24/04/16

EVALUAREA FORŢELOR ORTODONTICE

BIOMECANICA ORTODONTICA
CURS S.L.DR.CAMELIA SZUHANEK Deplasarea ortodontică optimă este rezultatul acţiunii unei forţe uşoare şi
continue (Proffit).

Dezideratul ortodontului este de a utiliza un aparat care să aibă

caracteristicile amintite, care să producă o forţă constantă şi să inducă
deplasarea optimă, fără efecte adverse.

1.  Forţele ortodontice pot fi tratate ca şi vectori matematici. Atunci când

se aplică mai multe forţe la nivelul unui dinte, deplasarea acestuia va fi
dictată de rezultanta forţelor respective. În alte situaţii, la nivelul
dintelui este aplicată o forţă pe care dorim să o divizăm: amintim ca
exemplu headgear-ul cervical, care va deplasa molarii în direcţie
ocluzală şi distală.
2.  Punctul de aplicare al fortei are si el o deosebita importanţă. Există un
singur punct în care putem acţiona forţa pentru a obţine o mişcare pur
paralelă, fără componente de înclinare sau de rotaţie.

PARAMETRII BIOMECANICI AI DEPLASĂRII ORTODONTICE

Localizarea exactă a C.R. este dificilă, însă studiile analitice

Centrul de rezistenţă(C.R.) efectuate de Burstone i-au determinat poziţia 40% apical pe lungimea
rădăcinii şi la 6/10 din înălţimea crestei alveolare. Această evaluare a
- punctul în care, din punct de vedere matematic, poate fi concentrată poziţiei centrului de rezistenţă este dependentă de structura osului alveolar
rezistenţa la deplasare. şi de lungimea radiculară menţinută efectiv de os. Odată cu avansarea în
vârstã, cu reducerea inserţiei osului alveolar, centrul de rezistenţã se
- este dependent de lungimea şi morfologia rădăcinii, numărul de rădăcini,
deplasează în direcţie apicalã.
dar şi de nivelul osului alveolar.

1
 24/04/16

CUPLUL DE FORŢE
MOMENTUL FORTEI

Un sistem de forţe aplicate în aceeaşi direcţie, cu linii de acţiune

Forţa acţionează la nivelul coroanei, la o anumită distanţă de centrul de rezistenţă al
dintelui. Momentul forţei depinde de intensitatea acesteia şi de distanţa de la
punctul de aplicare al forţei la centrul de rezistenţă şi se calculează după formula:
M=FxL
unde F – intensitatea forţei, L – distanţa dintre locul de aplicare al forţei şi centrul
de rezistenţă. Distanţa se calculează perpendicular din linia de acţiune a forţei spre
centrul de rezistenţă.
neconfundate, de sens opus şi intensitate egală formează un cuplu. Dacă
sunt aplicate unui cuplu de obiecte solide, acestea nu se vor mai deplasa, ci
se vor roti în jurul centrului de rezistenţă. Cuplul de forţe în sens vestibulo-
lingual: în sens vestibulo-lingual, punctul de aplicare a forţei de distalizare
se găseşte vestibular în raport cu centrul de rezistenţă şi provoacă o rotaţie
axială mezio-vestibulară a dintelui

Efectul arcului rectangular de producere a torque-ului lingual

Se pare că nivelul de forţă al deplasării ortodontice trebuie să fie suficient

de mare pentru a stimula activităţile celulare fără a oclude complet vasele
sanguine din structurile de susţinere. Atât magnitudinea forţei, cât şi aria
ligamentului periodontal asupra căreia acţionează forţa sunt importante în
determinarea efectului biologic.

Odată cu creşterea rigidităţii arcului

ortodontic, centrul de rezistenţă al
dinţilor vecini se apropie unul de
celălalt.

TIPURI DE DEPLASĂRI ORTODONTICE

Cea mai simplă formă de deplasare ortodontică este versia (tipping). Aceasta este
produsă când o singură forţă este aplicată pe coroana unui dinte. Când are loc acest
fenomen, se produce rotaţia dintelui în jurul centrului său de rezistenţă, ligamentul
periodontal este compresat în apropierea apexului de aceeaşi parte cu aplicarea
forţei, iar în zona osului alveolar de partea opusă forţei.

2
 24/04/16

Dacă asupra coroanei sunt aplicate două forţe simultane, se poate produce
translaţie (deplasare corporală). În această situaţie, aria ligamentului
periodontal este compresată uniform.

Studiile experimentale au arătat că aplicarea unei forţe uşoare, dar continue

la nivelul dinţilor umani va duce la formarea unor zone de compresiune la
scurt timp după iniţierea deplasării dentare(Graber).
Hialinizarea a persistat timp de câteva zile şi a fost urmată de resorbţie
osoasă directă. Dacă forţa aplicată are intensitatea de peste 150g (1.5N),
hialinizarea apărută este continuă.

COMBINATIE VERSIE-TRANSLATIE

În timpul deplasării de translaţie, dintele este supus acţiunii unui cuplu de

forţe, iar hialinizarea apare, însă pe o durată mai scurtă în translaţie decât în
versie. (Graber). Rezultatul este reprezentat de o zonă de compresiune pe
partea aplicării forţei şi formarea unei zone hialinizate în treimea cervicală
şi mediană a rădăcinii. Această durată scăzută a hialinizării este datorată
unei rate crescute de resorbţie a zonelor hialinizate pe ambele părţi, în
special în regiunea apicală a zonei de presiune, care va duce la eliminarea
rapidă a structurilor hialinizate.

3
 24/04/16

ROTAŢIA

deplasare ortodontică simplu de obţinut.

TEORIE - pentru a produce rotaţia unui dinte în jurul axului său, forţa
trebuie să atingă o magnitudine mult mai mare decât în alte tipuri de
deplasare.
PRACTICA - este demonstrat că forţele necesare mişcării de rotaţie sunt
asemănătoare cu cele necesare versiei.

4
 24/04/16

EXTRUZIA

Mişcările extruzive produc în mod ideal doar tensiune la nivel periodontal,

fără zone de compresiune. Acest lucru este pur teoretic, deoarece în
realitate, de multe ori extruzia este asociată versiei, determinând arii de
compresiune.

EXTRUZIA SI INTRUZIA
ROL IN CORECTAREA ZENITULUI GINGIVAL

5

INTRUZIA
Această deplasare a fost multă vreme considerată imposibil de obţinut
şi a fost asociată cu afectarea parodontală şi rezorbţia radiculară.
Cercetările actuale au arătat că este posibil de realizat intruzia, în
special la dinţi mono-radiculari, iar în anumite situaţii clinice, rămâne
chiar o variantă terapeutică indicată.
Este de menţionat că această deplasare necesită un control deosebit a
forţelor implicate, atât ca direcţie cât şi ca magnitudine.
INTRUZIA
24/04/16
INTRUZIA –APLICATII CLINICE
Printre aplicaţiile clinice amintim:
1.  intruzia grupului anterior în „gummy smile”;
2.  ocluzia adâncă asociată hipodivergenţei;
3.  ocluzia adâncă cu hiperdivergenţă(formă mai rară);
4.  intruzia dinţilor cu afectare parodontală.
5.  Intruzia grupului posterior extrudat ca urmare a pierderii
antagoniştilor sau în ocluzia deschisă.
6
 24/04/16

MISCAREA DE TORQUE

Deplasarea radacinii in timp ce coroana este mentinuta pe loc

Introducerea torque-ului – in baza bracket-ului sau in arc
Este rezultatul unui sistem de forte

TORQUE