PSIHOLOGIA CA ŞTIINŢĂ

PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE

1. Definiţia psihologiei
2. Controverse și tendințe în psihologie
3. Locul psihologiei în sistemul ştiinţelor
4. Concluzii
1.1. Tip ”butadă” (Psihologia este ştiinţa studiată de psihologi)
1.2. Tip ”metaforă” (Psihologia este ştiinţa care trebuie făcută cu artă)
1.3. Definiţie prin negare (Psihologia nu este fizică, nu este fiziologie, nu este sociologie)
1.4. Definiţie etimologică (psyche - logos)
1.5. Definiţii comprehensive (încearcă să fie cât mai complete)
1.6. Încercări integrative (ştiinţa care cercetează condiţiile şi legile manifestărilor vieţii psihice )
2.1.1. legi
2.1. Asupra statutului de ştiinţă legate de: 2.1.2. metode
2.1.3. eterogenitate
2.2.1. nomotetic
2.2. Asupra statutului de ştiinţă legate de:
2.2.2. idiografic
2.3.1. tendinţe spre diversitate
2.3. Asupra unităţii vs. diversităţii ei 2.3.2. tendinţe spre unificare
2.3.3. soluţia propusă – spirala cunoaşterii
3.1. Modelul triunghiular (Buhler, Mechl)
3.2. Modelul triunghiular (Kedrov)
3.3. Modelul circular (Piaget)
3.4. Modelul interpenetrării ştiinţelor
3.5. Modelul Zlate (după Rosenzweig) bazat 3.5.1. ştiinţe fundamentale
pe clasificarea ştiinţelor în: 3.5.2. tipuri de activităţi
(modelul precizează şi ramurile aplicative ale 3.5.3. ştiinţe preocupate de integritatea fizică şi
psihologiei) psihică a omului
 OBIECTUL PSIHOLOGIEI
PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
1.1. Are psihologia obiect?
1. Dispute asupra obiectului
1.2. Factorii care au întârziat
psihologiei
elaborarea obiectului unitar:
2.1. Viaţa psihică interioară
2. Perspective de abordare a
obiectului psihologiei
2.2. Comportamentul
2.3. Conduita/activitatea
2.4. Omul concret
3.1. Toate orientările au:
3.2. În ciuda corectării limitelor nu pot rezolva problema obiectului psihologiei
3. Concluzii
3.3. Soluţii:
1.2.1.complexitatea psihicului uman
1.2.2.1.contradicţii externe ale
curentelor psihologice
1.2.2. factori gnoseologici
1.2.2.2.contradicţii interne ale
psihologiei
1.2.3. închidere şi hegemonism
- introspecţionismul
- structuralismul
- funcţionalismul
- psihanaliza
- gestaltismul
- asociaţionismul
- cognitivismul
- behavioriştii şi neobehavioriştii
- psihologia conduitei (P. Janet)
- psihologia umanistă
3.1.1. virtuţi
3.1.2. limite
3.3.1. alegerea unei viziuni după scopul cercetării
3.3.2. postularea obiectului psihologiei ca fiind activitatea omului
concret
(această viziune depăşeşte introspecţionismul şi behaviorismul şi e
integrată în psihologia umanistă)
 METODELE PSIHOLOGIEI

PROBLEME
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
ABORDATE
1.1. Definiţie: calea, itinerarul, structura de ordine sau programul după care se reglează acţiunile intelectuale şi practice în vederea
atingerii unui scop
1.2.1. recoltare de informaţii, prelucrare şi interpretare
1. Metoda 1.2. Clasificarea metodelor 1.2.2. metode investigative
psihologiei în funcţie de 1.2.3. diagnoză şi prognoză
scop: 1.2.4. metode de cercetare şi - psihologia educaţiei
metode aplicative - psihoterapie
A.1. definiţie: urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări
comportamentale a unui individ sau grup, ca şi a contextului situaţional în care se desfăşoară
A.2.1. simptomatica stabilă
A. 2. conţinuturi urmărite
A.2.2. simptomatica labilă
A.3.1.1. autoobservaţia
A.3.1. după orientarea observaţiei A.3.1.2. observaţia propriu-zisă

A.3.2. prezenţa/absenţa intenţiei de A.3.2.1. ocazională

observare A.3.2.2 sistematică.
A.3.3.1. directă
A.3.3.2. indirectă
2. Tipuri de metode
A. Metoda observaţiei A.3.3.3. cu observator ignorat
utilizate în psihologie A.3.3. prezenţa/absenţa observatorului
A.3. forme de observaţie
A.3.3.4. cu observator ascuns

A.3.4.implicarea/nonimplicarea A.3.4.1. pasivă

observatorului A.3.4.2. participativă
A.3.5.1. continuă
A.3.5. durata observaţiei
A.3.5.2. discontinuă
A.3.5.1. integrală
A.3.6. obiectivele urmărite
A.3.5.2. selectivă
A4. calitatea observației A.4.1. particularitățile psihoindividuale ale observatorului
A.5. posibile deformări ale observației
 B.1. definiţie: provocarea şi declanşarea fenomenelor psihice în vederea descoperirii legăturilor
esenţiale dintre ele şi a condiţiilor necesare desfăşurării lor
B.2.1. de laborator
B.2. tipuri de experiment
B.2.2. natural
B.3.1. după numărul grupurilor utilizate
B:3.2. după numărul variabilelor independente
B. Experimentul
- un stimul la aceiaşi
B.3.scheme experimentale persoană
B.3.3. după modul de prezentare a - stimuli diferiţi la aceiaşi
stimulilor persoană
- acelaşi stimul la mai multe
persoane
C.1. definiţie: discuţie cercetător/subiect, cu schimbare de roluri emiţător/receptor
C.2.1. standardizată
C. Metoda convorbirii
C.2. forme C.2.2. semistandardizată
C.2.3. liberă
D.1. definiţie: recoltarea sistematică a unor informaţii despre viaţă psihică a unui individ/grup şi
interpretarea acestora, în vederea desprinderii semnificaţiei lor comportamentale
D. Ancheta psihologică D.2.1. pe bază de chestionar
D.2. forme
D.2.2. pe bază de interviu
E.1. definiţie: strângerea de informaţii despre viaţa unui individ pentru a cunoaşte istoria sa
E. Metoda biografică
personală, necesară în elaborarea profilului de personalitate
F. Metoda analizei F.1. definiţie: analizarea unor produse ale activităţii subiectului pentru a se obiectiva diferite
produselor activităţii disponibilităţi psihice ale acestuia
G.1. definiţie: măsurarea capacităţilor psihice în vederea stabilirii nivelului lor de dezvoltare
G.2.1. validitate
G.2.2. fidelitate
G.2. condiţiile unui test
G.2.3. standardizare
G. Metode psihometrice G.2.4. etalonare
G.3.1. după modul de aplicare
G.3.2. după materialul folosit
G.3. clasificarea testelor
G.3.3. după durata lor
G.3.4. după scop
 G.4.1. inventare de personalitate
G.4. teste de personalitate G.4.2. teste de completare sau descripţie
G.4.3. teste proiective
H. Metoda modelării şi
H.1. descriere
simulării
3. Metode de organizare, 3.1. metode statistico-matematice
analiză şi prelucrare a
datelor 3.2. metode de prezentare grafică
4 Strategii de cercetare 4.1. definiţie: plan de acţiune ordonat în vederea atingerii unui scop
psihologică 4.2.1. genetice
4.2.2. comparate
4.2. tipuri de strategii 4.2.3. psihopatologice
4.2.4. longitudinale
4.2.5. transversale
 LEGE, EXPLICAŢIE ȘI TEORIE ÎN PSIHOLOGIE

PROBLEME
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
ABORDATE
1.1. Definirea legilor: raporturi necesare, esenţiale, repetabile, generale şi obiective între fenomene
1.2.1. individualul studiat nu poate duce la legi generale
1.2.2. nu sunt cantitative
1.2. Motive de contestare a
1.2.3. nu sunt pure
legilor
1.2.4. nu sunt inerente proceselor psihice
1.2.5. nu au capacitate de previziune
1.3. Exemple de legi - legea învăţării
psihologice - legi ale trebuinţelor
1.4.1.a. aşteptare: - aceiaşi cauză, acelaşi efect
- caracter probabililstic şi statistic
- sincronic
- situaţiei de
1.4.1.b. specific: - se supun
1. Legile subdeterminare
determinismului: - determinism de tipul
inteligibilităţii
1.4.2.a. aşteptare: - să fie doar cauzale
1.4. Specificul legilor - legi de funcţionare a (în ştiinţă s-a modificat
psihologice fenomenelor psihice însuşi conceptul de
1.4.2.b. specific:
- legi de compoziţie cauzalitate)
- legi de dezvoltare
1.4.3.a. aşteptare: - legi pur psihologice
- fiziologice
- sociologice
1.4.3.b. specific: - legile au conotaţii: - de fizicalitate
- legi proprii (optimuum-ul
motivaţional)
 2.1. Descriere, explicaţie, previziune
2.2.1.1. filiera „stîngă”
2.2.1.clasificarea filosofică
2.2.1.2. filiera „dreaptă”
- intrapsihologic (Freud,
libido-ul)
2.2.2.1. reducţionism
- extrapsihologic
2. Explicaţia 2.2.2. tipologii psihologice (sociologic, fizicalist)
2.2. Tipuri de explicaţii
- comportamental
2.2.2.2. constructivismul - genetic
- abstract
2.2.3.1. modele explicative paradigmatice
2.2.3. S. Moscovici 2.2.3.2. modele explicative fenomenologice
2.2.3.3. modele explicative operatorii
3.1. Conceptul de „teorie”: ansamblul ipotezelor, legilor şi conceptelor organizate într-un sistem logic, coerent care
descrie şi explică un domeniu al cunoaşterii
3.2.1.1. teorii generale
3.2.1. după gradul de
3.2.1.2. teorii de rang mediu
3. Teoriile generalitate
3.2. Clasificarea teoriilor 3.2.1.3. teorii elementare
3.2.2. după specificul 3.2.2.1. teorii reale
explicaţiilor 3.2.2.2. metateorii
3.3. Forţa teoretică a concepţiilor psihologice
 NATURA PSIHICULUI UMAN

PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE

1. Psihicul ca obiect de cercetare
al psihologiei
2. Caracteristicile psihicului
uman
3. Manifestări neobişnuite ale
psihicului
4. Perspective noi în abordarea
psihicului
1.1.1. natura contradictorie a psihicului
1.1. Complexitatea psihicului 1.1.2. ipostazele de desfășurare
1.1.3. dinamica funcționalității
2.1. Psihicul ca formă a vieţii de relaţie
2.2.1. argumente pentru relaţia psihic-creier
2.2.2.1. dualismul
2.2. Psihicul ca fenomen 2.2.2.2. monismul
inseparabil de structurile materiale 2.2.2. modele explicative 2.2.2.3. altele (interacţionismul-
emergentist; interacţionismul
sistemic; dublu determinismul)
- caracter ideal
2.3. Psihicul ca o construcţie 2.3.1. caracteristicile re- - activ
subiectivă a realităţii obiective, producției: - subiectiv
exteriorizat în comportament - constructiv
2.3.2. criteriile individualizării reproducerii
2.4. Psihicul ca fenomen condiționat și determinat social-istoric
2.5. Note definitorii ale psihicului uman
3.1. Tipuri de fenomene psihice neobişnuite
4.1. Determinaţia informaţională a psihicului
4.2. Psihologia cognitivă
 IPOSTAZELE PSIHICULUI
PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
1.1. Viziunea orizontală
1. Istoric
1.2. Viziunea verticală
2.1. Conştientul
2. Niveluri structural-
funcţionale ale psihicului
2.2. Subconştientul
2.3. Inconştientul
2.1.1. etape în definirea conştiinţei
2.1.2. statice
2.1.2. interpretări 2.1.2. dinamice
2.1.2. constructiviste
2.1.3. definiţia conştiinţei: formă de organizare psihică prin care se
realizează integrarea subiectiv-activă a fenomenelor psihice şi care
facilitează raportarea continuă a individului la mediul natural şi social
2.1.4.1. informaţional-cognitivă
2.1.4.2. finalisă
2.1.4. funcţiile conştiinţei 2.1.4.3. anticipativ-predictivă
2.1.4.4. reglatoare
2.1.4.5. creativ-proiectivă
2.1.5. controverse şi discuţii
2.2.1. definire şi conţinut: cuprinde actele care au fost cândva
conştiente, dar care se desfăşoară acum în afara controlului conştient
2.2.2. etape în definirea lui
2.2.3. caracteristici şi roluri
2.3.1. controverse
2.3.2.1. restrictivă
2.3.2. definiţie 2.3.2.2. negativă
2.3.2.3. extensivă şi pozitivă
2.3.3. natură şi roluri
2.3.4.1. cerebral
2.3.4. tipuri de inconştient 2.3.4.2. colectiv
2.3.4.3. cognitiv
3. Relaţiile conştient-inconştient 3.1. relaţii circulare
3.2. relaţii de integrare şi subordonare a inconştientului de către conştient
3.3. relaţii de dominare a conştientului de inconştient
3.4. relaţii de echilibrare

PROBLEME ABORDATE
1. Varietatea stărilor de
conştiinţă
2. Probleme generale ale stărilor
modificate de conştiinţă
3. Stări modificare de conştiinţă
STĂRILE MODIFICATE DE CONŞTIINŢĂ
APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
1.1. Definirea stărilor de conştiinţă: configuraţia elementelor componente ale conştiinţei aşa cum se prezintă
la un moment dat, pentru o perioadă determinată de timp
1.2.1. structuralitate
1.2.2. complexitate
1.2. Caracteristicile lor 1.2.3. actualitate
1.2.4. durată
1.2.5. dinamică
1.3.1. R. Ficher (6 stări)
1.3. Clasificarea stărilor de 1.3.2. A. Chassaing (4 stări)
conştiinţă 1.3.3. clasificarea bicategorială
2.1. Inducere
2.2. Efecte
3.1.1. definiție și descriere
3.1.2.1. somn pasiv
3.1. Somnul 3.1.2. clasificare
3.1.2.2. somn activ
3.1.3. reactivitatea psihologică în somn
3.2.1.1. Freud
3.2.1. funcţii 3.2.1.2. Jung
3.2.1.3. sistematizarea funcţiilor
3.2. Visul 3.2.2. indicatori obiectivi
3.2.3. conţinutul visului
3.2.4. natura psihică a visului
3.2.5. visul lucid
3.3.1. controverse
3.3. Hipnoza 3.3.2. definiţie
3.3.3. specificitatea stărilor hipnotice

4.1. Meditaţia
4.2. Bio-feed-back-ul
4. Căi de acces la stările
modificate de conştiinţă
4.3. Substanţele psihoactive
3.3.4. tehnici terapeutice
bazate/derivate din hipnoză
4.1.1. definiţie şi specific
4.1.2.variabile specifice meditaţiei
4.2.1. descriere
4.2.2. tipuri de bio-feed-back
4.2.3. avantaje ale bio-feed-back-ului
4.3.1. clasificare
4.3.2. probleme ridicate de folosirea drogurilor
3.3.4.1. terapia prin sugestie
directă
3.3.4.2. terapia prin hipnoză
asociată învăţării
3.3.4.3. metoda cathartică
3.3.4.4. hipnoanaliză
3.3.4.5. training-ul autogen
3.3.4.6. sofrologia
3.3.4.7. teoriile ericksoniene şi
neoericksoniene
3.3.4.8. relaxarea de inspiraţie
psihanalitică
4.2.2.1. electromiografic
4.2.2.2. cardiovascular
4.2.2.3. electroencefalografic
4.3.1.1. depresive
4.3.1.2. narcotice
4.3.1.3. stimulante
4.3.1.4. halucinogene
4.3.1.5. canabis
 TIPURI DE ABORDĂRI ALE PSIHICULUI
PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE
1.1. Descriere şi istoric
1. Abordarea plană, pe orizontal
1.2. Principii
1.3. Limite
2.1. Descriere şi istoric
2.2. Specificul abordării
structural-dinamice
2. Abordarea structural-
dinamică
2.3. Principii
1.1.1. asociaţionismul clasic
1.1.2. alte variante ale asociaţionismului
1.2.1. principiul divizării psihicului în elemente componente
1.2.2. principiul identificării elementelor fundamentale
1.2.3. principiul agregării şi asociaţiei
1.2.4. principiul repetării asociaţiilor
1.2.5. principiul indisociabilităţii asociaţiilor
1.2.6. principiul complicării naturii asociaţiilor
1.2.7. principiul multiplicării tipurilor de asociaţie
2.1.1. „intuiţii” din trecut
2.1.2. fundamentarea şi - Janet
consolidarea acestei abordări - Freud
2.1.3. expansiunea în psihologia contemporană
2.2.1. conceptul de ”structură” - totalitate
(caracteristici) - transformare
- autoreglare
2.3.1. principiul structurării
2.3.2. principiul interacţiunii şi interdependenţei
2.3.3. principiul integrării elementelor în substructuri şi a
substructurilor în structuri complexe
2.3.4. principiul trecerii de la o structură la alta
2.3.5. principiul raportului de succesiune spaţio-temporală, de
coexistenţă exterioară
2.3.6. principiul legilor de structurare şi de dinamică
 3.1. Conceptul de ”sistem”
3.2.1. premise dinafara psihologiei
3.2. Istoric
3.2.2. premise din interiorul psihologiei
3.3.1. principiul globalităţii
3.3.2. principiul contextualităţii
3.3. Principii 3.3.3. principiul cauzalităţii
3.3.4. principiul ameliorării
3.3.5. principiul valorii
3.4.1. definiţie: sistem energetic-informaţional hipercomplex, cu mecanisme de
autoorganizare şi autoreglaj, dotat cu dispozitive selective, antiredundante şi cu
modalităţi proprii de autodeterminare, antialeatorii
3.4.2.1. caracter informaţional-
3. Abordarea sistemică energizant
3.4.2.2. caracter interactiv şi
interacţional
3.4. Sistemul psihic uman 3.4.2.3. ambilateral orientat
3.4.2. caracteristici 3.4.2.4. evolutiv
3.4.2.5. cu ierarhizare funcţională şi
valorică
3.4.2.6. antientropic şi antiredundant
3.4.2.7. caracter adaptativ
3.5. Clasificări ale componentelor 3.5.1. clasificarea tradițională
SPU 3.5.2. clasificarea actuală
3.6. Limite
4.1. Istoric
4.2.1. principiul instabilităţii dinamice
4.2.2. principiul dezechilibrului creator
4. Abordarea sinergetică
4.2. Principii
4.2.3. principiul interacţiunii
4.2.4. principiul procesualităţii
4.2.5. principiul autoorganizării optime şi eficiente
 CERCETAREA PSIHOLOGICĂ

PROBLEME ABORDATE APROFUNDAREA / DETALIEREA PROBLEMELOR ABORDATE

1.1.1.1. teoretic vs. aplicativ
1.1.1. clasificare conform axelor: 1.1.1.2. monodisciplinar vs.
pluridisciplinar
1.1. Tipuri de cercetare 1.1.1.3. general vs. individual
1.1.2. discuţii asupra axelor
1.1.3. cubul cunoaşterii ( Drenth)
1. Probleme generale ale 1.1.4. concluzii
cercetării 1.2.1. strategia cercetării genetice
1.2.2. strategia cercetării comparate
1.2.3. strategia cercetării psihopatologice
1.2. Strategii de cercetare 1.2.4. strategia cercetării longitudinale
1.2.5. strategia cercetării transversale
1.2.6. strategia cercetării de teren
1.2.7. strategia cercetării-acţiune
2.1.1. delimitarea domeniului, temei, problemei
2.1.2. informare şi documentare
2. Procesualitatea cercetării
2.1. Ciclul preparatoriu 2.1.3. specificarea obiectivelor şi scopurilor
psihologice
2.1.4. formularea ipotezei şi a variabilelor
21.5. definitivarea metodelor, procedeelor, tehnicilor de investigație

3. ”Pericole” și ”capcane” în
cercetare
4. Modalități ameliorative
2.1.6. alegerea domeniului de
aplicare al metodelor (subiecţii)
2.2. Ciclul productiv 2.2.1. aplicarea metodelor şi recoltarea datelor
2.2.2. prelucrarea datelor
2.2.3. formularea concluziilor
2.2.4. validarea concluziilor în vederea generalizării lor
2.3. Ciclul final 2.3.1. comunicarea/publicarea rezultatelor/concluziilor
2.3.2. reluarea întregului ciclu
3.1. Alegerea subiecților
3.2. Aplicarea metodelor
3.3. Așteptările cercetătorului sau ”autoprofeția care se împlinește”
3.4. Așteptările subiecților sau ”caracteristicile cerute”
3.5. Administrarea repetată a unui instrument de cercetare
3.6. Modificarea subiecților în timp
3.7. Pierderea subiecților
3.8. Comunicarea rezultatelor obținute
3.9. Efectul de contaminare
3.10. Formularea prematură a concluziilor
4.1. Triangularea
4.2. Validitatea de semnificație
4.3. Judecata critică