Poartă masca de protecție!

- în sălile în care se desfăşoară activităţi didactice;

- în spaţiile secretariatului și ale altor compartimente
funcţionale din cadrul universității;
- în timpul deplasării în universitate şi în timpul pauzelor dintre
activităţile didactice, atunci când te afli în interior;
- în timpul pauzelor, în aer liber, precum şi în spaţiile
aglomerate, atunci când nu este asigurată distanţa minimă
de 1 metru între persoane.

Poartă corect masca de protecţie! Acoperă nasul, gura şi

bărbia!

Spală-te des pe mâini!

Tuşește sau strănută în pliul cotului sau într-un şerveţel!

Salută-i pe ceilalţi fără să dai mâna cu ei! Nu vă strângeţi în
braţe!

Păstrează distanţarea fizică și evită aglomeraţiile!
FUNCţIILE
FUNC IILE MOTORII ALE
SISTEMULUI NERVOS

CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU

DISCIPLINA FIZIOLOGIE
Sistemul motor sau efector = totalitatea organelor nervoase
care elaborează comenzi, le modelează şi le conduc către
organele efectoare
- somatic – efector - musculatură striată
- vegetativ – efectori - musculatură netedă și glande

 perfecţionarea funcţiilor motorii - formă superioară de adaptare

a organismului la mediu
- condiţionată de dezvoltarea
neocortexului

 structuri nervoase - măduva spinării, trunchiul cerebral, nucleii

bazali, emisferele cerebrale, cerebelul

 activitatea motorie are la bază arcul reflex → stă la baza

evoluţiei comportamentului motric uman şi asigură dezvoltarea
unui complex de deprinderi motrice cu implcaţii funcţionale
numeroase
Zone şi centrii motori

Cortexul motor
= totalitatea regiunilor corticale legate de mişcare
- regiuni ce comandă mişcările voluntare, precise şi fine =
motricitatea ideokinetică sau telekinezie
- regiuni ce comandă și controlează mişcările semivolun-
tare sau automate reflexe şi posturale = motricitatea
holokinetică
 implicarea cortexului motor în motilitatea coordonată –
demonstrată Gustav Fritsch (1838-1827) şi Eduard Hitzig (1839
-1907) în anul 1870 şi confirmată ulterior de Wilder Penfeld
(1891-1976)
 aria motricităţii voluntare = aria motorie primară sau
principală (aria 4 Brodmann)
- în circumvoluţia frontală ascendentă, anterior
de şanţul central, şi a lobului paracentral
- delimitată lateral de fisura sylviană
- se întinde în sus spre porţiunea superioară a
emisferelor cerebrale → se reflectă peste mar-
ginea fisurii interemisferice
- zona de origine a fasciculelor piramidale
corticospinale şi corticonucleare

 predominanţă a părţii controlaterale a corpului şi membrelor -

excepţie extremitatea cefalică (reprezentare homolaterală)
 organizare în coloane verticale
 fiecare coloană - cca 10000 -
50000 de neuroni → 6 straturi
- I - molecular, zonal sau
plexiform
- II - granular extern
- III - piramidal extern
- IV - granular intern
- V - piramidal intern (Betz)
- VI - polimorf, multiform sau
fuziform
→ straturile V şi VI - originea
fibrelor eferente ce conduc impul-
surile motorii la fiecare muşchi
sau grup de muşchi sinergici
(acţiune integrativă)
 aria motorie primară → somatotopie a diferitelor segmente ale
corpului => homunculus motor
- formă asimetrică şi proporţii exagerate ale mâinilor şi
capului – dimensiunile ≈ caracterul precis şi nuanţat al mişcări-
lor realizate de segmentul respectiv
- > 50% din cortexul motor primar →
controlul musculaturii mâinilor şi a vorbirii
- din regiunea paracentrală şi porţiunea superioară a
frontalei ascendente (membrul inferior) → de sus în jos –
trunchi, membrul superior, cap cu vertexul în sus, limbă, farin-
ge (porţiunea cea mai declivă)
- formă supersimplificată a organizării motorii - ariile
de proiecţie ale unui segment se intrică cu ariile de proiecţie ale
segmentelor vecine
- variaţii individuale mari
 conexiuni - aferențe - ncl. talamic ventro-lateral ← informaţii de
la cerebel, cortexul parietal, arii frontale (6, 8, 9, 10)
- eferenţe - formaţiunea reticulată, nucleii pontini,
substanţa neagră, nucleul roşu, talamus, hipotalamus, aria
omologă opusă (tracturi comisurale)
 aria motricităţii semivoluntare sau automate
- zona corticală în care îşi are originea sistemul extrapiramidal de
origine corticală (SEPOC)
- formată din arii extinse ale neocortexului
- asigură, reglează şi controlează tonusul muscular postural, tonusul
muscular bazal, atitudinile automate, mişcările semivoluntare asociate cu
scrisul, mersul, vorbirea şi alimentarea şi unele stări afectiv - emoţionale

● aria parapiramidală sau cortexul premotor

= arie motorie secundară
- este situată anterior de aria 4
- ocupă 1/3 din restul circumvoluţiei frontale
ascendente şi partea posterioară din aria 6
- lăţime de 1 - 3 cm
- delimitată inferior de fisura sylviană
- topografic - organizare aproape identică cu
cortexul motor primar → somatotopia mai
puțin precisă

- conexiuni cu nucleii bazali şi substanţa reti-

culată mezencefalică → asigură armonizarea
gestului voluntar precis cu mişcările involun-
tare de însoţire
 ● aria motorie suplimentară
(aria 6)
- localizată superior şi anterior de aria
premotorie, în cea mai mare parte pe
faţa medială a emisferelor (adâncimea
fisurii interemisferice)
- intervine în motricitatea holokinetică
legată de mişcările asociate ale trun-
chiului, centurii scapulare şi rădăci-
nilor membrelor
- comandă mişcări de atitudine, de
fixare a diferitelor segmente ale cor-
pului şi de poziţionare a capului, în asociere cu aria premotorie
- de regulă contracţiile musculare
declanşate de la acest nivel sunt bilaterale
- somatotopie antero-posterioară bila-
terală - corpul este orizontal, capul este anterior → pragul de
excitaţie este mai ridicat → excitabilitatea este mai mică și
perioada de latenţă mai mare
● aria motorie inhibitoare sau supre-
soare (aria 4 B)
- înaintea ariei 4
- în conexiune cu nucleii bazali şi for-
maţiunea reticulată talamică
- întreţine inhibiţia motorie care mode-
rează mişcările

● ariile oculomotorii
- aria 8 din lobul frontal și aria 19 din
lobul occipital
- responsabile de mişcările conjugate
ale capului şi ochilor
 ariile psiho-motorii
- regiunea prefrontală, ariile 6 (sectorul 6B) şi 8, intercalate
cu zonele activităţii motorii automate
- conţin centrii fenomenelor de ”praxie” = ansambluri de
mişcări concomitente şi succesive la duc la realizarea unui
anumit scop – vorbirea şi scrierea
● centrul motor al vorbirii sau aria
Broca - imediat anterior de cortexul motor
primar, deasupra fisurii sylviene, în lobul
frontal al emisferei dominante
- zonă de integrare comună ce con-
trolează funcţiile musculare responsabile de
formarea cuvintelor întregi
- în apropiere – centrii de control ai
respirației (cortex motor secundar) → acţiu-
nea respiratorie a corzilor vocale să se pro-
ducă în acelaşi timp cu mişcările buzelor şi
a limbii în timpul vorbirii
 - lezarea → anartrie = imposibilitatea pronunţării cuvinte-
lor întregi şi mai lungi (afazie motorie Broca)
- se păstrează posibilitatea emiterii de
sunete articulate şi cuvinte scurte – da, nu
- în legătură cu aria Wernicke - aflată în apropiere
- aria înțelegerii limbajului

● centrul motor al scrisului - localizat la

nivelul ariei 6
- lezarea → agrafia = imposibilitatea scrierii

 ariile de coordonare cortico-cerebeloasă

- răspândite în tot neocortexul motor ce conţine celule
piramidale
- originea fasciculelor cortico-cerebeloase (fronto-parieto-
temporo-occipito-cerebeloase) ↔ importante cele cu origine
frontală şi temporală
- implicate în coordonarea dinamică a activităţii motorii
Formaţiuni motorii
subcorticale

Nucleii bazali
nucleii (ganglionii) bazali sau corpii striaţi = mase de substanţă cenuşie
plasate la baza emisferelor cerebrale, lateral de talamus
- străbătuţi de fibrele nervoase ale capsulei
interne → aspect striat
- trei formaţiuni importante - nucleul caudat
- putamen
- globus pallidus
- caudat + putamen → neostriat
- globus pallidus → paleostriat
 conexiuni cu scoarţa cerebrală, talamusul,
nucleul roşu, substanţa neagră, cerebelul,
formaţiunea reticulată a trunchiului
cerebral

 implicaţi în reglarea şi controlul majorităţii activităţilor motorii, a mişcărilor

involuntare, stereotipe şi a celor complexe semivoluntare

 roluri - planificarea şi iniţierea mişcărilor intenţionate şi subconştiente

- inițierea mişcărilor de poziţionare şi abilitate (în legătură cu cortexul
premotor, motor şi sistemul limbic)
- inhibă mişcările active comandate de scoarţă
→ în repaus → repartizarea egală a impulsurilor motorii corti-
cale
→ în mişcare → repartizarea adecvată a stimulilor motorii
pentru musculatura agonistă, antagonistă şi fixatoare
 - paleostriat → ↓ tonusului muscular
- neostriat → ↑ tonusului muscular
→ acţiune asupra efectorilor musculari în
repaus şi mişcare
- ncl. caudat - legături cu ariile asociative → rol în
controlul cognitiv al activităţii motorii
- ncl. putamen - în asociere cu ncl. caudat → contro-
lul mişcărilor complexe asociate
mişcărilor voluntare, fine
- globus pallidus → ar controla plasarea diferitelor
părţi ale corpului când subiectul
realizează o mişcare complexă

 absenţa → aproape imposibilă determinarea momentului de

debut şi a amplitudinii mişcărilor
 mediatori chimici - dopamină - de la substanţa neagră la nucleii caudat şi
putamen
- GABA (acid gama-aminobutiric) - de la nucleii caudat
şi putamen la globus
pallidus şi substanţa neagră
- acetilcolină - de la cortexul cerebral la nucleul caudat
- noradrenalină, serotonină, enkefalină - nivelul căilor
de conducere cu originea în trunchiul cerebral

 tulburările motorii - de tip hiper - sau hipokinetic

- afecţiuni hiperkinetice - atetoză, balism (hemibalism), coree
- apar mişcări excesive şi anormale
atetoza ← leziuni la nivelul globus pallidus
→ mişcări tipice de „răsucire” ale mâinilor, gâtului sau de grimasă =
mişcări atetozice
balism ← leziuni ale nucleilor subtalamici
→ mişcări ample ale unuia dintre membrele superioare
sau inferioare

coree ← leziuni mici şi multiple la nivelul putamenului

→ mişcări bruşte şi de mică amplitudine la nivelul mâinilor,
feţei, altor segmente ale corpului (spontan şi involuntar)
boala Parkinson = paralizia agitantă
← distrucţia masivă a regiunii de
la nivelul substanţei negre (originea fibrelor
circuitului nigro-striat - DOPA)
→ rigiditate ce afectează majoritatea
muşchilor, tremor involuntar şi
continuu al segmentelor afectate,
incapacitate severă de a iniţia
mişcări = akinezie
Formaţiuni motorii
subcorticale

Trunchiul cerebral
 segment nervos cu funcţii proprii, coordonatoare şi integrative,
senzitive şi motorii
 intervenţia în motricitate - prin funcţiile reflexă şi de conducere
- substanţa reticulată - rol în reglarea
stării de veghe, a comportamentului şi în controlul motricităţii
somatice

Bulbul rahidian
 reflexe importante somatice şi vegetative, unele dintre ele de
importanţă vitală
- ncl. olivari și paraolivari - verigă de legătură între sistemul
extrapiramidal şi cerebel
- controlează activitatea motorie
a faringelui, laringelui, vălului palatin
- ncl. motori ai nervilor cranieni IX, X, XI, XII - reflexe de
deglutiţie, vomă, implicaţii în menţinerea echilibrului
şi orientarea în spaţiu
- ncl. salivator inferior - reflexul salivar al gl. parotide
- ncl. dorsal al vagului - reflexe secretorii/motorii digestive
 - ncl. din substanţa reticulată - reflexe respiratorii şi adapta
tive cardiovasculare
- ncl. vestibulari - conexiuni cerebeloase, oculomotorii,
reticulate, talamice şi spinale
- implicaţi în menţinerea echilibrului, rea-
lizarea reflexelor tonice ale cefei, a reflexelor postura-
le şi de redresare labirintice, în facilitarea reflexelor
medulare miotatice

Puntea lui Varolio (protuberanţa)

- ncl. motori somatici ai nervilor cranieni V, VI, VII -
reflexe de masticaţie, mimică expresivă, clipire, supt,
maseterin
- ncl. salivator superior - reflexe salivare submaxilare
- ncl. lacrimal - reflexul lacrimal
- ncl. acustici - implicaţi în realizarea reflexelor audio-
oculogire (cu ncl. nn. III, IV, VI (reflexe audio-oculo-
cefalogire - cu participarea mezencefalului)
Mezencefalul
 format din trei părţi - dorsală - tectum sau lamina quadrigemina
- bazală – pedunculii cerebrali
- intermediară – tegmentum
- tuberculii sau coliculii cvadrigemeni
- inferiori - staţii pe calea auditivă - fac legătura cu
corpii geniculaţi mediali
- superiori - aferenţe spre neuronii motori ce coordo-
nează reflexele oculocefalogire rapide
- staţii pe calea vizuală - eferențe către
neuronii motori ai nervilor cranieni şi
spinali care coordonează mişcările
rapide ale ochilor şi ale gâtului
 - pedunculii cerebrali - conţin nuclei motori de origine ai
nervilor cranieni III, IV și ncl. proprii
- ncl. nn. III şi IV - participă la realizarea reflexelor
audio-oculocefalogire
- reflexele pupilar fotomotor și de
acomodare la distanță (ncl.accesor)
- ncl. roşu - conectat cu cerebelul, talamusul, scoarţa
cerebrală, măduva spinării
- acţiune inhibitoare asupra tonusului
- substanţa neagră - conectată cu scoarţa cerebrală,
talamus, nucleul roşu, substanţa
reticulată
- rol în optimizarea influenţelor
extrapiramidale, în mecanismul
veghe - somn
- substanţa reticulată - rol de trezire a scoarţei (ascendent)
- modularea tonusului muscular şi a
tonusului vegetativ (descendent)
 în mezencefal se găsesc centrii majorităţii reflexelor statice
şi statokinetice - rol în menţinerea staticii, a echilibrului şi în
redresarea corpului după dezechilibrare (reflexe complexe ale
trunchiului cerebral)
 unii dintre acești centrii sunt diseminați în tot trunchiul și în
cerebel
- receptori - vestibulari, proprioceptivi, exteroceptivi,
vizuali
- căi eferente - diferite de la un reflex la altul
- emit colaterale spre substanţa reticulată →
impulsuri facilitatoare sau inhibitoare care
acționează asupra motoneuronilor gama
(fasc. reticulospinal) → reglează intensitatea
contracţiilor reflexe
Reflexele statice - servesc la menţinerea în mod involuntar a poziţiei normale
şi a echilibrului normal în repaus
● reflexele de postură - adaptează tonusul muscular pentru menţinerea
unei anumite poziţii
- sunt provocate de stimuli cu origine diferită
- necesită acţiuni musculare complexe, gradate şi
coordonate
- împărţite de Rudolf Magnus în reflexe de postură
locale, segmentare, intersegmentare şi generale
- reflexele de postură (statice) locale - transformă membrul respectiv
într-un segment rigid
- sunt induse de stimuli gravitaţionali
- sunt reflexe de menţinere a ortostatismului
- reacţia de magnet - declanşată de excitarea exteroceptorilor
tactili de la nivelul plantei – evidenţiabilă
la copilul nou-născut
- reacţia de susţinere - declanşată de stimularea propriocepto-
rilor plantari determinată de contrapre-
siunea solului asupra plantei în poziţie
orto-statică
- reacţia negativă de sprijin - împiedică acordul static şi fixarea
membrului în extensie
- reflexele de postură (statice) segmentare
- reflexul de extensie încrucişată - creşterea reacţiei de susține-
re de o parte, atunci când membrul homolateral este obligat
să se flecteze ca răspuns la un stimul nervos
- răspunsul pe care îl determină acţiunea întinderii unui mem-
bru asupra tonusului membrului opus
- reflexele de postură (statice) intersegmentare - modificarea tonusului
muscular şi poziţiei unui segment
- reflexele de postură (statice) generale - au la bază stimuli proveniţi de
la nivelul musculaturii cefei şi a labirintului membranos
- declanşate de modificări ale
poziţiei capului, care influenţează tonusul întregii musculaturi
= reflexe de atitudine (Magnus)
- reflexe tonice labirintice - modificarea tonusului musculaturii
la schimbarea poziţiei capului (produsă de modificarea pozi-
ţiei capului faţă de coordonatele spațiale - linia verticală după
care acționează forța gravitațională)
- sunt reflexe de redresare
- au rolul de a readuce corpul în pozi-
ţia iniţială de echilibru din oricare altă poziţie
- reflexele tonice ale cefei (cervicale) - modificarea tonusului
musculaturii la schimbarea poziţiei capului faţă de corp
- determinate de stimuli
proveniţi de la proprioceptorii din musculatura cefei
- RTC de flexie şi de extensie - diminuarea tonusului
musculaturii extensoare a membrelor anterioare la
mişcarea de flexie a capului şi la efecte inverse în
cazul mişcării de extensie a capului
- RTC rotatoare asimetrice - creşterea tonusului mus-
culaturii extensoare a membrelor de aceeaşi parte şi
relaxarea musculaturii membrelor de partea opusă la
înclinarea sau întoarcerea capului spre dreapta sau
spre stânga
- sunt patognomonice pentru leziunile cerebrale
- au fost descrise de Magnus la nou născut
● reflexele de redresare - readuc corpul la poziţia anterioară dezechili-
brării prin mişcări şi contracţii musculare
- ajută la păstrarea unei anumite orientări a
capului şi a corpului în spaţiu
- pot fi de redresare labirintice, de redresare a
corpului asupra capului, de redresare a corpu-
lui asupra corpului, de redresare a cefei şi de
redresare optică
- reflexe de redresare labirintică - au sediul în nucleul roşu şi substanţa
reticulată de vecinătate
- determină revenirea capului în pozi-
ţie normală indiferent de poziția cor-
pului în spațiu (și cu ochii închişi)
- reflexe de redresare a gâtului - se produc când capul are poziţii anor-
male faţă de trunchi (torsiunea gâtului
determină reflex redresarea corpului,
întâi partea superioară)
Reflexele statokinetice - adaptări ale tonusului muscular consecutive infor-
maţiilor primite de la diverşi receptori, în principal
vestibulari, în vederea menţinerii poziţiei în timpul
deplasării liniare sau unghiulare a corpului
- apar în urma deplasărilor active sau pasive ale
corpului sau ale unor segmente
- asigură stabilitatea în mişcare
- reflexe de acceleraţie şi deceleraţie liniară - apar în timpul deplasării
într-un vehicul care accelerează sau frânează brusc
- determină creşterea tonu-
sului musculaturii implicate în realizarea mişcării de sens opus
- reacţia liftului - inducerea mişcării de flexie a membrelor
ferioare indusă de coborârea sau urcarea bruscă a liftului
- reflexe de acceleraţie şi deceleraţie unghiulară - apar prin stimularea
receptorilor din canalele semicirculare
- determină modificări
ale tonusului muscular la nivelul musculaturii cefei, a trunchiului și a
membrelor în scopul menţinerii echilibrului
- poziţia de discobol
- reacţia de pregătire pentru săritură
Formaţiuni motorii
subcorticale

Măduva spinării
 funcție de conducere - sediul căii finale a sistemelor piramidale
şi extrapiramidale - le conectează la reţeaua motorie periferică a
neuronilor alfa şi gama
 funcție reflexă - reflexe somatice şi vegetative
- neuronii α1 - γ1 - centrii ai mişcării
- neuronii α2 - γ2 - centrii ai tonusului
 neuroni intercalari - celule Renshaw (neuroni inhibitori) cu rol
de modulare a activității neuronilor α care inervează
musculatura tonică (inervează muşchii tonici în timpul
menţinerii posturii şi facilitează execuţia mişcărilor rapide, prin
suprimarea temporară a descărcărilor motoneuronilor tonici)
 fibre nervoase ascendente şi descendente de conexiune cu etaje
superioare ale nevraxului
 fibre ascendente și descendente care interconectează segmen-
tele medulare - suportul reflexelor multisegmentare medulare
(coordonarea mişcărilor simultane ale membrelor superioare şi
inferioare)
Reflexele somatomotorii - cele mai simple acte motorii
- reflexul miotatic sau de întindere - reflex simplu, bineuro-
nal, cea mai simplă formă de manifestare a mişcării
- răspunsul contractil al
muşchiului consecutiv întinderii acestuia
- are două componente
- dinamică sau fazică - declanşată de semnale puter-
nice emise de la nivelul terminaţiilor primare ale
fusului neuromuscular prin întinderea bruscă a
acestuia → contracția muşchiului care să se opună
continuării întinderii muşchiului
- faza statică - declanșată de impulsurile statice pro-
venite de la terminațiile primare și secundare ale
fusurilor neuromusculare
- continuă să determine contracţia muș-
chiului atât timp cât lungimea acestuia este menți-
nută excesiv de mare
- stă la baza reflexelor posturale, menţi-
nerii poziţiei şi contracarării forţei gravitaţionale
- reflexul negativ de întindere - atunci când muşchiul este
scurtat brusc
- se opune scurtării muscula-
re excesive → menținerea
relativ constantă a lungimii
muşchiului
- reflexul tendinos Golgi - răspunsul reflex determinat de
stimularea organelor tendinoase
Golgi, prin punerea în tensiune a
acestora
- intervine în egalizarea forţei de
contracţie a diferitelor fibre mus-
culare, inhibând fibrele muscu-
lare excesiv tensionate şi excitând
fibrele musculare insuficient
tensionate prin absenţa inhibi-
ţiei reflexe → distribuţie egală a
sarcinii la nivelul muşchiului
- reflexul de flexie - prin stimularea algoreceptorilor (sau
nociceptori = reflex nociceptiv)
- acţionează ca reflex de apărare
- evident la nivelul membrelor
- reflex multineuronal (neuroni interca-
lari) → conduc stimulii la nivelul neu-
ronilor care comandă activitatea mm.
agonişti şi apariţia de comenzi inhibi-
torii la mm. antagonişti
- reflexul de extensie încrucişată - răspunsul reflex apărut
după declanşarea unui reflex de flexie,
la nivelul membrului contro-lateral
- apare la un interval de cca
0,2 - 0,5 sec de la declanşarea reflexului
de flexie
- determinat de existenţa
fenomenului de inervaţie reciprocă
Reflexul de flexie
Reflexul de extensie
încrucișată
- reflexe posturale - reprezentate prin reacţia pozitivă de
susţinere (reacţie statică segmentară
sau reflex static)
- presiunea exercitată la nivel plantar →
extensia membrului pentru a se opune
presiunii
- reflexul de locomoţie ritmică (stepping) - mişcări reflexe
de păşire ritmică apărute după aplica-
rea unor stimuli exteroceptivi, proprio-
ceptivi sau nociceptivi (apare la nou
născut)
- reflexul de scărpinare - reflex ritmic spinal
- zona reflexogenă este reprezentată
de o suprafaţă cutanată care
cuprinde gâtul, toracele şi flancurile
Reflexele vegetative - în majoritate reflexe visceromotorii
- reprezentate de reflexe vasomotorii, de
micţiune, defecaţie, reflexe sexuale, etc.
Formaţiuni motorii
subcorticale

Cerebelul
 componenta nervoasă plasată în ║ cu axul cerebro-spinal
 participă la realizarea a diverse activităţi motorii - postură,
echilibru, activitate tonică şi de coordonare a mişcărilor,
controlul vorbirii

Arhicerebel sau „creier vestibular” - reprezentat de lobul floculo-

nodular
- considerat centrul echilibrului gravitaţional
- participă la realizarea reflexelor de labirintice de
redresare şi a celor statokinetice
- comandă repartizarea tonusului muscular pentru
păstrarea echilibrului şi redresare
- lezarea - tulburări de statică, mers ebrios
Paleocerebel sau „creierul proprioceptiv” - reprezentat de lobul
anterior şi de unele formaţiuni ale vermisului
- implicat în reglarea tonusului muscular şi a con-
contracţiei musculare de echilibru
 reglarea echilibrului dintre contracţia muşchilor agonişti şi
antagonişti în timpul modificărilor rapide ale poziţiei corpului,
în funcţie de informaţiile primite de la aparatul vestibular și
proprioceptori (tracturile vestibulo-cerebeloase şi spino-
cerebeloase direct şi încrucişat)
- lezarea - exagerarea reflexelor osteo-tendinoase,
hipertonie musculară, dispariţia reflexelor de
susţinere şi redresare = ”ataxie cerebeloasă”.
Neocerebel - localizat în lobul posterior
- element reglator şi coordonator al mişcărilor (în
special al celor de la nivelul extremităţilor)
- responsabil de armonia perfectă a gesturilor şi
- responsabil indirect de activitatea motorie voluntară
(prin conexiunile dintre cerebel şi cortexul motor –
circuitul cortico-ponto-cerebelo-dento-rubro-
talamo-cortical (cortico-cerebelo-cortical)
- lezarea - hipotonie musculară, erori de viteză, forţă şi
execuţie a mişcărilor voluntare → tremurături
intenţionale, accentuate de mişcare

 lezarea sau extirparea cerebelului - sindromul cerebelos

- triada Luciano - atonie, astenie, astazie
- ulterior - faza de compensare parţială a funcţiilor cerebe-
loase (preluare de către scoarţa cerebrală)
 după I. Hăulică (1989) - trei funcţii principale
- funcţia de echilibru - asigurată de arhicerebel
- menţinerea poziţiei verticale împo-
triva forţei gravitaţionale
- funcţia de ”previziune” - capacitatea cerebelului de a
”prevedea” poziţia segmentelor în
fiecare moment al mişcării
- funcţia de ”amortizare” - capacitatea cerebelului de a
transmite semnale către scoarţă
şi nucleii bazali pentru amortiza-
rea şi frânarea mişcării (în cazul
mişcărilor care au un scop precis)
- cerebelul se comportă ca un mecanism de feedback com-
pensator faţă de activitatea motorie a cortexului cerebral
şi faţă de activitatea nucleilor bazali
Căi de conducere
motorii
Calea piramidală
- cale de conducere descendentă rapidă
- transmite în principal comenzi pentru mişcări voluntare,
fine şi coordonate
- origine - cortex motor - 30% în cortexul motor primar (4)
- 30% în ariile premotorie şi
motorie secundară (6 şi 8)
- 40% în ariile senzitive somatice
din girusul postcentral (3, 1, 2, 5,7
- 90% de axoni groşi, mielinizaţi
- la naştere - fibrele sunt amielinice (mielinizarea începe de
la 2 - 5 luni și se termină în jurul vârstei de 2 ani) - semnul
Babinski

- fasciculul cortico-nuclear sau cortico-bulbar (tractul

geniculat) - origine în cortexul homolateral controlateral
- comenzi pentru contracţia muşchilor capului
şi gâtului
- fasciculul corticospinal - formează piramidele bulbare
- 80% din fibre se încrucişează în
partea inferioară a bulbului (decusația piramidală)→
fasciculul cortico-spinal (piramidal) încrucişat
(lateral)
- 20% din fibre rămân de aceeaşi
parte → fasciculul corticospinal (piramidal) direct
(anterior)
- o parte din fibre se termină
direct pe motoneuronii din coarnele anterioare →
comenzi pentru mișcări precise, diferențiate (degete)
- o parte din fibre se termină la
distanţă (neuronii intercalari din regiunile interme-
diare ale substanţei cenuşii) → comenzi pentru miș-
cările membrelor (influenţează mai mult mm. flexori
proximali)
Calea extrapiramidală
- considerată cale motorie secundară
- reglează şi controlează tonusul postural bazal, mişcările
semivoluntare şi automate, mişcările asociate cu mersul,
scrisul, alimentarea, vorbirea şi unele stări afectiv-emoțio-
nale şi atitudinile automate
- origine - în cortexul cerebral - sistemul extrapiramidal cu
origine corticală (SEPOC) - pe zone întinse ale
neocortexului – aria motorie secundară, aria
motorie suplimentară, aria supresoare, ariile
psiho-motorii, ariile somato-senzitive 3, 1, 2,
ariile 18 şi 19 de la nivelul lobului occipital, aria
21 a lobului temporal
- fibrele au traseu des-
cendent spre măduvă - fac o serie de sinapse în
regiunile subcorticale (releu principal – nucleii
bazali, apoi nucleii motori ai trunchiului cerebral)
 - la nivel subcortical - sistemul extrapiramidal cu
origine subcorticală (SEPOS)
- situaţi în nucleii bazali,
etajul diencefalo – mezencefalic (corpul lui
Luys, substanţa neagră, ncl. roşu, tuberculii
cvadrigemeni), etajul ponto-bulbar (ncl. vesti-
bulari, olivari, paraolivari, substanţa reticulată)
- tractul rubro-spinal - efect facilitator asupra moto-
neuronilor α şi γ ai musculaturii flexoare, în special din porţiu-
nile distale ale membrelor, concomitent cu efect inhibitor
asupra motoneuronilor musculaturii extensoare antigravitaţio-
nale
- tractul tecto-spinal - reflexe oculo-audio-cefalogire
- efecte asupra activităţii tonice
şi contractile a muşchilor extrinseci ai globilor oculari şi ai
musculaturii care realizează mişcările de rotaţie laterală ale
capului
 - tractul reticulo-spinal - efecte antagonice, facilita-
toare (mm. extensori) şi inhibitoare asupra activităţii tonice
musculare
- tractul vestibulo-spinal - efect facilitator asupra
musculaturii axiale extensoare, inhibând în acelaşi timp
musculatura flexoare
- tractul olivo-spinal - controlează în principal acti-
vitatea tonică a musculaturii cervicale, laringiene şi faringiene
Controlul nervos al mişcării
 mişcare reflexă (motricitatea holokinetică) = răspunsul
automat, posibil conştientizat, al organismului, respectiv al
sistemului muscular, la stimuli interni şi externi, realizat şi
manifestat printr-un act motric
- se manifestă ca acţiune de menţinere a posturii, a echili-
brului sau ca acţiune de apărare
- suport anatomic - arcul reflex – simplu (monosinaptic,
bineuronal) sau complex (polisinaptic, multineuronal →
gradarea răspunsului motor în funcţie de intensitatea
stimulilor)
- reflexele cu origine în fusurile neuromusculare şi organele
tendinoase Golgi - rol în reglarea amplitudinii mişcărilor
- reflexele cu originea în receptorii articulari – induc senza-
ţia kinestezică ce participă la coordonarea mişcărilor
- reflexele cu originea în receptorii vestibulari şi vizual – rol
în redresarea corpului după dezechilibrare

- la activitatea motorie reflexă (de menţinere a posturii, echilibru-

lui, de coordonare) - participarea mai multor etaje nervoase
subcorticale - măduvă → nucleii bazali şi corticale
- tonusul postural = starea de contracţie parţială a anumitor
muşchi necesară menţinerii ortostatismului şi / sau posturii
unor părţi ale corpului în repaus şi în mişcare
- condiţia obligatorie pentru efectuarea mișcă-
rilor de o manieră armonioasă
- rezultatul activităţii circuitului tonigen
(fusuri neuromusculare, organe tendinoase
Golgi, motoneuroni somatici spinali) şi
circuitului corector (bucla γ, celule Renshaw)
- element fundamental - reflexul miotatic sau
de întindere
- control supraspinal - intervine în integrarea,
ajustarea şi modularea în funcţie de necesi-
sităţile momentane - bulb rahidian,
substanţă reticulată, mezencefal, cerebel,
talamus, nuclei bazali, cortex cerebral
- menţinerea echilibrului static şi dinamic - asigurată de
componenta receptoare (vestibulari, proprioceptori, tactili,
vizuali) şi nervoasă (măduvă, trunchi, cerebel, scoarţă
cerebrală)
- echilibrul static - rezultat al contracţiilor musculare
permanente şi coordonate ale muşchilor scheletici
antigravitaţionali ( menţinerea poziţiei ortostatice,
fixarea centrului de greutate al corpului într-o
poziţie avantajoasă în raport cu poligonul de susți-
nere, menţinerea poziţiei unui segment al corpului
prin echilibrarea greutăţii proprii a segmentului)
- echilibrul dinamic - rezultat al unor mecanisme
reflexe complexe, posturale şi kinetice
 mişcarea voluntară (motricitatea ideokinetică) = răspunsul
motor care implică participarea centrilor nervoşi corticali
- ”produsul” final al interacţiunii sistemelor de elaborare şi
control
- necesită participarea tuturor segmentelor S.N.
- etape - culegerea permanentă de informaţii privind dis-
tanţa, efortul ce trebuie depus şi secvenţele miș-
căii, asupra desfăşurării şi evoluţiei mişcării –
proprioceptori, receptorii vestibulari, vizuali, audi-
tivi, cutanaţi → participă la realizarea modelului
imaginar al mişcării
- conceperea corticală a actului motric respectiv –
cortex motor primar, cortex suplimentar, cortex
premotor
- adecvarea actului motric conform programului
cortical
- cerebel - asigura forţa motorie suplimentară
necesară realizării unei contracţii puternice
de la început, precizia mişcării
 - nuclei bazali - coordonează înlănţuirea
mişcărilor elementare în cadrul actului
motric voluntar complex - limitează ezită-
rile şi oscilaţiile extremităţilor (tremor)
- controlul coordonării, derulării şi înlănţuirii optime
a mişcărilor elementare
- transmiterea mesajului efector prin căile motorii –

 mişcările voluntare se înşiruie într-o ordine adecvată prin

formarea de circuite neuronale numite engrame kinetice
 activităţile motorii repetate devin deprinderi = componente
automatizate ale comportamentului voluntar (mersul, scrisul,
vorbitul)
 automatizarea permite comutarea atenţiei de la detaliile acţiunii
la ansamblul ei şi astfel realizarea ei într-un timp mai scurt şi
cu mai puţin efort, deci cu economie energetică