajutor în poziţionarea orificiilor, Fig.4.30 (Wilder

Jr.AD;2006).
1. Perforarea unui orificiu de identificare în colţul superior stâng al pătratului de
cauciuc (de ex. stânga pacientului) pentru a uşura localizarea colţului atunci când se
aplică diga, Fig.4.30 A (Wilder Jr.AD;2006).
2. Când se operează pe incisivi şi faţa mezială a caninilor, se izolează de la
primul premolar dreapta la primul premolar stânga. În acest caz nu este nevoie de clamă
pentru retenţie. Dacă este nevoie, aceasta se va poziţiona pe premolarul 2 fără perforarea
cauciucului. Când se operează pe canin este preferabil să se izoleze de la primul molar la
incisivul lateral opus. Când se tratează clasa a V-a pe canin izolarea posterioară va
include şi molarul 1 pentru a oferi acces aplicării clemei cervicale pe canin (Wilder
Jr.AD;2006).
3. Când se operează pe dinţii posteriori, se recomandă izolarea şi a dinţilor anteriori
cu includerea incisivului lateral de partea opusă zonei de operat. Aceasta oferă avantajul
că operatorul îşi va sprijini degetele pe dinţi uscaţi şi sporeşte accesul şi vizibilitatea
operatorului şi asistentei (Wilder Jr.AD;2006).
4. Când se operează pe premolari, se vor include doi dinţi posteriori iar anterior se
va extinde până la incisivul lateral opus ariei de operat.
5. Când se operează pe molari, se va extinde posterior cât mai mult posibil, iar
anterior se va include incisivul lateral de partea opusă zonei de operat.
6. Întotdeauna se vor izola minim trei dinţi, cu excepţia terapiei endodontice în care
se izolează numai dintele în cauză.

Fig. 4.30 Poziţionarea orificiilor. A. Când dinţii maxilari trebuie să fie izolaţi primul orificiu este
pentru incisivul central,cca 2,5 cm de marginea superioară. B. Poziţia orificiului atunci când dintele
ancoră este primul molar mandibular. C. Poziţia orificiului atunci când dintele ancoră este molarul
secund mandibular. D. Poziţia orificiului atunci când dintele ancoră este molarul trei mandibular. E.
Poziţia orificiului atunci când dintele ancoră este primul premolar mandibular. F. Poziţia orificiului
atunci când dintele ancoră este premolarul doi mandibular. Aceste perforaţii sunt valabile numai
dacă se respectă şi se identifică după orificiul perforat în colţul superior stânga pacientului (Wilder
Jr.AD;2006).
 7. Distanţa între orificii va fi egală cu distanţa dintre centrul dinţilor vecini
măsurată la nivel gingival. Dacă distanţa este corectă, cauciucul se va adapta intim la
dinţi şi va acoperi şi presa uşor gingia interdentară. În general această distanţă se
încadrează în 6,00 mm (Wilder Jr.AD;2006).
8. Când diga se aplică pe dinţii maxilari, după orificiul de identificare, primul
orificiu care se realizează este pentru incisivii centrali. Aceste orificii se situează la 25
mm de marginea superioară a cauciucului, Fig.4.30 A (Wilder Jr.AD;2006). Numai după
ce aceste orificii au fost efectuate. se trece la realizarea celorlalte. La pacienţii cu buze
groase sau cu mustaţă distanţa va fi ceva mai mare de 2,5 cm. Din contră la copii sau
adulţi buze subţiri această distanţă va fi mai mică de 2,5cm (Wilder Jr.AD;2006).
9. Când diga se aplică pe dinţii mandibulari, primul orificiu (după identificarea
orificiului de reper) se va face pentru dintele posterior ancoră care va primi clemă. În
funcţie de poziţia dintelui ancora variază şi poziţionarea acestuia pe câmpul de cauciuc.
De aceea pătratul de cauciuc se împarte în 6 cadrane egale, iar orificiile pentru dinţii
ancoră se realizează ca în figura, 4.30 B, C, D, E, F (Wilder Jr.AD;2006).
10. Când se aplică o clemă cervicală în vederea izolării unei leziuni cervicale şi se
recomandă o retracţie mai accentuată a ţesuturilor moi, orificiul se plasează vestibular de
arc pentru a compensa extensia cauciucului. Fig. 4.29 (Wilder Jr.AD;2006).
11. Când se foloseşte un cauciuc de digă subţire, se vor realiza orificii mai înguste
decât cele recomandate, deoarece acesta este mai elastic şi numai aşa se va asigura o
etanşare adecvată cervicală.
12. Pentru începători se sugerează folosirea unei ştampile, care va imprima pe
cauciuc forma arcadelor. Tot în acelaşi scop se poate utiliza un tipar de plastic, care va
marca poziţiile orificiilor. Cea mai corectă localizare a orificiilor se obţine prin
înregistrarea directă a formei arcului dentar al pacientului şi a poziţiei dinţilor fie direct
în cavitatea orală fie pe modelele de studiu ale pacientului respectiv (Wilder Jr.AD;2006).

4.2.8 Pregătirea cavităţii bucale pentru aplicarea foliei elastice de izolare.

Înainte de aplicarea sistemului de izolare cu folie elastică se va ajusta fotoliul

dentar pentru un confort optim al pacientului şi pentru un acces lejer al medicului şi
asistentei. Capul şi pieptul pacientului nu vor fi mai jos decât picioarele. I se va explica
pacientului avantajele izolării cu folie elastică sau/şi i se va arăta imagini care să
demonstreze în ce constă acest procedeu. Se va atenţiona că nu trebuie să îi fie teamă
deoarece este un procedeu nedureros şi poate să respire foarte bine pe nas sau pe lângă
folie. Se va sublinia că este o metodă în avantajul său (Wilder Jr.AD;2006).
În vederea atingerii scopului propus, de a realiza un control eficient al umidităţii cu
acest dispozitiv, se mai recomandă (Wilder Jr.AD;2006) şi ( Cazacu NCE;2009):
 igienizare profesională (într-o şedinţă anterioară) pentru a se înlătura toate
depozitele moi şi dure de pe dinţi şi de a netezi toate suprafeţele accesibile;
 se vor face lavaje bucale şi în aceiaşi şedinţă cu substanţe antiseptice gen
clorhexidină, listerină , etc.
 se vor verifica contactele interdentare cu aţă dentară, Fig.4.31 (Cazacu NCE
şi colab;2009) şi se vor identifica muchiile tăietoare ale restauraţiilor sau ale
smalţului care se vor netezi sau înlătura pentru a preveni sfâşierea foliei.

Fig.4.31 Verificarea contactelor interdentare cu aţă dentară (Cazacu NCE şi

colab;2009)
 dacă acestea sunt prea strânse şi nu sunt rugoase se vor îndepărta cu icuri
sau un instrument bont pentru a permite trecerea foliei. Dacă sunt rugoase se
vor face accesibile şi se vor netezi cu un dispozitiv neted gen disc Horico
modificat sau direct cu matrice metalice, Fig.4.32 (Summitt JB şi
colab;2006).

Fig.4.32 Disc Horico modificat (Summitt JB şi colab;2006).

 se va examina parodonţiul marginal care trebuie să fie sănătos şi se va

măsura adâncimea şanţului gingival.
 se va aprecia gradul retracţiei gingivale;
 se vor lubrefia zonele susceptibile iritaţiilor ulterioare de la nivelul buzelor
şi comisurilor cu o cremă de bună calitate.
  stabilirea poziţiei de intercuspidare maximă, notarea punctelor de
intercuspidare cu hârtie de articulaţie şi fixarea lor cu un lac protector,
Fig.4.33 (Riethe P şi colab;1988).

Fig.4.33 Notarea punctelor de intercuspidare maximă cu ajutorul hârtiei de

articulaţie(Riethe P şi colab;1988).

 se va efectua anestezie de contact la dinţii ancoră şi o anestezie profundă la

dinţii de operat.

4.2.9 Metode de aplicare a sistemului de izolare cu folie elastică

Tehnica de aplicare a digii este prezentată de numeroşi autori în diverse tratate de

specialitate (Medina JE;1967). Pentru a limita procedurile laborioase de aplicare clasică a
sistemului de izolare cu folie elastică, la ora actuală se acceptă şi izolarea a unui număr
mai redus de dinţi.
Din punct de vedere al cronologiei aplicării elementelor componente ale sistemului
de izolare cu folie elastică, în practica stomatologică s-au încetăţenit 3 metode.

I.Metoda 1. Aplicarea întâi a clemei, apoi a foliei

După efectuarea anesteziei se începe procesul de aplicare al sistemului de izolare cu

folie, care după un ghid general necesită următoarele secvenţe (Wilder Jr.AD;2006)
Fig.4.12 Wilder Jr.AD;2006);
Secvenţa 1.Verificarea şi lubrefierea contactelor proximale. Se vor testa contactele
proximale cu aţă dentară, se vor lubrefia şi se vor îndepărta resturile alimentare. Cu
această ocazie se vor identifica marginile tăioase ale smalţului sau restaurărilor, care se
vor netezi pentru a nu deteriora folia elastică. În cazul contactelor proximale foarte
strânse se va utiliza un instrument bont, care va îndepărta dinţii şi va permite inserarea
foliei.
 Secvenţa 2. Perforarea orificiilor. Realizarea orificiilor în folia elastică se
efectuează de regulă după ştampilarea foliei sau după tipar, Fig.4.34 (Cazacu NCE și
colab;2009).

Fig.4.34 Realizarea orificiior ,după şablon sau ştampilă pe folia elastică (Cazacu NCE și
colab;2009).

Secvenţa 3. Lubrifierea foliei de cauciuc pe ambele feţe în zona orificiilor folosind

un rulou de vată sau arătătorul înmănuşat, Fig.4.35 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.35 Folia elastică lubrefiată în zona orificiilor (Cazacu NCE şi colab;2009).

Buzele şi în mod special comisurile bucale se vor lubrefia cu unt de cacao sau
cremă de gălbenele pentru a le preveni iritarea.
Secvenţa 4. A, B. Alegerea clemei. Operatorul selectează clemele, le fixează în
pensa port-clemă, Fig.4.36 A (Cazacu NCE şi colab;2009) şi le face probă pe dintele
ancoră sau cel de operat Fig.4.36 B (Cazacu NCE şi colab;2009).
 A B
Fig.4.36 A. Clema fixată în pensa port-clemă. B. Proba clemei pe dinte (Cazacu NCE şi
colab;2009).

Pentru a evita accidente de genul aspiraţiei sau înghiţirii clema va fi ancorată la un

fir de aţă dentară. În cazul în care clema nu este potrivită, ori se adaptează ori se
înlocuieşte cu alta potrivită (Peterson JE şi colab;1986). Clemele care se deformează în
timpul probelor se vor arunca (4B).
Secvenţa 5. Se realizează testul de stabilitate şi retenţie al clemei pe câmp. După
aplicarea clemei dacă se constată că este bine fixată se îndepărtează pensa. Testul
stabilităţii şi retenţiei se face printr-o uşoara tracţiune spre ocluzal cu ajutorul degetelor
aplicate sub arcul clemei. La o fixare impropie, acest test va disloca clema.
Secvenţa 6. Trecerea foliei peste clemă. Se poziţionează folia peste clemă. Înainte
de trecerea foliei peste arcul clemei se trage firul de aţă dentară prin orificiul pentru
dintele ancoră, Fig.4.37(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.37 Trecerea firului de aţă dentară prin orificiul dintelui ancoră (Cazacu NCE şi
colab;2009).
Cu arătătoarele se lărgesc orificiile prin tracţiune, Fig.4.38 A (Cazacu NCE şi
colab;2009) şi se trec peste inelul clemei, Fig.4.38 B (Cazacu NCE şi colab;2009) şi apoi
pe sub braţele acesteia. Marginile orificiului trebuie să fie complet sub braţele clemei,
Fig.4.38 C (Cazacu NCE şi colab;2009).
.
 A B

Fig.4.38 Etapele Secvenţei 6 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Tot cu arătătoarele se lărgesc şi celelalte orificii şi se tracţionează folia peste

amabrazurile meziale ale dinţilor următori încearcându-se trecerea foliei prin acestea.
Dacă nu se reuşeşte, se va apela la ajutorul firului de aţă dentară, Fig.4.39 (Cazacu NCE
şi colab;2009).

Fig.4.39 Trecerea foliei printre contactele interdentare cu ajutorul firului de aţă dentară
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 7 şi 8. Aplicarea şi poziţionarea şerveţelului absorbant. Operatorul ţine în

mâna stângă folia de cauciuc adunată în fascicol, iar asistenta trece prin fanta şerveţelului
folia şi poziţionează şerveţelul absorbant pe faţa pacientului. Operatorul ajută la
poziţionarea acestuia pe partea opusă asistentei, Fig.4.40 (Cazacu NCE şi colab;2009).
.
 Fig.4.40 Aplicarea şi poziţionarea şerveţelului de protecţie (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 9. Aplicarea cadranului. Operatorul întinde folia elastică, identifică

orificiul din colţul din stânga al foliei iar asistenta ajută la plasarea cadranului în poziţie
corectă şi la fixarea foliei de partea stâgă a sa. Cadranul se plasează în afara foliei elastice
care rămâne între şerveţel şi rama metalică, Fig.4.41(Cazacu NCE şi colab;2009).
.

Fig.4.41 Fixarea cadrului metalic(Cazacu NCE şi colab;2009).

Simultan cu asistenta, medicul ataşează cadranul în partea dreaptă. Curbura

cadranului trebuie să fie plasată pe centrul feţei pacientului. Fie operatorul, fie asistenta
ataşează folia la marginea inferioară a ramei. Odată realizată ataşarea cadranului la folie
se controlează accesul şi vizibilitatea. Capătul liber al firului de aţă dentară de siguranţă
al clemei se leagă de cadran.
Secvenţa 10(Opţională). Aplicarea chingilor. Unii autori, pentru o mai bună fixare
a foliei elastice, o leagă cu ajutorul unor benzi elastice (chingi occipitale) după ceafa
pacientului, Fig.4.42 (Baum L şi colab;1995).
 Fig. 4.42 Fixarea foliei elastice cu chingă
occipitală. Avantajele acestui sistem de fixare a foliei elastice:
se mulează bine pe faţa pacientului pentru o mai bună fixare, se aplică uşor şi rapid, nu interferă cu
respiraţia pacientului, permite o bună fixare, vizibilitate şi acces (Baum L şi colab;1995).

Secvenţa 11. Trecerea foliei de caiciuc peste contactul posterior. Dacă există dinte
posterior de dintele ancoră, se va trece folia prin spaţiul proximal dintre cei doi, ca în
secvenţa 6 ,sporind astfel retenţia. Dacă este necesar, pentru realizarea acestei secvenţe se
poate utiliza un fir de aţă dentară cerat.
Secvenţa 12(Opţional). Aplicarea materialului de amprentă. Dacă stabilitatea
clamei este chestionabilă, se recurge la fixarea ei cu ajutorul unui material termoplastic
de amprentă (baton de ştenţ sau kerr) care va acoperi arcul clemei şi o parte din suprafaţa
ocluzală a dintelui. Dacă dintele este uscat, materialul va adera de el. Nu se vor acoperi
orificiile din braţele clemei.
Secvenţa 13. Aplicarea foliei peste dintele ancoră-anterior. Operatorul va trece
folia de cauciuc peste dintele-ancoră anterior în maniera descrisă pentru dintele ancoră-
posterior, fixând astfel porţiunea anterioară a foliei. Se asigură fie cu un cordon elastic,
fie cu un fragment de folie elastice, fie cu un ic de lemn sau cu un fir de aţă dentară,
Fig.4.43(Cazacu NCE şi colab;2009).
.
 Fig.4.43 Asigurarea foliei elastice pe dintele ancoră anterior cu ajutorul firului de aţă denatră
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 14. Trecerea foliei septale printre contactele proximale fără ajutorul
firului de aţă dentară. Operatorul va trece folia de cauciuc septal printre toate celelalte
contacte proximale până la dintele ancoră posterior fără a folosi banda dentară, numai cu
ajutorul degetelor prin tracţiune vestibulo-orală şi oro-gingivală. Folia septală nu trebuie
să fie falduită. Nu se va folosi aţa dentară pentru că aceasta poate să rupă marginile
orificiului foliei septale. Când contactele interdentare sunt extrem de strânse, se poate
recurge la o uşoară separare cu ajutorul unui instrument bont aplicat în ambrazura
gingivală sau prin aplicarea unui ic.
Secvenţa 15. Trecerea foliei septale printre contacte cu ajutorul firului de aţă
dentară cerat. Se va folosi aţa dentară cerată pentru a trece folia printre contactele
interdentare restante. Se preferă firul de aţă dentară cerată în locul celui necerat deoarece
are o dimensiune mai mare şi este mai eficientă în trecerea foliei peste contactele restante
fără a deteriora marginile orificiilor. Se aplică în ambrazură marginea septului dinspre
orificiul, peste care se plasează aţa dentară şi se încearcă trecerea simulatană dincolo de
contact, Fig.4.44 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.44 Trecerea foliei printre contactele interdentare strânse cu ajutorul firului de aţă
dentară cerată (Cazacu NCE şi colab;2009).
 Dacă această margine a trecut restul septului va trece mult mai uşor. Pentru ca aţa
să nu lezeze gingia subiacentă se vor folosi ambele mâini şi cu un contact sigur pe dinţi.
Secvenţa 16 (Opţională). Tehnica pentru folosirea firului de aţă dentară cerată.
Adesea sunt necesare mai multe treceri ale firului printre contactele interdentare, mai ales
dacă acestea sunt strânse pentru a plasa folia septală interdentar. Se recomandă ca înainte
de a trece la alte ambrazuri să se lase firul de aţă dentară în ambrazura gingivală rspectivă
pâna la finalizarea plasării septului interdentar. Nu se poate da o reţetă universală.
Secvenţa 17. Inversarea foliei elastice interproximal. În această secvenţă marginile
orificiului septal sunt orientate incizal sau/şi ocluzal. Pentru a realiza o sigilare în jurul
dintelui şi a preîntâmpina infiltraţiile se realizează inversarea marginii foliei elastice
înspre şanţul gingival cu ajutorul firului de aţă dentară pentru a asigura o închidere bună,
Fig.4.45 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.45 Inversarea foliei elastice interproximal (Cazacu NCE şi colab;2009).

Folia elastică adesea se inversează singură după trecerea sa printre contacte, din
cauză că gingival este mult mai întinsă. Inversiunea în regiunea proximală este verificată
şi rezolvată în cele mai bune condiţii cu aţă dentară.
Secvenţa 18 .Inversarea foliei elastice vestibular şi oral. Se continuă inversarea
foliei şi pe faţa vestibulară şi orală folosind un instrument bont sau o sondă dentară, în
timp ce asistenta va sufla un jet de aer pe dinte. Direcţia instrumentului este
perpendicular pe dinte sau uşor înclinat spre gingival şi în această manieră se mişcă
instrumentul în jurul coletului dintelui vestibular şi oral, Fig.4.46 (Cazacu NCE şi
colab;2009).
.
 Fig.4.46 Inversarea foliei elastice în zona vestibulară şi orală(Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 19 (Opţional). Folosirea aspiratorului de salivă nu este obligatorie în

acest stadiu, deoarece mulţi pacienţi sunt capabili să-şi înghită saliva şi în plus, din cauza
anesteziei fluxul de salivă este mult redus. Dacă salivaţia este o problemă, bineînţeles că
se va recurge la aspirator.
Secvenţa 20. Verificarea aplicării corecte a foliei elastice. O aplicare corectă a
sistemului de izolare cu folie elastică presupune o poziţionare corectă şi confortabilă
pentru pacient. Se explică pacientului că diga nu împiedică înghiţitul sau închiderea gurii
în timpul pauzelor de lucru.
Secvenţa 21. Verificarea accesului şi vizibilităţii. Se controlează dacă folia aplicată
definitiv oferă acces şi vizibilitate maximă pentru procedura operatorie.
Secvenţa 22. A, B. Înserarea icurilor. Pentru prepararea cavităţii de clasa a II-a, a
III a şi a IV a, mulţi operatori consideră inserţia icurilor interdentare ultimul pas în
aplicarea sistemului de izolare cu folie elastică, Fig.4.47(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.47 Aplicarea icului între folie şi punctul de contact în ambrazura cea mai largă(Cazacu
NCE şi colab;2009).

Icurile se aplică în ambrazura gingivală vecină cu suprafaţa mezială sau distală,

care va fi restaurată. În general icurile sunt scobitori rotunde de 12,7 mm lungime, care se
introduc în ambrazura vestibulară sau orală în funcţie de mărimea sa şi în general în cea
care este mai mare. Folia septală trebuie să fie liberă sub ic.

II. Metoda 2. Aplicarea întâi a foliei, apoi a clemei

Aceasta este metoda de predilecţie când se folosesc clemele cu două arcuri

(fluture,Ferrie).
Dezavantaje (Cazacu NCE şi colab;2009);
- nu oferă o bună vizibilitate asupra coletului în momentul aplicării clemei,
- în cazul coroanelor scurte este deficil de stabilizat folia elastică din cauza
retenţiei reduse,
- vârfurile de contact ale clemei pot prinde cervical folia elastică.
Aplicarea foliei elastice prin această metodă presupune următoarele secvenţe (Cazacu
NCE şi colab;2009);
Secvenţa 1. Notarea pe şablon, Fig.4.48 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.48 Exemplul de diverse modele de şablon şi modalitatea de notare a foliei (Cazacu NCE
şi colab;2009).
Secvenţa 2. Perforarea foliei, Fig.4.49 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.49 Perforarea foliei (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 3. Lubrefierea foliei, Fig.4.50 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.50 Lubrefierea foliei elastice în jurul perforaţiei pe faţa dentară(Cazacu NCE şi

colab;2009).

Secvenţa 4. Plierea foliei elastice, Fig.4.51 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.51 Plierea foliei elastice(Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 5. Mărirea orificiului perforat, Fig.4.52 (Cazacu NCE şi colab;2009).

 Fig.4.52 Mărirea orificiului perforat prin tracţiune cu ajutorul degetelor (Cazacu NCE şi
colab;2009).

Secvenţa 6. Aplicarea foliei elastice pe dintele ancoră, Fig.4.53 (Cazacu NCE şi

colab;2009).

Fig.4.53 Aplicarea foliei elastice pe dintele ancoră (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 7. Fixarea şi întinderea foliei elastice pe creastă, Fig.4.54 (Cazacu NCE

şi colab;2009).
Folia elastică aplicată, trebuie bine întinsă, ca să îmbrace versantele gingivale
vestibulare şi orale, sub presiunea digitală, astfel ca perforaţia să se mărească, iar
marginea ei să fie sub nivelul perimetrului de prindere cervical dentar.

Fig.4.54 Fixarea şi întinderea foliei pe creastă (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 8. Aplicarea clemei cu ajutorul pensei port-clemă, Fig.4.55 (Cazacu NCE

şi colab;2009).
 Fig.4.55 Aplicarea clemei cu ajutorul pensei port-clemă (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 9. Aplicarea şerveţelului de protecţie absorbant, Fig.4.56 (Cazacu NCE

şi colab;2009).

Fig.4.56 Aplicarea şerveţelului de protecţie absorbant (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 10. Aplicarea cadranului, Fig.4.57(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.57 Cadranul aplicat, clema fixată şi demararea procedurilor operatorii (Cazacu NCE şi
colab;2009).
III Metoda 3. Aplicaea simultană a clemei şi foliei elastice (Cazacu NCE şi
colab;2009).
Secvenţa 1. Aplicarea foliei pe arcul clemei, Fig.4.58 (Cazacu NCEşi colab;2009).

Fig.4.58 Aplicarea foliei elastice pe arcul clemei (Cazacu NCEşi colab;2009).

Secvenţa 2. Pregătirea pensei, clemei şi foliei pentru aplicare, Fig.4.59(Cazacu

NCEşi colab;2009).

Fig.4.59 Pensa port-clemă, folia elastică şi clema gata de aplicare (Cazacu NCEşi colab;2009).

Secvenţa 3. Clema aplicată pe dintele ancoră sau cel de operat, Fig.4.60(Cazacu

NCEşi colab;2009).
 Fig.4.60 Clema şi folia lastică aplicate pe dintele ancoră sau cel de operat (Cazacu NCEşi
colab;2009).

Secvenţa 4. Deplierea foliei elastice de pe braţele clemei, Fig.4.61(Cazacu

NCEşi colab;2009).

Fig.4.61 Deplierea foliei elastice de pe un braţ al clemei şi apoi de pe celălalt (Cazacu NCEşi
colab;2009).

Secvenţa 5. Aplicarea cadranului, Fig.4.62(Cazacu NCEşi colab;2009).

Fig.4.62 Cadranul aplicat (Cazacu NCEşi colab;2009).

4.2.10 Îndepărtarea sistemului de izolare cu folie elastică

Înainte de îndepărtarea digii se spală şi aspiră eventualele debriuri de pe folie

pentru a preveni căderea lor pe planşeul cavităţii orale. Tot acum se înlătură şi aspiratorul
de salivă (Wilder JB;2006).
Secvenţa 1. Îndepărtarea componentelor de retenţie. Se îndepărtează materialul
termoplastic de fixare, clema, firele de retenţie şi icurile interdentare (Wilder JB;2006),
Fig4.63 (Cazacu NCE şi colab;2009).
 Fig4.63 Îndepărtarea componentelor de reteţie utilizate (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 2. Secţionarea foliei septale. Se întinde vestibular diga, trăgând cauciucul

septal la distanţă de gingie şi dinte. Ţesuturile subiacente se protejează prin plasarea
degetului sub cauciucul septal. Se taie fiecare sept cu o foarfecă cu vârful bont, cu
excepţia celor de la nivelul dinţilor ancoră anteriori şi posteriori (Wilder JB;2006),
Fig.4.64 (Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.64 Secţionarea foliei septale cu o foarfecă cu vârful bont(Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 3. Îndepărtarea clemei. Se aplică forcepsul în orificiile clemei şi nu este

necesar să se îndepărteze marerialul de amprentă aplicat dacă acesta nu a obliterat
orificiile. În acelaşi timp, asistenta detaşează chinga suplimentară de siguranţa din jurul
gâtului pacientului (dacă s-a folosit acest sistem) şi operatorul înlătură clema (Wilder
JB;2006), Fig.4.65 (Cazacu NCE şi colab;2009).
 Fig.4.65 Îndepărtarea clemei de pe dintele ancoră sau cel operat (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 4. Îndepărtarea foliei elastice. O dată clema îndepărtată, se eliberează

folia de pe dintele ancoră anterior şi se înlătură simultan şi folia de cauciuc şi rama. În
această fază se atenţionează pacientul să nu închidă gura complet, dacă s-a efectuat o
restauraţie din amalgam, până nu se evaluează ocluzia (Wilder JB;2006), Fig4.66
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig. 4.66 Îndepăratrea simultană a foliei elastice şi a cadrului (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 5. Ştergerea buzelor. Se vor şterge buzele pacientului cu un şerveţel

imediat după îndepărtarea sistemului de izolare. Aceasta împiedică împrăştierea salivei
pe faţa pacientului şi îi asigură un confort suplimentar (Wilder JB;2006), Fig4.67 (Cazacu
NCE şi colab;2009).
 Fig4.67 Ştergerea buzelor pacientului (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 6. Pulverizarea dinţilor, arcadei şi masarea ţesuturilor cu spray-ul de la

unit. Curăţirea dinţilor şi a cavităţii orale se face cu spray-ul aer-apă în asociere cu
aspiratorul chirurgical. Aceasta va spori circulaţia în special în jurul dinţilor ancoră şi va
masa ţesuturile moi din jurul dinţilor care au fost izolaţi (Wilder JB;2006), Fig.4.68
(Cazacu NCE şi colab;2009).

Fig.4.68 Spray-erea dinţilor, cavităţii orale şi masarea ţesuturilor moi adiacente dinţilor
ancoră sau operaţi (Cazacu NCE şi colab;2009).

Secvenţa 7. Examinarea foliei de cauciuc. Se va aplica folia elastică peste o

suprafaţă plată albă ( o coală albă de hârtie) sau se va privi în lumină pentru a determina
dacă nu cumva porţiuni de folie au rămas între sau în jurul dinţilor. Aceste genuri de
rămăşiţe vor cauza inflamaţia gingivală (Wilder JB;2006), Fig.4.69 (Summitt JB şi
colab;2006).
 Fig.4.69 Examinarea foliei pe o suprafaţă plană albă pentru a identifica eventualele porţiuni
de folie rămase între dinţi sau în jurul lor(Summitt JB şi colab;2006).

4.2.11 Aplicarea clemei cervicale

Markley recomandă folosirea clemei nr. 212 cervicale pentru restaurarea cavităţilor
de clasa a V-a. Când leziunile cervicale sunt situate supragingival, accesul la aria de
preparat şi restaurat este adesea uşor de obţinut şi folia elastică de izolare este metoda
ideală pentru controlul umidităţii.
Orificiul pentru dintele care va fi izolat şi va primi clema cervicală se va poziţiona
la câţiva milimetri vestibular de conturul arcului, Fig.4.70 (Wilder Jr.AD;2006).

Fig.4.70 Când se aplică o clemă cervicală în vederea izolării unei leziuni cervicale şi se
recomandă o retracţie mai accentuată a ţesuturilor moi, orificiul se plasează vestibular de arc
pentru a compensa extensia cauciucului (Wilder Jr.AD;2006).

De asemenea, distanţa faţă de orificiile vecine va creşte cu circa 1 mm de fiecare

parte. Dacă se aplică pe un incisiv clema cervicală, izolarea se extinde până la primul
premolar şi în acest caz nu este nevoie de clemă pentru fixarea foliei, Fig.4.16 B (Wilder
Jr.AD;2006). Dacă se aplică clema cervicală pe canin sau pe un dinte posterior, clema de
pe dintele ancoră se va plasa cât mai posterior posibil pentru a nu interfera cu cea
cervicală.
Înainte de poziţionarea clemei cervicale, vom avea la îndemână un baton de
material termoplastic de amprentă şi o flacără. Se aplică forcepsul în orificiile clemei
cervicale, se îndepărtează suficient şi se aplică braţul oral al clemei pe dinte la nivelul
conturului (Wilder Jr.AD;2006). Apoi se mişcă foarte fin braţul oral înspre gingival
presând diga şi ţesutul moale, în timp ce braţul este poziţionat uşor apical de conturul
dintelui (Wilder Jr.AD;2006). În timp ce se poziţionează braţul oral al clemei cu indexul
mâinii stângi, se va ghida braţul spre gingival în locul cel mai potrivit. În timp ce se ţine
fix braţul oral cu indexul, operatorul foloseşte degetul mare de la mâna stângă să tragă
apical folia elastică pentru a expune leziunea vestibulară şi creasta gingivală (Wilder
Jr.AD;2006). Acum se poziţionează braţul vestibular al clemei, gingival de leziune, iar
degetul mare se aplică pe faţa vestibulară a braţului clemei pentru a o asigura (Wilder
Jr.AD;2006). Braţele clemei nu vor fi ascuţite şi vor avea un contur corespunzător cu
suprafaţa dintelui pe care se aplică. Ca regulă, pentru a asigura acces şi vizibilitate
operatorului, braţul vestibular se va plasa la 0,5-1 mm gingival de localizarea anticipată a
marginii gingivale a cavităţii complet preparate, Fig.4.71 (Wilder Jr.AD;2006).

Fig.4.71 Clema 212 SA aplicată şi asigurată cu material termoplastic(Wilder Jr.AD;2006).

Deseori este necesară stabilizarea clemei Nr.212 cu material de amprentă, Fig.4.71

(Wilder Jr.AD;2006). În acest timp asistenta încălzeşte materialul de amprentă, iar
operatorul va menţine clema în poziţie cu degetele de la mâna stângă şi va presa
materialul deasupra şi sub braţul clemei până ajunge pe suprafaţa incizală (ocluzală) şi în
zona interproximală, lăsându-l în ambrazură (Wilder Jr.AD;2006). Dacă există acces şi
vizibilitate şi braţul clemei este aplicat suficient înspre gingival, se va răci materialul de
amprentă cu aer. Se aplică material de amprentă în manieră asemănătoare pe celălalt braţ
al clemei (Wilder Jr.AD;2006). Materialul de amprentă stabilizează clema cervicală şi o
împiedică să se deplaseze în timpul actului operator. De asemenea reprezintă un loc
convenabil de sprijin pentru degetele operatorului.
Îndepărtarea clemei cervicale presupune angajarea forcepsului în orificiile braţelor,
îndepărtarea lor suficientă până când se desprinde şi materialul de amprentă şi cu atenţie
să nu se zgârie dintele sau materialul nou de restaurare.Eventualele resturi ale
materialului de amprentă din ambrazură se înlătură înaintea îndepărtării foliei
elastice(Wilder Jr.AD;2006).
Dacă leziunea carioasă a progresat sub marginea gingivală, izolarea pentru
preparare, restaurare şi finisare devine o problemă dificilă. Sistemul de izolare cu folie
elastică şi clema de retracţie gingivală plasată direct pe dintele de operat şi restaurat este
o metodă ideală de izolare care realizeză şi o retracţie gingivală adiţională, Fig.4.72
(Summitt JB şi colab;2006).

Fig.4.72 Clema cervicală de retracţie care retrage folia şi ţesutul gingival (Summitt JB şi
colab;2006).

Clema 212 SA este eficientă pentru acest scop Fig 4.73 (Imagine autori)

Fig.4.73 Clema cervicală de retracţie Nr.212 SA(Imagine autori).

Pentru a realiza o retracţie adecvată, uneori este necesară modificarea clemei

Nr.212 SA cu ajutorul a două pense care îndoaie braţul oral al clemei înspre
incizal/ocluzal pentru a rămâne pe structurile dentare şi a evita lezarea ţesutului gingival,
Fig.4.74 Summit JB şi colab;2006).
 Fig.4.74 Modificarea clemei Nr.212 SA (desenul continuu) şi clema nemodificată (linia
punctată).

4.3. BIBLIOGRAFIE

ANUSAVICE,KJ editor;Philips science of dental materials.Ed 11 St louis.2003 Saunders.

BARGHI N, KNIGHT GT, BERZY TG: Comparing two methods of moisture control in
bonding to enamel. A clinical study, Oper Dent 1991, 16:130-135.
BAUM,L et al; Textbook of Operative Dentistry.Ed 3 by W B Saunders 1995.
BENAVIDES R, HERRERA H: Rubber dam with washed field evacuation. A new
approach. Oper Dent 1992,17:26-28.
BLACK,GV;Operative Dentistry Ed 8 vol 2 Woodstock III 1947.
BOCSKAY I et al; A fogszuvasodas Kor-es gyogytana.Ed.Lyra Kiado
Marosvasarhely,2006.
BROWNBILL JW: Double rubber dam. Quintessence Int 1987, 18:669-670.
BRUNTHALER,A et al; Longevity of direct resin composite restauration in posterior
teeth.cli Oral Invest 2003.
CAZACU,NCE et CAZACU,C;Ghid d utilizare a sistemului de izolare cu folie
elastică)digă)în specialităţile medico-dentare.Ed universitară Carol Davila
Bucureşti 2009.
CHAMPION MA, KUGEL G, GRUSKOWSKI C: Evaluation of a new intraoral
isolation device. Oper Dent 1991, 16:l8l-185.
CHILDERS JM, MARSHALL TD: Coolant evacuation; a solution for students working
without dental assistance. Oper Dent 1995, 20:130-132.
CHRISTEN AG SANFORD C. BARNUM, Discoverer of the rubber dam. Bull Hist
Dent 1977, 25:3-9.
CHRISTENSEN CJ: Using rubber dams to boost quality, quantity of restorative services.
J Am Dent Assoc 1994, 125:81-82.
CIANCIO,SG editor;ADA guide to dental therapeutics.Ed 2 .Chicago.2000.
de ANDRADE,ED et al; Allergic reaction after rubber dam placement.J Endodont 2000.
DRUCKER H, VOLCOTT RB. Gingival tissue management with Class V restorations. J
Am Acad Gold Foil Oper 1970, 13(1):34-38.
FAY MF, BECK WC, CHECCHI L, WINKLER D: Gloves: New selection criteria.
Quintessence Int 1995, 26:25-29.
FEJERSKOV,O et al; Dental Caries .Ed Blckwell 2004.
FUSAYAMA,T; Total etch technique and cavity isolation.J Esthet Dent 1992.
GERGELY EJ: Rubber dam acceptance. Br Dent I 1989, 167:249-252.
GAFAR,M et al;Metode şi Tehnici curente în Odontologie,Ed.Medicală 1980.
HELING,I et al; Rubber-Dam –an essential safeguard.Quintessence Int 1988.
ILIESCU,A et al; Cariologie şi Odontoterapie Restauratoare.Ed Medicală.2002.
INGRAHAM,R et al; An atlas of gold foil and rubber dam procedures.california Unio-
Tro College Press.1961.
JONES,CM et REID,JS ; Patient and operator attitudes toward rubber dam.ASDC J Dent
Child 1989.
KIDD,EAM et al; Pickard,s Manual of Operative Dentistry.Ed 5 Oxford 2003.
KNIGHT GT, BARGHI N, BERRY T: Microleakage of enamel bonding as affected by
moisture control methods [abstract]. I Dent Res 1991, 70:561.
KNIGHT GT, BARGHI N: Effect of saliva contamination on dentin bonding agents in
vivo [abstract 434]. I Dent Res 1992, 71:160.
LAMBERT RL: Moisture evacuation with the rubber dam in place. J Prosthet Dent
1985, 53:749-750.
MARCH PJ: An allergic reaction to latex rubber gloves. J Am Dent Assoc 1988,
117:590-591.
MARKLEY,MR; Amalgam restorations for Class V cavities.J Am Dent Assoc.1955
MEDINA,JE; The rubber Dam-an incentive for excellence.dent Cin North Am.1967.
McWERTER,E; Moderne methode improvements and works simplification approach to
clinical procedures of the washed field technic in dentistry.Ark Dent J 1957.
NIMMO,A et al; Particulate inhalation during the removal of alamgam restaurations.J
Prostht Dent.1990.
NUSSBAUM,R;Probleme de cariologie.LITO IMF Timisoara 1979.
PETERSON,JE et al; Effect of rubber Dam clamp on cementum and jonctional
epithelium.Oper dent 1986.
RANKIN KV, JONES DL, REES TD: Latex reactions in an adult dental population. Am
J Dent 1993, 6:274-276.
RASKIN,A et al; Influence of the isolation method on the 10-year clinical
experience.Clin Oral Invest 2000.
REID JS, CALLIS PD, PATTERSON CJW: Rubber Dam in Clinical Practice, Chicago:
Quintessence, 1990.
REUTER JE: The isolation of teeth and the protection of the patient during endodontic
treatment. Int Endod J 1983, 16:173-181.
ROBERSON,TM et al; Sturdevant,s Art and science of Operative Dentistry Ed 5.Mosby
2006.
SAMARANAYAKE,LP et al; The efficacy of rubber dam isolation in reducing
athmospheric bacterial contamination.ASDC J Dent CHild.1989.
SEVERINEANU,V et al ; Îndreptar pentru lucrări clinice de terapie buco-
dentară.Lito.IMT 1971.
SEVERINEANU,V;Odontologie şi Parodontologie .Ed.Medicală Bucureşti 1985.
STURDEVANT,S; Art and science of Operative Dentistry ,Ed 5 by TM,Roberson et al
.Ed Mosby 2006.
SUMMITT,JB et al; Fundamnetals of Operative Dentistry.A conteporane Approach.Ed 3
quintessence books 2006.
SWIFT, E.J. Jr: The effect of sealants on dental caries: a review, J Am Dent Assoc
116:700-704, May 1988.
WILSON,NHF et al; Advances in Operative Dentistry.Vol.2.Ed Quintessence
Books.2001.
XHONGA FA: Gingival retraction techniques and their healing effect on the gingiva. J
Prosthet Dent 1971, 26:640-648.
WILDER,Jr,AD ; Preliminary Consideration for Operative Dentistry.Ch. 10 from Art
and science of Operative Dentistry ,Ed 5 by TM,Roberson et al .Ed Mosby 2006.

---------------//----------------