SUBIECTE REZIDENŢIAT AN II

1. Principii biomecanice în tehnica Straight-wire

2. Etape de tratament în tehnica Edgewise.
3. Etape de tratament în tehnica Straight-wire.
4. Scopurile practice ale tehnicii arcului drept.
5. Placa Hawley: indicaţii, alcătuire, utilizare.
6. Twin block-ul: indicaţii, alcătuire, utilizare.
7. Aparatele miofuncţionale tip T4K: indicaţii, alcătuire, utilizare.
8. Masca Delaire: indicaţii, alcătuire, utilizare.
9. Arcul facial: indicaţii, descriere, acţiune.
10. Arcul transplantal: indicaţii, descriere, acţiune.
11. Arcul lingual: indicaţii, descriere, acţiune.
12. Disjunctorul: indicaţii, tipuri, alcătuire.
13. Contenţia fixă: sisteme de contenţie fixă.
14. Extracţia seriată Hotz, Tweed.
15. Bracket-urile în tehnica arcului drept – descriere.
16. Colarea bracket-urilor în tehnica arcului drept la arcada maxilară – tehnica directă.
17. Colarea bracket-urilor în tehnica arcului drept la arcada mandibulară – tehnica directă.
18. Colarea bracket-urilor – tehnica indirectă.
19. Proprietăţile firului ortodontic.
20. Alegerea arcurilor în faza de nivelare şi aliniere.
21. Descrieţi mişcarea de tipping şi mişcarea „bodily”.
22. Tipurile de ancoraj după Litt.
23. Prepararea ancorajului în tehnica Edgewise clasică.
24. Auxiliare de ancoraj intraorale.
25. Necesitatea curburilor de ordin întâi la maxilar în tehnica Edgewise clasică.
26. Necesitatea curburilor de ordin întâi la mandibulă în tehnica Edgewise clasică.
27. Extracţia dentară în scop ortodontic.
28. Particularitati ale tratamentului ortodontic la adult.
29. Influenta morfologiei fetei vestibulare a dintilor asupra torcului incorporat in brachet.
30. Individualizarea pozitionarii brechetilor in functie de morfologia coronara.
31. Individualizarea pozitionarii brecheturilor in functie de divergenta faciala.
1.Principii biomecanice in tehnica Straight-wire.

Biomecanica studiaza miscarile sistemelor biologice, care nu raspund direct legilor

mecanicii pure. Dintele nu este un corp inert, ci prezinta o structura particulara, fiind implantat in
osul alveolar prin intermediul fibrelor periodontale Sharpey. Miscarile dentare sunt produse de
forte sau cupluri de forte si rezulta o succesiune de stari de echilibru. Astfel, tratamentul ortodontic
se bazeaza in principal pe utilizarea fortei ortodontice pentru deplasarea dintilor in osul alveolar.
Forta este reprezentata de o sarcina aplicate pe un obiect care tinde sa-l miste intr-o pozitie
diferita in spatiu. Este o marime vectoriala caracterizata printr-o directie, intensitate, un punct de
aplicare, un sens si o durata. In ortodontie, descompunerea fortei se realizeaza in 2 componente:
una orizontala, paralela cu planul de ocluzie si una verticala, perpendiculara pe planul de ocluzie,
care determina reactia periodontala a dintelui( regula paralelogramuului).
Centrul de rezistenta este reprezentat de un punct care se opune miscarii unui obiect.
Localizarea centrului de rezistenta al unui dinte depinde de felul dintelui, morfologia si numarul
radacinilor, elasticitatea periodontala, implantarea si lungimea radacinii si de densitatea osului
alveolar. Pentru un dinte monoradicular se afla la jumatatea distantei dintre creasta alveolara si
apex, iar pentru un dinte pluriradicular se afla la nivelul furcatiei radiculare. Aplicarea unei forte la
nivelul centrului de rezistenta a dintelui va produce o translatie pura.
Momentul fortei este o marime fizica care se caracterizeaza prin repartitia spatiala a unei
forte si este definit ca produsul dintre forta si distanta perpendiculara din punctul de aplicare al
fortei pe centrul de rezistenta al dintelui.
Bratul momentului fortei este reprezentat de distanta perpendiculara din punctul de
aplicare al fortei pe centrul de rezistenta al dintelui.
Cuplul de forte este reprezentat de o pereche de forte egale ca intensitate, necoliniare si
opuse ca directie, care actioneaza pe acelasi corp.
Centrul de rotatie este reprezentat de un punct arbitrar in jurul caruia dintele isi schimba
pozitia, sub actiunea unei forte.
Momentul elastic maxim este forta care poate fi aplicata pe un element activ al aparatului
ortodontic, fara sa produca deformarea lui permanenta. Limita elastica este reprezentata de forta
cea mai mare care poate fi aplicata fara a produce deformarea permanenta a arcului ortodontic.
Modulul de elasticitate este proprietatea mecanica a unui element activ al aparatului ortodontic de
a se impotrivi deformarii permanente.
Tipurile deplasarii dentare sunt descrise dupa centrul de rotatie si centrul de rezistenta al
dintilor: versie necontrolata, versie controlata( tipping), redresarea radacinii dupa versie( torque),
ingresie-egresie, rotatie pura, translatie. Miscarea dentara obtinuta prin aplicarea fortelor
ortodontice este posibila datorita fenomenelor de resorbtie si apozitie osoasa. Remodelarile tisulare
din timpul deplasarii dentare depind de suprafata radiculara, alveolara si ligamentara. Raspunsul
histologic depinde de factorii individuali( lungimea si forma radacinii, metabolismul local si
general, tipul de crestere faciala si forta ocluzala), de conditiile fiziologice( sex, varsta) si
anatomice( pozitia dintelui, densitatea osoasa si sanatatea periodontala). Cand se aplica o forta
ortodontica, apare o arie de presiune( unde are loc resorbtie) si o arie de tensiune( unde are loc
apozitie). Cele mai indicate forte ortodontice sunt cele mici si continue sau medii si intermitente
care permit tesuturilor remodelarea si restructurarea.
Recidiva este reprezentata de reactivitatea tesuturilor peridentare, care apare dupa aplicarea
unui tratament ortodontic. Recidiva apare datorita fibrelor periodontale supraalveolare intinse.

2. Etape de tratament în tehnica Edgewise.

Etapele tratamentului tehnicii Edgewise sunt urmatoarele: faza initiala( faza de

prenivelare), faza de nivelare, faza de preparare a ancorajului, faza de deplasare dentara in grup,
faza de contractie, faza de ajustare si faza de retentie.
Faza de prenivelare este complementara, in cazurile cu extractii terapeutice ortodontice,
necesara pentru crearea spatiului, prepararea ancorajului, distalizarea caninilor si inchiderea
spatiilor.
In primele faze se prepara arcadele dentare prin aliniere si nivelarea dintilor in plan vertical
si orizontal, prin corectarea malpozitiilor dentare individuale, inclusiv al rotatiilor dentare,
retrudarea caninilor in spatiile de extractie cu J-Hooks sau High-pull headgear, realizarea punctelor
de contact interdentare, preapararea ancorajului in zona posterioara si plasarea molarilor in tip
back. In faza de contractie se corecteaza arcadele dentare prin inchiderea spatiilor.
In faza de ajustare se finiseaza pozitiile dintilor in cele 3 dimensiuni( indoituri de ordinul I,
II si III), se folosesc tractiuni elastice, high pull headgear, pentru a se obtine o hipercorectie a
ocluziei dentare, se fac indoituri artistice in zona frontala.
Avantajele tratamentului tehnicii Edgewise: permit deplasarea dentara in cele 3 dimensiuni,
permite un control riguros al miscarilor dentare, permit finisari precise ale pozitiei dintilor si a
ocluziei dentare. Dezavantajele tratamentului sunt: necesita forte ortodontice grele, necesita
modelari complexe ale arcurilor, necesita forte extraorale, dificultate in corectarea ocluziei adanci,
produc miscari de dute-vino ale dintilor, care pot fi nocive tesuturilor pariodontale.
3. Etape de tratament in tehnica Straight-Wire.

Tehnica Straight-Wire are 3 etape la fel de importante: aliniere si nivelare, corectarea

relatiei molare si inchiderea spatiilor si finisarea. Dupa realizarea acestor pasi urmeaza o noua
etapa, la fel de importanta si anume retentia.
Prima etapa, alinierea si nivelarea, trebuie inceputa numai dupa o analiza amanuntita a
problemelor pacientului, prepararea unui plan de tratament benefic pentru pacient si dezvoltarea
unor pasi in tratamentul ortodontic pentru a produce rezultatul dorit. Scopul acestei etape este de a
alinia dintii si de a corecta discrepantele verticale prin nivelarea arcadelor. Pentru o aliniere
corecta nu este necesar numai aducerea dintilor malpozitionati pe arcada, ci si controlul antero-
posterior al incisivilor, latimea posterioara a arcadei si forma arcadelor dentare. De asemenea si la
nivelarea arcadei este necesar de determinat daca este necesara extruzia dintilor posteriori, intruzia
incisivilor sau o combinatie a acestora. Aceasta prima etapa este foarte importanta pentru succesul
urmatoarelor etape si treabuie realizata corespunzator.
La inceputul etapei a doua, dintii ar trebui sa fie bine aliniati si orice curba excesiva a lu
Spee sau inversa, eliminata. Obiectivele celei de a doua etape de tratament sunt de a corecta relatia
molara pentru a asigura o ocluzie normala antero-posterioara, inchiderea spatiilor de extractie sau
a spatiilor reziduale si de a corecta overjet-ul excesiv sau negativ. Corectarea relatiei molare se
poate realiza fie prin cresterea diferentiata a maxilarelor cu ajutorul fortelor extraorale, fie prin,
miscarea diferentiala a dintilor intre arcade cu sau fara inchiderea diferentiala a spatilor de
extractie. In inchiderea spatiilor un aspect important il are necesitatea de ancoraj care poate fi
maxima, medie sau minima.
La sfarsitul etapei a doua de tratament dintii trebuie sa fie aliniati, spatiile de extractie sa
fie inchise, radacinile dintilor sa fie paralele si dintii posteriori sa se afle intr-o relatie normala de
clasa I. In cea de-a treia etapa se urmaresc urmatoarele ascpecte: ajustari individuale al pozitiei
dintilor, paralelizarea radacinilor, torque-ul incisivilor, corectarea relatiilor verticale incisive,
discrepantele linie mediene, dizarmoniile dento-dentare, „asezarea” finala a dintilor in ocluzie,
indepartarea aparatului fix si controlul cresterii nefavorabile, precum si a recidivei tesuturilor moi.
Controlul ortodontic al pozitiei dintilor si al relatiilor ocluzale se realizeaza cu ajutorul
ultimei etape de tratament si anume contentia. La aceasta nu se renunta dintr-o data ci progresiv
daca se doreste obtinerea unui rezultat excelent pe termen lung. Retentia este necesara din cauza a
trei motive: reorganizarea fibrelor si tesuturilor gingivale si parodontale, pozitia instabila a unor
dinti la care tesuturile moi pot determina recidiva si modificarile produse de crestere care pot altera
rezultatul tratamentului ortodontic. De aceea contentia nu se indeparteaza niciodata inainte de
finalizarea cresterii. Cel mai folosit protocol de contentie este reprezentat de o placuta mobila
suparioara( placa Hawley) si o contentie fixa inferioara.
4. Scopurile practice ale tehnicii arcului drept.

Scopurile practice ale tehnicii arcului drept sau imediate sunt:

- Suprimarea buclelor de nivelare si aliniere – se utilileaza arcuri suple de NiTinol
preformate avand sectiuni crescatoare , iar dintii sunt adusi in pozitie ideala progresiv.
Introducea unor astfel de arcuri in tehnica Edgewise induce miscari parazite.
- Suprimarea deformatiilor definitive pe arcurile terminale – asigura controlul tipping-ului
necesar pentru ancoraj si controlul torcului prin cresterea sectiunii arcurilor preformate. In
tehnica Edgewise realizarea arcurilor rectangulare devine un exercitiu lung si dificil.
- Suprimarea buclelor de inchidere – absenta deformatiilor( in-sett, of-sett, bayonet, toe-in,
torc diferentiat, etc) face posibila glisarea mezio –distala pe arc. In aceasta tehnica
pierderea ancorajului pe molari sau etapa de recul incisiv sunt realizate fara bucle( arcul
gliseaza in bracket-urile dintilor laterali, sub efectul modulelor elastomerice sau a fortelor
directionale anterioare).

5. Placa Hawley: indicaţii, alcătuire, utilizare.(Zegan stud 136, Boboc Stanciu 168, Glavan 645)

PH este un aparat ortodontic acrilic mobilizabil pasiv, cu rol de mentinere a a rezultatelor

terapeutice

Indicatii: in contentia limitata (3-6 luni – asa scria in Zegan...dar cred ca mai bine scoatem asta
si sa ramana „ in contentia limitata”)

Alcatuire:
-placa palatina sau linguala- baza placii este modelata in contact intim cu fetele palatinale pentru a
mentine pozitia dintilor
- elemente de ancoraj- crosete Adams sau crosete cervico-alveolare sau oricare alt tip de crosete
ancorate pe ultimii molari
- arc vestibular- cu bucle in dreptul caninilor, clasic sau continuu pe toata arcada, cu retentii care
intra in placa dupa fata distala a ultimilor molari.
Modificari:
- Arc vestibular poate fi realizat cu incercuire distala a ultimilor molari de pe arcada
- Aplicarea de carlige pentru tractiuni elastice (doua arcuri laterale care trec distal de ultimul
molar si se termina printr-un croset de care se fixeaza un elastic care se adapteaza la fata
vestibulara a incisivilor)
- Aplicarea unor pelote de acrilat pe arcul vestibular in scopul controlarii mai eficiente a
torque-ului dintilor frontali
Atat crosetele cat si arcul vestibular trebuie sa fie astfel construite incat sa nu impiedice
intercuspidarea corecta si sa nu interfere cu eruptia molarului 2 permanent.

Avantaje:
- Arcul vestibular asigura un control excelent al incisivilor
- Inchide spatiile mici restante dupa scoaterea inelelor
 - Mentine sectoarele de arcade laterale
- In ocluzia adanca corectata se poate adauga platoul retroincizal
Dezavantaje:
- Caracterul mobil al aparatului face ca purtarea lui sa fie la latitudinea pacientului
- Este voluminos, la fel ca toate aparatele acrilice

Utilizare:
- Se poarta full time (20-24 h), in primele 6-9 luni, dupa se recomanda purtarea doar noaptea
- De retinut ca aparatul ortodontic se poarta cel putin cat a durat tratamentul ortodontic,
existand cazuri cand se poarta pana la incetarea cresterii in cazul adolescentilor, sau chiar
se poarta permanent, in cazul pacientilor cu tendinta mare la recidiva.

6. Twin Block – indicatii, alcatuire, utilizare.

Scopul dezvoltarii Twin Block-ului pentru tratament a fost acela de a produce o tehnica
care sa influenteze cresterea la protruzia functionala mandibulara prin utilizarea unui aparat
simplu, confortabil si estetic pentru pacient. Acest aparat este constuit in ocluzie construita, care
modifica efectiv planul inclinat ocluzal la planuri inclinate acrilice pe gutiere ocluzale. Scopul este
de a promova protruzia functionala mandibulara pentru corectia unei malocluzii scheletale clasa a
II-a.
Indicatii:
- Clasa a II-a Angle subdiviziunea 1 cu forme ale arcadei normale
- O arcada inferioara aliniata
- O arcada superioara aliniata sau usor inghesuita
- Un overjet de 10-12 mm si un overbite adanc
- O ocluzie distalizata cu un cuspid intreg in regiunea posterioara
- La realizarea ocluziei, cu mandibula avansata, a modelelor trebuie sa existe o ocluzie buna
a dintilor posteriori
- Profilul trebuie sa se inbunatateasca semnificativ la protruzia voluntara a pacientului
- Se recomanda folosirea aparatului in timpul cresterii pubertale a pacientului
- Clasa a II-a Angle subdiviziunea 2( se adauga surub sagital pentru vestibularizarea
incisivilor superiori)
- Clasa a III-a Angle usoara( se inverseaza planurile inclinate)

Twin Block-ul este realizat in asa fel incat sa fie purtat 24 ore pe zi pentru a beneficia de
toate avantajele fortelor functionale aplicate dentitiei, inclusive fortele masticatorii. De obicei
placuta palatina a aparatului cuprinde si un surub median folosit pentru expansiune transversala.
Planurile inclinate superioare si inferioare se blocheaza la un unghi de 70 grade ce realizeaza o
protruzie a mandibulei la o pozitie cap-la-cap, cu conditia ca pacientul sa mentina confortabil
ocluzia. Planurile inclinate sunt realizate mezial de primii molari superiori si inferiori, blocul
superior acoperind molarul 1 si premolarii( sau molarii temporari) , iar blocul inferior extins
mezial de premolarul secund( sau regiunea molara temporara). Pentru stabilitate se folosesc
crosete Adams pe molarii superiori si crosete in delta pe premolarii superiori si inferiori( sau
molarii temporari in dentitia temporara). In functie de planul terapeutic la placuta palatina sau
linguala se mai pot adauga si suruburi pentru dezvoltarea transversala sau sagitala, diferite
elemente cu actiune pe dinti individuali, arc vestibular pentru retractia dintilor protruzivi sau
carlige pentru aplicarea de forte ortopedice concomitent cu Twin Block-ul.
Etapele de tratement cuprind o etapa activa, in care se corecteaza sensul sagital si vertical si
se aduce ocluzia la una de clasa I. Se corecteaza, initial, planul sagital, iar apoi planul vertical unde
se indeparteaza progresiv din acrilat pentru a permite dintilor din zona posterioara sa erupa si sa
niveleze planul de ocluzie. In cazul unei ocluzii deschise nu se indeparteaza din acrilat, pentru
efectul de intruzie pe care il au asupra dintilor( 6-9 luni). Urmeaza a doua etapa si anume etapa de
suport, in care se mentine rezultatul obtinut in prima etapa cu ajutorul unui aparat superior cu plan
inclinat si arc vestibular( placa Hawley cu plan inclinat) care se poarta toata ziua, iar inferior se
indeparteaza aparatul pentru a permite dintilor posteriori sa erupa( 3-6 luni). Retentia se realizeaza
cu acelasi aparat purtat numai noaptea pana la stabilizarea ocluziei( 9 luni).

7.Aparate miofunctionale tip T4K: indicatii, alcatuire, utilizare.

Aparatele T4K sunt aparate miofunctionale prefabricate, cu marime unica care nu necesita
amprente, turnare si adaptare. Pe langa componentele functionale pot cuprinde si elemente de
pozitionare a dintilor. Fiecare tip de aparat din aceasta categorie are o faza soft( silicon), mai
flexibila pentru a se adapta unei game mari de malocluzii si o faza dura( poliuretan), care urmeaza
la 5-8 luni si care are ca scop o aliniere mai buna a dintilor.Aceste aparate se folosesc 1-2 ore in
timpul zilei si toata noaptea.
Indicatii:
1) Pentru dentitia temporara se foloseste Infant Trainer( 2-5 ani):
- Incurajeaza pacientul sa mestece corect utilizand musculatura faciala
- Invata pacientul sa respire pe nas
- Ii pozitioneaza corect limba in timpul deglutitiei
- Impiedica obiceiurile vicioase ca sugerea degetelor si deglutitia infantila
- Dezvoltarea normala osoasa
- Competenta labiala
- Se indica folosirea de 3 ori pe zi cate 20 min
2) Pentru dentitia mixta se recomanda T4K( 5-8 ani):
- Ghideaza eruptia dintilor definitivi
- Corectarea obiceiurilor vicioase
- Pozitionarea corecta a limbii
- Descurajeaza hiper-activitatea buzelor
 - Indicat in clasa a II-a subdiviziunea 1 si 2, inghesuirea frontala( superioara si inferioara),
ocluzie adanca si deschisa
- Exista si varianta T4B( folosit in combinatie cu aparat fix): protectia tesuturilor moi,
grabirea tratamentului, alternativa pentru elasticele de clasa a II-a
3) Pentru dentitia definitiva T4A( 12-15 ani):
- Asemanator cu T4K cu prelungiri posterioare pentru cuprinderea molarilor secunzi si mai
inalt in zona caninilor pentru ghidarea caninilor
- Pe langa indicatiile de la T4K, valabile si pentru T4A, se mai foloseste si ca aparat de
retentie
- Fata de celelalte aparate descrise ambele faze folosesc aparate formate din poliuretan
- Pentru recidive minore dupa tratament ortodontic

Pentru rezolvarea cazurilor usoare de clasa a III-a functionale se recomanda folosirea I-3,
care face parte din sistemul Myobrace, care mai cuprinde si I-2 pentru interceptia clasei a II-a si
Myobrace for Adults. Acestea sunt destinate cazurilor mai severe si trebuiesc purtate mai multe
ore pe zi.

8. Masca Delaire: indicaţii, alcătuire, utilizare.(Zegan 333, Boboc Stanciu 167,

McNamara)

- MD/ headgear inversat- este un aparat intra-extraoral cu tractiune postero- anterioara,

asociat la aparatura mobila, mobilizabila sau fixa.
Indicatii
- Este utilizat in timpul perioadei de crestere, pentru interceptia sau corectarea malocluziei
clasa a III-a Angle, cu dezvoltare sagitala insuficienta a maxilarului si in sechele
postoperatorii ale despicaturilor labio-maxilo-palatine, cu unetaj inferior al fetei normal sau
micsorat ± prognatie mandibulara functionala.
- Varsta ideala pentru modificari scheletale este 6-8 ani, cu conditia ca incisivii si molarii
primi permanenti sa fie erupti. Dupa aceasta varsta efectele scheletale sunt reduse,
predominand actiunea postero-anterioara a procesului dento-alveolar superior (efect
dentar).
Efecte:
- MD actioneaza prin tractiune asupra suturii palatine transverse, pe care o stimuleaza si
determina protractie maxilara scheletala
- Protruzie dentara maxilara
- Inclinarea linguala a incisivilor inferiori
- Corectia discrepantei ocluzie centrica-ocluzie habituala
- Redirectionarea cresterii mandibulei in jos si posterior
- Cresterea dimensiunii etajului inferior al fetei
Alcatuire:
- Dispozitivul extraoral. Ancorajul este la nivelul fruntii si a barbiei, fixat pe un cadran rigid
metalic situat la nivelul fetei si care le solidarizeaza. Prezinta o bara orizontala curba, cu
 convexitatea inainte, in dreptul cavitatii orale, la 1-2 cm distanta, care are doua carlige
pentru elastice, situate sub planul comisural
- Forta este distribuita prin inele elastice, intre dispozitivul extraoral si cel intraoral- 350-
400 g de fiecare parte
- Dispozitivul intraoral: trebuie sa respecte cateva conditii :
o Sa ancoreze intreaga arcada superioara in bloc, astefel incat tractiunile sa se
repartizeze in mod egal
o Sa deblocheze relatiile de ocluzie
o Sa prezinte cel putin doua zone (carlige) de aplicare a fortelor extraorale
o In practica se utilizeaza deobicei : disjunctor ancorat pe gutiere prevazut cu carlige
de tractiune pe fata vestibulara, arc dublu vestibular

Utilizare:

- Se cimenteaza disjunctorul si se indica activarea 1/zi pana la rezolvarea deficitului

transversal
- Daca nu exista deficit- se activeaza 8-10 zile.
- Se aplica MD- si timp de 2 saptamani se utilizeaza elastice 8 oz de fiecare parte
- Apoi se aplica elastice 14 oz
- Directia fortei este usor oblica , inainte si in jos- la 15º-20º sub planul de ocluzie
- Se indica purtarea 20-24 h
- Daca apar iritatii se scade forta sau numarul de ore de purtare
- Se poarta pana se obtine un overjet de 2-5 mm
- Apoi se poarta doar noaptea 3-6 luni
- Contentia se face cu : placa Hawley, reglator Frankel III (dezechilibre neuro-musculare),
chin-cup (prognatism mandibular rezidual)
 9. Arcul facial: indicaţii, descriere, acţiune.
Headgear-ul este un aparat intra-extraoral cu tractiune antero-posterioara, de sine statator sau
asociat la aparatura mobile sau fixa.

Indicatii:

- In timpul perioadei de crestere, pentru interceptia sau corectarea malocluziilor scheletale,

distalizarea maxilarului sau a dintilor maxilari, ca si pentru controlul ancorajului in
tehnicile fixe.
Descriere:

- Sistemul de ancoraj: cervical, cranian sau combinat

- Elementul declansator al fortei: arcuri, benzi elastic, inele sau alte material elastic, care se
aplica bilateral si leaga arcul facial de sistemul de ancoraj
- Sistemul de aplicare al fortei la nivelul arcadei : arcul facial sau J-hooks
Arcul facial- este metallic si transmite fortele extraorale la nivelul dintilor posteriori:
o Arc facial extern- din otel inoxidabil 1,5-1,8 mm si se intinde orizontal, paralel cu
tegumentele fetei, pastrand o anumita distanta de acestea. Lungimea bratelor (mai
scurte, egale sau mai lungi decat arcul intern), simetria sau asimetria si angulatia
dintre arcul extern si arcul intern se stabilesc in functie de obiectivele terapeutice
o Arcul facial intern- din otel inoxidabil 1,25- 1,5mm si se intinde orizontal, parallel
cu arcada dentara lateral, pastrand o anumita distanta fata de acestea (3-4 mm fata
de dintii laterali si 5-8 mm fata de dintii frontali.
Arcul facial intern este fixat in tubusoarele orizontale special fortelor extraorale ale
inelelor ortodontice, situate pe molarii primi permanenti. Arcul este prevazut cu
stopuri meziale la nivelul tubusoarelor, pentru a preveni alunecarea. Pentru a
preveni tendinta de ocluzie inversa bilateral (prin blocarea cresterii maxilare de
catre headgear), arcul intern trebuie sa fie in expansiune 2 mm de fiecare parte si
introdus in tubusoare cu o usoara presiune.
o Jonctiunea dintre cele doua arcuri este rigida si plasata median, solidarizand arcul
exterior de cel interior.
Actiune:

- Tipul de miscare dentara se obtine prin modificarea punctului anterior (lungimea si unghiul
bratului) si punctual posterior (tipul de tractiune: cervical, occipital, combinata). Directia
fortei se analizeaza dupa descompunerea fortei in cele trei directii ale spatiului:
o Parametrii in sens sagital: lungimea si angulatia bratelor arcului facial extern
o Parametrii in sens transversal: expansiunea/ contractia arcului facial intern
o Parametrii in sens vertical: intruzia/ extruzia molara
- Efectele pe care le produce headgearul sunt:
o Actiunea scheletala/ ortopedica predominanta, asociata cu o usoara miscare dentara:
inhibarea cresterii anterioare a maxilarului, inclinarea planului palatinal,
modificarea directiei de crestere, modificarea tipului de rotatie mandibulara
o Actiune dentara: intarirea ancorajului, corectarea pozitiei M sup, ingresia/ egresia
M, retractia caninilor, retrudarea grupului incisive, intruzia incisivilor superiori
10. Arcul transplantal: indicaţii, descriere, acţiune. (Zegan 288, Zetu 88, Dorobat
Stanciu 160)

Indicatii:

- stabilizarea pozitiei antero-posterioare a molarilor 1 ca mijloc de ancoraj

- derotarea M1
- expansiune sau contractie la nivelul M1
- distalizarea M1

Descriere:

- arc sudat sau mobil realizat din otel inoxidabil cu diametru de 0.9-1-1,3 mm/ 0.036”,
cu sau fara bucle si care traverseaza bolta palatina, la distanta de 1,5- 2 mm de aceasta,
intre fetele palatinale ale molarilor (de obicei M1)
- inelele de pe molari sunt prevazute cu tubusoare speciale pe fetele palatinale pentru
receptarea acestor arcuri cand dorim sa fie indepartate si activate, sau pot fi atasate
prin sudare, cand isi indeplinesc in special rolul de mentinere a pozitiei molarilor si a
dimensiunii transversale a arcadei.
- De obicei, arcul transpalatal prezinta o bucla in forma de U deschisa catre anterior,
spre mezial, pentru comfortul pacientului si pentru posibilitatea actiunii de distalizare
radiculara a molarilor sub presiunea miscarilor linguale;
- Daca se preconizeaza o distalizare molara coronara, atunci bucla se orienteaza spre
distal.
- Arcul trebuie sa aiba un traseu simetric si paralel cu fibromucoasa palatina.

Actiune:
- Ca element activ, are o actiune selectiva tridimensionala, dupa modul de activare a
sistemului de culisare si/sau a buclei centrale:
o Inclinarea culisei spre interior- produce disto-palato-rotatie molara
o Inclinarea culisei spre exterior- produce mezio-vestibulo-rotatie molara
o Inclinarea unilaterala a culisei, spre exterior sau interior produce rotatia
unilaterala molara si deplasari orizontale de-a lungul arcadei
o Inclinarea unilaterala sau bilaterala a culisei in sus sau in jos produce versi
mezio-distala molara – tip-back sau tip-forward.
o Largirea buclei centrale: produce vestibulo-versie molara
o Activarea sistemului de culisare si largirea buclei centrale produce vestibulo-
versie coronara cu torque radiculo-vestibular molar.
Exista numeroase forme clinice si modificari aduse arcului transpalatal:

- Gugino- utilizeaza arcul transpalatal in arc dublu cu placa Nance

- Arc su scut lingual, utile in deglutitia atipiza sau sugerea degetului
- Arc Goshgaria cu bucla anterioara sau posteriora
- Cetlin utilizeaza AT pe molarii 2 perm in cimbinatie cu placuta palatina si FEO pentru
distalizare
11. Arcul lingual: indicaţii, descriere, acţiune.
Glavan 362, Boboc+ Stanciu 160, Zetu 90, Cocarla 98. Zegan 287

- Arc sudat sau mobil alcatuit din 0.7-0.9 otel, rotund pe sectiune sau TMA rectangular
Indicatii:
- pastrarea sau marirea lungimii arcadei inferioare
- stabilizarea molarilor in sens transversal in timpul tratamentului activ
- mentine ancorajul molar
- mentinator de spatiu utilizat in perioada trecerii la dentitia permanenta sau in cazul pierderii
premature a ultimilor molari temporari
-previne bascularea meziala a molarilor de sprijin

Descriere:
- AL se aplica pe fetele linguale ale inelelor ortodontice de pe molarii inferiori, fie prin sudare, fie
prin introducerea in tubusoare cand se doreste sa fie mobilizabil
Este alcatuit din:
- o portiune centrala- curbura principala in contact cu fata orala supracingulara a dintilor frontali
inferiori; traseul anterior al arcului este paralel cu coroanele dentare, pe care se sprijina cand
obiectivul terapeutic o cere; se pot adauga spikes/tepi- care au rolul de a impiedica miscarea de
protruzie a limbii
- portiunile intermediare- cu doua bucle de activarea (in forma de U) deschise catre ocluzal si
paralele cu fibromucoasa linguala.
- portiunile laterale- doua clavete (recurbarea extremitatilor arcului ) ce se introduc in doua
tubusoare ovale sudate pe fetele linguale ale inelelor cimentate pe molarii 1 sau sunt sudate pe
fetele linguale ale molarilor, la unirea 1/3 colet-1/3 medie

Actiune:
Are o actiune selective, dupa modul de asezare si activare a buclelor:
- La nivel molar- produce vestibularizarea incisivilor inferiori si distalizarea molarilor
- La nivel canin- produce expansiunea radiara a arcadei inferioare
- La nivel premolar- produce expansiunea molara
- Prin utilizarea AL ca mentinator de spatiu se evita mezializarea molarului prim permanent,
prin sprijinirea sa pe zona frontala.
12.Disjunctorul- indicatii, tipuri, alcatuire

Indicatii:
- Endognatie maxilara cu stenoza nazala si respiratie orala, cu ocluzie inversa bilaterala
- Despicaturi palatine operate
Tipuri:
- Difera dupa constructia lor si se aleg dupa tipul dentitiei
1. Disjunctorul Hass – dispozitivul de baza este alcatuit dintr-un surub disjunctor cu 4 tije
metalice, care se fixeaza la doua gutiere acrilice cimentate pe dintii laterali
2. Disjunctorul Derichsweiler este alcatuit din 4 inele ortodontice cimentate pe PM1 si
M1 permanenti si din doua pelote acrilice unite prin surubul montat invers, pentru a
permite activarea in cavitatea orala
3. Disjunctorul presectionat- este alcatuit din 4 inele ortodintice cimentate pe PM1 si M1,
gutiere acrilice pe dintii frontali, placa palatine acrilica presectionata pe linia mediana,
care uneste gutierele si inelele si un surub ortodontic montat invers pentru a permite
montarea in cavitatea orala. Placa palatine se intinde pe toata bolta palatine si vine in
contact cu dintii situati distal de M1 perm.
4. Disjunctorul cu piese detasabile si intersanjabile- este alcatuit din 4 inele ortodontice
cimentate pe PM1 si M1 perm unite printr-o bara in forma de L, gutiere acrilice pe
dintii frontali, doua pelote acrilice unite prin surubul orthodontic montat invers.
5. Disjunctorul Hyrax- este alcatuit din 4 inele ortodontice cimentate pe PM1 si M1 perm,
un surub disjunctor pe linia mediana si un cadru metalic ce uneste elementele
component si asigura rigiditatea dispozitivului
Alcatuire:
- din elemente de agregare reprezentate de gutiere cimentate de la C la M1 perm sup
sau pe 4 inele ortodontice cimentate pe Pm1 si M1
- elementul active- un surub disjunctor cu 4 tije metalice (disjunctive rapida)
- elemente de unire ale pieselor: cadru metalic sau cadru acrilic (placa palatine, pelote)
13. Contenţia fixă: sisteme de contenţie fixă. (Boboc Stanciu 179, Zetu verde 169, Glavan 646)
Retainerul fix colat pe fata orala are ca indicatii contentia de lunga durata sau permanenta in
special in cazul incisivilor inferiori; se poate utilize insa si la incisivii superiori, la dintii laterali si
uneori si pe fetele vestibulare .

Se utilizeaza sub forma de :

-arcuri colate- arcuri rotunde cu diametru de 0,7 sau 0.8 mm, fir torsadat sau sub forma de bara

- atele colate

Cel mai frecvent se utilizeaza arcurile colate care se fixeaza cu compozit auto sau
fotopolimerizabil pe un numar variabil de dinti in functie de necesitati.

Firul se poate cola fie prin metoda directa- medical efectueaza colarea direct in cavitatea orala a
pacientului cu compozit fotopolimerizabil sau metoda indirecta- tehnicianul il pozitioneaza oe
model, se ia o amprenta cu silicon, care va ajuta la pozitionarea precisa cu compozit
autopolimerizabil in cavitatea orala.

Firul trebuie perfect adaptat formei arcadei, pentru ca altfel se plaseaza spre gingival pe incisivii
centrali si spre ocluzal pe canini. Extremitatile sunt modelate sub forma de bucle, pentru a
ameliora retentia si mai ales pentru ca sa nu jeneze in timpul deglutitiei.

- Pentru a preveni recidiva prin inghesuirea dintilor frontai inferiori- retainer 3-3 sau 4-4
colat doar pe fata linguala a caninilor (din sarma rigida, sub forma de bara) sau la nivelul
tuturor dintilor frontali (din sarma flexibila torsadata) – sa plaseaza la nivelul punctelor de
contact.
- Colarea pe 8 dinti (5-5) este indicate atunci cand s-au extras premolarii
- Pentru a pastra rezultatul obtinut dupa inchiderea diastemei – retainer 1-1- trebuie plasat
astfel incat sa nu interfere ocluzia
- Pastrarea spatiului edentate, in general unidentar in vederea confectionarii ulterioare a unei
punti dentare
- Mentinerea inchiderii ortodontice a unui spatiu postextractional la adulti, la care exista de
multe ori tendinta de redeschidere a spatiului, se poate face prin colarea pe cei doi dinti
vecini a unor segmente de sarma multiflex atat pe oral cat si pe vestibular.
14. Extractia seriata Hotz, Tweed

Hotz prezinta urmatoarea schema:

✓ Faza I – in starea de incongruenta frontala extractia caninului temporar pentru crearea de

spatiu pentru eruptia incisivului lateral
✓ Faza a II a – pentru initierea si accelerarea schimbarii dintilor din zonele de sprijin ,
extractia molarului 1 temporar , eventual indepartarea chirurgicala a premolarului 1 pentru
o mai rapida eruptive a caninului
✓ Faza a III a – indepartarea sistematica a premolarului 1 , momentul fiind determinat pe
baza radiologica
✓ Faza a IV a – scopul extractiei dirijate este obtinerea unor arcade armonioase fara spatii
interdentare

Tweed recomanda extractia seriata astfel:

✓ Indepartarea molarilor 1 temporari cu un an inaintea eruptiei premolarilor 1

✓ Cand premolarii 1 incepe sa erupa sunt extrasi impreuna cu caninii temporari

Autorul sustine ca prin aceasta metoda permite premolarului 1 sa erupa , in timp ce eruptia
caninului permanent este blocata de catre caninul temporar. Ulterior extractia premolarului 1 si
a caninului temporar creeaza spatiu pentru caninul permanent si incisivii se alinieze

.
15. Bracketii in tehnica arcului drept descriere

Bracketii din tehnica SWA sunt alcatuiti din :

1. Talpa –baza bracket-ului :

Are grosimi diferite pentru a compensa grosimea diferita a coroanelor dentare , de la

bombarea maxima a fetei vestibulare pana la punctual de contact. Astfel se inlocuieste
necesitatea efectuarii indoiturilor de ordin I. De asemenea controlul rotatiilor este o
modificare de ordin I care este incorporate in tubusoarele de pe molarii superiori.

2. Slotul nu este perpendicular pe baza bracketului ca in tehnica Edgewise clasica ci este

frezat cu diferite angulatii fata de baza bracketului. Aceasta inlocuieste necesitatea
efectuarii curburilor de ordinal II. Slotul este frezat angulat si in sens vestibulo-oral
inlocuind astfel necesitatea efectuarii indoiturilor de gradul III. Valorile sub care sunt
angulate sloturile sunt diferite de la autor la autor , la fiecare dinte in parte.In bracketii cu
informatii din tehnica arcului drept , torque-ul poate fi incorporat fie in baza bracketului fie
in slot. Cand torcul este plasat in baza , sloturile se vor alinia impreuna cu dintii la inaltimi
ocluzale corecte , fara a necesita ajustari ale inaltimii in etapa de aplicare a bracketior. Un
alt avantaj a plasarii torcului in baza este acela ca bracketii vor fi paraleli cu planul
Andrews , ceea ce nu se poate obtine prin utilizarea bracketilor pretorcati sau cu baza
plana. In general se prefera valorile Andrews , la nivel incisiv –canin-premolar si valorile
Roth la molarii din ambele arcade . Slotul bracketilor din tehnica arcului drept are
dimensiuni cuprinse 0.18 II si 0.22II.
3. Aripioarele bracketilor s-au conturat de asa maniera incat ligaturarea sa fie cat mai rapida
si sa se poata aplica si inele elastice pentru fixarea arcului in slot. Ele sunt paralele cu axul
lung al bracketului si prin urmare , cu axul lung al coroanei clinice.
4. Corpul poate avea o grosime diferita in functie de dinte , pentru a armoniza cu distanta
dintre slot si suprafata dintelui. Asa de exemplu , poate fi mai gros la incisivul lateral, decat
la canini sau incisivul central.
16. Colarea bracketilor in tehnica arcului drept maxilar – tehnica directa

Plasarea corecta a bracketilor este conditia esentiala in reusita tratamentului si asigura in proportie
de 95% o aliniere a dintilor pe arcade ghidandu-I intr-o pozitie corespunzatoare.

Aplicarea corecta a bracketilor pe dinte depinde de:

✓ Axul coroanei clinice a dintelui

✓ Punctual LA , care corespunde cu mijlocul coroanei clinice. Acest punct a fost descris de
Andrews care i-a dat si denumirea dupa initialele sale : Larry Andrews si trebuie identificat
cu precizie pe dinte , deoarece orice plasare gresita va duce, datorita modificarior
convexitatii fetei vestibulare , la modificarea valorilor de torc si la obtinerea unor rezultate
incorecte.

O alta tehnica de pozitionare a bracketilor este cea care ia in calcul dimensiunile diferite ale
dintilor la diversi pacienti. Astfel se stabileste inaltimea la care trebuie plasat slotul bracketilor
pe premolari, se noteaza cu X si se aplica pentru ceilalti dinti urmatoarele valori:

Maxilar

• Incisivul central X
• Incisuvul lateral X- 0.5
• Canin X+ 0.5
• Premolar X
• Molar 1 X- 0.5
• Molar 2 X-1

Ca regula generala bracketul se plaseaza :

• Paralel cu marginea incizala

• In treimea mijlocie a fetei vestibulare
• La distanta egala de suprafata meziala si distala
• La mijlocul distantei ocluzo gingivale

Pe dintii rotati sau in eruptive uneori este imposibil ca bracketul sa se aplice corect , de aceea
se aplica in pozitia cea mai favorabila pentru a incepe deplasarea , urmand ca ulterior sa fie
repozitionat corect.

Bracketul incisivului lateral superior va fi cu 1 mm mai apropiat de marginea incizala , pentru

ca la sfarsitul tratamentului , coroana sa clinica sa ramana usor mai scurta decat a incisivului
central.
Etapele de fixare ale bracketilor sunt:

1. Curatarea suprafetei dentare cu perii abrazive

2. Aplicarea departatoarelor de parti moi
3. Gravaj acid , cu acid fosforic 30% 30 secunde strict pe zona pe care se va aplica bracketul
4. Spalare 10-20 sec , uscare; verificarea zonelor gravate- culoare alb -mata
5. Se vizualizeaza punctual LA ( eventual se marcheaza cu un creion si se plaseaza o cantitate
mica de bonding)
6. Aplicarea bondingului prin pensulare pe suprafata dintilor sau ,si pe baza bracketului
7. Se aplica bracketul in punctual LA avand o cantitate mica de material compozit pe talpa .
Se pozitioneaza bracketul corect si se fixeaza pe dinte .
8. Se indeparteaza cu sonda surplusul de compozit , avand grija sa nu ramana la nivelul
aripioarelor sau in spatiile interdentare
9. Fotopolimerizarea 20-40 sec

Dupa aplicarea bracketilor pacientii sunt instruiti in efectuarea unei igiene orale corecte .
Absenta placii bacteriene pe toata durata tratamentului si mentinerea acesteia la un nivel mai
mic de 10% asigura reducerea la minim a riscului de demineralizare a smaltului.
17. Colarea bracketilor in tehnica arcului drept mandibula- tehnica directa

Plasarea corecta a bracketilor este conditia esentiala in reusita tratamentului si asigura in proportie
de 95% o aliniere a dintilor pe arcade ghidandu-I intr-o pozitie corespunzatoare.

Aplicarea corecta a bracketilor pe dinte depinde de:

✓ Axul coroanei clinice a dintelui

✓ Punctual LA , care corespunde cu mijlocul coroanei clinice. Acest punct a fost descris de
Andrews care i-a dat si denumirea dupa initialele sale : Larry Andrews si trebuie identificat
cu precizie pe dinte , deoarece orice plasare gresita va duce, datorita modificarior
convexitatii fetei vestibulare , la modificarea valorilor de torc si la obtinerea unor rezultate
incorecte.

O alta tehnica de pozitionare a bracketilor este cea care ia in calcul dimensiunile diferite ale
dintilor la diversi pacienti. Astfel se stabileste inaltimea la care trebuie plasat slotul bracketilor
pe premolari, se noteaza cu X si se aplica pentru ceilalti dinti urmatoarele valori:

Mandibula

• Incisivul central X- 0.5

• Incisuvul lateral X- 0.5
• Canin X+ 0.5
• Premolar X
• Molar 1 X- 0.5
• Molar 2 X-1

Ca regula generala bracketul se plaseaza :

• Paralel cu marginea incizala

• In treimea mijlocie a fetei vestibulare
• La distanta egala de suprafata meziala si distala
• La mijlocul distantei ocluzo gingivale

Pe dintii rotati sau in eruptie uneori este imposibil ca bracketul sa se aplice corect , de aceea se
aplica in pozitia cea mai favorabila pentru a incepe deplasarea , urmand ca ulterior sa fie
repozitionat corect.

Plasarea mai aproape de marginea incizala predispune la traumatizarea bracketilor in timpul

ocluziei. Daca incisivii sunt inghesuiti bracketii vor fi plasati pe masura ce se obtin desghesuiri.Se
va verifica in asemenea cazuri, fie cu ajutorul matricei, fie cu ajutorul firului de matase , zona
interdentara , pentru ca nu cumva sa patrunda compozit la acest nivel si sa fixeze dintii impreuna.
Etapele de fixare ale bracketilor sunt:

10. Curatarea suprafetei dentare cu perii abrazive

11. Aplicarea departatoarelor de parti moi
12. Gravaj acid , cu acid fosforic 30% 30 secunde strict pe zona pe care se va aplica bracketul
13. Spalare 10-20 sec , uscare; verificarea zonelor gravate- culoare alb -mata
14. Se vizualizeaza punctual LA ( eventual se marcheaza cu un creion si se plaseaza o cantitate
mica de bonding)
15. Aplicarea bondingului prin pensulare pe suprafata dintilor sau ,si pe baza bracketului
16. Se aplica bracketul in punctual LA avand o cantitate mica de material compozit pe talpa .
Se pozitioneaza bracketul corect si se fixeaza pe dinte .
17. Se indeparteaza cu sonda surplusul de compozit , avand grija sa nu ramana la nivelul
aripioarelor sau in spatiile interdentare
18. Fotopolimerizarea 20-40 sec

Dupa aplicarea bracketilor pacientii sunt instruiti in efectuarea unei igiene orale corecte .
Absenta placii bacteriene pe toata durata tratamentului si mentinerea acesteia la un nivel mai
mic de 10% asigura reducerea la minim a riscului de demineralizare a smaltului.
18. Colarea bracketilor- tehnica indirecta

Colajul indirect are etape clinice si de laborator si presupune urmatoarele procedee:

Procedeul clinic primar:

• Presupune o curatare profesionala a dintilor cu cupe de cauciuc cu o saptamana inainte de

colaj, dupa care se ia amprenta cu alginat

Procedee de laborator:

• Turnarea modelului din gips dur

• Soclarea, finisarea, lustruirea modelelor
• Localizarea pozitiei LA pentru toti dintii pe care aplicam bracketi
• Lacuirea in doua straturi a suprafetelor vestibulare cu ajutorul unui adeziv solubil in apa
• Colare bracketilor cu material autopolimerizabil
• Confectionarea unei linguri transportatoare. Formam o lingura dintr-un material siliconat
tip Durasil, Optosil. Masa materialului de amprenta se aplica pe fetele vestibulare
cuprinzand bracketii, fetele ocluzale si partial fetele orale ale dintilor .Se asteapta priza
materialului.
• Indepartatrea lingurii cu ajutorul careia vor fi indepartate surplusurile de material . Apoi se
traseaza linia mediana a gurii.

Procedee clinice secundare:

• Curatarea si demineralizarea dintilor

• Adeziunea secundara : se pensuleaza cu bonding talpa bracketilor
• Izolarea si uscarea perfecta a dintilor
• Pensularea suprafetei dintilor cu bonding
• Aplicarea lingurei deasupra arcadei intr-o pozitie corecta, utilizand reperul liniei
mediene trasate pe lingura si mentinerea aproximativ 3 min cu presiune moderata
continua
• Indepartarea lingurii
• Indepartarea adezivului in exces cu ajutorul unor instrumente tip secera
19. Proprietatile firului ortodontic

➢ Duritatea , rigiditatea – este rezistenta pe care firul o opune la deformare si capacitatea de

a exercita o presiune elastica continua.
➢ Modul de elasticitatea- forta materialului care poate fi aplicata inaintea aparitiei unei
deformari permanente .
➢ Elasticitatea – proprietatea unui metal de a se deforma instantaneu sub actiunea unei forte
exterioare si de a-si regasi forma initiala indata ce forta a incetat sa actioneze.
➢ Limita de elasticitate - forta maxima care poate fi aplicata inaintea aparitiei unei
deformari permanente. Firul prezinta o usoara deformare de la linia dreapta dar revine la
lungimea initiala cand forta inceteaza sa actioneze.
➢ Performanta elastica- deflexiunea continua a firului pentru testarea rezistentei de
deformare si oboseala.
➢ Rezilienta –tendinta firului de a-si relua forma initiala dupa suprimarea incarcaturii.
➢ Forta de flexiune -forta la care firul prezinta o deformare permanenta.
➢ Flexibilitatea maxima –deformarea produsa in fir la limita de elasticitate.
➢ Rezistenta –incarcarea maxima tolerate inaintea deformarii permanente.
➢ Stress –intensitatea fortelor produse la aplicare unei incarcaturi.
➢ Limita proportionala –valoarea maxima (gr/cm2) pentru care oboseala este direct
proportionala cu intensitatea fortei.
➢ Rezistenta la coroziune –capacitatea firului de a-si conserva finisarea si dimensiunile
intiale in mediu acid.
➢ Fragilitatea -pierderea flexibilitatii.
20. Alegerea arcurilor in faza de nivelare si aliniere

Asa cum stim, alinierea corespunde corectarii diverselor malpozitii dentare : rotatii
,inclinari, versii iar nivelarea reprezinta aplatizarea curbei Spee. In tehnica arcului drept aceasta
faza realizeaza o aliniere a sloturilor bracketilor , inducand o orientarea corecta a coroanelor.
Aceste miscari necesita forte lejere si constante , deci un slab raport incarcatura/ deformare si o
importanta flexie elastica maximala.

Alinierea necesita o deformare a arcului adaptata malpozitiilor initiale . Deoarece se

antreneaza deformari de mare amplitudine se va utiliza un arc suplu cu un slab raport incarcatura
/deformare tip NI/Ti sau torsardat.

Dupa ce a actionat , deformarea arcului diminua practicianul marind de la un arc la altul ,

raportul incarcatura/ deformare , pentru ca fortele degajate sa fie echivalente.

Nivelarea corespunde unei miscari mai globale a arcadelor, de unde si o deformare mai ampla
a arcurilor, ceea ce permite utilizarea unor arcuri mai rigide tip NiTi 019x025.

Aceasta faza va fi terminata cu ajutorul unor arcuri cu raport mai crescut incarcatura/
deformare pentru a creste intensitatea fortei( ex. Otel 019x025).

Utilizarea inca de la inceputul tratamentului a unui arc rectangular sau patrat , favorizeaza
obtinerea in acelasi timp a unei inclinari axiale corecte a dintilor si evitarea anumitor efecte
secundare. In acelasi timp , din cauza jocului firului in bracket nu este luata in consideratie o mare
parte din informatie. Acest lucru se datoreaza unei sub dimensiuni a sectiunii arcului in raport cu
cea a bracketului.

In acesta faza de tratament cele mai mari avantaje le prezinta aliajele pe baza de NITi .
Aceste arcuri numite suple se caracterizeaza printr-o mare elasticitatate si prin capacitatea de a
inmagazina o foarte mare cantitate de energie si de a o restitui in mod constant pe o durata destul
de lunga. Cu cat firul este mai deformat in raport cu arcul ideal, deci cu cat este mai mare
amploarea defectului de aliniere , cu atat aceste aliaje sunt mai eficiente.
21. Descrieţi mişcarea de tipping şi mişcarea „bodily”.
Tipping-ul reprezinta o miscare de versie corono-distala ( tip back ) sau corono- meziala (
tip forward)

Tip-back-ul este o curbura de ancoraj ce serveste pt exercitarea unui control privind

pozitia dintilor sau pt prepararea unei situatii terapeutice ( ancorajul), care sa evite actiunile
parazite ale fortelor ortodontice. Tip-back-ul provoaca o versie corono-distala a molarilor
si premolarilor ( 15 ° pe molarul 2, 10 ° pe molarul 1 si 5 ° pe premolarul 2, in raport cu
planul de ocluzie) pt a ii situa intr-o pozitie de rezistenta la solicitarile legate de anumite
faze de tratament.Exista notiunea de tip-back activ, care provoaca o versie corono-distala a
molarilor si tip-back pasiv care mentine dintele in pozitia de ancoraj dorita.

Tip-forward-ul reprezinta o curbura de compensare ce determina inclinarea radiculo-distala

a dintilor, permitand paralelizarea axelor dentare. Se foloseste mai ales pt realizarea
curburilor estetice a dintilor frontali si mentinerea paralelismului dintilor in inchiderea
breselor dupa extractii. Aceste curburi se realizeaza in etapa de finisare dupa verificarea
ortopantomografica a pozitiilor radacinilor dentare.

Bodily reprezinta miscarea corporeala a unui dinte ( paralela cu axul lung al dintelui).
Astfel ca orice miscare de mezializare sau distalizare a unui dinte ( realizate cand dorim sa
inchidem un spatiu postextractional sau cand dorim sa obtinem mai mult spatiu pe arcada) ,
de deplasare spre vestibular sau oral ( realizate prin curburile de ordin I de off-set sau in-
set), sau de intruzie sau extruzie ( obtinute prin curburile de ordin II de tip step-up sau step-
down), reprezinta o miscare bodily.
 22. Tipurile de ancoraj după Litt.

Cand definim notiunea de deplasare a unui corp, spunem ca fortele motrice il transporta pe
fortele de rezistenta. Astfel ca orice forta emisa de un aparat ortodontic va crea o reactie de
suport egala si de sens opus. Bazandu-se pe analiza lui Steiner, Litt a stabilit urmatoarele
variante de ancoraj pt cazurile cu extractii.

Astfel avem:

a. ancoraj minimal cand rezistenta stabila (molarul) si rezistenta mobila (caninul) fac
fiecare jumatate de drum, astfel valoarea neta a cutiei lui steiner este pozitiva. Practic
ne permitem o pierdere de ancoraj egala cu ½ din spatiul obtinut in urma extractiei
b. ancoraj moderat, cand rezistenta stabila va face un sfert din drum si rezistenta mobila
¾. Si aici valoarea „neta” este pozitiva.
c. ancoraj maximal tunci cand rezistenta stabila nu se deplaseaza deloc si cand doar
rezistenta mobila se deplaseaza. Valoarea „neta” este zero, deci nu trebuie sa avem
deloc pierdere de ancoraj prin mezializarea sectoarelor laterale.
d. ancoraj critic cand spatiul obtinut prin extractie nu este suficient si va trebui ca
rezistenta stabila sa realizeze o versie spre distal. Valoarea „neta „ este negativa si in
acest caz va trebui sa se gaseasca un compromis asupra alegerii extractiilor sau asupra
pozitiei incisivilor inferiori.

23. Prepararea ancorajului în tehnica Edgewise clasică.

Ancorajul in tehnica Edgewise se poate realiza prin 3 metode:

a. utilizand un sistem de forte a carui rezultanta activa nu deplaseaza decat un minim de

dinti: sistemul 10/2 cand 10 dinti servesc drept ancoraj pt deplasarea ultimilor 2 dinti.
Acest sistem este utilizat in special cand preparam ancorajul pe arcada mandibulara.
Astfel rezistenta mobila este redusa la minim deoarece se mobilizeaza doar 2 dinti, iar
rezistenta stabila este asigurata de ceilalti 10 dinti ai arcadei.
b. utilizarea fortelor directionale ( un ancoraj extraoral care limiteaza la maxim efectele
parazite asupra arcadelor dentare). Practic este vorba despre o forta extraorala care va
 permite deplasarea dentara fara a solicita ancorajul intra-oral. Aceasta forta se aplica in
partea anterioara a arcadelor prin baretele lui Wittmann. In fuctie de raportul fata de
planul de ocluzie avem tractiuni inalte ( utilizate in reculul caninilor max si mand,
prepararea ancorajului max si mand, reculul incisivilor max, reculul in masa si sectorial
al arcadei max), tractiuni orizontale ( reculul caninului inf) si tractiuni joase ( reculul
caninilor sup in cazurile de infraocluzie anterioara). Utilizarea fortelor directionale este
descrisa in 3 faze terapeutice:

➢ reculul caninului: in cazurile cu extractie de premolari caninii vor fi deplasati

prin intermediul elasticelor extra-orale ce se intind de la butonul peri-cranian la
baretele lui Witmann. Deoarece sectoarele post nu sunt solicitate nu vom avea
nici o pierdere de ancoraj. Reculul premolarilor poate fi obtinut prin aceiasi
metoda, prin utilizarea jig-ului la contactul cu bracketul premolarului
➢ reculul in masa al arcadei maxilare se obtine prin aplicarea fortelor directionale
in sectorul incisiv , asociata elasticelor de clasa a II-a. Pt un recul mai mare de 2
mm , miscarea se face pe sectoare
➢ reculul incisivilor se face prin utilizarea unor bucle de inchidere care prin
activare vor produce o solicitare a zonei posterioare. Pt a evita aceasta pierdere
de ancoraj se pot utiliza forte extraorale aplicate pe crosete sudate pe arc intre
centrali si laterali asociate cu elastice inter-maxilare pe buclele de inchidere.

c. prepararea ancorajului: se face la mand si are drept scos sa se opuna miscarilor parazite
generate de elasticele de clasa a II-a din timpul fazelor de recul in masa sau sectorial al
arcadei max. Se obtine prin realizarea unui tip-back activ pe dintii posteriori ai arcadei
(inclinarea distala).
24. Auxiliare de ancoraj intraorale
a. Arcul lui Nance: reprezinta un arc transpalatal de 9/10 sudat la inele aplicate pe molarii 1
max., la care se adauga o pastila de rasina in partea sa anterioara. El mareste ancorajul
molarilor si poate permite miscari de rotatie sau expansiune prin activarea sa post. Se
foloseste in reculul caninilor si se indeparteaza in reculul incisivilor
b. Arcul transpalatin: se prezinta sub diverse forme. Este un arc de 9/10 sudat pe inelele
molarilor primi sup, cu sau fara bucle de compensare, urmarind de aproape suprafata boltii,
perpendicular pe molari. Poate fi si mobil, inserat in tuburi palatine sudate orizontal pe
molari. Acesta mareste ancorajul molar si mentine sensul transversal, permite obtinerea
unei mici expansiuni transversale prin activarea buclelor de compensare sau poate fi
utilizat pt tractiunea unui canin inclus palatinal. Exista numeroase modificari aduse
variantei originale: in arc dublu cu arc Nance, arc cu scut lingual, arc Goshgarian cu bucla
anterioara sau posterioara
c. Quad-helix-ul: arc palatal de expansiune cu spire situate in 4 unghiuri. Acest arc ,sudat sau
mobil, realizat din 9/10, se activeaza cu pensa „cioc de papagal” intre spirele anterioare sau
laterale. Odata obtinuta expansiunea el reprezinta un bun mijloc de ancoraj. La el se mai
pot adauga diverse elemente: grilaj pt deglutitii atipice sau arcuri secundare pt alinieri
dentare
d. Arcul lingual: este sudat sau mobil realizat din 9/10 otel sau TMA rectangular. Poate fi
utilizat ca si mentinator de spatiu in cazul pierderii precoce a dintilor temporari, previne
bascularea meziala a molarilor , stabilizeaza sensul transversal si mentine ancorajul molar,
cele 2 bucle de compensare permitand reglarea antero-posterioara.
e. Lip-bumper-ul: este un arc vestibular uneori maxilar, dar cel mai adesea mand utilizat pt
distalizarea molarilor dar si pt mentinerea molarilor mand in timpul etapelor tranzitorii ale
eruptiei dentare.Este si o excelenta sursa de ancoraj mai ales cand se utilizeaza elasticele de
cl a II-a. Ideal tubul in care intra bumper-ul este pozitionat pe cel mai post molar de pe
arcada. Este realizat in 0.49, iar arcul este acoperit de o teaca de plastic sau de o aparatoare
de acrilat care va veni in contact cu buza. Anterior este pozitionat la 2 mm distanta de
marginea gingivala a incisivilor inf.
f. implantele: Utilizarea lor este rara, in unele cazuri de edentatie posterioara la adult. Ele pot
fi asimilate ca un dinte anchilozat.
25. Necesitatea curburilor de ordin întâi la maxilar în tehnica Edgewise clasică.
Pentru ca un arc sa devina activ el trebuie sa primeasca informatii. Acestea in tehnica
Edgewise,nu sunt incorporate in bracket, ci sunt date de o serie de indoituri numite curburi.
Astfel ca , pt a obtine o arcada de o forma ideala, pe fiecare arc trebuie sa inseram o serie
de curburi, care pot fi in functie de necesitate, de ordin I ( in-set, off-set si toe-in), de ordin
II (bucle, curburi de ancoraj- tip-back, curburi de compensatie- tip-forward) si curburi de
ordin III ( torque)

Curburile de ordin I sunt in planul arcului, in raport cu forma arcadei stabilita pe charta
individuala, pe diametrul transversal al arcadei mand, la nivelul premolarilor 2, respectand
divergenta sectoarelor laterale. Curburile de ordin I sunt in-set (indoitura inspre interiorul
arcadei, spre lingual sau palatinal), off-set ( indoitura spre exteriorul arcadei, spre
vestibular) si toe-in ( curbura spre interiorul arcadei, palatinal sau lingual).

In-setul si off-setul pot realiza o compensare morfologica avand in vedere diferentele

anatomice intre dinti, mai ales in ceea ce priveste grosimea vestibulo-orala. Prin
introducerea acestor curburi arcurile primesc o forma specifica ce permit situarea punctelor
de contact interdentare intr-o pozitie fiziologica. In ceea ce priveste toe-in-ul el asigura o
compensatie dinamica fiind un element de ancoraj.

Pt obtinerea unei arcade maxilare ideale trebuie realizate pe arc urmatoarele curburi de
ordin I:

➢ in-set incisiv ( intre fata meziala a incisivului lateral si fata distala a incisivului
central, datorita pozitiei mai oralizate a incisivului lateral)
➢ off-set canin ( pentru bosa canina)
➢ off-set molar (intre fata distala a pm 2 si fata meziala a m1)
➢ toe-in molar ( se face pe ultimul molar cuprins in tratament si serveste la
mentinerea pozitiei acestui dinte, evitand solicitarile la fortele secundare care ar
putea rota acesti dinti pozitionati la extremitatile arcadei si deci a arcului
26. Necesitatea curburilor de ordin întâi la mandibulă în tehnica Edgewise clasică.
Pentru ca un arc sa devina activ el trebuie sa primeasca informatii. Acestea in tehnica
Edgewise,nu sunt incorporate in bracket, ci sunt date de o serie de indoituri numite curburi.
Astfel ca , pt a obtine o arcada de o forma ideala, pe fiecare arc trebuie sa inseram o serie
de curburi, care pot fi in functie de necesitate, de ordin I ( in-set, off-set si toe-in), de ordin
II (bucle, curburi de ancoraj- tip-back, curburi de compensatie- tip-forward) si curburi de
ordin III ( torque)

Curburile de ordin I sunt in planul arcului, in raport cu forma arcadei stabilita pe charta
individuala, pe diametrul transversal al arcadei mand, la nivelul premolarilor 2, respectand
divergenta sectoarelor laterale. Curburile de ordin I sunt in-set (indoitura inspre interiorul
arcadei, spre lingual sau palatinal), off-set ( indoitura spre exteriorul arcadei, spre
vestibular) si toe-in ( curbura spre interiorul arcadei, palatinal sau lingual).

In-setul si off-setul pot realiza o compensare morfologica avand in vedere diferentele

anatomice intre dinti, mai ales in ceea ce priveste grosimea vestibulo-orala. Prin
introducerea acestor curburi arcurile primesc o forma specifica ce permit situarea punctelor
de contact interdentare intr-o pozitie fiziologica. In ceea ce priveste toe-in-ul el asigura o
compensatie dinamica fiind un element de ancoraj.

Pt obtinerea unei arcade mandibulare ideale trebuie realizate pe arc urmatoarele curburi de
ordin I:

➢ off-set canin ( intre fata distala a incisivului lateral si fata meziala a caninului)
➢ off-set premolar (intre fata distala a caninului si fata meziala a premolarului 1)
➢ off-set molar ( intre fata distala a premolarului 2 si fata meziala a molarului 1)
➢ toe-in molar ( se face pe ultimul molar cuprins in tratament si serveste la
mentinerea pozitiei acestui dinte, evitand solicitarile la fortele secundare care ar
putea rota acesti dinti pozitionati la extremitatile arcadei si deci a arcului
27. Extractia dentara in scop orthodontic

Alegerea extractiilor este, bineinteles, legata mai intai de problema spatiului. Insa ea cauta
in acelasi timp:
-sa minimalizeze actiunile mecanice grele: practice, niciodata nu se vor utiliza fortele
directionale si fortele extra-orale, insa tractiunile inter-maxilare de doza puternica trebuiesc purtate
in mod systematic ;
-sa favorizeze supradecompensarea lineara si angulara
Ea se bazeaza pe calculul spatiului separate la arcada maxilara si la arcada mandibulara.
“Cutiile” mandibulara si maxilara tin cont bineinteles de:

-inghesuirea anterioara si medie;

-de curba spee

-de repozitionarea incisive.

Calculam castigul/pierderea de spatiu:

-fie printr-un calcul linear ( 1/Na mm masurat – 4mm) x 2 sau (1/NB mm masurat – 4mm)
x2
-fie printr-un calcul angular inspirit dein analiza lui TWEED (1/ ENA-ENP masurat –
110*) x 0.8 sau (IMPA masurat – 87*) x 0.8
Rezultatul poate fi afectat de o corectie de supradecompensare sau de o supracorectie
usoara (angulara, de cateva grade si lineara, de 0.5-1mm). Echilibrarea “cutiilor” duce uneori in
“feed-back” la retusuri usuoare ale obiectivelor de pozitionare incisive.

In clasa a III-a calculul separate al spatiului la cele doua arcade conduce, in general, la
alegerea etractiilor mono-maxilare ( 1.4-2.4)

Cele mai uzuale extractii practicate sunt:

- in clasa a III-a chirurgicala: extactii mandibulare( clasa a II-a terapeutica in final; 1.4-2.4,
3.5-4.5; fara extractii de premolari
- in clasa a II-a chirurgicala: 1.5-2.5, 3.4-4.4; fara extractii de premolari.
In toate cazurile:
- alegerile nonextractionale de premolari sunt foarte rare si adesea dezamagitoare la nivelul
rezultatului esthetic;
- germectomia molarilor de minte ramane de actualitate, mai mult din ratiuni chirurgicale
decat din cauza spatiului posterior. La mandibular, ea trebuie sa preceada chirutgia orto-gnata cu
cel putin 6 luni ( necesitatea de cicatrizare osoasa la nivelul zonelor de osteotomie.)

Extractia seriata ( dirijata) a dintilor temporary este indicate in dizarmonia dento-maxilara

cu inghesuire primara ( macrodontie absoluta sau relative). Principiul consta in extractia a doi dinti
temporari pentru a crea spatial necesar unui dinte permanent. Extractia dirijata dupa Hotz se
desfasoara in patru etape:

- La 7 ani se extrag incisivii laterali temporari pentru a crea spatiul necesar eruptiei
incisivilor centrali permanenti;
- La 8 ani se extrag caninii temporari pentru a crea spatial necesar eruptiei incisivilor
laterali permanenti
- La 9 ani se extrag molarii primi temporary pentru a crea spatial necesar eruptiei
premolarilor primi permanenti;
- La 10 ani se extrag premolarii primi permanenti pentru a crea spatial necesar eruptiei
caninilor permanenti.
Aceasta metoda terapeutica are scopul de a preveni inghesuirea dentara si de a alinia dintii
permanenti, cand exista o neconcordanta intre marimea dintilor si a maxilarelor.

Extractia dintilor supranumerari se realizeaza pentru ca provoaca dezechilibre grave

ocluzale si incluzia dintilor permanenti din seria normala.

Extactia dintilor permanenti in scop orthodontic este o metoda chirurgicala minora asociata
cu terapia aparatelot ortodontice. Scopul acestui procedeu este de a crea spatial necesar alinierii
dentare, in dentatia permanenta cu inghesuire dento-maxilara, depistata tardive. Aceasta solutie
terapeutica se aplica dupa analiza spatiului pe arcadele dentare.

Indicatiile extractiei dintilor permanenti in scop orthodontic sunt urmatoarele:

- In clasa I Angle cu inghesuire dento-maxilara- se fac extractii simetrice in cele patru

cadrane ale arcadelor dentare;
- In clasa a II-a Angle cu meziopozitie generalizata a dintilor superiori- se fac extractii
simetrice pe arcada superioara
- In clada a II-a Angle cu inghesuire dento-maxilara inferior- se fac extractii dentare pe
cele doua arcade dentare
- In clasa a III-a Angle- se fac extractii simetrice pe arcada inferioara
Dintii permanenti care vor fi extrasi, se aleg dupa anumite criterii:

- Valoarea functionala si estetica a dintilor

- Tipul de profil al pacientului
- Focarul de inghesuire dento-maxilara
- Deficitul de spatiu de pe arcadele dentare
- Amplitudinea deplasarii dintilor malpozitionati
- Relatiile ocluzale
- Rezistenta la caria dentara
- Orientarea apexului dintelui malpozitionat
- Existaenta altor dinti extrasi in cadranele arcadelor dentare
- Existent unei hipodontii unidentare sau monodentare
• Extractia incisivilor centrali superiori
-Indicatii – anomalii grave de forma
- distanta mare de arcade dentara si imposibilitatea alinierii acestuia
- traumatisme grave
- distructie coronara grava
-Contraindicatii – dinti cu morfologie normal si malpozitii minore

• Extractia incisivilor laterali superiori

-Indicatii – distanta mare de arcada dentara si imposibilitatea alinierii acestuia
- relatie interproximala intre incisivul central si canin
- hipodontie unidentara de incisive lateral, ce produce asimetria arcadei dentare
- distructie coronara grava, dilaceratie sau traumatism grav
- Contraindicatii – la sexul feminine
- dinti cu morfologie normal si malpozitii minore

• Extractia incisivilor centrali inferiori

-Indicatii – iesirea din perimetru arcadei si alinierea perfecta a celorlalti dinti
- in clasa a III-a cu inghesuire incisive inferioara si rapoarte ocluzale frontale
normale
- distructi coronara grava, traumatism grav, recesiune gingivala progresiva
-Contraindicatii- dinti cu morfologie normal si malpozitii minore

• Extractia caninilor
-Indicatii – ectopii inalte
- distanta mare de arcade dentara si imposibilitatea alinierii acestuia
- relatie interproximala intre incisivul central si premolarul prim
-Contraindicatii- dinti cu morfologie normal si malpozitii minore

• Extractia premolarilor primi

-Indicatii – crearea de spatiu pe arcadele dentare pentru zona anterioara sau laterala
- clasa I Angle cu inghesuire dento-maxilara anterioara moderata sau severa
- clasa I Angle cu biprodentie moderata sau severa
- clasa a II-a Angle diviziunea 1 cu prodentie superioara moderata sau severa
- relatie inerproximala intre canin si premolarul second
-Contraindicatii – in ocluzia adanca
- dinti cu malpozitii minore
- in cazul tesuturilor moi subtiri, pentru ca produce retractia buzei
superioare si proeminenta nasului
• Extractia premolarilor secunzi
-Indicatii – crearea de spatiu pe arcadele dentare pentru zona anterioara sau laterala, cand
relatia ocluzala frontal prezinta o forma clinica a ocluziei adanci sau cand se doreste o
mezializare a molarilor primi permanenti
- malpozitie grava
- distructie coronara grava
-Contraindicatii- dinti cu malpozitii minore

• Extractia molarilor primi

-indicatii – distructie coronara grava
- existent altor molari primi extrasi
- ocluzie deschisa
- inghesuire dento-maxilara anterioara sau posterioara
- Contraindicatii – dinti indemni la carie
- ocluzie adanca

• Extractia molarilor secunzi

-Indicatii – inghesuire dento-maxilara posterioara severa, laterala moderata, anterioara
usuoara, cand exista mugurele molarului trei si este in pozitie favorabila eruptiei
- cand molarul prim trebuie distalizat
-Contraindicatii- ocluzie adanca
- hipodontia molarului trei

• Extractia molarilor trei

-Indicatii – dereglarea ocluziei dentare prin eruptia acestuia
- hipodontie unidentara sau monodentara de molar trei
- inghesuire dento-maxilara posterioara severa
28. Particularitati ale tratamentului ortodontic la adult

Adresarea adutului la un ortodont poate fi generate de doua motive:

- Redresarea dintilor limitrofi spatiului edentat, in scopul protezarii acestuia
- Efectuarea tratamentului orthodontic, pe care nu l-a urmat in adolescent

Dificultatile tratamentului tardiv al adultului de datoreaza:

- Atritiei dentare exesive

- Disfuctiilor articulatiei temporo-madibulare
- Modificarilor pulpare ale dintilor
- Afectiunilor parodontale
- Spatiilor edentate cu implicatiile acestora ( migrari dentare in plan orizontal si vertical)
Obiectivele tratamentului tardive al adultului sunt urmatoarele:

- Repozitionarea dintilor migrate dupa extractii sau boala parodontala

- Corectarea ocluziei patologice
- Alinierea dintilor frontali
- Stabilirea punctelor de contact interproximale
- Facilitarea tratamentului restaurativ gnato-protetic
- Imbunatatirea starii de sanatate periodontala, cu crearea unui raport coroana-radacin
favorabil
Principiile biomecanice ale tratamentului tardive al adultului sunt urmatoarele:

- Fortele uzate vor fi reduse, datorita prezentei bolii parodontale cu evitarea pierderilor
suplimentare de os, cement, radacina;
- Fortele ortodontice trebuie aplicat pe coroanele dintilor, cat mai aproape de centrul lor
de rezistenta, pentru ca momentul inclinarii sa fie cat mai mic
- Ancorajul trebuie sa fie bine realizat pentru ca dintii stalpi sa nu se incline
- Fortele intermitente sunt la fel de favorabile ca si cele continue si usoare
Procedeele terapeutice utilizate sunt cele ale tehnicii fixe, dar se pot folosi si aparate
mobilizabile, cand pacientul nu este de accord cu afectarea esteticii dentare prin aplicarea brachet-
urilor.

Tratamentul orthodontic este precedat de cel periodontal, de interventii chirurgicale minore

( germectomii, extractii, redresari dentare) sau majore ( disjunctie, corticotomie, osteotomie) si
urmat, in unele cazuri, de tratamente restaurative gnato-protetice.
29. Influenta morfologiei fetei vestibulare a dintilor asupra torcului incorporate in brachet

Pozitionarea brachet-urilor va trebui individualizata in functie de anatomia particulara a

dintelui, in speta de curbura particulara a fetelor vestibulare, stiut fiind faptul ca acestea determina
valoarea torcului. Plasarea la o aceeasi inaltime pentru centrul coroanei clinice va determina o
crestere a valorii torcului efectiv in cazul dintilor bombati comparativ cu un dinte plat. In aceste
cazuri, daca dorim sa conservam valoarea torcului incorporat in slot, va trebui sa plasam brachet-ul
mai incizal pe dintii plati si mai gingival pe dintii bombati. Si in zona molara remarcam faptul ca
plasarea brachet-ului la aceeasi inaltime pe dintii cu morfologii diferite determina aparitia unui
torc efectiv scazut pe dintii cu fata vestibulara mai bombata si crescut pe dintii plati. Pentru a
conserva valoarea torcului incorporate in slotul preinformat, va trebui sa plasam brachet-ul mai
gingival pe un dinte bombat si mai ocluzal pe un dinte plat.
30. Individualizarea pozitionarii brachet-urilor in functie de morfologia coronara

Pozitionarea brachet-urilor va trebui individualizata in functie de anatomia particulara a dintelui.

Adaptarea pozitionarii breachet-urilor necesita un examen clinic atent al danturii pacientului,
radiografiei, modelele de studiu. Brachet-ul va trebui plasat mai incizal pe dintii plati si mai
gingival pe dintii bombati.

31. Individualizarea pozitionarii brachet-urilor in functie de divergenta facial

In cazul unui hipodivergent, brachet-urile pot fi plasate mai spre incizal pentru a se ridica
supraacoperirea prin cresterea vlorii torcului.

In cazul unui hiperdivergent, brachet-urile se pot plasa mai gingival, micsorandu-se astfel o
posibila inocluzie vertical, prin diminuarea valorii torcului.