Ştefan Sorohan Cristian Cătălin Petre

PROGRAME ŞI APLICAŢII CU
ELEMENTE FINITE

Editura PRINTECH
ISBN: 973-718-005-4

Bucureşti, 2004
(revizuită în format electronic, Febr. 2009)
Prefaţă

Disciplinele tehnice clasice, întâmpină adeseori greutaţi în rezolvarea unor

probleme practice, deoarece geometria complexă şi mai ales condiţiile la limită,
nu pot încadra problema într-o categorie rezolvabilă pe căi analitice. Una dintre
soluţiile “salvatoare” cele mai răspândite şi utilizate, este Metoda Elementelor
Finite (MEF), un puternic instrument de calcul la îndemâna inginerului.
Piaţa de soft oferă numeroase programe de calcul cu elemente finite.
Abordarea unui anumit program de firmă, necesită pe lângă manualele de utilizare
care însoţesc programul, o cunoaştere temeinică a conceptelor şi noţiunilor de
bază ale MEF.
Cartea de faţă se adresează cu precădere studenţilor de la facultăţile
mecanice, în special Transporturi şi Aeronave, unde autorii predau cursurile de
elemente finite în ingineria mecanică, respectiv complemente de rezistenţa
materialelor, dar poate fi utilă celor care doresc să obţină un bagaj minim de
cunostinţe despre metoda elementelor finite aplicată în tehnică. Lucrarea este
concepută astfel încât să poată fi parţial parcursă de studenţi pe parcursul unui
semestru în cadrul şedinţelor de laborator.
Din cauza dificultăţii de elaborarea a unei culegeri de probleme cu
elemente finite, generată în special de dependenţa faţă de un program de calcul,
acest manual a fost conceput şi dezvoltat pe baza unor programe dedicate,
dezvoltate de autori în limbajul de programare FreePascal 2.2. Programele sunt
concepute să lucreze cu câte un singur tip de element finit, sunt testate, corectate
şi perfecţionate timp de peste 12 ani şi s-au dovedit foarte utile studenţilor.
Pentru asimilarea cât mai rapidă şi temeinică a conceptelor şi a tehnicilor
de modelare, fiecare capitol de aplicaţii este însoţit de o descriere sumară a unelor
aspecte teoretice, de o serie de probleme rezolvate în detaliu, cu comentarii şi
studii comparative. Problemele propuse sunt în general inspirate din practica
inginerească şi au fost în principal preluate dintr-o culegere anterior publicată de
primul autor.
Unul dintre aspectele cele mai importante în rezolvarea acceptabilă a
problemelor este “dezvoltarea” corectă a modelului de calcul. Lucrarea insistă
foarte mult pe posibilităţile de reducere a dimensiunii modelului folosind simetria
geometrică şi cea de încărcare.
Deoarece calculul numeric efectiv este efectuat de calculator, sarcina
utilizatorului se reduce la elaborarea modelului, la pregătirea şi introducerea
datelor de intrare, precum şi la interpretarea rezultatelor obţinute şi mai apoi
luarea unor decizii corespunzătoare.

2
 O atenţie deosebită se acordă părţii grafice de vizualizare a modelului şi a
rezultatelor, se scot în evidenţă caracteristicile fundamentale ale reprezentărilor
grafice pe calculator. Unul dintre capitole este consacrat prezentării unei serii de
algoritmi de bază folosiţi în grafica legată de elementele finite. Lipsa cunoştinţelor
elementare de reprezentare grafică pe calculator poate conduce la interpretări
greşite ale rezultatelor corecte !
Prezentarea în detaliu a matricelor caracteristice şi a vectorilor de încărcare
pentru elementele finite folosite în programele autorilor, este o invitaţie la
programare pentru cei care doresc să implementeze mici programe cu elemente
finite. Alături de limbajele clasice, FORTRAN, BASIC, PASCAL, programul
MATLAB s-a dovedit foarte eficient pentru dezvoltarea de programe cu elemente
finite în scop didactic şi chiar practic.
Programele, concepute să lucreze în mod interactiv dar şi “batch”, pot fi
abordate relativ uşoar de către studenţi. Discretizarea manuală cât şi introducerea
completă a datelor (fără generare), conduce la aprofundarea noţiunilor de bază ale
metodei. Echivalarea nodală a unor mărimi de către utilizator în cadrul unor
probleme, are scopul de a scoate în evidenţă încă o dată în plus, caracterul
aproximativ al metodei.
Din rezumatul noţiunilor teoretice care preced capitolele de aplicaţii, se
pot afla informaţii suplimentare, necesare utilizării unor programe de firmă mult
mai complete decât cele didactice prezentate în carte. Elementele finite prezentate
sunt în general cele discutate la cursurile de MEF ale facultăţilor mecanice din
UPB, din acest motiv nu s-a insistat pe partea teoretică fundamentală, ci doar pe
aspectele practice esenţiale, necesare unui utilizator al MEF.
Parcurgerea, în paralel, a cursurilor de MEF şi efectuarea laboratoarelor cu
cartea şi calculatorul în faţă, constituie un mod eficient de a face primul pas către
înţelegerea şi stăpânirea acestei metode care a devenit celebră în zilele noastre.

Februarie 2009, Bucureşti Autorii

3
Cuprins

Notaţii........................................................................................................... 5
Lista programelor folosite în carte................................................................ 10
1. Ce este MEF si unde se aplică ?............................................................... 11
2. Cunoştinţe necesare pentru a realiza programe de MEF............................ 21
3. Cunoştinţe necesare unui utilizator al MEF............................................... 22
4. Principii fundamentale ale MEF............................................................... 26
5. Cele trei faze ale rezolvǎrii unui model cu MEF........................................ 35
6. Noţiuni fundamentale de graficǎ pe calculator........................................... 38
7. Sisteme de bare articulate......................................................................... 56
7.A. Sisteme plane de bare articulate................................................. 56
7.B. Sisteme 3D de bare articulate..................................................... 75
8. Sisteme de bare şi grinzi sudate................................................................. 81
8.A. Cadre plane............................................................................... 81
8.B. Cadre în spaţiu........................................................................... 97
9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică structurală................. 118
9.A. Elementul triunghiular cu trei noduri (CST)............................. 118
9.B. Elementul patrulater cu patru noduri (QUAD4)....................... 142
10. Modelarea bidimensională a unor fenomene termice............................. 167
10.A. Elementul termic triunghiular cu trei noduri în analiza
stationară………………………………………………………….. 167
10.B. Elementul termic triunghiular cu trei noduri în analiza
tranzitorie………………………………………………………….. 186
11. Modelarea mişcarii fluidelor ideale în regim staţionar........................... 198
Elementul triunghiular cu trei noduri în analiza curgerii potenţiale
a fluidelor ideale............................................................................... 198
12. Modelarea 3D a unor probleme de analiză statică structurală…………... 212
Elementul hexaedral cu opt noduri (BRICK)………………………. 212
Bibliografie................................................................................................... 245

4
Notaţii

Sisteme de axe

XOY -sistemul global de axe în plan

OXYZ -sistemul global de axe în spatiu
xoy -sistemul de axe al elementului în plan
oxyz -sistemul de axe al elementului în spatiu
l, m, n -cosinusurile directoare ale unei drepte în sistemul global
XSim -simetrie faţă de un plan X=const
YSim -simetrie faţă de un plan Y=const
ZSim -simetrie faţă de un plan Z=const
XAsim -antisimetrie faţă de un plan X=const
YAsim -antisimetrie faţă de un plan Y=const
ZAsim -antisimetrie faţă de un plan Z=const

Date generale de control

NEC -numarul total de ecuaţii al sistemului global redus

LB -semilăţimea matricei (de rigiditate) globale reduse
NN -numărul total de noduri al discretizării
NE -numarul total de elemente al discretizării
NP -numarul de puncte de calcul
timp -timpul de calcul
TIPE -tipul elementului pentru programe care permit alegerea
tipului de element finit
-0 - axial simetric (SAS)
-1 - stare plană (de tensiune) (SP, SPT)
-2 - stare plană de deformaţie (SPD)
-pentru elementul finit BRICK: 1 sau 2: se folosesc
8 sau 11 funcţii de formă pentru aproximare

Date despre noduri

GLN -numărul de grade de libertate pe nod

NI -numărul de identificare al unui nod oarecare

5
BX, BY, BZ -blocaje la translaţie pe direcţiile axelor X, Y, Z
BXX, BYY, BZZ -blocaje la rotire pe direcţiile axelor X, Y, Z
1-blocat
0-liber
X, Y, Z -coordonate nodale globale
ICON -condiţie de restricţie în temperatura nodală
1-temperatura nu variază, rămâne constantă - Ti
0-temperatura este necunoscută
FICON -condiţie de restricţie în potenţial nodal
1-potenţialul nu variază, rămâne constant - Fi
0-potentialul este necunoscut
Ti -temperatura impusă sau iniţială (funcţie de caz)
Fi -potenţialul impus

Date despre materiale

NMAT -numărul total de materiale diferite într-un model

MATI -numărul de identificare al materialului
MAT -numărul materialului ataşat elementului
E -modulul de elasticitate longitudinal al materialului [N/m2]
G -modulul de elasticitate transversal al materialului [N/m2]
niu, ν -coeficientul de contracţie transversală (Poisson)
DENS, ρ -densitatea materialului [Kg/m3]
ALFA, α -coeficient de dilatare termică [1/K]
c -căldura specifică masică [Ws/Kg/K]
LambdaX, λx -conductivitatea termică a materialului ortotrop pe
direcţia X [W/m/K]
LambdaY, λy -conductivitatea termică a materialului ortotrop pe
direcţia Y [W/m/K]
λ -conductivitatea termică a materialului izotrop [W/m/K]
g -constanta gravitatională [m/s2]

Date legate de elementele finite

EI -numărul de identificare al unui element finit

I, J, K, L, ... -nodurile elementului finit EI
NSECT -numărul total de sectiuni diferite într-un model cu bare
SECTI -numărul de identificare al secţiunii
SECT -numărul secţiunii ataşat elementului EI
NPROP -numărul total de proprietăţi de element într-un model

6
PROPI -numărul de identificare al proprietăţii de element
PROP -numărul proprietăţii ataşat elementului EI
A -aria secţiunii unei bare sau aria unui element finit
triunghiular
Iy, Iy -momentul de inerţie al sectiunii faţă de axa principală y
Iz, Iz -momentul de inerţie al sectiunii faţă de axa principală z
It, It -momentul de inerţie convenţional la torsiune
Fiy, Φy; Fiz, Φz -coeficienţii de corecţie a efectului forţei tăietoare asupra
calcului deplasărilor pe cele două axe y şi z în modelul
barei Timoshenko
t -grosimea elementului finit plan (CST, QUAD, etc)
INT -ordinul de integrare Gauss-Legendre pentru calculul
matricelor caracteristice (de obicei 2 sau 3)

Date despre încărcari

NF -numărul total de noduri în care există încărcari cu forţe

concentrate (şi momente concentrate dacă e cazul)
NIF -numărul de identificare a unui nod încărcat cu forţe şi
momente concentrate
FX, FY, FZ -forţe nodale în sistemul global de axe
MX, MY, MZ -momente nodale în sistemul global de axe
M -fluxul termic volumic generat într-un element
NFLUX -numărul total de laturi ale elementelor modelului
discretizat pe care există flux termic impus
EIF -numarul de identificare al unui element pe care există flux
termic impus - q
LAT -numărul laturii elementului (1, 2 sau 3)
N1, N2 -nodurile care formează latura LAT
q -flux termic impus pe o latura [W/m2]
NCONV -numărul total de laturi ale elementelor modelului
discretizat pe care există transfer termic convectiv
EIC -numărul de identificare al unui element finit pe care există
flux termic convectiv
ALFA, α -coeficientul de convecţie al suprafeţei unei laturi [W/m2/K]
TA, TA -temperatura mediului ambiant
NVIT -numărul total de laturi ale elementelor unei discretizări pe
care există viteză impusă de curgere V0
V0 -viteza de curgere cunoscută, perpendiculară pe latură

7
Rezultate

UX, UY, UZ sau

DX, DY, DZ -deplasările nodale în sistemul global de axe
RX, RY, RZ -rotirile nodale în sistemul global de axe
N, T, M -eforturile în bare din componenţa cadrelor plane
N, Ty, Tz, şi
Mt, My, Mz -eforturile în bare solicitate în 3D
SIGMA, σ -tensiunea normală în bară (în sistemul de referinţă al barei)
SX -tensiunea normală în direcţia X (a sistemului global de
referinţă)
SY -tensiunea normală în direcţia Y (a sistemului global de
referinţă)
SZ -tensiunea normală în direcţia Z (a sistemului global de
referinţă)
SXY -tensiunea tangentială în planul XOY (a sistemului global
de referinţă)
SYZ -tensiunea tangentială în planul YOZ (a sistemului global
de referinţă)
SXZ -tensiunea tangentială în planul XOZ (a sistemului global
de referinţă)
S1, S2, S3 -tensiunile principale
ALFA -unghiul direcţiei tensiunii principale S1 cu axa X pentru
SPT sau SPD
Sech -tensiunea echivalentă von Mises
TEMP, T -temperatura în noduri
Fi -potenţialul în noduri
VX, VX; VY, VY -vitezele de curgere în elementele finite de curgere, faţă de
sistemul de referinţă global
Vtot -viteza totală de curgere

Notaţii matriceale şi vectoriale

[M] -matricea de masă globală a structurii discretizate

[C] -matricea de amortizare globală a structurii discretizate
[G] -matricea giroscopică globală a structurii discretizate
[K] -matricea de rigiditate globală a structurii discretizate
[Kr ] -matricea de rigiditate globală redusă a structurii
discretizate de dimensiune NEC × LB
[Ke] -matricea de rigiditate în coordonate globale a unui element

8
[ke] -matricea de rigiditate în coordonate locale a unui element
[T] -matricea de transformare a coordonatelor din sistemul de
referinţă local la cel global
{U}, {T}, {Fi} -vectorul necunoscutelor nodale globale (deplasări,
temperaturi, potenţial)
{ U r } , { Tr } , { Fir } -vectorul necunoscutelor nodale corespunzător matricei
globale reduse (deplasări, temperaturi, potenţial)
{F}, {Q} -vectorul încărcărilor globale
{ Fr } , { Q r } -vectorul încărcărilor globale corespunzător matricei
globale reduse
{U } , {T } -vectorul derivatelor în raport cu timpul (al vitezelor
nodale)
{U } -vectorul derivatelor de ordinul doi în raport cu timpul
(al acceleraţiilor nodale)
[D] -matricea de rigiditate (elasticitate) a materialului
[B] -matricea derivatelor funcţiilor de formă

Alte notatii

δ -deplasare
σa -tensiune admisibilă a materialului
a, b, h -cotă, distanţă
d, D -diametre
L,  -lungime
F -forţă
M -moment al forţelor (cuplu de forţe)

9
 Lista programelor folosite în carte
ARTPLw_re.EXE- Program dedicat structurilor de bare articulate plane, solicitate
static, limitat la 1000 noduri, 2000 elemente, lătime de
semibandă 500, permite 200 materiale şi 200 secţiuni diferite
ARTSPw_re.EXE- Program dedicat structurilor de bare articulate în spaţiu
solicitate static, limitat la 1000 noduri, 2000 elemente, lăţime
de semibandă 400, permite 200 materiale şi 200 secţiuni
diferite
CADPLw_re.EXE- Program dedicat structurilor de cadre plane, solicitate static,
limitat la 1000 noduri, 1000 elemente, lătime de semibandă
500, permite 20 secţiuni şi 20 materiale diferite
CADSPw_re.EXE- Program dedicat structurilor de cadre în spaţiu, solicitate static,
limitat la 1000 noduri, 1000 elemente, lăţime de semibandă
400, permite 20 secţiuni şi 20 materiale diferite
CSTPLw_re.EXE- Program dedicat structurilor plane (SPT, SPD) solicitate static,
limitat la 1000 noduri, 2000 elemente, lăţime de semibandă
500, permite 2000 materiale şi 2000 de grosimi diferite
QUAD4PLw_re.EXE- Program dedicat structurilor plane (SPT, SPD, SAS), solicitate
static, limitat la 1000 noduri, 1000 elemente, lăţime de
semibandă 500, permite 1000 materiale şi 1000 de grosimi
diferite
TERMSTw_re.EXE- Program dedicat modelelor plane (SP, SAS) de analiză termică
stationară, limitat la 1000 noduri, 2000 elemente, lăţime de
semibandă 500 şi 20 materiale diferite
TERMTRw_re.EXE- Program dedicat modelelor plane (SP, SAS) de analiză termică
tranzitorie, limitat la 1000 noduri, 2000 elemente, lăţime de
semibandă 500, permite 20 materiale diferite şi 100 pasi de
calcul
CURGPLw_re.EXE- Program dedicat modelelor plane de curgere laminară a
fluidelor ideale, limitat la 1000 noduri, 2000 elemente şi lătime
de semibandă 500
BRICK8w_re.EXE- Program dedicat analizei corpurilor 3D solicitate static, limitat
la 3000 noduri, 2500 elemente, lăţime de semibandă 2000,
permite 10 materiale şi 10 proprietăţi de element diferite

Notă: Aceste programe se pot obţine din Laboratorul de elemente finite (sala
CA008) de la catedra de Rezistenţa materialelor, Facultatea IMST, Universitatea
POLITEHNICA Bucureşti. Faţă de versiunea anterioară programele au fost
modificate pentru a rula sub windows şi la alegere cu interfaţa în limba română
sau engleză.

10
Cap. 1. Ce este MEF şi unde se aplicǎ ?
Metoda elementelor finite (MEF) este o metodǎ generalǎ de rezolvare
aproximativǎ a ecuaţiilor diferenţiale cu derivate parţiale care descriu sau nu
fenomene fizice. Principial MEF constǎ în descompunerea domeniului de analiză în
porţiuni de formă geometrică simplă, analiza acestora şi recompunerea domeniului
respectând anumite cerinţe matematice.
Problema derivatelor parţiale este redusǎ la un sistem de ecuaţii algebrice, la
o problemǎ de valori şi vectori proprii sau la un sistem de ecuaţii diferenţiale
ordinare de ordinul unu sau doi. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii sau a problemelor
de valori si vectori proprii ar fi practic imposibilǎ dacǎ nu s-ar dispune de
CALCULATOR (maşină de calcul numeric) şi SOFT (totalitatea programelor de
calcul care realizeazǎ funcţionalitatea şi folosirea calculatorului).
Din punct de vedere al domeniilor de aplicaţie metoda poate fi extinsǎ în
orice domeniu de activitate care descrie un fenomen cu ajutorul unor ecuaţii
diferenţiale. Pânǎ în prezent metoda s-a dezvoltat în mod deosebit în domenii ca:
analiza structuralǎ; analiza termicǎ; analiza fluidelor; analiza electricǎ; analiza
magneticǎ, dar şi în analiza fenomenelor complexe interdisciplinare cum ar fi:
analiza termoelastică, analiza cuplată termic şi structural, analiza interacţiunii fluid-
solid; analiza electro-magnetică; analiza piezoelectrică şi altele.

Concepte de bază

Un domeniu de analiză (Fig. 1.1), raportat la un sistem de referinţă XOY,

numit sistem de referintă global, este încărcat cu o forţă F şi încastrat pe conturul
din stânga. Fiecare punct al domeniului prezintă o deplasare elastică pe direcţia
OX, notată u ( X, Y ) şi una pe direcţia OY, v( X, Y ) .

Fig. 1.1: Domeniu de analiză

11
 Din punct de vedere matematic, problema este descrisă de un set de ecuaţii
diferenţiale cu derivate parţiale şi de anumite condiţii la limită. Pentru anumite
cazuri particulare există soluţii analitice pentru expresiile câmpului deplasărilor
dar în general problema nu se poate rezolva pe cale analitică. Se menţionează că o
soluţie analitică prezintă soluţii pentru toate punctele din domeniul de analiză care
reprezintă o structură continuă.
Pentru a rezolva problema cu MEF, domeniul de analiză (sau volumul
structurii) notat V, se împarte într-un număr NE de subdomenii (Fig. 1.2), porţiuni
de formă geometrică relativ simplă Ve, numite elemente finite. Deoarece
NE
elementele finite nu se intersectează între ele se poate scrie că V = ∑ V Fiecare
e

e =1
element finit se numerotează (este identificat printr-un număr), de obicei de la 1 la
numărul total de elemente finite NE. Raportarea la un element oarecare se face de
obicei printr-un indice superior (e pentru un element oarecare).
Elementele finite se definesc (geometric) prin intermediul unor puncte, de
exemplu colţurile triunghiului, dacă elementul finit are forma unui triunghi. Se
poate considera, pentru început, fără o definiţie fundamentată teoretic, că aceste
puncte poartă denumirea de noduri. Elementele finite "se leagă" (interacţionează)
între ele prin intermediul nodurilor comune. În domeniul de analiză există un
număr finit de noduri şi elemente, de obicei definite de utilizator. Similar
elementelor, nodurile se numerotează, de obicei, de la 1 la numărul total de
noduri, notat NN.

Fig. 1.2: Discretizarea domeniului de analiză

Operaţia de împărţire a anui domeniu în noduri şi elemente de un anumit

fel precum şi numerotarea acestora poartă denumirea de discretizare.
Fiecare nod din domeniul de analiză are o deplasare pe orizontală şi
verticală, se poate spune că există doi parametrii independenţi care caracterizează
deplasarea unui nod. Aceşti parametrii poartă denumirea de grade de libertate a
nodului. De obicei gradele de libertate ale tuturor nodurilor reprezintă

12
necunoscutele problemei, în exemplul de faţă, gradele de libertate notate UX şi
UY definesc deplasarea "posibilă" a unui nod oarecare.
Pentru unele noduri (1, 2, 3 şi 4 din încastrare), deplasările sunt nule, deci
în aceste puncte gradele de libertate se definesc "potenţial", ele nu reprezintă
necunoscute. Numărul total de grade de libertate al problemei N se obţine prin
însumarea gradelor de libertate active ale tuturor nodurilor. Prin grade de libertate
active se înţeleg acele grade de libertate care definesc o deplasare necunoscută.
Din cele prezentate mai sus rezultă că un domeniu continuu cu un număr
infinit de grade de libertate este transpus într-un model discret cu N grade de
libertate, deci necunoscutele problemei se limitează. De obicei în practică numărul
gradelor de libertate nu se precizeaza explicit, se specifică de obicei numărul total
de noduri – NN, şi numărul total de elemente NE asociat cu tipul elementelor
finite (triunghiuri, patrulatere, tetraedre, etc).
Pentru toată structura se defineşte vectorul deplasărilor nodale totale
{ U} = { U x ,1 U y,1 U x , 2 U y,2  U x , NN U y, NN } T , (1.1)
şi vectorul forţelor nodale exterioare
{ F} = {Fx ,1 Fy,1 Fx ,2 Fy ,2  Fx , NN Fy, NN }T . (1.2)
Pentru un element oarecare (e) din Fig 1.3, pentru care se notează cele trei
noduri cu I, J şi K, se defineşte vectorul deplasărilor nodale
{ }U e = { U x , I U y, I U x , J U y, J U x , K U y, K } ,
T
(1.3)
care este un subset al vectorului (1.1), şi vectorul forţelor nodale a elementului
{F } = { F
e e
x ,I Fye, I Fxe, J Fye, J Fxe, K Fye, K } T
(1.4)

Fig. 1.3: “Echilibrul” unui element

13
între care există relaţia matriceală “de echilibru”
{ } [ ]{ }
Fe = K e U e , e = 1,2,  , NE (1.5)
similară relaţiei de echilibru a unui sistem elastic (arc) cu un grad de libertate
[ ]
F=kx. Matricea pătratică K e poartă denumirea de matricea de rigiditate a
elementului finit. Aceasta se poate determina pentru fiecare element finit,
deocamdată se neglijează modul în care ea se poate obţine.
Dacă se izolează un nod oarecare n (Fig. 1.4), pentru care există Nc
elemente concurente, atunci fiecare element finit acţionează cu o forţă în acel nod
şi din motive de echilibru suma tuturor forţelor trebuie să fie zero. Atunci când în
nodul izolat acţionează şi forţe exterioare, echilibrul se scrie
Nc Nc

∑F
i =1
i
x ,n = Fx ,n ∑F
i =1
i
y,n = Fy , n n = 1,2,, NN (1.6)

Fig. 1.4: Echilibrul unui nod

Dacă se ţine seama de cele 2 ∗ NN ecuaţii (1.6), şi în expresiile sumelor se

introduc forţele obţinute din relaţiile (1.5), se obţine o relaţie de forma
{ F} = [ K ]{ U} (1.7)
în care [ K ] este numită matricea de rigiditate globală a structurii. Această
operaţie de obţinere a matricei de rigiditate globale din matricele de rigiditate a
elementelor poartă denumirea de asamblarea matricei de rigiditate globală şi se
prezintă sugestiv în schema

14
 [K ]{U } = {F }
e e e
ASAMBLARE
  →
e =1, 2 ,, NE
[ K ]{ U} = { F}
Dimensiunea matricei de rigiditate [ K ] este ( 2 ∗ NN ) × ( 2 ∗ NN )
şi de
obicei aceasta este singulară, deci din ecuaţia (1.7) nu se pot obţine direct
deplasările necunoscute. Dacă însă se ţine seama de condiţiile la limită, adică
pentru unele noduri se cunosc deplasările iar pentru altele forţele exterioare
aplicate şi gradele de libertate se clasifică în două seturi (vezi Fig. 1.4) a:
deplasări cunoscute (de cele mai multe ori nule) şi forţe necunoscute şi b:
deplasări necunoscute şi forţe cunoscute, ecuaţiile (1.7) se pot partiţiona (rearanja)
în raport cu acestea şi rezultă sistemul de ecuaţii
[ K ] aa [ K ] ab  { U} a  { F} a 
[ K ]  = . (1.8)
 ba [ K ] bb  { U} b  { F} b 
Din a doua ecuaţie matriceală (1.8) rezultă deplasările necunoscute
{ U} b = [ K ] −bb1 ( { F} b − [ K ] ba { U} a ) , (1.9)
iar apoi din prima ecuaţie (1.8) rezultă forţele necunoscute (reacţiunile)
{ F} a = [ K ] aa { U} a + [ K ] ab { U} b . (1.10)
Cunoscând câmpul deplasărilor în cele NN noduri se poate reprezenta, la
scară mult mărită, configuraţia deformatei structurii (Fig. 1.5). Dacă însă matricele
de rigiditate ale elementelor nu au fost "adecvat" calculate, având în vedere că
elementele sunt legate între ele numai în noduri, e posibil uneori ca deformata să
arate în realitate ca în figura 1.5.b, adică să apară goluri sau suprapuneri între
laturile elementelor finite adiacente (nu este îndeplinită condiţia de continuitate)
sau dacă aceasta este îndeplinită este posibil să nu fie respectate condiţiile la
limită (Fig. 1.5.c).

a. b. c.
Fig. 1.5: a. Deformata corectă. b. Elementele nu asigură continuitatea pe laturile
comune. c: Nu se asigură condiţiile la limită.

Ecuaţia generală de echilibru

15
 În analiza structurală, pentru un sistem, cu n grade de libertate, ecuaţia de
mişcare raportată la un sistem de referinţă global fix este de forma
[ M ]{U } + [ C]{U } + [ K ]{ U} = { F} , (1.11)
în care [M] este matricea de masă structurii, [C] este matricea de amortizare
vâscoasă, U{ }
 este vectorul vitezelor nodale; U { }
 este vectorul acceleraţiilor
nodale, {F} este vectorul încărcărilor nodale. Matricele din (1.11) pot fi constante
sau variabile.
În analiza termică, rezultă o ecuaţie similară celei de mai sus în care [M] = 0.
Se menţionează că de regulă MEF indiferent de domeniul aplicaţiilor conduce la
ecuaţii matriceale de forma (1.11) sau chiar mai simple.

Aplicaţii în analiza structurilor

Analiza structurilor constǎ în calcule de analizǎ:

-staticǎ (stationarǎ);
-dinamicǎ;
-de stabilitate.
Analiza dinamicǎ uzuală constǎ în calcule cu deplasǎri mici (vibraţii liniar elastice),
dar chiar şi în domeniul deplasǎrilor de corp rigid. Se disting douǎ categorii esenţiale
de probleme în calculul dinamic:
-analiza modalǎ;
-raspunsul dinamic;
Analiza modală este de obicei prima etapă de calcul a unei structuri şi poate conduce
la informaţii esenţiale de comportare dinamică a structurii. Uneori aceasta analiză
este o fază premergătoare a unei analize dinamice complexe.
Raspunsul dinamic (la perturbaţii cu deplasǎri iniţiale, viteze iniţiale sau forţe
perturbatoare) poate fi tratat funcţie de forma perturbaţiei în probleme de:
-analizǎ armonicǎ;
-analizǎ tranzitorie;
-analizǎ spectralǎ.
Analiza de stabilitate s-a dezvoltat în douǎ direcţii:
-analizǎ statică neliniarǎ care poate capta fenomene de pierdere a stabilităţii;
-analizǎ de valori şi vectori proprii, valabilă în domeniul deplasărilor mici.
Problemele întâlnite în practicǎ sunt în general neliniare. Totuşi, majoritatea
aplicaţiilor pot fi abordate în regim de comportare liniarǎ. Dacă ipotezele de
liniarizare nu satisfac cerinţele practice atunci analiza cu elemente finite poate fi
neliniară.
Calculul liniar este un calcul simplificat care în general permite obţinerea
soluţiei problemei dupǎ un pas de calcul.

16
 Neliniaritatea se poate pune în evidenţǎ prin cel puţin una din situaţii:
-deplasǎrile sunt mari, şi deci ecuaţiile de echilibru trebuie scrise pentru
structura deformatǎ;
-forţele îşi schimbǎ orientarea odatǎ cu deformata structurii;
-materialul are o comportare neliniarǎ (neliniaritate constitutivǎ), rigiditatea
se modificǎ în timpul încǎrcǎrii, pot apare fenomene de curgeri şi deformaţii
permanente în material;
-încǎrcarea este de duratǎ mare şi apare fenomenul de fluaj, adică variaţia în
timp a deformaţiilor sub încǎrcare constantǎ. Fenomenul depinde de încǎrcare şi este
accentuat de temperaturile ridicate;
-materialul are o comportare neliniarǎ (curba caracteristicǎ) chiar la încǎrcǎri
mici, cum ar fi cauciucul (material hiperelastic);
-în timpul încǎrcǎrii anumite porţiuni din structurǎ pot veni în contact sau pot
desface o legătură cu altele componente sau cu zonele de fixare.
Din punct de vedere teoretic neliniaritaţile se consideră de douǎ categorii:
-neliniaritaţi geometrice (produse de plasǎri mari care pot fi însoţite sau nu şi
de fenomene de contact);
-neliniarităţi de material.
Din punct de vedere practic neliniaritatea este generală. Uneori unul dintre
aspectele de mai sus este preponderent şi atunci analiza neliniară se poate simplifica.
Se menţionează că analizele neliniare se efectuează de regulă după o analiză liniară
simplificată. Analizele neliniare sunt mult mai complicate, necesită un volum mai
mare de date de intrare şi un efort de calcul considerabil.
Această carte nu abordează aspecte ale MEF aplicate în electricitate
magnetism, sau analize combinate interdisciplinare.

Analiza staticǎ este folositǎ pentru determinarea deplasǎrilor,

tensiunilor, deformaţiilor specifice şi a eforturilor pentru bare
şi plăci în modele de structuri pentru care se poate neglija
efectul masei (altele decât forţele de greutate sau de inerţie
staţionarǎ). Încǎrcǎrile pot fi forţe, presiuni, forte inertiale în
regim stationar, deplasări impuse, deformaţii generate de
încǎrcǎri termice cunoscute. Analiza staticǎ poate fi liniarǎ sau
neliniară. Analiza statică liniară este cel mai simplu calcul din punct de vedere
numeric, se ajunge la un sistem de ecuaţii algebrice liniare care se rezovǎ “exact”
(neglijând erorile de calcul numeric) prin metode de eliminare cum ar fi metoda
Gauss sau metoda de rezolvare frontalǎ, sau “aproximativ” cu ajutorul metodelor
iterative de rezolvare a ecuaţiilor cum ar fi metoda Jacobi sau metoda gradienţilor
conjugaţi. Analizele neliniare se trateazǎ folosind metode de rezolvare incrementale
şi iterative (Newton-Raphson).

17
 Analiza modalǎ este folositǎ pentru determinarea
frecvenţelor şi modurilor proprii de vibraţie pentru structuri
sau componente de structuri. Frecvenţele proprii şi modurile
proprii sunt mărimi importante pentru proiectarea structurilor
care lucreazǎ în regim dinamic. Analiza modalǎ este o faza
obigatorie de calcul pentru analiza spectralǎ şi analiza
tranzitorie prin suprapunere de efecte. Analiza modalǎ este o
analizǎ liniarǎ, care constă în rezolvarea unei probleme de valori şi vectori proprii.
Metodele de rezolvare a problemelor de valori şi vectori proprii care s-au impus în
mod deosebit sunt:
-metoda Jacobi;
-metoda iteraţiilor pe subspaţii;
-metode QR;
-metoda vectorilor Lanczos.
Efortul de calcul pentru rezolvarea unei probleme de valori şi vectori proprii este
mult mai mare decât cel necesar rezolvării unei analize statice. Uneori este necesar
ca înainte de rezolvarea numerică efectivă să se reducă dimensiunea problemei
iniţiale care practic nu poate fi rezolvată. Pentru reducerea dimensiunii se folosesc
metode speciale de condensare dinamicǎ cum ar fi metoda Irons-Guyan sau metode
de substructurare dinamică cum ar fi metoda Craig-Bampton.

F=Fosin(ω t+ϕ ) Analiza armonicǎ este o tehnicǎ utilizatǎ pentru

determinarea răspunsului staţionar pentru o structurǎ cu
comportare liniarǎ supusǎ unei încǎrcǎri particulare
F constând dintr-un set de forţe (sau deplasǎri, viteze,
acceleraţii) cu variaţie sinusoidalǎ în timp, de aplitudine şi
frecvenţă cunoscute. Aceastǎ tehnicǎ permite calculul
răspunsului staţionar al unor vibraţii întreţinute (forţate).
Efectul tranzitoriu nu este luat în considerare şi toate
încǎrcǎrile trebuie sǎ aibǎ aceeaşi frecvenţǎ.

Analiza tranzitorie este utilizatǎ pentru determinarea

rǎspunsului dinamic al unei structuri încǎrcatǎ cu orice sistem
de forţe dependent de timp. Acest tip de analizǎ poate fi
utilizat pentru determinarea variaţiei deplasǎrilor, tensiunilor,
deformaţiilor şi forţelor într-o structurǎ ca urmare a unei
încǎrcǎri oarecare. Analiza se efectuează prin integrare
numerică în timp, pas cu pas. Se pot include toate tipurile de
neliniarităţi (inclusiv amortizare) şi pentru un pas de calcul se

18
ajunge la rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare. Cele mai folosite tehnici de
integrare a ecuaţiilor diferenţiale ordinare sunt metodele de integrare implicite
Wilson θ, Houboult, Newmark β.

Analiza spectralǎ este utilizatǎ pentru determinarea

deplasǎrilor, deformaţiilor, reacţiunilor şi tensiunilor întru-un
model pentru care încărcarea se impune sub forma unui
“spectru” cunoscut. Această analiză este liniară şi se bazează
pe compunerea răspunsului modal obţinut din analiza modalǎ.
Calculul spectral este o variantă simplificată de obţinere a
răspunsului maxim tranzitoriu pentru o încărcare aleatorie de genul şocurilor şi
vibraţiilor produse de cutremure, forţa vîntului, valurile oceanelor, vibraţia
motoarelor etc. Din punctul de vedere al utilizatorului un spectru este o reprezentare
grafică (de regulă obţinută experimental) a valorilor deplasărilor, a vitezei, a
acceleraţiei sau a forţelor impuse funcţie de frecvenţă. Analiza suportă diverse
formulǎri spectrale: rǎspuns spectral pentru excitaţie într-un punct; rǎspuns spectral
pentru excitaţie multipunct, rǎspuns spectral al densitǎţii de putere şi altele).
Excitaţiile pot fi pe una două sau pe cele trei direcţii ale sistemului de coordonate
global. Se permit şi excitaţii de rotire.

Analiza de stabilitate (flambaj), este utilizatǎ pentru

determinarea sarcinii critice de flambaj la care structura
devine nestabilǎ (puncte de bifurcaţie) şi forma asociatǎ
structurii deformate în aceastǎ situaţie. Această analiză
constă în rezolvarea unei probleme de valori şi vectori
proprii, pentru valorile proprii cele mai mici. Analiza de stabilitate permite
deasemenea depistarea punctelor de încărcare limită şi obţinerea curbelor
caracteristice de răspuns a structurilor (de trecere printr-o poziţie instabilǎ la
membrane pocnitoare de exemplu), caz în care analiza este de fapt o analiză statică
neliniară în domeniul deplasărilor mari. Algoritmii de rezolvare sunt incrementali şi
iterativi. Analiza neliniarǎ de stabilitate este recomandatǎ pentru cǎ determinǎ
sarcina criticǎ de flambaj pentru o creştere incrementalǎ a încǎrcǎrii. Analiza de
valori şi vectori proprii se foloseşte pentru a prezice rezistenţa teoreticǎ la flambaj
pentru o structurǎ idealǎ la care deplasările elastice până la pierderea de stabilitate
sunt foarte mici. În general este bine sǎ fie evitatǎ pentru structuri cu deplasǎri mari
şi neconservative.

Aplicaţii în analiza termicǎ

Analiza termică presupune în general douǎ tipuri de calcule, în regim:

19
 -stationar;
-tranzitoriu.

Analiza termicǎ stationarǎ (staticǎ) este utilizatǎ

pentru determinarea distribuţiei de temperaturǎ, şi a
fluxurilor termice în structuri pentru care cantitatea de
căldură primită este egală cu căldura cedată. Încǎrcǎrile
considerate sunt: flux termic convectiv, flux termic generat,
radiaţii, temperaturi impuse, etc. Se poate face analizǎ liniarǎ
sau neliniarǎ (dacă constantele de material depind de
temperaturǎ), iar problema la care se ajunge este un sistem de ecuaţii liniar, în care
nucunoscutele sunt temperaturile în noduri.

Analiza termicǎ tranzitorie este utilizatǎ pentru

determinarea distribuţiei de temperatură şi a fluxului termic
în structuri cu încǎrcǎri dependente de timp, sau pentru
perioade scurte de timp în care structura nu ajunge la un
echilibru termic. Se pot face analize liniare sau neliniare
(parametrii dependenţi de temperaturǎ). Din punct de vedere
numeric se ajunge la rezolvarea unor ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi.

Aplicaţii în mecanica fluidelor

Analiza fluidelor este utilizatǎ pentru determinarea

caracterului de curgere a fluidelor, a distribuţiei de viteze şi
presiuni, a direcţiilor de curgere, a forţelor aerodinamice şi al
efectului temperaturii asupra curgerii. Încǎrcǎrile folosite
sunt viteze iniţiale, presiuni, temperaturi, energie cineticǎ de
turbulenţǎ, coeficientul disipǎrii turbulenţei, convecţie, flux termic, etc. Pot fi
rezolvate probleme de curgere laminarǎ sau turbulentǎ, se pot utiliza modele de fluid
compresibil sau incompresibil, se poate considera convecţia liberǎ, forţatǎ sau mixtǎ,
se poate ţine cont de conducţia termicǎ etc. Se poate face şi studiu acustic (analizǎ
armonicǎ). Analiza fluidelor este una dintre cele mai complicate analize, de obicei
abordarea teoretică este cea care limitează posibilităţile MEF. Pentru modele
teoretice simple şi o abordare euleriană se pot face analize staţionare, dar de regulă
analiza fluidelor se face în regim dinamic.

În ultimul timp analiza cu metoda elementelor finite a abordat probleme de

optimizare, substructurare, s-au implementat o serie de legi constitutive de material
care sǎ permitǎ calculul materialelor de altă natură decât cele metalice clasice,

20
compozite, plastice, etc atât în domeniul în domeniul liniar cât şi în cel neliniar. S-au
dezvoltat elemente finite noi, mult mai performante decât cele iniţial folosite, există
foarte multe tipuri de elemente finite de cuplare a efectelor (efectul termic cu cel
mecanic, electric şi cel magnetic etc). Pentru a facilita operaţia de discretizare s-au
dezvoltat noi tehnici de discretizare automatǎ, bazate pe eroarea de calcul obţinutǎ la
o primă discretizare grosolanǎ.
Progresul şi succesul metodei elementelor finite din ultima vreme se
datorează dezvoltării spectaculoase a calculatoarelor numerice precum şi a
programelor de calcul cu elemente finite. Se poate afirma cu tărie că în momentul de
faţă proiectarea este de neconceput fără utilizarea metodei elementelor finite în
calcule de rezistenţă, stabilitate, oboseală, etc.

Cap. 2. Cunoştinţe necesare pentru a realiza programe de MEF

MEF are un caracter pluridisciplinar, pentru a realiza programe de rezolvat
anumite tipuri de probleme (sau un program general de calcul), în domeniul
ingineriei mecanice, cu precǎdere pentru calcule ale structurilor de rezistenţǎ, se
impune stǎpânirea diciplinelor (vezi fig. 2.1):
-mecanica structurilor (mecanica staticǎ, dinamicǎ, rezistenţa materialelor,
vibraţii);
-analiza numericǎ (proceduri şi algoritmi de calcul precum şi cunoştinţe de
graficǎ pe calculator);
-programare într-un limbaj de nivel înalt (FORTRAN, C, BASIC sau
PASCAL).
De obicei grupǎri mici de cercetǎtori într-un domeniu relativ restrâns
elaboreazǎ programe de calcul folosind MEF pentru nevoile imediate sau probleme
relativ simple.
Programe mari, cu facilitati multiple sunt realizate de firme specializate,
astfel se pot enumera câteva programe (coduri executabile) care sunt folosite de
colectivele de proiectare/cercetare din ţarǎ sau în universitǎţi, în scop educaţional şi
de cercetare: NASTRAN, ANSYS, COSMOS, ALGOR, IMAGES3D, variante
SAP.
Programele prezentate în aceastǎ carte sunt scrise în limbajul de programare
Turbo Pascal 6.0, sunt programe mici, specializate pe diverse tipuri de probleme şi
au fost realizate în scop didactic.
Deşi programele mari de firmǎ sunt scrise de obicei în limbajul FORTRAN,
s-a recurs la limbajul Pascal pentru cǎ este uşor de urmǎrit şi studenţii îl învaţǎ în
cadrul programǎrii.
În ultimul timp a luat avânt programarea în MATLAB care pentru studenţi
este foarte comodǎ, şi permite rezolvarea unor aplicaţii la temele de casă.

21
 Fig. 2.1: Caracterul pluridisciplinar al MEF

Cap. 3. Cunoştinţe necesare unui utilizator al MEF

Un utilizator este pus în situaţia rezolvǎrii unei anumite probleme, şi nu în a
implementa un program de MEF pentru rezolvarea ei, de aceea utilizatorul trebuie sǎ
afle dacǎ problema se preteazǎ rezolvǎrii cu MEF şi sǎ foloseascǎ un program
adecvat problemei respective.
Odatǎ stabilit programul de calcul este necesar a se face o informare asupra
posibilitaţii programului. Dacǎ performanţele programului ne convin trebuie sǎ ne
informǎm despre modul de lucru al programului şi sǎ pregǎtim problema pentru
rezolvare !
Trebuie sǎ menţionǎm de la început cǎ programul de calcul folosit pentru
analiza problemei nu rezolvǎ structura reală, ci doar un MODEL al ei pe care în
general îl face utilizatorul. Rezultatele pot fi confirmate sau nu, funcţie de cum a fost
ales modelul de calcul. Modelarea este o activitate de simplificare a structurii prin
încadrarea diverselor porţiuni ale structurii în categoria barelor, plǎcilor, blocurilor,
prin considerarea încǎrcǎrilor şi a rezemǎrilor etc. Modelarea corectǎ (cât mai
aproape de realitate) este o problemǎ de experienţǎ, inspiraţie şi nu mai puţin de
cunoaştere a bazelor teoretice ale metodei.
Scopul acestei lucrǎri este de a scoate în evidenţǎ unele aspecte ale modelǎrii
şi a noţiunilor generale de lucru cu MEF astfel încât dupǎ parcurgerea acestei lucrǎri
utilizatorul sǎ poatǎ utiliza cu mici rezerve orice cod de MEF.
Cunoştinţele necesare se dobândesc pe mǎsurǎ ce utilizatorul rezolvǎ diverse
probleme. Nu trebuie uitat faptul cǎ pentru a rezolva corect o problemǎ este absolut
necesarǎ (nu şi suficientă) livrarea tuturor datelor care caracterizeazǎ problema.
Programele concepute şi discutate în aceastǎ lucrare permit introducerea
datelor în mod interactiv (“calculatorul întreabǎ - utilizatorul rǎspunde”) dar şi direct

22
în mod fişier pentru reluarea unei probleme sau pentru cei care editeazǎ mai uşor un
fişier şi cunosc modul de introducere a datelor problemei.
Programele de firmǎ respectǎ anumite reguli generale de introducere a
datelor (notaţii unificate, ordonarea comenzilor de pregǎtire a datelor etc), ceea ce
faciliteazǎ lucrul la programe diferite pentru utilizatori experimentaţi. Pentru
începǎtori este indicat a se folosi un singur program de lucru.

NU UITA !
MEF nu rezolvǎ problema iniţialǎ ci un model al ei, deci între structura de
calcul şi analiza cu MEF se aflǎ modelul:

STRUCTURA DE CALCUL → MODEL → ANALIZĂ cu MEF

Odatǎ stabilit modelul de calcul, se impune pregǎtirea datelor de intrare

pentru rezolvarea problemei. Fiecare program cu elemente finite prezintǎ
particularitǎti care trebuie învǎţate dar existǎ o serie de reguli de bazǎ ale metodei
care odatǎ stǎpânite permite abordarea oricǎrui program cu elemente finite.
În continuare se prezintǎ câteva aspecte comune tuturor programelor, urmând
a se reveni asupra noţiunilor de bazǎ pe care trebuie sǎ le stǎpâneascǎ un utilizator, în
urmǎtoarele trei capitole.

Unitaţi de mǎsurǎ

De obicei utilizatorul hotǎrǎşte cu ce unitǎţi de mǎsurǎ lucreazǎ dar trebuie

avut în vedere că orice abatere de la SI (Sistemul Internaţional al Unitǎţilor de
Mǎsurǎ) atrage o atenţie deosebitǎ asupra unitǎţilor de mǎsurǎ adoptate. În acest sens
trebuie respectate unitǎţile de mǎsurǎ iniţial stabilite pentru absolut toate datele de
intrare ale problemei. Rezultatele finale se vor regǎsi în unitǎţile stabilite de
utilizator.
Pentru a evita eventualele probleme care pot apare la schimbarea tipului de
analiză se recomandǎ lucrul în SI. De exemplu dacă un model se analizează static
într-un sistem de măsură altul decât SI şi apoi urmează un calcul dinamic, sau termic,
este posibil ca unel mărimi cum ar fi frecvenţele proprii de vibraţie să nu aibă
semnificaţia reală, chiar dacă aparent unităţile de măsură sunt consistente.

Sisteme de axe

Menţionǎm cǎ toate programele cu elemente finite trateazǎ modelul într-un

sistem de axe global (OXYZ). Acest sistem de axe este un sistem cartezian drept şi
în general modelul se poziţioneazǎ în sistemul global de axe conform dorinţelor

23
utilizatorului. Existǎ şi excepţii, pentru probleme plane, când sistemul de axe este
plan (XOY), şi pentru probleme axial simetrice, care presupun alegerea axei de
simetrie, de regulă, drept axa OY. Pentru uşurarea introducerii coordonatelor se
folosesc şi sisteme de axe cilindrice, sferice sau sisteme de axe definite de utilizator,
în final însǎ problema este tratatǎ în sistemul de axe global.

Notaţii uzuale

Pe mǎsurǎ ce s-au dezvoltat noi programe cu elemente finite, au apǎrut

noţiuni noi de lucru dar o parte a denumirilor şi notaţiilor nu s-au modificat. Notaţiile
utilizate în aceastǎ carte sunt inspirate dintr-o serie de programe de firmǎ des
utilizate, menţionate în capitolul 2. Lista notaţiilor din programele prezentate în
capitolele urmǎtoare este prezentatǎ la începutul cǎrţii.
Astfel, anticipǎm câteva noţiuni şi notaţii (care se întâlnesc în capitolele
imediat urmǎtoare), cum ar fi gradele de libertate nodale (GLN). Pentru un model de
structurǎ în spaţiu, un nod (zonă de dimensiune finită !) are şase grade de libertate,
adicǎ trei translaţii în lungul axelor X, Y, Z şi trei rotaţii în jurul aceloraşi axe X, Y,
Z. Gradele de libertate translaţii se noteazǎ de obicei cu UX, UY, UZ iar gradele de
libertate rotaţii se noteazǎ cu RX, RY, RZ. Dacǎ unele grade de libertate se cunosc
apriori ca fiind nule, atunci se denumesc blocaje. In aceastǎ situaţie pot exista
blocaje la translaţie pe cele trei direcţii: BX, BY, BZ şi blocaje la rotaţie: BXX,
BYY, BZZ. Convenţional se atribuie unui grad de libertate valoarea 0 dacǎ este
“liber” şi valoarea 1 dacǎ este “blocat”.
Ordonând gradele de libertate, adicǎ UX, UY, UZ, RX, RY, RZ, o referire la
blocaje se poate face cu un cod numeric, adicǎ 123456. Apariţia în cod a unei cifre
de la 1 la 6 precizeazǎ blocaj pe direcţia respectivǎ (exemplu 134 semnifică BX=1;
BZ=1; BXX=1).
Declararea elementelor se face notând nodurile cu: I, J, K, L, M, N, O, P,... ,
depinde de câte noduri are elementul.
Tensiunile în model se prezintǎ în general în sistemul global de axe, (nu
obligatoriu însǎ) şi componentele tensorului tensiune se noteazǎ: SX, SY, SZ, SXY,
SYZ, SZX, iar tensiunile principale se noteazǎ: S1, S2, S3, şi întotdeauna se respectǎ
regula S1 > S2 > S3.

Tipuri de materiale

Din punct de vedere al proprietǎţilor pe diferite direcţii ale materialului

materialele uzuale se pot clasifica în:
-izotrope;
-ortotrope;

24
 -anizotrope;
O categorie aparte o fac materialele hiperelastice cum ar fi cauciucul.
Materialele izotrope se caracterizeazǎ prin trei constante de material E, G, ν
între care existǎ o relaţie de legǎturǎ:
E
G= . (3.1)
2(1 + ν)
În general programele de calcul verificǎ relaţia (3.1) sau completeazǎ o
necunoscutǎ dacǎ se declarǎ douǎ dintre constantele de material. Unele programe
atribuie unor constante de material valori implicite, cum ar fi de exemplu ν=0,3 sau
ν=0. De obicei în practică se declară E (modulul de elasticitate longitudinal) şi ν
(coeficientul de contracţie transversală).
Materialele ortotrope se caracterizeazǎ prin 12 constante de material
corespunzǎtor celor trei direcţii principale ale materialului, dintre care nouă sunt
independente. Acestea din urmă, se introduc drept date de intrare şi sunt: E1 , E 2 ,
E 3 , G12 , G 23 , G13 , ν 12 , ν 23 , ν 13 .
Materialele anizotrope se caracterizeazǎ prin 21 de constante de material
independente, iar pentru analize neliniare există legi de material proprii fiecărui tip
de material.
De obicei programele de firmă au implementate cel puţin câteva sute de legi
de material din care utilizatorul trebuie să aleagă modelul adecvat şi să introducă o
serie de constante de material. Aceste constante de material se obţin din încercări
experimentale, deci legile de material caracterizează materialul din punct de vedere
macroscopic, deci pentru analiza unor modele de dimensiuni foarte mici legile de
material trebuie reconsiderate. Considerente similare trebuie avute în vedere şi
pentru legile şi ecuaţiile matematice cu care se implementează fiecare tip de element
finit.

25
Cap. 4. Principii fundamentale ale MEF
Discretizarea

În cele ce urmeazǎ se pune problema discutǎrii principiilor MEF din punctul

de vedere al utilizatorului. S-a menţionat mai sus cǎ MEF considerǎ modelul de
calcul format dintr-o sumǎ de porţiuni numite elemente finite legate între ele
punctual, adicǎ în noduri.
Este clar pentru oricine, cǎ o
structurǎ (un domeniu) poate fi
împǎrţitǎ în diverse moduri, cu mai
multe sau mai puţine noduri şi
elemente. În figura 4.1 se prezintǎ
împǎrţirea domeniului patrulater a în
triunghiuri b sau în patrulatere c. Fig. 4.1: Moduri de discretizare în plan

MEF a dezvoltat o serie de tipuri de elemente finite care pentru început pot fi
clasificate în (referire la elemente structurale):
-elemente finite unidimensionale (reprezentând bare dar nu numai ...);
-elemente finite bidimensionale (reprezentând plǎci, şi chiar volume !);
-elemente finite tridimensionale (reprezentând solidele, blocurile).

Fig. 4.2: Tipuri de elemente finite

În figura 4.2 se prezintǎ diverse tipuri de elemente finite. Se observǎ cǎ

elementele finite sunt generate de puncte care nu sunt altceva decât noduri ale
structurii. Existǎ elemente de grad superior celor cubice (care sunt mai performante),
dar cel mai des utilizate sunt elementele liniare şi parabolice.

26
 Sǎ nu uitǎm cǎ necunoscutele unei probleme sunt alese chiar în nodurile
elementelor finite, noduri mai multe pe element înseamnǎ în general precizie mai
bunǎ.
Unele elemente finite au noduri interioare (pe feţe sau în interiorul
volumelor) pentru a îmbunǎtǎţi precizia, dar utilizatorul nu lucreazǎ cu aceste noduri
pentru cǎ ele sunt generate şi apoi condensate în faza de calcul a matricilor de
rigiditate ale elementelor.
Operaţia de împǎrţire a unei structuri (domeniu) în elemente finite, prin
punerea în evidenţǎ a nodurilor şi a elementelor poartǎ denumirea de
DISCRETIZARE. Reamintim cǎ elementele nu au porţiuni comune între ele decât
nodurile comune (pentru elemente vecine). Reuniunea tuturor elementelor trebuie sǎ
reproducǎ domeniul iniţial.
Un exemplu sugestiv al discretizǎrii poate fi consideratǎ o oglindǎ spartǎ şi
lipitǎ cu bucǎţi mici de bandǎ adezivǎ la colţuri. Alt exemplu ilusrativ ar fi o hainǎ
din petece cusute doar la colţurile petecelor.
Reuniunea contururilor elementelor genereazǎ reţeaua discretizǎrii.
Referirea la noduri şi elemente se face prin numerotarea acestora. Operaţia de
discretizare include pe lângǎ împǎrţirea structurii în noduri şi elemente numerotarea
nodurilor de la 1 la NN (numǎrul total de noduri) şi a elementelor de la 1 la NE
(numǎrul total de elemente). Numerotarea nodurilor şi a elementelor poate sǎ nu
înceapǎ de la unu şi să nu fie neapărat în ordine pentru programe de firmǎ.
Operaţia de discretizare este de obicei dirijatǎ de utilizator chiar dacǎ
programele de firmǎ permit utilizarea discretizarii automate pe diverse domenii.

Stabilirea domeniului de analizǎ şi a condiţiilor la limită

Domeniul de analizǎ reprezintǎ un model al corpului de studiat, sau numai al

unei regiuni semnificative aparţinând acestuia. El se obţine printr-un proces de
idealizare a geometriei corpului original şi uneori de selecţie a regiunii de analizǎ.
Idealizarea este necesarǎ pentru a reduce din complexitatea configuraţiei
geometrice a corpului original, pentru a micşora efortul de pregǎtire a datelor de
intrare şi de calcul. În acelaş scop se face şi selecţia unei regiuni de analizǎ, atunci
când proprietǎţile de simetrie şi omogenitate permit acest lucru. De asemenea,
selecţia apare necesarǎ atunci când se lucreazǎ cu corpuri de dimensiuni foarte mari,
sau atunci când o problemǎ tridimensionalǎ se transformǎ într-o problemǎ
bidimensionalǎ sau unidimensionalǎ.
În cazul în care domeniul de analizǎ reprezintǎ numai o parte din corpul
original de studiat, o atenţie deosebitǎ trebuie acordatǎ adaptǎrii condiţiilor la limitǎ,
astfel încât sǎ nu schimbǎm odatǎ cu geometria şi structura câmpului de variabile
analizat.

27
 a: Schema reală b: Modelul idealizat
Fig. 4.3: Grindă în consolă

Exemplul 1. Se consideră elementul de grindă, de secţiune variabilă în care sunt

aplicate două găuri circulare Fig. 4.3.a. Această grindă este parte componentă a
unei structuri mult mai mari şi preia o forţă în capătul liber, generată de contactul
cu altă componentă a unei alte structuri. Se cere să se determine săgeata din
secţiunea B precum şi tensiunea echivalentă maximă. Se presupune că sunt
cunoscute toate dimensiunile, valoarea şi poziţia forţei rezultante F precum şi
caracteristicile materialului.
Pentru această aparent simplă problemă apar o serie de întrebări, la care
analistul trebuie să ia deciziile cele mai adecvate pentru a obţine soluţia cu o
precizie cât mai mare. Unele dintre aceste întrebări sunt: a. este adecvat un model
în plan sau în spaţiu, răspunsul în general depinde de grosimea acestei grinzi, dacă
grinda este înaltă (adică are grosime mică), un model în 3D nu se justifică,
deoarece efortul de calcul creşte considerabil fără a obţine un rezultat mai precis;
b. modelul trebuie să includă şi zonele din vecinătatea forţei aplicate şi respectiv o
zonă cât mai mare din structura de care această grindă este fixată, răspunsul la
această întrebare este greu de precizat în special din cauză că deplasarea secţiunii
B este produsă atât de deformaţia grinzii cât şi de deformaţia structurii de care
aceasta este fixată, tensiunea maximă însă este de aşteptat să apară în zona slăbită
a celor două găuri şi nu depinde esenţial de condiţiile de modelare a structurii care
susţine grinda în virtutea principiului Saint Vénant. Dacă structura de fixare a
grinzii se poate considera rigidă, atunci cel mai comod este să se modeleze efectul
acesteia asupra grinzii printr-o încastrare rigidă; c. cum se consideră aplicată forţa,
având în vedere că de fapt se cunoaşte rezultanta forţei distribuite şi punctul de
aplicaţie al ei, aplicarea forţei într-un singur nod poate conduce la obţinerea unor
tensiuni "false" foarte mari în vecinătatea acestui nod, dacă discretizarea din zona
respectivă este foarte fină, apoi problema s-a delimitat ca zonă de interes în
secţiunea din punctul B şi în vecinătatea celor două găuri. Din acest motiv, zona
din dreapta punctului B poate să nu facă parte din modelul de calcul, iar încărcarea
se poate aplica în secţiunea B, prin impunerea condiţiilor la limită în tensiuni,
(obţinute din relaţiile Navier şi Juravski) sau pur şi simplu se consideră torsorul
echivalent din secţiunea B şi forţele se aplică concentrat în noduri dacă

28
discretizarea în această secţiune nu conţine multe noduri. În condiţiile deciziilor
de mai sus modelul de calcul se prezintă în Fig.4.3.b. El urmează să fie discretizat
cu elemente de tip solid plan: Q4, Q6, Q8, etc şi apoi analizat.
Aspectele de modelare ar putea continua cu faza a doua adică alegerea
tipului de element cel mai adecvat, modul de discretizare, etc. Nu trebuie pierdut
din vedere că rezultatele obţinute reflectă modelul de calcul şi nu structura reală şi
acestea trebuie interpretate cu mare atenţie.
Scopul şi tipul calcului poate influenţa alegerea domeniului de analizǎ, asfel
dacǎ intereseazǎ un efect local şi la distanţǎ se pot considera variaţia mǎrimilor
cunoscutǎ, domeniul de analizǎ se poate reduce la zona de interes. Aceastǎ reducere
nu este întotdeauna posibilǎ, exemplul de mai sus al concentratorului poate fi valabil
într-un calcul static dar nu şi în unul dinamic.

Stabilirea ipotezelor de lucru

Stabilirea corectǎ a ipotezelor de lucru este factorul esenţial în obţinerea unor

rezultate apropiate de soluţia exactǎ. În acest sens se au în vedere:
-geometria corpului;
-proprietǎţile materialelor (liniar elastice, neliniare, plastice etc);
-domeniul de variaţie al principalelor mǎrimi de câmp investigate;
-regimul de funcţionare (static, dinamic etc);
-modul de aplicare al sarcinilor si felul reazemelor, etc.
Exemplul 2. Se consideră o grindă de secţiune variabilă (structura unui podeţ)
care sprijină prin aşezare pe trei stâlpi ca în Fig. 4.4.a. Structura trebuie să preia o
încărcare uniform distribuită dată de presiunea de valoare constantă p, şi
accidental sarcina axială distribuită liniar de valoare maximă a presiunii q. Se cere
să se precizeze valoarea maximă a reacţiunilor din reazeme şi tensiunea maximă
din grindă pentru trei cazuri de încărcare: a. numai forţa distribuită p; b. numai
forţa distribuită q; c. ambele forţe lucrează simultan. Se presupune că sunt
cunoscute geometria structurii, datele despre materiale şi încărcări.
În forma prezentată, problema de mai sus prezintă deja câteva caracteristici
de modelare primară incluse în enunţ, acestea ar putea proveni de la un beneficiar
care comandă un astfel de calcul. Este de presupus că încărcarea cu forţele
distribuite p modelează forţele utile de încărcare apărute în momentul solicitării
grinzii precum şi încărcarea generată de greutatea proprie. Forţele distribuite q ar
putea proveni dintr-o preluare ineficientă a dilatării termice. Nu se precizează
nimic despre o posibilă nealiniere a celor trei stâlpi de sprijin. Aceste aspecte ar
putea fi omise intenţionat sau nu de către beneficiar, şi în această situaţie
interesează doar livrarea unor rezultate corespunzătoare pentru modelul propus.

29
 Fig. 4.4: Grindă static nedeterminată

Primele aspecte care se pot evidenţia sunt: simetria modelului şi a

cazurilor de încărcare; caracterul static nedeterminat al structurii din punct de
vedere al reacţiunilor din partea celor trei stâlpi.
Dacă dimensiunea d a diametrului celor trei stâlpi este relativ mică în
comparaţie cu dimensiunile grinzii, încărcarea necunoscută cu presiunea de
contact dintre stâlpi şi grindă se poate înlocui cu un reazem simplu într-un singur
nod (sau mai multe noduri funcţie de discretizare), dar aici apare o problemă
esenţială şi anume: reacţiunile sunt orientate în sus sau e posibil ca sensul lor să
fie invers ? Această incertitudine face problema neliniară, pentru că de exemplu
reazemul din B lucrează numai pe o direcţie. Problema însă se analizează în două
etape: 1) se presupune că reazemul lucrează sau nu lucrează şi 2) se face
verificarea rezultatelor.
Exemplul 3. Piesa din Fig. 4.5 trebuie
analizată din punct de vedere static
pentru analiza stării de tensiune. Din
motive de simetrie şi analiza cu atenţie a
comportării piesei se poate adopta
modelul de calcul prezentat în Fig. 4.6.
Se obervă că modelarea se face numai
pentru piesa de interes, iar efectul
celorlalte componente se “include” prin
condiţiile la limită în deplasări şi forţe
Fig. 4.5: Piesă de analizat fixată cu patru distribuite după anumite legi considerate
şuruburi pe un bloc rigid de analist.

30
 Fig. 4.6: Modelul de calcul pentru problema din figura 4.5

Factori de influenţǎ a discretizǎrii

Se poate face o distincţie netǎ între:

-1.discretizarea structurilor care au un suport fizic respectiv discretizarea în
elementele sale componente (structuri din bare);
-2.discretizarea corpurilor solide sau fluide care este un proces pur
matematic, arbitrar.
O serie de factori care condiţioneazǎ discretizarea sunt:
-tipul elementelor finite (se aleg funcţie de tipul problemei şi domeniul de
analizǎ, de precizia doritǎ, de variaţia mǎrimii necunoscute etc). Elementele
parabolice sunt preferate elementelor liniare, întrucât la acelaş numǎr de noduri
soluţia discretizǎrii cu elemente parabolice este mai precisǎ decât cea cu elemente
liniare. Dacǎ existǎ mai multe tipuri de elemente finite la graniţǎ dintre ele trebuie sǎ
se asigure continuitatea;
-mǎrimea şi numǎrul elementelor
finite influenţeazǎ convergenţa soluţiei (vezi
Fig. 4.7). Se observǎ cǎ la un numǎr mai
mare de elemente rezultatul se apropie cǎtre
soluţia exactǎ dar creşterea excesivǎ poate
duce la un “colaps” datoritǎ efectului erorii
Fig. 4.7: Influenta numarului de de maşinǎ la un volum mare de calcule;
elemente asupra preciziei -poziţionarea nodurilor, care în
general se face uniform în structurǎ.

31
Discontinuitaţi în geometrie (Fig. 4.8.a) sau în încǎrcare (Fig. 4.8.b) impun alegerea
unor noduri intermediare. Trecerea de la o zonǎ cu discretizare finǎ la una cu
discretizare grosolanǎ se face progresv, nu brusc;
-gradul de uniformitate al reţelei de elemente finite (vezi Fig. 4.9). Se evitǎ
folosirea elementelor cu formǎ alungitǎ (triunghiuri foarte ascuţite, dreptunghiuri cu
raportul dimensiunilor mai mare de 3). Preferabil ar fi ca discretizarea cu triunghiuri
sǎ conţinǎ numai triunghiuri echilaterale, discretizarea cu patrulatere sǎ conţinǎ doar
pǎtrate iar cea spaţialǎ cu brickuri sǎ conţinǎ elemente cubice etc;

Fig.4.8: Discontinuitati în geometrie şi Fig. 4.9: Forme bidimensionale de

încărcare elemente

-stabilirea zonelor de frontierǎ, pentru introducerea corectǎ a condiţiilor la

limitǎ;
-numǎrul maxim de noduri sau elemente permis de program;
-posibilitatea numerotǎrii optime a nodurilor sau a elementelor pentru
reducerea necesarului de memorie şi calcul.

Cum poate reduce simetria geometricǎ dimensiunea problemei?

Se poate arǎta (cu metoda eforturilor studiatǎ la rezistenţa materialelor, de

exemplu), cǎ structurile cu simetrie geometricǎ faţǎ de un plan (simetrie în oglindǎ),
încǎrcate simetric (Sim) sau antisimetric (ASim) faţǎ de acelaşi plan de simetrie pot
reduce problema la tratarea pe jumǎtate pentru fiecare plan de simetrie prin
considerarea condiţiilor de deformaţie în planul de simetrie geometricǎ (vezi Fig.
4.10).
În general se pun în evidenţǎ simetrii faţǎ de cele trei axe ale sistemului de
referinţă global. Dacǎ normala planului de simetrie coincide ca direcţie cu axa X se
spune cǎ simetria este faţǎ de planul X. Încǎrcǎrile faţǎ de acest plan pot fi simetrice
(XSim) sau antisimetrice (XASim).

32
 Fig. 4.10: Reducerea problemei prin simetrie geometrică

În tabelul 4.1 se prezintǎ condiţiile la limitǎ în planul de simetrie pentru cele

6 posibilitǎţi de simetrie şi antisimetrie de încǎrcare pentru structuri cu simetrie faţǎ
de sistemul global de axe. Deci, nodurile care se află în planul de simetrie, trebuie să
fie “blocate” pe anumite direcţii la translaţii şi rotaţii dacă e cazul (se discută analiza
structurală, dar condiţii similare există si pentru alte tipuri de analize), astfel încât
deformatele structurilor să fie simetrice sau antisimetrice, funcţie de încărcare.

Tabelul 4.1:Condiţii la limită în planul de simetrie reflexivă

Încărcare BX BY BZ BXX BYY BZZ cod al
blocajelor
XSim 1 0 0 0 1 1 156
YSim 0 1 0 1 0 1 246
ZSim 0 0 1 1 1 0 345
XAntiSim 0 1 1 1 0 0 234
YAntiSim 1 0 1 0 1 0 135
ZAntiSim 1 1 0 0 0 1 126

Menţionǎm cǎ o structurǎ simetricǎ, încarcatǎ oarecum, pentru un calcul

liniar poate fi şi ea redusǎ la rezolvarea a douǎ probleme tratate pe jumǎtate şi
suprapunere de efecte conform cu figura 4.11.

33
 ig. 4.11: Reducerea problemei cu simetrie geometrica in doua probleme particulare care
se pot trata pe jumatate

Simetria “ciclică” poate reduce considerabil modelul de calcul (vezi Fig

4.12). Hexagonul regulat încǎrcat cu o forţǎ centralǎ perpendicularǎ pe plan poate fi
tratat pe a douǎsprezecea parte (deoarece există şi simetrie reflexivă pentru fiecare
triunghi echilateral care formează hexagonul). Forţa se împarte egal pe cele
douǎsprezece zone.
Pentru a putea avea acces la asemenea artificii programul trebuie sǎ permitǎ
punerea condiţiilor la limită în deplasǎri pe orice direcţie.

Fig. 4.12: Simetrie “ciclică” Fig. 4.13: Simetrie axială

Structurile axial simetrice (cu geometria obţinutǎ prin rotirea unei figuri
plane în jurul unei axe) încǎrcate simetric (nu neapǎrat) deşi sunt spaţiale se pot trata
în plan, conform cu Fig. 4.13. Forţa echivalentǎ F reprezintǎ suma forţelor distribuite
pe întreaga circumferinţǎ sau suma forţelor pe arcul corespunzǎtor unui radian,
depinde de programul de lucru. Condiţiile la limitǎ în deplasǎri pe direcţia X apar
doar dacǎ geometria structurii conţine axa Y.
Pentru alte tipuri de probleme (cum ar fi analiza termicǎ pe structuri cu
simetrie) condiţiile la limitǎ se pun mai simplu.

34
Cap. 5. Cele trei faze ale rezolvǎrii unui model cu MEF
În programele mari de firmǎ se disting trei faze importante de rezolvare a
unei probleme cu ajutorul MEF, şi anume:
-preprocesarea;
-procesarea;
-postprocesarea;

Preprocesarea este etapa de pregǎtire a datelor de intrare pentru rezolvarea

unei probleme (model al problemei) şi salvarea lor într-un fişier al datelor de intrare
pentru problemă. Fişierul cu date poate fi editat direct dacǎ se cunoaşte formatul
exact al fişierului cu datele problemei sau se editeazǎ într-un meniu al programului
de firmǎ.
Etapa de preprocesare constǎ în introducerea datelor despre materiale, despre
forma, tipul şi dimensiunile elementelor finite folosite, datele despre discretizare
(coordonatele nodale şi configuraţia elementelor), date despre încǎrcǎri şi blocaje
(condiţii la limitǎ). Discretizarea, operaţia cea mai laborioasǎ se poate face automat
de proceduri specializate, cu opţiuni specificate de către utilizator, sau direct de cǎtre
utizator prin specificarea tuturor coordonatelor nodale şi a elementelor finite.
Aceasta etapǎ, a preprocesǎrii este de obicei etapa cea mai dificilǎ şi cea mai
laborioasǎ. O detaliere a celor prezentate mai sus se prezintǎ în continuare.

Date necesare pentru rezolvarea unui model

1. Tipul analizei (static, dinamic, termic, stabilitate etc);

2. Date despre materiale. Funcţie de tipul problemei se precizeazǎ o serie de
constante de material cum ar fi: modulul de elasticitate longitudinal (E), sau
transversal (G), coeficientul contracţiei transversale (coeficientul lui Poisson ν),
densitatea materialului (ρ), coeficientul de dilatare termicǎ (α), cǎldura specificǎ
masicǎ (c), conductivitatea materialului (λ) etc.
3. Date proprii elementelor folosite în discretizare, care depind de tipul elementului
finit. În categoria acestor date intrǎ:
-pentru bare: aria secţiunii transversale (A), momentele de inerţie geometricǎ
ale secţiunii (It, Iy, Iz), dimensiunile secţiunii pentru calculul tensiunilor, coeficienţii
de contribuţie a forţei tǎietoare la determinarea deplasǎrilor (Fiy, Fiz);
-pentru plǎci: grosimea plǎcii (t), ordinul de integrare Gauss-Legendre (INT),
şi alte mǎrimi dependente de teoria elementului de placǎ;
-pentru elemente spaţiale: ordinul de integrare şi eventual alţi parametrii
dependenţi de teoria de element.
4. Date despre discretizarea modelului:

35
 a. Coordonatele nodale X, Y, Z;
b. Definirea elementelor (matricea de conectivitate, materialul elementului, şi
mǎrimile care caracterizeazǎ elementul). Reamintim cǎ nodurile elementului se
noteazǎ cu I, J, K, L, M, N,..., iar ordinea de declarare a nodurilor unui element nu
este întâmplǎtoare, cu excepţia câtorva cazuri (bare articulate spre exemplu).
În urma discretizǎrii rezultǎ caracteristicile generale ale discretizǎrii, cum ar
fi numǎrul total de noduri (NN) şi numǎrul total de elemente (NE).
5. Date despre condiţii la limitǎ. Acestea depind de tipul problemei. Pentru probleme
de analizǎ structuralǎ se pot pune în evidenţǎ:
a. Date despre rezemǎri (blocaje sau relaţii între gradele de libertate);
b. Date despre încǎrcǎri (forţe, deplasǎri impuse nenule, temperaturi în
noduri sau elemente, presiuni etc).

IMPORTANT !

Rezolvarea unor probleme de MEF presupune rezolvarea unui sistem de

ecuaţii algebrice care dacǎ este singular nu permite rezolvarea problemei. În general
aceste situaţii se întâlnesc atunci când nu sunt aplicate suficiente condiţii la limitǎ (în
restricţii de deplasare pentru probleme de analizǎ structuralǎ staticǎ).
Se poate arǎta cǎ un model care permite mişcări de solid rigid (translaţie sau
rotatie), sau mişcări de mecanism, genereazǎ o matrice de rigiditate singularǎ, ceea
ce face imposibilǎ rezolvarea problemei de deformaţie în analiza statică. Justificarea
acestei situaţii se poate face din punct de vedere fizic: sub încǎrcarea cu forţe
sistemul se accelereazǎ; şi matematic: întrucât un sistem de ecuaţii singular nu are
soluţie unicǎ.
Dacǎ modelul de calcul este în echilibru sub acţiunea forţelor care acţioneazǎ
asupra lui dar nu sunt prevǎzute suficiente legǎturi cu exteriorul (blocaje), utilizatorul
trebuie sǎ intervinǎ cu completarea unor blocaje care sǎ înlǎture mişcarea de corp
rigid dar care sǎ nu modifice definiţia iniţialǎ a problemei. Câteva exemple de acest
gen se gǎsesc în capitolele de aplicaţii care urmeazǎ.
În ultima vreme preprocesoarele sunt în măsură să preia o serie de date de
intrare din programe CAD în care modelele unor structuri au fost deja definite.

Procesarea constǎ în rezolvarea efectivǎ pe cale numericǎ a modelului

problemei. Datele deja pregǎtite (în preprocesor) sunt preluate din fişierul de date şi
“rulate” conform tipului de problemǎ şi cerinţelor specificate în preprocesor.
Rezultatele rulǎrii sunt stocate într-un fişier (sau mai multe) în vederea
prelucrǎrii lor ulterioare. Unele programe considerǎ fază a procesǎrii şi introducerea
condiţiilor la limitǎ. Aceastǎ fazǎ a procesǎrii este practic “creierul programului”,
procedurile cele mai complexe sunt încorporate în aceastǎ zonǎ.

36
 Timpul de lucru efectiv depinde de tipul calculatorului, de felul calculului şi
de mǎrimea problemei (numǎr de elemente, numǎr de noduri, numǎrul gradelor de
libertate al nodului). Relativ la timpul petrecut în faza de preprocesare, faza
procesǎrii este scurtǎ (nu în toate cazurile însǎ).

Etape generale de calcul

1. Pentru fiecare element finit se calculeazǎ matricele de rigiditate, masă, amortizare

etc;
2. Se asambleazǎ matricele elementelor în matricele globale ale structurii precum şi
vectorii liberi în vectorul liber global;
3. Rezolvarea sistemului global ordinar de ecuaţii şi obţinerea necunoscutelor nodale
prin considerarea condiţiilor la limită. În cazul cel mai general pentru analiza
structuralǎ, sistemul de ecuaţii este:
[M r ]{U } + [C + G ]{U  } + [K ]{U } = {F } , (5.1)
r r r r r r r
în care semnificaţia mărimilor acestei ecuaţii matriceale se prezintă în paragraful
“Notaţii”. În general, pentru un pas de calcul, matricele [ M r ] , [ Cr ] , [ G r ] , [ K r ] şi
vectorul { Fr } sunt constante.
4. Obţinerea mǎrimilor de interes (necunoscute elementale, de exemplu) funcţie de
rezultatele obţinute la pasul 3.
Observaţii
i. Unele programe care folosesc metoda frontalǎ de rezolvare a ecuaţiilor
problemei, parcurg paşii 2 şi 3 simultan.
ii. Pentru probleme neliniare o parte a etapelor de calcul se repetǎ de un
numǎr de ori.

Postprocesarea este faza de “examinare” a rezultatelor în formă tabelarǎ sau

în formǎ graficǎ. Aceastǎ fazǎ permite evaluarea şi comentarea rezultatelor. Folosirea
graficelor şi a reprezentǎrii în culori a mǎrimilor de interes simplificǎ foarte mult
munca utilizatorului (în trecut rezultatele se prezentau sub forma unor liste).
Capitolul 6 prezintǎ o serie de facilitǎţi grafice foarte utile în postprocesare.

37
Cap. 6. Noţiuni fundamentale de graficǎ pe calculator

Etapele de pre- şi post procesare prezintǎ desene ale structurii, discretizarea,

numerotarea nodurilor şi a elementelor, grafice, distribuţii de mǎrimi de interes etc.
Creatorul de programe trebuie sǎ foloseascǎ posibilitaţile grafice ale
calculatorului pentru a uşura munca de verificare a corectitudinii datelor introduse şi
pentru urmǎrirea cu uşurinţǎ a rezultatelor.
Utilizatorul de programe trebuie sǎ cunoascǎ semnificaţia graficǎ şi
posibilitǎţile de care dispune pentru a-şi uşura munca de elaborare şi rezolvare a unei
anumite probleme cu un program de calcul cu elemente finite. În continuare se
prezintǎ o serie de proceduri şi facilitǎţi grafice dezvoltate de autori.
Cu speranţa cǎ reproducerile unor “cutii negre” într-un mod intuitiv foloseşte
ultilizatorilor precum şi celor care doresc să implementeze programe cu elemente
finite, în continuare se prezintǎ o serie de noţiuni simple de algebrǎ liniarǎ şi grafică
pe calculator capabile sǎ reproducǎ algoritmi “interesanţi” prezenţi în programele
mari de firmă.

Transformarea coordonatelor pentru desenare pe ecran

Pentru a reproduce o imagine plană (poligonul ABCDEFG din Fig. 6.1.a)

generată în sistemul global da axe XOY, în fereastra generată de punctele 1 si 2 ale
ecranului de monitor (Fig. 6.1.b) se pot folosi relaţiile de transformare a
coordonatelor:

Fig. 6.1: Încadrarea unui desen într-o fereastră a ecranului de monitor

X F = X C + (X − X r )K X ; (6.1a)

38
 YF = X C − ( Y − Yr ) K Y . (6.1b)
în care:
XF, YF - coordonatele în fereastra de lucru (numere naturale);
XC = DXF/2, YC = DYF/2 - coordonatele centrului ferestrei;
X, Y -coordonatele unui punct oarecare din sistemul global de axe;
Xr=(Xmax+Xmin)/2; Yr=(Ymax+Ymin)/2 -coordonatele centrului dreptunghiului
în care se înscrie imaginea plană;
KX, KY -factori de scalare a imaginii.
De obicei KX ≠ KY, datorită faptului că pixelii sunt dreptunghiulari, nu
pătraţi. Factorii de scalare pot mări sau micşora imaginea reprodusă pe ecran, dar de
obicei ei se aleg iniţial astfel incât sa reproducă integral imaginea pe ecran. De
exemplu dacă se doreşte reproducerea imaginii cu o rezervă de 10 % se pot folosi
relaţiile:
 D XF
K X = 0,9 DX D
> A R XF ;
 DX dacă (6.2a)
K = K A DY D YF
 Y X R

 D YF
K Y = 0,9 DX D
≤ A R XF .
 DY dacă (6.2b)
K = K / A DY D YF
 X Y R

PixelX
unde: A R = , adică raportul dimensiunii unui pixel pentru modul curent de
PixelY
iniţializarea al ecranului.

Efectul de mărire/micşorare (“zoom”) al imaginii

Modificând factorii de scalare KX şi KY imaginea reprodusă pe ecran se poate

regla funcţie de dorinţă. Mărirea imaginii poate reproduce parţial figura, depăşind
fereastra iniţială de lucru dacă interesează zone din imaginea reprodusă pe ecran.
Amplificând factorii de scală cu numere subunitare se obţine micşorarea imaginii în
timp ce amplificarea cu numere supraunitare mareşte imaginea.
Mărirea imaginii cu 10 % de exemplu se poate face cu relaţiile:
KX = 1,1KX; (6.3a)
KY = 1,1KY. (6.3b)
Micşorarea imaginii cu 10 % se poate face folosind relaţiile:
KX = 0,9KX; (6.4a)
KY = 0,9KY. (6.4b)

Deplasarea imaginii pe ecran (“pan”)

39
 Aşa cum au fost alese funcţiile de transformare a coordonatelor (vezi relaţiile
6.1) este clar că modificarea coordonatelor XC, YC produce deplasări ale imaginii pe
ecran.
Pentru deplasări de 10 % pe orizontală se foloseşte relaţia:
X C = X C ± 0,1D XF , 6.5)
în care se ia + pentru deplasări spre dreapta şi - pentru deplasări spre stânga.
Pentru deplasări de 10 % pe verticală se foloseşte relaţia:
YC = YC  0,1D YF , (6.6)
în care se ia - pentru deplasări în sus şi + pentru deplasări în jos.

Reprezentarea elementelor

De obicei reprezentarea fidelă a elementelor (în concordanţă cu geometria

reală a lor) este greoaie şi se recurge la reprezentări simplificate, sugestive. Astfel se
pot pune în evidenţă reprezentări ale elementelor funcţie de clasificarea lor după
dimensiuni:
A. Elemente unidimensionale (TRUSS, BEAM) - Se trasează o linie între
coordonatele nodurilor de capăt I si J (vezi Fig. 6.2.a).
Observaţie: dacă elementul este parabolic (cu trei noduri, unul intermediar care
defineşte bara curbă, se va trasa o porţiune de parabolă sau un cerc între nodurile de
capăt care trece prin nodul intermediar).
B. Elemente bidimensionale (CST, QUAD) - Se desenează un poligon închis
cu trei sau patru laturi (I J K L din Fig. 6.2.b). Dacă elementul este parabolic se pot
folosi reprezentări cu laturi curbe, similar elementelor unidimensionale parabolice.

Fig. 6.2: Reprezentarea elementelor

C. Elemente tridimensionale (BRICK) - Pentru elemente hexaedrice se

desenează şase patrulatere corespunzătoare celor şase feţe sau 12 linii
corespunzătoare celor 12 muchii (Fig. 6.2.c). Pentru elemente parabolice se poate
folosi reprezentarea cu linii curbe. Reprezentarea elementelor tetraedrice sau
pentaedrice se face similar.

40
 Efectul “shrink“ de reprezentare a elementelor

O vizionare rapidă a reprezentării elementelor unei structuri nu poate pune în

evidenţă lipsa unor elemente sau declararea greşită a lor. Pentru înlaturarea acestui
neajuns se poate recurge la reprezentarea micşorată a elementelor (vezi Fig. 6.3).
Reprezentarea redusă (micşorată a elementelor în plan se poate face cu
relaţiile):
X′ = X m − SK (X m − X) , (6.7)

Y′ = Ym − SK (Ym − Y)
unde:
SK ∈ (0,1]- factor de "shrink"
(reducere);
Xm şi Ym -coordonatele (fixe)
nemodificabile la contracţie, de
obicei centrul de greutate al
Fig. 6.3: Reprezentarea cu “shrink” elementului.

Structuri în spaţiu - plan de proiecţie

O imagine plană este în esenţă reproducerea proiecţiei obiectului pe un plan.

Astfel imaginea din Fig. 6.1.a (poligonul haşurat) este “proiecţia” în planul XOY a
unui corp. Din punctul de vedere al unui observator aspectul proiecţiei depinde de
poziţia observatorului în spaţiu, de poziţia sursei de lumină, a planului de proiecţie
etc.
Este clar că un corp în spaţiu la un moment dat nu poate fi “văzut” decât
parţial de către un singur observator. Pentru a putea avea acces la părţi nevăzute ale
obiectului supus atenţiei, între obiect şi observator trebuie să existe o mişcare
relativă, astfel cele mai simple două situaţii sunt:
1. Poziţia observatorului este fixă în timp ce obiectul se roteşte;
2. Obiectul stă pe loc, dar observatorul îşi schimbă poziţia şi direcţia de
privire.
Pentru simplificarea noţiunilor, în continuare vom considera poziţia
observatorului şi a sursei de lumină în acelaşi punct, la distanţă foarte mare (infinit)
de obiectul supus atenţiei.

1.Rotaţia axelor obiectului

41
 Să presupunem situaţia iniţială prezentată în Fig. 6.4 când poziţia
observatorului este la Z → ∞ . Zona accesibilă observaţiei este proiecţia în planul
XOY. Poziţia observatorului fiind fixă, la rotirea axelor (de care este fixat obiectul)
el va "vedea" proiecţia obiectului în planul iniţial XOY. Esenţial pentru construirea
imaginii la un moment dat este stăpânirea coordonatelor X si Y.

Fig. 6.4: Proiecţia pe un plan al unui obiect care se roteşte

Dacă notăm cu {X′Y′Z′}T noile coordonate ale unui punct {X Y Z}T supus
unei transformări de rotaţie ℜ se obţine:
 X′ X 
   
 Y′ = ℜ  Y  . (6.8)
 Z′  Z 
   
Matricele de transformare RX, RY, RZ corespunzătoare rotaţiei în jurul axei X
cu unghiul α, în jurul axei Y cu unghiul β şi în jurul axei Z cu unghiul γ au
expresiile:
1 0 0 
R X = 0 cos α − sin α  ;

(6.9a)
0 sin α cos α 
cos β 0 − sin β 
R Y =  0 1 0  ; (6.9b)
 sin β 0 cos β 

42
 cos γ − sin γ 0
R Z =  sin γ cos γ 0 . (6.9c)
 0 0 1
Trebuie menţionat că rotaţia nu este o operaţie comutativă şi pentru a vedea
întreg corpul sunt suficiente două din cele trei transformări de rotaţie.
Dacă interesează poziţia corpului după aplicarea succesivă a trei rotaţii în
jurul axelor X, Y şi Z, matricea de transformare are expresia:
cos β cos γ − cos α sin γ − sin α sin β cos γ sin α sin γ − cos α sin β cos γ 
R XYZ =  cos β sin γ cos α cos γ − sin α sin β sin γ − sin α cos γ − cos α sin β sin γ , (6.10)
 sin β sin α cos β cos α cos β 
unde: RXYZ=RXRYRZ.
De multe ori pentru a evita recentrarea figurii proiectate, rotaţiile se fac în
jurul axelor XC, YC, ZC care trec prin centrul paralelipipedului în care se înscrie
obiectul şi sunt paralele cu axele iniţiale X, Y, Z. Dacă notăm cu Xr , Yr , Zr
coordonatele punctului C în sistemul de axe OXYZ relaţiile de transformare prin
rotaţie se modifică astfel:
 X ′  X r  X − X r 
     
Y′ =  Yr  + ℜ Y − Yr  (6.11)
 Z′   Z  Z− Z 
   r  r 

2.Direcţia de privire a obiectului

Dacă obiectul supus atenţiei se află într-un sistem de referinţă fix OXYZ,
poziţia observatorului (ca direcţie) se poate defini printr-un vector ce trece prin
originea sistemului de axe W(a,b,c), cum se poate observa în Fig. 6.5.
Distanţa observatorului faţă de obiect fiind foarte mare se poate considera ca
zona observată este proiecţia pe planul normal direcţiei de privire X′OY′ . Problema
care rămâne nerezolvată este poziţia de spin în jurul direcţiei de privire, astfel
observatorul are o infinitate de poziţii ale proiecţiei funcţie de unghiul de spin. De
obicei acest neajuns se rezolvă prin considerarea a câtorva poziţii particulare de
proiectie a celor trei axe pe ecranul de proiectie. Se pot alege situaţiile de proiecţie a
axei OX verticală în sus sau verticală în jos, similar se pot alege axele OY sau OZ,
rezultând în final şase poziţii distincte.
Din punct de vedere matematic se pune problema determinării matricei A(3
× 3) care face legătura dintre cele două sisteme de axe OXYZ şi OX ′ Y ′ Z ′ la
trecerea de la o bază ortonormată {i j k} la o alta { i ′ j′ k ′ }. Noile coordonate ale
unui punct { X′Y′Z′ } se exprimă funcţie de cele vechi prin relaţia:

43
 Fig. 6.5: Proiecţia obiectului pe un plan perpendicular direcţiei de privire

X′  a 11 a 12 a 13  X 
    
Y′ = a 21 a 22 a 23  Y  . (6.12)
 Z′  a a 32 a 33   Z 
   31
Pentru a determina matricea [A] se pun condiţiile:
-planul X′OY′ este normal la vectorul W(a,b,c) al direcţiei de privire;
- OX′Y′Z′ este sistemul de axe rotit faţă de sistemul OXYZ;
-o axă OX, OY sau OZ se proiectează ca axă + OY′ sau − OY′ .
În continuare se prezintă deducerea matricei [A] pentru cazul când axa OZ se
proiectează ca axa OY′ .
Ecuaţia planului X′OY′ normal la direcţia de privire trece prin O(0, 0, 0) şi
deci ecuaţia care îl descrie este:
aX + bY + cZ = 0 . (6.13)
Expresia versorului k ′ este:
1
k ′ = (a i + bj + ck ) , (6.14)
r
în care r = a 2 + b 2 + c 2 .
Versorul k (axa OZ) şi w (sau k ′ ) determină un plan. Planul determinat de
k si k ′ are ecuaţia:
X Y Z
a b c = 0 ⇔ bX − aY = 0 . (6.15)
0 0 1

44
 Intersecţia planelor determinate de relaţiile (6.13) si (6.15) dă o dreaptă OY′
de parametrii directori:
b c c a a b
l= = a ⋅ c; m= = b ⋅ c; n= = −( a 2 + b 2 ) . (6.16)
−a 0 0 b b −a
Deci, expresia versorului j′ (axa OY′ ) este:
1
j′ = (−aci ′ − bcj′ + (a 2 + b 2 ) k ′) , (6.17)
r1
unde: r1 = (ac) 2 + (bc) 2 + (a 2 + b 2 ) 2 .
Semnul minus la cosinusurile directoare s-a ales pentru a considera axa OY′ în sus.
Versorul i ′ rezultă din condiţia ca j′ şi k ′ sunt perpendiculare pe i ′ deci:

i j k
ac bc a + b 2
2
r
i ′ = j′ × k ′ = − − = − (b i + aj) . (6.18)
r1 r1 r1 r1
a b c
r r r
În final, matricea de transformare, ţinând cont de relaţiile (6.18), (6.17),
(6.14) şi (6.12), devine:
 br ar 
− r r1
0 
 1 
 ac bc a 2 + b 2 
[ A ] = − − . (6.19)
r1 r1 r1 
 a b c 
 
 r r r 
În tabelul 6.1 se prezintă matricea de transformare pentru cele şase cazuri
mai sus menţionate.

45
Tabelul 6.1
Poziţia axei
verticale r, r1 Matricea de transformare [A]
 cr br 
 0 −
r1 r1 
r = a 2 + b2 + c2  2 
b + c
2
X sus ab ac
− − 
 r1 r1 r1 
r1 = (ab) 2 + (ac) 2 + (b 2 + c 2 ) 2  a b c 
 
 r r r 
 cr br 
 0 − 
r1 r1
r = a 2 + b2 + c2  2 
X jos − b + c 2
ab ac 
 r1 r1 r1 
 c 
r1 = (ab) 2 + (ac) 2 + (b 2 + c 2 ) 2 
a b

 r r r 
 cr ar 
 r 0 − 
r1
r = a 2 + b2 + c2  1 
− ab a + c − bc 
2 2
Y sus
 r1 r1 r1 
r1 = (ab) 2 + (bc) 2 + (a 2 + c 2 ) 2  a b c 
 
 r r r 
 cr ar 
− r 0
r1 
r = a +b +c
2 2 2
 1 
Y jos  ab a 2 + c2 bc 
−
 r1 r1 r1 
r1 = (ab) 2 + (bc) 2 + (a 2 + c 2 ) 2  a b c
 
 r r r 
 br ar 
− r r1
0 
r = a 2 + b2 + c2  1 2
Z sus − ac cb a +b 
2
−
 r1 r1 r1 
r1 = (ac) 2 + (bc) 2 + (a 2 + b 2 ) 2  a b c 
 
 r r r 
 br ar 
r − 0 
r1
r = a +b +c
2 2 2
 1 
Z jos  ac cb a 2 + b2 
−
 r1 r1 r1 
r1 = (ac) 2 + (bc) 2 + (a 2 + b 2 ) 2 a b c 
 
 r r r 

46
 Relaţiile din tabel pot fi folosite pentru vizualizarea obiectului din orice
poziţie din spaţiu dar nu întotdeauna pot fi valabile opţiunile de poziţie a axei
verticale, spre exemplu dacă dorim să privim un obiect cu parametrii directori
W(0,0,1), adică poziţia observatorului este la infinit pe axa Z, nu se poate în acelaşi
timp a se proiecta axa Z a sistemului de coordonate verticală în sus sau în jos.
Mentionăm că parametrii directori asemenea (spre exemplu W1(1,2,3) şi
W2(2,4,6)) produc acelaşi efect.

Transformarea de vedere în perspectivǎ

Dacǎ se renunţǎ la ipoteza cǎ observatorul se aflǎ la infinit faţǎ de obiectul

studiat şi se acceptǎ ideea cǎ el priveşte de la o distanţǎ relativ micǎ, atunci putem
pune în evidenţǎ un unghi 2θ (vezi Fig. 6.6) de proiecţie care dǎ un efect special de
vedere în perspectivǎ.

θ
θ

Fig. 6.6: Proiecţie pentru vederea în perspectivă

Este evident că zonele mai apropiate de observator “se văd” mai mari faţă de
cele mai depărtate, de aceea transformarea funcţiei de unghiul de perspectivă 2θ,
poate fi gândită ca o transformare de perspectivă piramidală sau conică. În continuare
ne vom referi la transformarea piramidală, care transformă coordonatele X′ şi Y′
independent de relaţia dintre ele. Dacă se proiectează punctul P pe planul Z′min din
relaţiile de asemănare ale triunghiurilor se obţine:
′ SO − Z min ′
Ymin = Y
′ P . (6.20)
SO − Z P
Relaţia (6.20) se modifică dacă se înlocuieşte SO conform cu notaţiile din fig. 6.6:

47
 ″
YP d + dim Z′
KP = =
′ ′ ′, (6.21)
YP d + Z max − Z P
dim Y ′
unde d = .
2 tg θ
Se poate scrie deci:
X′′ = K P X′
 , (6.22)
Y′′ = K P Y′
C1
în care K P = , ( K P ≥ 1 ) este un factor de perspectivă iar C1, C2 - constante.
C 2 − Z′
Factorul de perspectivă trebuie reactualizat la fiecare transformare (6.22)
întrucât depinde de coordonata Z′ .

Algoritm pentru desenarea muchiilor şi feţelor libere

Un domeniu plan discretizat cu elemente finite triunghiulare sau/şi

patrulatere complică reprezentarea grafică, dacă se doreşte doar reprezentarea
conturului domeniului se poate recurge la o procedură foarte simplă. Urmărind Fig.
6.7 se poate trage concluzia că dacă o latură aparţine la două elemente atunci ea nu
se desenează.
Procedura poate fi generalizată pentru
desenarea feţelor unui corp spaţial
discretizat în elemente de volum (brick-
uri sau tetraedre cum se poate observa în
Fig. 6.8.a) dar se desenează şi feţele care
nu se văd (vezi Fig. 6.8.b), pentru a
Fig. 6.7: Eliminarea liniilor interioare înlătura acest impediment algoritmul
trebuie combinat cu un algoritm de
ascundere a liniilor.

Algoritm de ascundere a liniilor

Structurile discretizate desenate complet (toate elementele) complică foarte

mult desenul dacă elementele finite sunt de tip SHELL sau BRICK, vezi Fig. 6.8.a.
Pentru a distinge parţi din structura desenată se recurge la desenarea liniilor care se
văd din reţeaua discretizării sau pur şi simplu se desenează elementele care se văd
(Fig. 6.8.c).

48
 Fig. 6.8: Reprezentarea discretizării solidelor

Algoritmii de ascundere a liniilor sunt foarte complicaţi dar în MEF se

folosesc algoritmi simplificaţi care pentru structuri discretizate corect nu dau rateuri.
Se consideră un element de volum
(brick) într-o poziţie oarecare în spaţiu
(vezi Fig. 6.9). În poziţia desenată trei feţe
sunt vizibile şi trei feţe sunt ascunse. Pentru
a desena doar feţele vizibile se apelează la
următoarea observaţie: pentru ca o faţă să
fie vizibilă trebuie ca proiecţia versorului
normalei la suprafaţa feţei pe direcţia de
privire să fie pozitivă. Pot apare probleme
dacă cele patru noduri ale unei feţe nu sunt
coplanare, dar se poate recurge la o mediere
Fig. 6.9: Verificarea feţelor vizibile a normalei. În general condiţiile de precizie
a elementului brick impune existenţa unor
abateri mici de la planeitatea feţelor. Dacă spre exemplu se doreşte verificarea
vizibilităţii feţei I J K L, ne limităm la verificarea vizibilităţii planului determinat de I
J K şi eventual se verifică coplanaritatea nodului L cu planul determinat de nodurile I
J K. Cu cele trei noduri se pot construi doi vectori între IJ şi JK. Normala comună la
cei doi vectori este produsul vectorial al celor doi vectori. Trebuie menţionat că
înmulţirea vectorială nu este comutativă şi vectorii IJ şi JK trebuie aleşi în
concordanţă cu numerotarea elementului brick. Înmulţirea vectorială se va face în
sistemul de coordonate OX′Y′Z′ al proiecţiei pe planul normal direcţiei de privire.
Conform regulii de îmulţire vectorială se obţine:
i′ j′ k′
′ ′ ′ ′ ′ ′
n IJK = X J − X I YJ − YI ZJ − ZI . (6.23)
′ ′ ′ ′ ′ ′
X K − X J YK − YJ Z K − Z I

49
 Proiecţia normalei la direcţia de privire este produsul scalar între n IJK şi k ′ ,
adică:
′ ′ ′ ′ ′ ′ ′ ′
( n IJK , k ′) = (X J − X I )(YK − YJ ) − (X K − X J )(YJ − YI ) . (6.24)
Din studiul semnului produsului scalar dat de relaţia (6.24) se poate deduce dacă faţa
determinată de nodurile I J K este vizibilă sau nu.
În concluzie, o structură formată din mai multe feţe libere (suprafeţe
exterioare) poate fi desenată cu liniile care nu se văd ascunse dacă:
-ordinea de desenare a feţelor este “din spate către în faţă”, adică nu în
ordinea numerotării elementelor ci în ordinea crescătoare a cotei Z′ corespunzătoare
centrelor elementelor sau feţelor suprafeţelor libere;
-feţele se desenează pline, adică nu se vede prin faţă;
-pentru elementele de volum se desenează doar feţele care se văd.

Reprezentarea distribuţiilor unor mărimi pe suprafeţele elementelor

Fie modelul discretizat al unei structuri plane cel din Fig. 6.10.a. În urma
rezolvării problemei se obţin necunoscutele nodale şi mărimile de interes în nodurile
elementelor, să considerăm pentru acest exemplu tensiunile principale σ1 în nodurile
modelului discretizat.

a. b.
Fig. 6.10: Distribuţie pe model

Este destul de laborios să examinăm o listă a valorilor în toate nodurilor şi

apoi să tragem o concluzie. Pentru a evita această muncă de urmărire a rezultatelor
de multe ori se recurge la prezentarea rezultatelor sub forma unor reprezentări
grafice, topologice (curbe, suprafeţe de nivel constant) diferit colorate (sau haşurate),
aşa cum se poate urmări în Fig. 6.10.b.

50
 Apare problema haşurării unui patrulater (poligon) cu un număr de haşuri
diferite rezultat din valorile globale ale suprafeţei şi valorile nodale ale patrulaterului
în ipoteza că întreaga suprafaţă constă
în reprezentarea a Nh haşuri diferite.

Fig. 6.11: Reprezentarea unei distribuţii pe un element patrulater

Exemplu. Patrulaterul din Fig. 6.11.a are valorile nodale egale cu: VI = 5; VJ = 12;
VK = 16; VL = 8. Stiind că patrulaterul face parte dintr-o structură în care valorile
nodale limită sunt Vmin = 0; Vmax = 20 şi reprezentarea este cu Nh = 10 haşuri
diferite în Fig. 6.11.b se prezintă haşurile pe patrulater. Haşurile diferite au pasul
Vmax − Vmin
= 2 ; ca urmare, dacă se presupune variaţia mărimilor liniară pe element
Nh
şi dacă delimitarea zonelor se face doar prin depistarea punctelor de trecere de la o
zonă la alta de pe laturile elementului, trebuie să se obţină distibuţia de mai sus.
Algoritmul care poate realiza haşurarea (colorarea) unui poligon (patrulater
sau triunghi) în concordanţă cu problema expusă mai sus poate fi rezumat în:
-pentru fiecare interval care corespunde unui tip de haşura (din cele Nh) “se
baleiază” laturile poligonului reţinându-se punctele care delimitează zonele de haşură
de pe fiecare latură (se includ şi vârfurile patrulaterului dacă e cazul); cu punctele
reţinute, (dacă există) se trasează un poligon haşurat corespunzător tipului de haşură
căutat.
Cu mici modificări algoritmul de mai sus poate fi adaptat şi la trasarea
curbelor de nivel constant. Astfel, dacă se revene la exemplul anterior, curbe de nivel
constant ar putea fi cele de 2, 4, 6, 8,...,20 (vezi Fig. 6.12.a). Reprezentarea unor
mărimi de nivel constant pentru exemplul din Fig. 6.10.a cu marcarea valorilor este
prezentată în Fig. 6.12.b. De regulă reprezentarea curbelor de nivel constant se face
cu linii diferit colorate.

51
 a. b.
Fig. 6.12: Reprezentarea cu linii (curbe) de nivel constant

Algoritmul pentru trasarea curbelor de nivel constant poate fi rezumat în:

-pentru fiecare nivel constant se baleiază laturile poligonului reţinându-se
punctele corespunzătoare de pe fiecare latură; cu punctele reţinute, (dacă există) se
trasează un poligon corespunzător nivelului căutat.

Reprezentarea convenţională a tensiunilor principale

O altă posibilitate de reprezentare a

mărimilor vectoriale, de obicei a tensiunilor
principale în centrul elementelor finite este
reprezentarea cu săgeţi. Valorile pozitive se
reprezintă cu sensul săgeţilor spre exterior
iar valorile negative cu sensul săgeţilor spre
interiorul punctului de reprezentare.
Direcţiile săgeţilor corespund direcţiilor
principale ale tensiunilor.
În Fig. 6.13 se prezintă reprezentarea
la scară a tensiunilor principale în centrul
elementelor patrulatere plane unde tensiunile
Fig. 6.13: Reprezentare cu săgeţi a
tensiunilor principale
principale nenule sunt două (în spaţiu există
trei tensiuni principale).
Procedura de reprezentare cu săgeţi (duble sau simple) este relativ simplă şi
poate fi uşor reprodusă de către cei interesaţi prin folosirea elementelor grafice linii
şi scalarea corespunzătoare a mărimilor sageţilor.

52
 Trasarea deformatei

Foarte utilă ca prima verificare după rezolvarea unei probleme cu MEF a

structurilor de rezistenţă este desenarea structurii deformate în urma încărcărilor. De
obicei pentru calcule reale deformata coincide practic cu structura nedeformată ca
urmare a deplasărilor foarte mici ale structurii.
Pentru vizualizarea structurii deformate (de multe ori suprapusă peste
structura nedeformată) se impune reprezentarea deformatei la scara marită a
deplasărilor. Dacă coordonatele iniţiale ale nodurilor sunt Xi, Yi, Zi, iar deplasările
nodale sunt u, v, w atunci coordonatele structurii deformate sunt:
X f = X i + K D u

Yf = Yi + K D v , (6.25)
Z = Z + K w
 f i D

unde: Xf , Yf , Zf sunt coordonatele deformatei în sistemul global de axe, iar KD este

factorul de scală al deplasărilor.
De obicei KD se alege astfel încât deformata
(deplasarea maximă a structurii reprezentate) să
reprezinte o fracţiune (10-20 %) din
dimensiunea maximă a structurii. Ca exemplu se
poate urmări Fig. 6.14 unde s-a ales un factor de
scală de 10 % din dimensiunea maximă a
structurii, în cazul de faţă L.
Fig. 6.14: Trasarea deformatei
Dacă se notează cu MaxG dimensiunea maximă a structurii şi cu MaxD
deplasarea maximă rezultată din calcul, KD de determina cu relaţia:
MaxG
K D = 0,1 . (6.25)
MaxD
Trebuie menţionat că anumite elemente finite (de obicei grinzi şi plăci) au şi
grade de libertate rotiri alături de translaţii astfel că pentru a reprezenta corect
deformata ar trebui să se ţină seama şi de rotirile calculate. Introducerea rotirilor în
trasarea deformatei complică procedurile de scalare a factorului KD precum şi
procedurile de desenare a elementelor deformate şi de obicei se renunţă la
considerarea lor.
Din punct de vedere grafic reprezentarea deformatei fără considerarea
rotirilor este satisfăcătoare dacă numărul elementelor finite este relativ mare (cel
putin 4-5 elemente de-a lungul unei bare sau 4-5 elemente shell pe fiecare din cele
două dimensiuni ale suprafeţei).

53
 Animaţia imaginilor

Pentru vizualizarea unor fenomene ca moduri proprii de vibraţie, evoluţia

deformării în timp, modificarea stărilor de tensiune sub încărcare progresivă şi altele
este utilă reprezentarea secvenţială în timp a unor poziţii sau distribuţii. Aceste
proceduri se realizează prin reprezentarea succesivă a desenelor şi o scurtă pauză.
Viteza de animaţie depinde de puterea calculatorului şi complexitatea
imaginii de desenat. Dacă secvenţa de animaţie este periodică, tehnica de animaţie se
poate simplifica prin desenarea şi stocarea (în memorie sau pe hard) a imaginilor ce
compun animaţia; reâncărcarea imaginilor gata construite fiind mai rapidă decât
reproducerea lor.

Vizualizarea numerotării nodurilor şi a elementelor

Pentru localizarea unor noduri sau elemente sau dacă discretizarea unei
structuri este greşită şi se doreşte identificarea elementelor şi a nodurilor este foarte
utilă o procedură de notare a numărului nodurilor şi elementelor. De obicei numărul
nodului se aplică în imediata vecinătate a lui iar numărul elementului se figurează în
centrul elementului finit.

Fig. 6.15: Numerotare şi condiţii la limită

În Fig. 6.15 se poate urmări numerotarea nodurilor şi a elementelor, de unde

se poate trage concluzia că nodul 7 are coordonatele greşite iar elementul 11 este
declarat greşit.

54
 Procedurile de reprezentare a numerotării sunt foarte simple, necesitând
cunoştinţe de scriere în mod grafic.

Vizualizarea condiţiilor la limită

Declararea corectă a condiţiilor la limită pentru o problemă este esenţială

pentru obţinerea unor rezultate corecte, din acest motiv şi aceste condiţii se pot
vizualiza în programele cu elemente finite. În Fig. 6.15 se poate urmării blocarea
nodurilor 1, 2 si 3, precum şi forţele de încărcare care acţionează în nodurile 11 şi 21
de valoare 1000.

55
Cap. 7. Sisteme de bare articulate

7.A. Sisteme plane de bare articulate

A. Caracteristici principale ale elementului barǎ articulatǎ planǎ (Fig. 7.1):

Fig. 7.1: Elementul bară articulată în plan

1. este generatǎ de douǎ noduri I şi J;

2. are douǎ grade de libertate pe nod (GLN = 2), translaţii X şi Y (UX, UY);
3. este bară dreaptă, încărcată axial la capete (nu poate prelua încovoiere), cu
proprietăţi uniforme de la un capăt la celălalt;
4. elementul poate fi folosit pentru a modela bara articulată plană, arc în plan
etc, (funcţie de aplicaţie);
5. matricea de rigiditate în coordonate globale este:
 l2 lm − l 2 − lm 
 
EA  lm m 2 − lm − m 2 
[K ] =
e
, (7.1)
L  − l 2 − lm l2 lm 
 
− lm − m
2
lm m 2 
în care: l = cosβ; m = sinβ.
6. uzual elementul este denumit TRUSS, ROD sau LINK.

B. Date legate de element

1. aria transversală a secţiunii barei - A.

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
(2). coeficientul de dilatare termică - α;
(3). densitatea materialului - ρ;
(4). acceleraţia gravitaţională - g sau greutatea specifică - γ = ρg.

56
D. Date despre încărcări
1. blocaje în direcţia X-BX şi în direcţia Y-BY;
2. forţe la noduri în direcţia X-FX şi Y-FY;
(3). deplasări impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau în elemente;
(5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare ρ, g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generată de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară ω).

E. Rezultatele rezolvării
1. deplasările nodale - UX, UY;
2. eforturile şi tensiunile în bare: N, SIGMA;
(3). reacţiunile din legăturile cu exteriorul.

F. Structura fişierului cu date de intrare

1. Date generale
NN NE
2. Date despre noduri
NI BX BY X Y
...
3. Date despre elemente
EI I J A E
...
4. Date despre încărcări cu forţe
NF
NIF FX FY
...

G. Programul de lucru
ARTPLw_re.EXE
Acest program a fost conceput astfel încât lucrează cu noţiunile (datele) de la
punctele B-E care nu sunt incluse între paranteze. Programul este de fapt
implementarea metodei deplasărilor (metoda de calcul exactă) pentru sisteme de bare
articulate în plan.

H. Schema logică a programului se prezintă în Fig. 7.2. Sistemul de ecuaţii care se

rezolvă este stocat în memoria RAM a calculatorului sub formă de matrice bandă.
Dimensiunea maximă a problemelor ce pot fi rezolvate rezultă din numărul

57
necunoscutelor şi lăţimea de bandă. Pentru a rezolva probleme de dimensiuni mari se
impune reconsiderarea gestionării resurselor hard (memoria extinsă).

Fig. 7.2: Schema logică a programului ARTPL.EXE

Aplicaţii

ARTP1. Un sistem de susţinere (vezi Fig. 7.3) este format dintr-o sârmă de
oţel de diametru φ6 şi o baretă de plastic de secţiune dreptunghiulară 20 × 15 [mm]

58
articulată în punctul A. Ştiind că sistemul susţine o forţă verticală de 1 kN, modulul
de elasticitate al oţelului este EOL=2.105 MPa iar al plasticului Eplastic=1.104 MPa, se
cere deplasarea punctului B şi tensiunile din materiale.

Rezolvare

Deoarece legăturile din B şi C pot

fi considerate articulaţii (sârma nu preia
încovoiere decât dacă este foarte groasă)
putem încadra problema în categoria
barelor articulate plane.
Se alege sistemul global de axe cu
originea în punctul A, unităţile de măsură
folosite se aleg [mm] pentru dimensiuni;
[N] pentru forţe şi rezultă [mm2] pentru
arie, [MPa] pentru tensiuni.
Fişierul cu date de intrare artp1 Fig. 7.3: Problema ARTP1
construit interactiv este:

3 2
1 1 1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 1 1 0.0000000000E+00 3.5000000000E+02
3 0 0 5.0000000000E+02 3.5000000000E+02
1 2 3 2.8260000000E+01 2.0000000000E+05
2 1 3 3.0000000000E+02 1.0000000000E+04
1
3 0.0000000000E+00 -1.0000000000E+03

Atenţie! Fişierul nu trebuie să conţină linii goale nici la începutul fişierului nici între
datele intermediare. Pentru separarea datelor în cadrul liniei se foloseşte cel puţin un
spaţiu (blanc).
Discretizarea se poate urmări în Fig. 7.4 (imagine reprodusă de pe ecran).

Fig. 7.4: Discretizare ARTP1 Fig. 7.5: Deformata ARTP1

59
Rulând programul se obţine listingul:

NOD BX BY X Y

1 1 1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 1 1 0.0000000000E+00 3.5000000000E+02
3 0 0 5.0000000000E+02 3.5000000000E+02

ELEM I J A E

1 2 3 2.8260000000E+01 2.0000000000E+05
2 1 3 3.0000000000E+02 1.0000000000E+04

NOD FX FY

1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
3 0.0000000000E+00 -1.0000000000E+03

NUMAR DE ECUATII NEC= 2

SEMIBANDA MATRICII DE RIGIDITATE LB= 2

DEPLASARI NODALE

NOD UX UY

1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
3 1.2637751491E -01 -7.9917086714E -01

EFORTURI SI TENSIUNI IN ELEMENTE

ELEM N SIGMA

1 1.4285714286E+03 5.0551005965E+01
2 -1.7437936594E+03 -5.8126455313E+00

60
Interpretarea rezultatelor

Rezultatele se pot citi din listă, nodul B este nodul numărul 3, deci
deplasarea lui este 0,126 mm pe orizontală spre dreapta şi 0,799 mm pe verticală în
sus (invers sensului axei Y întrucât valoarea este negativă). Tensiunea din bara de
oţel, (elementul numărul 1) este întindere de valoare 50,55 MPa iar în bara de plastic
(elementul numarul 2) este de compresiune cu 5,81 MPa. Valorile obţinute pentru
deplasare sunt foarte mici, ceea ce justifică calculul liniar. Tensiunile obţinute sunt
acceptabile. Deformata structurii se prezintă în Fig. 7.5.
Faza de interpretare a rezultatelor este importantă pentru o primă confirmare
a rezultatelor. Pentru aplicaţiile care urmează această fază cade în grija celui care
rezolvă problemele.

ARTP2. Pentru sistemul de bare articulate din Fig. 7.6 se cere să se

determine forţa capabilă Fcap şi deplasarea ei ştiind că barele sunt din oţel cu
E=2,1.105 MPa; A=100 mm2; a=0,1 m; σa = 150 MPa (tensiunea admisibilă).

Fig. 7.6: Problema ARTP2 Fig. 7.7: Discretizare ARTP2

Rezolvare
Se observă ca problema prezintă simetrie geometrică şi de încărcare (întrucât
reacţiunile verticale din C şi D sunt egale iar reacţiunea orizontală din reazemul C
este nulă), deci putem adopta rezolvarea unui model pe jumătate din structură. Forţa
F se împarte egal pe cele două jumătăţi, ca şi aria barei din axa de simetrie. Stiind că
N
relaţia dintre tensiune şi efort este liniară ( σ = ), şi eforturile din bare sunt funcţie
A
de F, se adoptă iniţial o valoare oarecare pentru F (spre exemplu F=1 N) şi din
tensiunile maxime corespunzătoare acestei forţe se poate determina forţa capabilă
funcţie de tensiunea admisibilă.
Discretizarea cu condiţiile la limită se poate urmări în Fig. 7.7 (sau pe
ecranul monitorului dacă se ruleaza fişierul artp2).
Fişierul cu datele de intrare este:

61
3 3
1 1 0 0.00 100
2 1 0 0.00 200
3 0 1 200 0.00
1 1 2 100 2.1E5
2 2 3 100 2.1E5
3 1 3 100 2.1E5
1
1 0.00 -0.50

Rezultatele rulării sunt:

DEPLASARI NODALE

NOD UX UY

1 0.0000000000E+00 -9.0018468776E-05
2 0.0000000000E+00 -8.5256564014E-05
3 5.8319162825E -05 0.0000000000E+00

EFORTURI şi TENSIUNI IN ELEMENTE

ELEM N SIGMA

1 1.0000000000E+00 1.0000000000E-02
2 -1.4142135624E+00 -1.4142135624E-02
3 1.1180339888E+00 1.1180339888E-02

Tensiunea maximă (în valoare absolută) se atinge în bara 2 şi este

σ max|F =1 = 1,4142 ⋅ 10 −2 MPa. Dacă forţa creşte tensiunea maximă în această bară
σa
poate atinge σa, deci forţa capabilă poate creşte de ori, deci Fcap=
σ max|F =1
150
=10607 N.
1,4142 ⋅10 − 2
Deplasarea pe verticală a nodului 1 este -9,001846.10-5 pentru F=1, pentru
Fcap deplasarea va fi UY(1)⋅Fcap= -0,954 mm pe verticală şi UX(3)⋅Fcap= 0,618 mm pe
orizontală.
TEMĂ: Trataţi problema fără a ţine seama de simetrie pentru a verifica rezultatele
de mai sus.

62
 ARTP3. Un cadru dreptunghiular cu
diagonale format din bare articulate este
solicitat ca în figura 7.8. Ştiind că barele sunt
din oţel cu E=2,1.105 MPa, şi toate au arie
A=200 mm2; a=0,5 m; σa=100 MPa şi F=13
kN, se cere să se facă verificarea solicitării în
bare şi să se determine deplasarea relativă
între punctele A şi C.

Rezolvare Fig. 7.8: Problema ARTP3

Aşa cum este dată problema deşi în echilibru, structura are “mişcare de solid
rigid” şi nu poate fi rezovată decât dacă se impun deplasări (de obicei blocaje) unor
noduri ale modelului. În plan numărul gradelor de libertate mecanică sunt trei (două
translaţii şi o rotaţie), prin urmare se impune blocarea a minim trei grade de libertate
din model astfel încât să nu se modifice problema iniţială. Unele modele pot arăta ca
în Fig. 7.9.

Fig. 7.9: Modele pentru problema ARTP3

Modelele a, b, c introduc trei blocaje care asigură înlăturarea mişcării de

solid rigid, modificarea aparentă a încărcărilor b, c nu modifică problema întrucât
calculând reacţiunile din reazeme, acestea sunt egale cu forţele din încărcare.
Modelul d, deşi are trei blocaje conduce la matrice de rigiditate singulară întrucât
poate avea mişcare de rotaţie în jurul punctului D (vezi Fig. 7.8). Modelul e modifică
problema întrucât impiedică deplasarea relativă între A şi C. Modelul f modifică
problema prin introducerea de elemente suplimentare, dar dacă rigidităţile acestor

63
elemente, sunt neglijabile faţă de cele ale barelor reale atunci se poate obţine un
rezultat foarte aproape de cel real. Aceasta metodă (“a rigidităţilor adiţionale”) poate
fi folosită şi pentru înlăturarea mişcării de mecanism. Pentru problema de mai sus
sunt suficiente trei sau chiar două bare în locul celor patru din colţuri. Uneori
modificarea rigidităţilor poate duce la obţinerea de rezultate false, deoarece matricea
de rigiditate rezultă slab condiţionată.
E posibil ca programul să ruleze şi fără condiţii la limită în deplasări şi uneori
se pot obţine rezultate acceptabile datorită faptului ca procedura de rezolvare folosită
în program (Gauss), nu face toate verificările necesare rezolvării corecte a unui
sistem de ecuaţii.
Dacă se adoptă pentru rezolvare modelul din Fig. 7.9.f, alegând pentru
modulul de elasticitate al elementelor suplimentare valoarea E = 1 MPa, iar pentru
arie se păstrează A=200 mm2 (se pot modifica E şi A în sensul scăderii valorilor şi L
în sensul creşterii), cu discretizarea din Fig. 7.10 fişierul datelor de intrare este:

8 10
1 0 0 0.00E+00 0.00E+00
2 0 0 1.00E+03 0.00E+00
3 0 0 1.00E+03 5.00E+02
4 0 0 0.00E+00 5.00E+02
5 1 1 -2.50E+02 -2.50E+02
6 1 1 1.25E+03 -2.50E+02
7 1 1 1.25E+03 7.50E+02
8 1 1 -2.50E+02 7.50E+02
1 1 2 2.00E+02 2.10E+05
2 2 3 2.00E+02 2.10E+05
3 3 4 2.00E+02 2.10E+05
4 4 1 2.00E+02 2.10E+05
5 1 3 2.00E+02 2.10E+05 Fig. 7.10: Discretizare ARTP3
6 2 4 2.00E+02 2.10E+05
7 5 1 2.00E+02 1.00E+00
8 6 2 2.00E+02 1.00E+00
9 7 3 2.00E+02 1.00E+00
10 8 4 2.00E+02 1.00E+00
4
1 0.00E+00 1.30E+04
2 2.60E+04 0.00E+00
3 0.00E+00 -1.30E+04
4 -2.60E+04 0.00E+00

64
Rezultatele rulării sunt:

DEPLASARI NODALE

NOD UX UY

1 3.314931E -01 -3.80460E -01

2 5.336515E -01 4.84683E -01
3 -3.314931E -01 3.80460E -01
4 -5.336515E -01 -4.84683E -01
5 0.000000E+00 0.00000E+00
6 0.000000E+00 0.00000E+00
7 0.000000E+00 0.00000E+00
8 0.000000E+00 0.00000E+00

EFORTURI SI TENSIUNI IN ELEMENTE

ELEM N SIGMA

1 8.490E+03 4.245E+01
2 -8.754E+03 - 4.377E+01
3 8.490E+03 4.245E+01
4 -8.754E+03 -4.377E+01
5 -9.492E+03 -4.746E+01
6 1.957E+04 9.788E+01
7 -1.958E -02 -9.793E -05
8 -1.958E -02 -9.793E -05
9 -1.958E -02 -9.793E -05
10 -1.958E -02 -9.793E -05 Fig. 7.11: Deformata ARTP3

Deformata structurii se poate urmări în Fig. 7.11, iar reprezentarea

tensiunilor pe elemente în Fig. 7.12. Un anumit tip de linie precizează tensiune între
valoarea imediat superioară şi inferioară din legenda tensiunilor, spre exemplu bara 3
se încadrează între tensiuni cuprinse între 39,74 şi 54,45 MPa, adică mai precis (din
lista tensiunilor) 42,45 MPa. Cea mai mare tensiune în valoare absolută este în bară
numărul 6 şi are valoare 97,88 MPa inferioară tensiunii admisibile.
Pentru a afla deplasarea relativă A - C se calculează lungirea barei 5 adică:

65
 N 5 ⋅ L 5 9492,85 ⋅ 1000 2 + 500 2
δAC = = = 0,252 mm sau se poate folosi relaţia de
E⋅A 2,1 ⋅10 5 ⋅ 200
calcul a deplasării între două noduri:
δ IJ = (X I + UX I − X J − UX J ) 2 + (YI + UYI − YJ − UYJ ) 2 −
− ( X I − X J ) 2 + (YI − YJ ) 2 , (7.2)
care dă acelaşi rezultat.

Fig. 7.12: Distribuţia tensiunilor ARTP3

ARTP4. O grindă cu zăbrele se sprijină pe trei arcuri identice ca în Fig. 7.13.

Cunoscând forţa F = 5 kN, aria secţiunilor
barelor A = 500 mm2; E = 2.105 MPa; a =
0,3 m, iar pentru arcuri: raza spirei de Fig. 7.13: Problema ARTP4
înfăşurare R = 40 mm; diametrul sârmei d
= 10 mm; numărul spirelor i = 12; modulul
de elasticitate transversal G = 8,1.104 MPa
se cer tensiunile maxime în bare şi în arcuri
precum şi săgeata maximă a arcurilor.

Rezolvare

Arcurile spirale după cum se ştie lucrează în principal la răsucire, dar din
punct de vedere al rigidităţii cu care participă la structură poate fi considerat o bară.
Dacă ţinem seama de relaţia dintre săgeată şi forţa pentru un arc:

66
 64R 3i
f arc = Farc , (7.3)
Gd 4
şi de relaţia dintre lungire şi forţă pentru o bară de lungime L:
L
ΔL = N, (7.4)
EA
rezultă că între rigidităţile unui arc şi ale unei bare există relaţia:
EA Gd 4
= . (7.5)
L 64R 3i
Dacă alegem pentru bara echivalentă arcului E=2.105 MPa şi L = a = 300 mm
rezultă pentru secţiunea barei care modelează arcul (din relaţia 7.5) aria:
Gd 4 L 8,1 ⋅ 10 4 ⋅ 10 4 ⋅ 300
A= = = 2,47192 ⋅ 10 − 2 mm2 .
64ER i 64 ⋅ 2 ⋅ 10 ⋅ 40 ⋅ 12
3 5 3

Discretizarea se prezintă în
Fig. 7.14. Blocajul nodului 2
pe orizontală se introduce
pentru înlăturarea posibilităţii
de pendulare a cadrului
(mişcare de mecanism).

Fişierul cu date de intrare

artp4 este:
Fig. 7.14: Discretizare - ARTP4
11 16
1 1 1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 1 0 0.0000000000E+00 3.0000000000E+02
3 0 0 3.0000000000E+02 3.0000000000E+02
4 0 0 3.0000000000E+02 5.1000000000E+02
5 1 1 6.0000000000E+02 0.0000000000E+00
6 0 0 6.0000000000E+02 3.0000000000E+02
7 0 0 6.0000000000E+02 5.1000000000E+02
8 0 0 9.0000000000E+02 3.0000000000E+02
9 0 0 9.0000000000E+02 5.1000000000E+02
10 1 1 1.2000000000E+03 0.0000000000E+00
11 0 0 1.2000000000E+03 3.0000000000E+02
1 2 3 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
2 2 4 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
3 3 4 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
4 3 6 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
5 3 7 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05

67
 6 4 7 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
7 6 7 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
8 6 8 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
9 7 8 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
10 7 9 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
11 8 9 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
12 8 11 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
13 9 11 5.0000000000E+02 2.0000000000E+05
14 1 2 2.4719238000E -02 2.0000000000E+05
15 5 6 2.4719238000E -02 2.0000000000E+05
16 10 11 2.4719238000E -02 2.0000000000E+05
1
4 0.0000000000E+00 -5.0000000000E+03

Rezultatele rulării sunt:

DEPLASARI NODALE

NOD UX UY

1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 0.0000000000E+00 -1.7697610689E+02
3 1.2499184595E -02 -1.3911275317E+02
4 -2.6524018051E+01 -1.3911712857E+02
5 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
6 1.6068982437E -02 -1.0115888525E+02
7 -2.6536517235E+01 -1.0116238605E+02
8 1.9638780288E -02 -6.3220382696E+01
9 -2.6538302134E+01 -6.3219508095E+01
10 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
11 2.1423679168E -02 -2.5272405030E+01

EFORTURI şi TENSIUNI IN ELEMENTE

ELEM N SIGMA

1 4.1663948650E+03 8.3327897300E+00
2 -5.0857329184E+03 -1.0171465837E+01
3 -2.0835234872E+03 -4.1670469745E+00
4 1.1899326140E+03 2.3798652279E+00

68
 5 3.6332351749E+03 7.2664703499E+00
6 -4.1663947729E+03 -8.3327895457E+00
7 -1.6670470636E+03 -3.3340941272E+00
8 1.1899326171E+03 2.3798652342E+00
9 -7.2624892174E+02 -1.4524978435E+00
10 -5.9496625909E+02 -1.1899325182E+00
11 4.1647642363E+02 8.3295284726E-01
12 5.9496629309E+02 1.1899325862E+00
13 -7.2624890507E+02 -1.4524978101E+00
14 -2.9164763376E+03 -1.1798407126E+05
15 -1.6670470402E+03 -6.7439256834E+04
16 -4.1647639651E+02 -1.6848270020E+04

Tensiunea maximă în bare este -10,17 MPa în bara 2. Săgeata maximă a arcului
corespunde cu deplasarea pe verticală a nodului 2 şi este 176,97 mm. Tensiunile din
barele care modelează arcurile sunt false, pentru a afla tensiunea din arcuri folosim
relaţia:
16Farc R
τ arc = . (7.6)
πd 3
Forţa din arcul 14 (modelat ca bară) este forţa maximă care încarcă un arc, deci
tensiunea maximă în acest arc este:
16 ⋅ 2916 ⋅ 40
τ arc = ≅ 594,1 MPa.
π ⋅10 3

ARTP5. Să se dimensioneze cu
secţiune circulară barele structurii din Fig.
7.15, ştiind că: a = 1 m; E = 7.104 MPa;
F=100 kN; σa = 200 MPa, şi să se calculeze
deplasarea totală a punctului de aplicaţie al
forţei F.

Indicaţie. Se alege iniţial A=1 mm2, Anec

σ max|A =1
rezultă că trebuie să fie de ori mai
σa Fig. 7.15: Problema ARTP5
mare.

Raspuns: A=161,7 mm2, deci φ14,38 şi φ20,29. În practică se aleg valori rotunjite
superior. δ F = UX 2 + UY 2 = 3,586 2 + 4,285 2 = 5,588 mm.

69
 ARTP6. Pentru grinda cu zăbrele (în consolă) din Fig.7.16 se cere distribuţia
tensiunilor în elementele structurii şi săgeata maximă a grinzii ştiind că: a = 0,4 m;
F=6 kN; toate barele sunt din oţel cu E=2.105 MPa şi au aceeaşi arie a secţiunii
A=400 mm2. Numerotaţi diferit nodurile şi constataţi care sunt modificările în rulare
şi rezultate.

Răspuns:
vmax = -5,069 mm.
Pentru distribuţie
vezi Fig.7.17.

Fig.7.16: Problema ARTP6

Fig.7.17: Distribuţia de tensiuni - ARTP6

70
 ARTP7. Grinda cu zăbrele
din Fig.7.18 este formată din bare de
secţiune circulară φ60. Se cunosc
E=2,1.105 MPa; a =250 mm şi σa =
150 MPa. Pentru încărcarea din figură
se cere forţa maximă capabilă Fcap de
încărcare a grinzii, deplasarea pe Fig.7.18: Problema ARTP7
orizontală a reazemului din dreapta şi
bara cea mai solicitată.

Răspuns: Fcap = 159,042 kN; δu= -0,46875 mm.

ARTP8. Structura din Fig.7.19 este formată din bare de oţel (E = 2,1.105
MPa) de secţiune pătrată 20x20 fixate cu bolţuri la capete. Stiind că a = 0,4 m; F =
70 kN si σa = 150 MPa să se verifice barele.

Fig.7.19: Problema ARTP8 Fig.7.20: Problema ARTP9

Indicaţii: Modelul se poate face pe jumătate din structura, dar pentru înlăturarea
mişcării de mecanism (aparută prin tăierea barelor centrale) se mai adaugă două
elemente cu rigidităţi neglijabile. Este utilă tratarea în paralel a celor două modele,
cu întreaga structură şi pe jumătate.

Răspuns: σmax = 134 MPa.

ARTP9. Să se determine forţa capabilă la care rezistă structura din Fig.7.20,

şi deplasarea relativă între punctele de aplicaţie ale forţelor (pentru forţa capabilă)
ştiind că: A = 250 mm2; E = 2,1.105 MPa; a = 0,2 m; σa =100 MPa. Ce se întâmplă
dacă lipsesc cele două reazeme ?

71
Indicaţii: Modelul se poate alege pe un sfert de structură întrucât structura are două
axe de simetrie.

Răspuns: Fcap = 77936 N; δ = 0,7569 mm.

ARTP10. Pentru podul din Fig.7.21 se cunosc E=2,1.105 MPa; a = 1 m;

F=120 kN şi σa =150 MPa. Să se dimensioneze barele podului ştiind că barele de la
talpa inferioară podului au aria de 4 ori mai mare decât barele care formează talpa
superioară, stâlpii din dreptul reazemelor au secţiunea de 6 ori mai mare decât barele
tălpii superioare, iar restul stâlpilor au aria jumătate din cea a stâpilor din dreptul
reazemelor, toate diagonalele au aria dublă tălpii superioare.
Să se studieze distribuţia de tensiuni şi să se precizeze dacă se poate neglija
greutatea proprie (ρ = 7800 Kg/m3, g = 10 m/s2). Care este săgeata podului sub
încărcarea dată ?

Fig.7.21: Problema ARTP10

Indicaţie: Se lucrează pe jumătate şi se alege iniţial un parametru A = 1 mm 2 (aria

tălpii superioare).

72
 Fig.7.22: Distribuţia de tensiuni - ARTP10

Răspuns: A=1600 mm2. Greutatea unei bare de secţiune 4A din talpa inferioară
este: G = 4A ⋅ 2a ⋅ ρ ⋅ g = 4 ⋅1600 ⋅10 −6 ⋅ 2 ⋅1⋅ 7800 ⋅10 = 998,4 N. Comparativ cu forţa
F (de încărcare într-un nod), forţa rezultată din greutatea proprie reprezintă 0,83%.
Pentru estimarea corectă ar trebui determinată greutatea întregului pod raportată la
forţa totală de încărcare, sau determinarea tensiunii şi deformaţiilor cu considerarea
greutăţii proprii, oricum greutatea proprie se poate neglija. Distribuţia de tensiuni
este prezentată în Fig.7.22.

ARTP11. Stâlpul din Fig.7.23 suportă în vârf o forţa orizontală F=20 kN.
Stiind că barele conţinute între cotele (0, 2a] au aria 300 mm 2, cele între (2a, 5a] au
aria 200 mm2, iar cele două bare de vârf au aria 150 mm 2; E=2.105 MPa şi a=0,5 m,
să se afle tensiunea maximă în bare şi deplasarea punctului din vârful stâlpului.

73
 Fig.7.23: Problema ARTP11 Fig.7.24: Problema ARTP12

Indicaţie: Modelul problemei poate fi dezvoltat pe jumătate din structură, datorită

simetriei geometrice şi antisimetriei de încărcare.

Răspuns: σmax = 210,8 MPa, u = 15,25 mm; v = 0.

ARTP12. Să se determine tensiunea maximă pentru structura din figura

7.24. Se cunosc E=2.105 MPa; a = 0,3 m; A=200 mm2; F=10 kN. Ce se intamplă
dacă dispare reazemul simplu ?

Răspuns: σmax = 106 MPa. Dacă dispare reazemul simplu problema nu se poate
rezolva întrucât devine neliniară (vezi problema ARTP15).

ARTP13. Structura cu bare şi arcuri din Fig.7.25 este formată din bare de
secţiune A=25 mm2; modulul lui Young E = 2.105 MPa şi patru arcuri identice cu
caracteristicile: R=6 mm; d=2 mm; i = 15 spire; G=8,1.104 MPa.
Cunoscând a=20 mm si F=10 N să se calculeze deplasarea relativă între
punctele 1 şi 2 precum şi tensiunea din arcuri.
Indicaţie: Arcurile se modelează ca bare (vezi problema ARTP4). Structura fiind
repetitivă modelul se poate dezvolta pe o porţiune de bară şi o jumătate de arc (1/16
din structura) ca în Fig.7.26. Lungimea barei care modelează arcul este cunoscută 3a,
pentru modulul de elasicitate longitudinal se poate alege valoarea E=2.105 MPa şi
rezultă din relaţia (7.5) A=1,875.10-2 mm2.

74
 Fig.7.25: Problema ARTP13 Fig.7.26: Model - ARTP13

Răspuns: δ1-2 = 14,4 mm; τarc = 57,3 MPa.

ARTP14. O structură tip macara ca în Fig.7.27: Problema ARTP14

Fig.7.27, formată din bare de oţel (E=2.105
MPa) de secţiuni egale A=4000 mm2, trebuie
să reziste la solicitarea unei forţe înclinate F.
Stiind că a = 1 m şi σa = 150 MPa, să se afle
forţa capabilă de încărcare fără a de depăşi
tensiunea admisibilă şi să se calculeze
deplasarea totală a punctului unde este
aplicată forţa.

Răspuns: Fcap = 161 kN.

δ = 36,52 2 + (−59,78) 2 = 70,05 mm.

ARTP15. Sistemul de două bare

articulate prezentat în Fig.7.28, încărcat cu
forţa F perpendiculară pe bare nu poate fi
rezolvat cu acest program. Să se explice de ce?
Dacă unghiul dintre cele două bare este foarte
mic (aproximativ un grad) problema se poate Fig.7.28: Problema ARTP15
rezolva ! Interpretaţi rezultatul.

Răspuns: Calculul fiind liniar echilibrul nodului central trebuie să poată fi scris în
poziţia iniţială (nedeformată) ceea ce este imposibil. Problema este neliniară. Deşi
pentru unghiuri mici programul poate fi rulat, rezultatele sunt false (deplasare
exagerată pentru forţă F mică).

7.B. Sisteme 3D de bare articulate

75
 Problemele spaţiale ale barelor articulate diferă puţin faţă de cele plane. In
continuare se face o scurtă introducere pentru rezolvarea structurilor în trei
dimensiuni formate din bare articulate la capete. Din punct de vedere fizic
articulaţiile sunt sferice (cele ale barelor articulate în plan sunt cilindrice).
Faţă de cele enumerate la barele plane modificări apar la:
-GLN = 3 (UX, UY, UZ);
-matricea de rigiditate în coordonate globale este:
EA  k 0 − k 0 
[K e ] = , (7.7)
L − k 0 k 0 
 l 2 lm ln 
 
unde: k 0 = ml m mn  ; l, m, n -cosinusurile directoare ale axei barei;
2

 nl nm n 2 
 
-fişierul cu date de intrare se completează cu BZ, Z şi FZ;
-programul de lucru este ARTSPw_re.EXE.

Aplicaţii

ARTS1. Patru bare identice, din oţel

cu E=2.105 MPa, şi aria secţiunii A=100
2
mm sunt fixate ca în Fig.7.29. Stiind că a
=200 mm si F=50 kN, să se afle tensiunile
din bare şi deplasarea punctului de aplicare
al forţei.

Rezolvare

Alegând sistemul de axe ca cel din figura,

dacă modelul problemei include toată
structura, fişierul cu date de intrare arts1 Fig.7.29. Problema ARTS1
este:

5 4
1 1 1 1 200.0000 200.0000 0.0000
2 1 1 1 -200.0000 200.0000 0.0000
3 1 1 1 -200.0000 -200.0000 0.0000
4 1 1 1 200.0000 -200.0000 0.0000
5 0 0 0 0.0000 0.0000 300.0000

76
 1 1 5 100.000000 200000.0000
2 2 5 100.000000 200000.0000
3 3 5 100.000000 200000.0000
4 4 5 100.000000 200000.0000
1
5 0.00 0.00 -50000.00

Discretizarea se poate urmări în Fig.7.30, iar deformata în Fig.7.31.

Fig.7.30. Discretizare ARTS1 Fig.7.31. Deformata ARTS1

Deoarece reprezentarea în spaţiu este
mai dificilă, s-a adoptat pentru reprezentarea blocajelor şi forţelor coduri numerice,
astfel codul 123 pentru blocaje semnifică blocaj la toate gradele de libertate (vezi
cap. 6); forţele de încărcare se listeză pe desen ca valori rotunjite. Cele două desene
de mai sus (discretizarea şi deformata) sunt privite în spaţiu din puncte diferite.
Rulând programul se obţine lista datelor de intrare şi rezultatul rulării:

NOD BX BY BZ X Y Z

1 1 1 1 200.0000 200.0000 0.0000

2 1 1 1 -200.0000 200.0000 0.0000
3 1 1 1 -200.0000 -200.0000 0.0000
4 1 1 1 200.0000 -200.0000 0.0000
5 0 0 0 0.0000 0.0000 300.0000

ELEM I J A E

1 1 5 100.0000 200000.0000

77
 2 2 5 100.0000 200000.0000
3 3 5 100.0000 200000.0000
4 4 5 100.0000 200000.0000

NOD FX FY FZ

1 0.0000 0.0000 0.0000

2 0.0000 0.0000 0.0000
3 0.0000 0.0000 0.0000
4 0.0000 0.0000 0.0000
5 0.0000 0.0000 -50000.0000

NUMARUL ECUATIILOR NEC = 3

SEMILATIMEA DE BANDA LB = 3

DEPLASARI NODALE

NOD UX UY UZ
1 0.00000000 0.00000000 0.00000000
2 0.00000000 0.00000000 0.00000000
3 0.00000000 0.00000000 0.00000000
4 0.00000000 0.00000000 0.00000000
5 0.00000000 0.00000000 -0.48675553

EFORTURI SI TENSIUNI IN ELEMENTE

ELEM N SIGMA

1 -17179.60677300 -171.79606773
2 -17179.60677300 -171.79606773
3 -17179.60677300 -171.79606773
4 -17179.60677300 -171.79606773
Deci tensiunile în bare sunt egale (de compresiune), iar deplasarea forţei datorită
simetriei este doar de-a lungul axei Z (-0,4867 mm).

TEMA: Să se trateze problema pe sfert folosind simetria.

ARTS2. Sistemul de şase bare identice din

Fig.7.32 este solicitat cu o forţa F a cărei
componente pe cele trei axe sunt: FX=4 kN;

78

Fig.7.32: Problema ARTS2

FY=8kN; FZ=12 kN. Stiind că aria secţiunii barelor este A=300 mm 2; modulul de
elasticitate longitudinal E=2.105 MPa; lungimea barelor L = 500 mm; să se afle
tensiunile din bare şi deplasarea punctului de aplicaţie al forţei. Cum se poate folosi
simetria geometrică pentru reducerea modelului ?
Răspuns: Modelul poate fi redus dacă folosim suprapunerea de efecte şi
considerăm ca cele trei componente ale forţei F actionează pe rând.
Deplasările şi tensiunile sunt (pentru numerotarea din figură):

NOD UX UY UZ

7 0.01666667 0.03333333 0.05000000

ELEM N SIGMA

1 -2000.00000000 -6.66666667
2 -4000.00000000 -13.33333333
3 2000.00000000 6.66666667
4 4000.00000000 13.33333333
5 6000.00000000 20.00000000
6 -6000.00000000 -20.00000000

ARTS3∗. Se consideră o grindă cu zăbrele (din ţevi de oţel E=2·1011 Pa)

simplu rezemată (Fig.7.33.a), de deschidere totală 4L=3 m, care susţine o sarcină
verticală centrală F=10 kN. Lăţimea maximă a grinzii este B=0,3 m, iar înălţimile
sunt H1 =0,15 m, H 2 =0,25 m, H1 =0,35 m. Pe fiecare faţă patrulateră a grinzii, se
introduce câte o diagonală, pentru rigidizarea structurii. Dacă nodurile de îmbinare
fizică se consideră articulaţii sferice, structura rezultă interior static determinată.
Deoarece rezemarea (Fig.7.33.b) în planul XOY este în cele patru puncte de colţ,
rezultă că structura este exterior odată static nedeterminată. Restul de blocaje au
fost introduse pentru preluarea mişcării de corp rigid. Modul în care se introduc
diagonalele pe fiecare faţă, generează un număr foarte mare de configuraţii
geometrice. Se au în vedere patru configuraţii particulare reprezentative
(Fig.7.34). Cele 12 diagonale se dispun ca în tabelul 7.2 în care s-a folosit
numerotarea nodurilor fizice din Fig.7.34, în care s-au reprezentat cele patru
configuraţii.
Se cere să se precizeze care dintre variantele de montare a diagonalelor din
Fig.7.34 este mai eficientă din punctul de vedere al tensiunilor maxime în bare şi


Problemă preluată şi adaptată din raportul de cercetare al contactului CNCSIS 487/2003 condus
de prof. dr.ing. Adriana Sandu, Catedra de Rezistenţa materialelor, UPB

79
al săgeţii maxime a grinzii. Se precizează că există cinci categorii (seturi) de ţevi
de diametrul D şi grosimea pereţilor t (vezi Fig.7.33.b) prezentate în Tabelul 7.1.

Fig.7.33.a: Parametrii geometrici de gabarit (reprezentare fără diagonale) pentru

problema ARTS3

Fig.7.33.b: Seturile de proprietăţi ale secţiunilor, rezemarea şi încărcarea structurii

(reprezentare fără diagonale). Diagonalele se consideră din setul 5

Tabelul 7.1: Caracteristicile secţiunilor pentru problema ARTS3

Setul 1 2 3 4 5
D [mm] 20 30 32 35 25
t [mm] 2 2 2 2 2,5

80
 a. Configuraţia 1 (diagonale paralele) b. Configuraţia 2 (diagonale în zig-zag)

c. Configuraţia 3 (diagonale dispuse d. Configuraţia 4 (diagonale dispuse

simetric în Λ faţă de centrul grinzii) simetric în V faţă de centrul grinzii )
Fig.7.34: Dispunerea diagonalelor în mai multe variante

Tabelul 7.2: Configuraţiile de aranjare a diagonalelor din Fig.7.34

Diagonala Configuraţia 1 Configuraţia 2 Configuraţia 3 Configuraţia 4
Nod I NodJ Nod I NodJ Nod I NodJ Nod I NodJ
1 2 3 2 3 2 3 2 3
2 4 5 3 6 3 6 3 6
3 6 7 6 7 6 7 6 7
4 8 9 7 10 7 10 7 10
5 1 12 1 12 1 12 3 11
6 3 13 12 5 3 13 5 12
7 5 14 5 14 7 13 5 14
8 7 15 14 9 9 14 7 15
9 4 11 4 11 2 12 4 11
10 6 12 13 4 13 4 6 12
11 8 13 8 13 8 13 6 14
12 10 14 15 8 10 14 8 15

81
Cap. 8. Sisteme de bare şi grinzi sudate

8.A. Cadre plane

A. Caracteristici principale ale elementului grindă plană 2D (Fig. 8.1):

1. este generat de două noduri I şi J;
2. are trei grade de libertate pe nod (GLN = 3), deplasări pe direcţia X şi Y
(UX, UY) şi rotire în jurul axei Z (RZ);
3. reprezintă o bară dreaptă, cu proprietăţi uniforme de la un capăt la celalalt,
încărcată cu forţe axiale, tăietoare şi momente încovoietoare la capete. Elementul nu
modelează corect barele cu pereţi subţiri iar secţiunea este simetrică faţă de axa y
(sau axele y şi z sunt axe principale);

β σ

Fig. 8.1: Elementul grindă plană (BEAM 2D)

4. elementul poate fi folosit pentru modelarea grinzilor plane, a barelor

articulate plane, arcuri lamelare etc;
5. matricea de rigiditate în coordonate globale este:
[K e ] = [T ]T [k e ][T ] , (8.1)
în care:
 AL2 
 
 Iz 
 0 12 SIM 
EI  0 6 L 4 L 2 
[k e ] = 3z  2 ;
L  AL AL2 
− 0 0
 Iz Iz 
 0 − 12 − 6L 0 12 
 
 0 6L 2L2 0 − 6L 4L2 

82
  l m 0
[λ] 0 
[T ] =  ; [λ ] = − m l 0 ;

 0 [λ ]  0 0 1
π
şi l = cosβ; m = cos( − β ) = sinβ.
2
6. uzual elementul este denumit BEAM 2D.

B. Date legate de element

1. aria transversală a secţiunii barei - A;
2. momentul de inerţie al secţiunii faţă de axa z a sistemului de axe local - Iz;
(3). înălţimea - H (sau H1 şi H2) pentru calculul tensiunilor;
(4). coeficientul Fiz al efectului forţei tăietoare asupra deplasării, dacă acesta
nu se neglijează.

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
(2). coeficientul de dilatare termică - α;
(3). densitatea materialului - ρ;
(4). acceleraţia gravitaţională g sau greutatea specifică - γ = ρg.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie în direcţia X - BX, Y - BY şi la rotire Z - BZZ;
2. forţe la noduri în direcţia X - FX, Y - FY şi moment pe direcţia Z - MZ;
(3). deplasări şi rotiri impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau pe elemente, se pot declara temperaturi diferite
pe feţele y = -H2 şi y = +H1;
(5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare ρ, g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generată de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară ω).
(6). presiuni pe element (declarate ca forţe distribuite liniar pe porţiuni din
lungimea barei). Aceste forţe de pe element se reduc la nodurile elementului prin
forţe şi momente “echivalente”. Două cazuri mai des întâlnite de reducere se prezintă
în Fig. 8.2. Se observă că forţa distribuită se reduce la noduri ca forţă concentrată dar
şi ca moment concentrat datorită echivalării în concordanţă cu principiile MEF.

E. Rezultatele analizei
1. deplasările nodale DX, DY şi rotirea RZ;

83
 2. eforturile din bare: N, T, M, care sunt pozitive dacă semnul lor în nodul J
(faţa pozitivă) este plus sau minus în nodul I (faţa negativă);

Fig. 8.2: Echivalarea nodală a forţelor distibuite pe elementul BEAM 2D

(3). tensiunile în bare, calculate la noduri cu relaţiile:


σ max = σ N + σ i

 σ min = σ N − σ i ; (8.2)
 T
 τ=
 A
M
şi σ i = max{ H1 , H 2 } ;
N
unde: σ N =
A IZ
(4). reacţiunile din legăturile cu exteriorul.

F. Structura fişierului cu date de intrare

1. Date generale despre discretizare
NN NE
2. Date despre materiale
NMAT
MATI E
...
3. Date despre proprietăţile secţiunilor
NSECT
SECTI A Iz
...
4. Date despre noduri
NI BX BY BZZ X Y
...
5. Date despre elemente
EI I J MAT SECT
...
6. Date despre încărcări cu forţe şi momente

84
 NF
NIF FX FY MZ
...
G. Programul de lucru
CADPLw_re.EXE
Acest program a fost conceput astfel încăt lucrează cu noţiunile (datele) de la
punctele B-E care nu sunt incluse între paranteze. Programul este de fapt
implementarea metodei deplasărilor (metoda de calcul exactă) pentru sisteme de
cadre plane ale căror bare sunt îmbinate rigid (sudate) între ele.

H. Schema logică a programului coincide cu cea prezentată în Fig. 7.2. Mici

modificări apar la calculul matricei de rigiditate conform relaţiei (8.1).

Aplicaţii

CADP1. Un stâlp din oţel (E=2.105 MPa) de secţiune inelară cu diametrul

exterior D =100 mm şi cel interior d = 80 mm, este ancorat prin intermediul unei
brăţări cu o sârmă de cupru (E=1,2.105 MPa) de diametru φ10, cum se poate urmări
în Fig. 8.3. Să se determine tensiunile σ maxime, în stâlp şi sârmă, dacă F=2 kN, şi
să se precizeze cu cât se deplasează vârful stâlpului.

Fig. 8.3: Problema CADP1 Fig. 8.4: Discretizare - CADP1

Rezolvare

Problema se poate modela în plan cu bare legate rigid între ele chiar dacă
sârma de cupru se fixează de stâlp printr-un ochi şi lucrează numai la întindere (se
poate considera rigiditatea la încovoiere a sârmei nulă). Deoarece stâlpul şi sârma au
secţiuni diferite şi sunt din materiale diferite se impune declararea a două tipuri de
materiale şi două tipuri de secţiuni. Relaţiile de calcul ale proprietăţilor geometrice
ale secţiunilor se dau în tabelul 8.3. Discretizarea minim necesară este prezentată în
Fig. 8.4. Fişierul cu date de intrare cadp1 este:

85
4 3
2
1.2000000E+05
2.0000000E+05
2
7.8539800E+01 0.0000000E+00
2.8274300E+03 2.8981192E+06
1 1 1 1 0.00000E+00 0.00000E+00
2 1 1 1 2.00000E+03 0.00000E+00
3 0 0 0 2.00000E+03 3.00000E+03
4 0 0 0 2.00000E+03 4.50000E+03
1 1 3 1 1
2 2 3 2 2
3 3 4 2 2
1
4 2.00000E+03 0.00000E+00 0.00000E+00

Blocarea la rotire a nodului 1 este necesară deoarece neconsiderarea

proprietăţilor de preluare a încovoierii (Iz = 0 pentru elementul 1) ar produce
matricea de rigiditate redusă singulară.
În urma rulării programului se obţine listingul:

DATE DESPRE MATERIALE

MAT E
1 1.2000000E+05
2 2.0000000E+05
DATE DESPRE SECTIUNI
SECT A Iz
1 7.8539800E+01 0.0000000E+00
2 2.8274300E+03 2.8981192E+06
NOD BX BY BZZ X Y
1 1 1 1 0.0000 0.0000
2 1 1 1 2000.0000 0.0000
3 0 0 0 2000.0000 3000.0000
4 0 0 0 2000.0000 4500.0000
ELEM I J MAT SECT
1 1 3 1 1
2 2 3 2 2

86
 3 3 4 2 2

NOD FX FY MZ
1 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00
2 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00
3 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00
4 2.0000E+03 0.0000E+00 0.0000E+00
NUMARUL ECUATIILOR NEC = 6
SEMIBANDA MATRICII DE RIGIDITATE LB = 6
DEPLASARI NODALE
NOD DX DY RZ
1 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00
2 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00
3 4.0648E+00 -2.5769E-02 -5.9142E-03
4 1.6818E+01 -2.5769E-02 -9.7961E-03
EFORTURI IN BARE
ELEMENTUL 1
NOD 1 NOD 3
N -5.8377769E+03 5.8377769E+03
T 0.0000000E+00 0.0000000E+00
M 0.0000000E+00 0.0000000E+00
ELEMENTUL 2
NOD 2 NOD 3
N 4.8573240E+03 -4.8573240E+03
T -1.2382160E+03 1.2382160E+03
M -7.1464793E+05 -3.0000000E+06
ELEMENTUL 3
NOD 3 NOD 4
N -1.4901161E-08 1.4901161E-08
T 2.0000000E+03 -2.0000000E+03
M 3.0000000E+06 -1.5258789E-05

Se observă că deplasarea vârfului stâlpului corespunde deplasării nodului 4 şi

este u = 16,81 mm; v = -2,57.10-2 mm şi ϕ = -9,79.10-3 rad.
Trasând diagramele de eforturi (vezi Fig.8.5), dar şi din listingul de mai sus
se observă ca momentul maxim absolut în stâlp este 3.106 Nmm în nodul 3 pe stâlp
în care există şi forţa axiala N2 = -4857,3 N, deci tensiunea maximă şi minimă în
stâlp conform relaţiilor (8.2) este:

87
 − 4857,3 − 3.10 6
σ max = + 50 = 50,04 MPa;
2827,4 2898119,2
− 4857,3 − 3.10 6
σ min = − 50 = -53,48 MPa.
2827,4 2898119,2

Tensiunea din sârmă de cupru este:

5837,8
σ Cu = = 74,33 MPa.
78,54
Lipsa ancorei ar produce în stâlp tensiunea σ max = 155,2 MPa, prezenţa
ancorei reduce tensiunnea de 2,9 ori.

Fig. 8.5: Diagrame de eforturi - CADP1

TEMĂ: Să se rezolve problema considerând sârma de cupru fixată rigid de stâlp.

Comparaţi rezultatele.

CADP2. Intr-o grindă formată din două profiluri U12 este fixat un scripete
prin intermediul căruia se ridică sarcina F=30 kN conform Fig. 8.6. Se cunosc a=0,8
m; b=0,4 m; E=2.105 MPa şi diametrul de fixare al a scripetelui d=60 mm. Să se afle
tensiunea maximă în secţiunea periculoasă a grinzii şi deplasarea axului scripetelui.

Fig. 8.6: Problema CADP2 Fig. 8.7: Deformata - CADP2

88
Rezolvare
Problema este foarte simplă şi poate fi rezolvată cu usurinţă folosind
cunoştinţe de bază ale rezistenţei materialelor. Scopul rezovării însa, îl constituie
modelarea cu elemente finite. Întrucât nu interesează starea de tensiuni din scripete,
modelul se axează pe studiul grinzii, ca urmare forţele din scripete se transmit la
grindă prin intermediul axului. Pentru modelarea cu elemente finite a grinzii se
neglijează gaura de fixare a scripetelui în calculul de rigiditate, dar se revine pentru
determinarea tensiunii maxime.
Pentru profile STAS caracteristicile geometrice ale secţiunilor se precizează
în diverse tabele din cărţi de specialitate [7], [17]. Pentru profilul U12 dintr-un astfel
de tabel s-a extras: A = 17 cm2 ; Iz = 364 cm4, .precum şi dimensiunile din Fig. 8.6.
Deoarece sunt două profile aria şi momentul de inerţie al elementelor finite se
dublează.
Fişierul datelor de intrare cadp2 este:
3 2
1
2.0000000E+05
1
3.4000000E+03 7.2800000E+06
1 1 1 0 0.00000E+00 0.00000E+00
2 0 0 0 8.00000E+02 0.00000E+00
3 0 1 0 1.20000E+03 0.00000E+00
1 1 2 1 1
2 2 3 1 1
1
2 3.00000E+04 -3.00000E+04 0.00000E+00

Rulând fişierul de mai sus se obţine:

DEPLASARI NODALE
NOD DX DY RZ
1 0.0000E+00 0.0000E+00 -1.4652E -03
2 3.5294E -02 -5.8608E -01 7.3260E -04
3 3.5294E -02 0.0000E+00 1.8315E -03
EFORTURI IN BARE
ELEMENTUL 1
NOD 1 NOD 2
N -3.0000000E+04 3.0000000E+04
T 1.0000000E+04 -1.0000000E+04
M 7.6293945E -06 8.0000000E+06
ELEMENTUL 2

89
 NOD 2 NOD 3
N 0.0000000E+00 0.0000000E+00
T -2.0000000E+04 2.0000000E+04
M -8.0000000E+06 -3.0517578E -05
Deplasarea nodului 2, adică
corespunzătoare axului scripetelui este
0,586 mm pe verticală în jos şi 0,035
mm pe orizontală spre dreapta.
Rezultatele obţinute sunt în mm
întrucât toate datele de intrare au fost
date în unităţi de măsură generate de
[N] şi [mm]. Dacă se figurează
deformata (vezi Fig.8.7) se observă o
neconcordanţă cu realitatea întrucât
deformata este trasată tinând cont doar
de deplasările nodale (nu şi de rotiri).
Diagramele de eforturi se prezintă în
Fig.8.8, de unde se trage concluzia că
secţiunea periculoasă este cea din
stânga nodului 2 unde N=30 kN şi
Fig. 8.8: Diagramele de eforturi - CADP2
Mmax=8 kNm.

Deoarece secţiunea din dreptul nodului 2 este slăbită de gaura scripetelui în

calculul tensiunilor intervine aria A′ şi momentul de inerţie I′Z :
A′ = 2(1700 − 7 ⋅ 60) = 2560 mm2
 7 ⋅ 603 
′ 
I Z = 2 364.10 −
4
 = 7,028.106 m4
 12 
Tensiunea maximă conform relaţiei (8.2) este:
30.10 3 8.10 6
σ max = + 60 = 80 MPa.
2560 7,028.10 6
În concluzie problema de mai sus demonstreză că pentru obţinerea unor
rezultate corecte, utilizatorul trebuie să intervină pe lângă programul de calcul.
Programe de firmă livrează ca date de ieşire şi tensiunile în elemente, dacă însă nu s-
ar ţine cont de corecţiile de mai sus, simpla citire a rezultatelor poate conduce la
interpretarea greşită a soluţiei problemei.

CADP3. O grindă de lungime L=1,6 m

este încărcată cu o sarcină uniform distribuită p

Fig. 8.9: Problema CADP3

90
= 10 N/mm. Echivalând forţa distribuită ca forţe şi momente concentrate la noduri,
conform Fig. 8.2a, să se calculeze săgeata şi momentul maxim pentru:
a) grinda în consolă (Fig.8.9.a);
b) grinda dublu încastrată (Fig.8.9.b),
folosind discretizări cu 1, 2, 4 şi 8 elemente de lungimi egale. Se dau E=2.105 MPa şi
secţiunea dreptunghiulară 100 × 60 [mm], precum şi valorile exacte ale săgeţilor şi
momentelor maxime:
pl 4 pl 2
a) v max = în capătul liber; M max = în încastrare;
8EI z 2
pl 4 pl 2
b) v max = la mijloc; M max = în încastrare.
384EI z 12
Rezolvare
Fişierul datelor pentru grindă în consola (cadp3a1) discretizată cu un element
este:
2 1
1
2.0E+05
1
6.0E+03 1.8E+06
1 1 1 1 0.00E+00 0.00E+00
2 0 0 0 1.60E+03 0.00E+00
1 1 2 1 1
1
2 0.0E+00 -8.0E+03 2.13333E+06
Diagramele de eforturi se prezintă în Fig. 8.10 iar deformata se prezintă în
Fig. 8.11.
Fişierul cu date de intrare pentru grinda în consolă discretizată cu 8 elemente
(cadp3a8) este:

9 8
1
2.0000000E+05
1
6.0000000E+03 1.8000000E+06
1 1 1 1 0.00E+00 0.00E+00
2 0 0 0 2.00E+02 0.00E+00
3 0 0 0 4.00E+02 0.00E+00
4 0 0 0 6.00E+02 0.00E+00
5 0 0 0 8.00E+02 0.00E+00

91
 6 0 0 0 1.00E+03 0.00E+00
7 0 0 0 1.20E+03 0.00E+00
8 0 0 0 1.40E+03 0.00E+00
9 0 0 0 1.60E+03 0.00E+00

Fig. 8.10: Diagrame de eforturi CADP3a Fig. 8.12: Diagrame de eforturi CADP3
discretizată cu 1 element discretizată cu 8 elemente

Fig. 8.11: Deformata CADP3a discretizata Fig. 8.13: Deformata CADP3a discretizată
cu 1 element cu 8 elemente

1 1 2 1 1
2 2 3 1 1
3 3 4 1 1
4 4 5 1 1
5 5 6 1 1
6 6 7 1 1
7 7 8 1 1
8 8 9 1 1
8
2 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
3 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
4 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
5 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
6 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
7 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
8 0.00000E+00 -2.00000E+03 0.00000E+00
9 0.00000E+00 -1.00000E+03 3.33333E+04

92
 Diagrama de eforturi pentru această discretizare se poate urmări în Fig. 8.12
iar deformata în Fig. 8.13.
Rezultatele complete pentru problemă se prezintă în tabelul 8.1.

Tabelul 8.1: Rezultatele aplicaţiei CADP3

Grinda în consolă Grinda dublu încastrată
Nr. elem. v max [mm] M max [kNm] v max [mm] M max [kNm]
1 22,756 10,667 - -
2 22,756 12,267 0,47407 1,600
4 22,756 12,667 0,47407 2,000
8 22,756 12,767 0,47407 2,100
Exact 22,756 12,800 0,47407 2,134

În concluzie, pentru barele cu încărcare uniform distribuită, rezultatele

deplasărilor nodale sunt corecte în urma echivalării nodale a încărcărilor dar
eforturile sunt mai aproape de cele reale pentru discretizări cu mai multe elemente.
Dacă într-o structură există grinzi cu forţe distribuite şi nu interesează mărimile de pe
acestea, discretizarea acestora în mai multe elemente nu se justifică.

TEMĂ: Discretizaţi grida în elemente de lungimi diferite. Ce se constată ?

CADP4. O grindă rezemată pe un număr foarte mare de reazeme (teoretic

infinit) ca în Fig. 8.14 este încărcată cu o forţă F, se ştie că între momentele din
dreptul reazemelor există relaţia:
MB MC MD
= = = ...
MA MB MC
Să se verifice această relaţie pentru şase reazeme, dacă a = 100 mm; E = 2.10 5 MPa;
F=288 N; secţiune pătrată 12 × 12 [mm] şi să se precizeze valoarea săgeţii maxime.

Fig. 8.14: Problema CADP4 Fig. 8.15: Problema CADP5

Răspuns: 0,2679 ≈ 0,2677 ≈ 0,2666 ≈ 0,2486 ; v max = 0,5183 mm.

93
 CADP5. Să se calculeze săgeata şi tensiunea maximă într-un arc parabolic de
secţiune dreptunghiulară 100x20 [mm], (vezi Fig. 8.15) în situaţiile: 1) capetele A şi
B articulate fix; 2) A-articulaţie fixă, B-reazem simplu, care permite deplasarea pe x.
Se cunosc E=2.105 MPa; L = 2 m; h = 50 mm; F = 6 kN. Să se compare rezultatul
obţinut pentru punctul 1) cu valorile teoretice pentru arcul parabolic cu h << L :
25 L 7
N max = F; M max = FL .
128 h 128
Indicaţie. Din motive de simetrie modelul cu elemente finite se poate dezvolta pe
4h
jumătate din structură. Se descompune arcul parabolic de ecuaţie y = 2 (Lx − x )
2

L
÷
în elemente drepte prin considerarea unui număr de circa 10 40 noduri pe jumătate
din structură.

Răspuns: Pentru discretizarea cu 10 elemente pe jumătate se obţine:

1) vmax = 3,5496 mm; σ max = 129,3 MPa; 2) vmax = 75,038 mm; σ max = 450,1 MPa;
Rezultatele teoretice dau pentru tensiuni: 1) σ max = 121,87 MPa; 2) σ max = 450 MPa.

CADP6. Un lanţ cu 100 zale identice preia o sarcină F=250 N. Stiind că o za

are forma şi dimensiunile din Fig. 8.16 să se calculeze cât se întinde lanţul şi care
este tensiunea maximă în lanţ. Se dau: d = 5 mm; R = 25 mm; E=2.105 MPa.

Indicaţii. Se neglijează deformaţiile de contact şi efectul de curbură asupra

tensiunilor şi a deformaţiilor. Porţiunea circulară se modelează cu cel puţin 8
elemente pe 90° . Problema se tratează pe sfert datorită dublei simetrii.

Răspuns: Δl = 16,28 mm; σ max =207 MPa.

Fig. 8.16: Problema CADP6 Fig. 8.17: Problema CADP7

94
 CADP7. Un arc spiral cu n = 2 spire (Fig. 8.17) este încărcat cu un moment
M 0 =1200 Nmm în articulaţia din A. Să se afle rotirea secţiunii α din A şi tensiunea
maximă din arc. Se dau b = 20 mm; h = 1,2 mm; R = 30 mm; E = 2.105 MPa.

R
Indicaţii. Ecuaţia spiralei în coordonate polare este r = θ . Pentru arcurile cu
2πn
spire strânse soluţia teoretică a problemei este:
5 M 0s 12M 0
α= , unde s = πnR ; σ max =
4 EI z bh 2

Răspuns: α A = 0,454 rad = 26,02° ; σ max = 451,8 MPa.

Observaţie: Valorile rotirilor (şi ale deplasărilor) fiind mari pentru o tratare corectă
se impune folosirea unui program de calcul neliniar.

CADP8. Lăţimea curentă a secţiunii barei curbe din Fig. 8.18 este funcţie de
unghiul α. Lăţimea barei în încastrare este B. Ştiind că bara este solicitată cu forţa
verticală F, să se determine deplasarea punctului de aplicaţie al forţei. Se cunosc: E
= 2.105 MPa; B = 20 mm; R = 50 mm; h = 2,4 mm; F = 100 N.

Indicaţii. Modelul constă într-o succesiune de cel puţin 8 elemente de secţiuni

diferite, rezultate din medierea lăţimii între nodurile elementelor. Lăţimea variază
2B
funcţie de α după relaţia b = α . Deplasarea pe verticală a punctului de aplicaţie
π
FR 3 Bh 3
al forţei se poate determina teoretic cu relaţia v ≅ 0,46 , unde I max = .
EI max 12
Răspuns: u = 3,1811 mm spre dreapta; v = 2,0794 mm în jos.

Fig. 8.18: Problema CADP8 Fig. 8.19: Problema CADP9

95
 CADP9. O bielă, considerată bară de secţiune constantă este solicitată
datorită forţelor de inerţie ca în Fig.8.19. Dacă L = 400 mm; R = 130 mm; a =5 mm;
rot kg
E = 2.105 MPa; n = 4375 ; ρ = 7850 3 să se determine săgeata maximă şi
min m
tensiunea maximă din bielă în poziţia cea mai defavorabilă.

Indicaţii. Încărcarea maximă datorată forţei de inerţie a bielei este în poziţia în care
ea face unghi drept cu manivela. Forţa distribuită maximă se determină din relaţia
p max = ρARω 2 . Problema se reduce deci la calculul unei grinzi simplu rezemate
încărcată cu fortă distribuită liniar. Pentru obţinerea unei soluţii acceptabile biela se
împarte în cel puţin 10 elemente. Echivalarea forţelor distribuite la noduri se face
p L2
conform Fig. 8.2. Teoretic, momentul maxim este M max = max şi se atinge la
9 3
p max l 4
x ≅ 0,577 L iar săgeata maximă este v max = 0,0065 la x ≅ 0,52L .
EI z
Echivalarea sarcinii distribuite nu asigură continuitatea nici a forţei tăietoare nici a
momentului încovoietor decât în anumite cazuri particulare. Diagrama de forţe
tăietoare T are variaţie parabolică iar cea de moment M are variaţie cubică.
Elementul de grindă plană folosit în programul de lucru este dezvoltat pentru forţa
tăietoare constantă şi momentul încovoietor liniar pe element, deci pentru a
reproduce cât mai bine diagramele se impune o discretizare cât mai fină. Anumite
programe de MEF pot corecta acest neajuns prin considerarea sarcinilor distribuite
pe element şi nu a sarcinilor echivalate la noduri.

Răspuns: vmax = 1,24 mm; σ max =307,1 MPa.

CADP10. O grindă tip profil I (vezi Fig. 8.20) este întărită cu 5 bare de
secţiune circulară φ50. Stiind că E=2.105 MPa; a = 1 m; p = 0,4 MPa; t = 40 mm, să
se determine săgeata maximă şi tensiunile maxime în grindă şi întărituri. Comparaţi
rezultatele cu cele obţinute pentru grinda fără întărituri.

Fig. 8.20: Problema CADP10

96
Răspuns: v max = 10,392 mm; σ max =120 MPa în grindă; σ max =173 MPa în bară
Pentru grinda fără întărituri v max = 33,28 mm şi σ max =218,5 MPa.

CADP11. Structura de rezistenţă a unui pod constă în patru grinzi profil I,

două arce de rază R=65 m, profil chesonat şi nouă tiranţi de secţiune circulară φ100,
toate din otel, conform Fig. 8.21. Se cunosc a = 10 m; p =300 kN/m; E = 2.105 MPa.
Să se determine săgeata maximă a podului şi să se precizeze care este semnificaţia ei
ştiind că sarcina distribuită p provine de la greutatea betonului, asfaltului şi a
încărcării podului cu sarcina utilă maximă (vehicule). Calculaţi tensiunile maxime în
talpa podului (profilul I), în arcul podului (talpa superioară) şi în tiranţi.

Fig. 8.21: Problema CADP11

Indicaţii: Se poate lucra cu unităţi de măsură SI şi pe jumătate din structură.

Răspuns: vmax = 136 mm; σ max = 66 MPa in profilele I; σ max =161,5 MPa în arce;
σ max =303,4 MPa în tiranţi.

CADP12. Pentru cadrul din Fig. 8.22

se cunosc E=2,1.105 MPa; a =0,5 m şi F=2 kN.
Se cere:
a) deplasarea punctului k;
b) să se traseze diagramele N, T, M;
c) să se determine tensiunea maximă.

Răspuns:
a) uk = 3,5584 mm; vk = 0.
c) σ max = 76,13 MPa în încastrare. Fig. 8.22: Problema CADP12

97
 8.B. Cadre în spaţiu

A. Caracteristici principale ale elementului grindă în spaţiu (Fig. 8.23):

1. este generat de trei noduri I, J şi K sau de două noduri I şi J şi un unghi
care precizează direcţiile axelor principale y şi z ale secţiunii (vezi Fig. 8.23.a);
2. are şase grade de libertate pe nod (vezi Fig. 8.23.b), GLN = 6, deplasări pe
direcţiile axelor X, Y şi Z (UX, UY, UZ) şi rotiri faţă de aceleaşi axe X, Y, Z (RX,
RY, RZ);
3. este bară dreaptă, cu proprietăţi uniforme de la un capăt la celălalt, suportă
încărcări cu forţe şi momente pe toate direcţiile (vezi Fig. 8.23.c). Elementul nu
modelează corect barele cu pereţi subţiri;

Fig. 8.23: Elementul grindă în spaţiu (BEAM 3D)

4. elementul poate fi folosit pentru modelarea grinzilor în spaţiu şi în plan, a

barelor articulate, a arcurilor (ca rigidităţi suplimentare în structuri);
5. matricea de rigiditate în coordonate globale este:
[K e ] = [T ]T [k e ][T ] (8.1)
în care:
[λ ] 0 0 0
 0 [λ] 0  l x m x n x 
0
[T ] =  , [λ ] = l y m y n y  ,
0 0 [λ] 0 
   l z m z n z 
0 0 0 [λ ]

98
  EA 
 
 L 12EI z 
 0 
 L (1 + Φ y )
3 
 12 EI 
 0 0
y 
 L (1 + Φ z )
3 
 GI t 
 0 0 0 SIM 
 L 
 6EI y (4 + Φ z )EI y 
 0 0 − 2 0 
 L (1 + Φ z ) L(1 + Φ z ) 
 6EI z (4 + Φ y )EI z 
 0 0 0 0 
 L2 (1 + Φ y ) L(1 + Φ y ) 
[k ] =
e
 EA EA 
− 0 0 0 0 0 
 L L 
 0 − 12EI z 0 0 0 − 2
6EI z
0
12EI z 
 L3 (1 + Φ y ) L (1 + Φ y ) L3 (1 + Φ y ) 
 
 0 12EI y 6EI y 12EI y 
0 − 3 0 0 0 0
 L (1 + Φ z ) L2 (1 + Φ z ) L3 (1 + Φ z ) 
 
 0 GI t GI t 
0 0 − 0 0 0 0 0
 L L 
 6EI y (2 − Φ z )EI y 6EI y (4 + Φ z )EI y 
 0 0 − 2 0 0 0 0 0 
 L (1 + Φ z ) L(1 + Φ z ) L2 (1 + Φ z ) L(1 + Φ z ) 
 6EI z (2 − Φ y )EI z 6EI z (4 + Φ y )EI z 
 0 0 0 0 0 − 2 0 0 0 
 L2 (1 + Φ y ) L(1 + Φ y ) L (1 + Φ y ) L(1 + Φ y ) 

99
unde: lx, mx, nx -cosinusurile directoare ale axei barei x în raport cu sistemul de
referinţă global XYZ s. a. m. d;
6. uzual elementul este denumit BEAM 3D.

δ τ

Fig. 8.24: Diverse tipuri de secţiuni şi distribuţiile de tensiuni tangenţiale generate de

răsucirea liberă

B. Date legate de element (proprietăţi ale secţiunilor)

1. aria transversală a secţiunii barei - A;
2. momentul de inerţie al secţiunii faţă de axa y în sistemul local de axe - Iy;
3. momentul de inerţie al secţiunii faţă de axa z a sistemului de axe local - Iz;
4. momentul de inerţie convenţional la răsucire al secţiunii - It, acest moment
depinde de forma secţiunii astfel:
i) pentru secţiuni circulare şi inelare coincide cu momentul de inerţie polar al
secţiunii; 2) pentru secţiuni tip cheson (vezi Fig. 8.24.a) se calculează cu relaţia:
4Ω 2
It =
ds ; (8.4)
∫δ
în care: Ω este aria marginită de fibra medie a chesonului;
ii) pentru secţiuni deschise formate din dreptunghiuri alungite (vezi Fig. 8.24.b) se
foloseşte relaţia:
1
I t = ∑ b i t 3i ; (8.5
3 i
iii) pentru secţiuni dreptunghiulare vezi (Fig. 8.24.c)se foloseşte relaţia:
I t = β ⋅ h ⋅ b3 ; (8.6
în care coeficientul β se poate calcula cu relaţia:
1 b b4 
β = − 0,21 1 −  , (8.7)
3 h  12h 4 

100
şi este prezentat în tabelul 8.2 pentru câteva valori uzuale;

Tabelul 8.2: Coeficienţi pentru secţiunea dreptunghiulară

h/b 1 1,2 1,5 1,75 2 2,5 4 10 ∞
α 0,208 0,219 0,231 0,239 0,246 0,258 0,282 0,313 0,333
β 0,141 0,166 0,196 0,214 0,229 0,249 0,281 0,313 0,333
γ 1,000 0,930 0,859 0,820 0,795 0,766 0,745 0,742 0,742

5. coeficienţii Fiy şi Fiz ( Φ y , Φ z ) de influenţă a forţei tăietoare asupra

deplasării, pentru câteva secţiuni simple se dau în tabelul 8.3;
(6). dimensiunile secţiunii pe direcţia y şi z dacă se doreşte determinarea
tensiunilor.
Pentru câteva secţiuni uzual folosite în practică, tabelul 8.3. prezintă
caracteristicile geometrice de bază.

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
2. modulul de elasticitate transversal - G, sau coeficientul contracţiei
transversale niu (ν), constantele E, G, ν sunt dependente (vezi relaţia 3.1);
(3). coeficientul de dilatare termică α;
(4). densitatea materialului ρ;
(5). acceleraţia gravitaţională g sau greutatea specifică γ=ρg.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie BX, BY şi BZ precum şi la rotire BXX, BYY şi BZZ;
2. forţe la noduri FX, FY şi FZ şi momente la noduri MX, MY şi MZ (vezi
Fig. 8.23.c);
(3). deplasări şi rotiri impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau pe elemente;
(5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare ρ, g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generată de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară ω).
(6). presiuni pe element (declarate ca forţe distribuite liniar pe porţiuni din
lungimea barei), se pot declara presiuni pe direcţia axei y şi z, relativ la sistemul de
axe legat de element;

101
Tabelul 8.3: Caracteristici geometrice ale unor secţiuni
Sectiunea A Iy Iz It Φ y , Φz

πd 2 πd 4 πd 4 πd 4 10
4 64 64 32 9

π( D2 − d 2 ) π( D 4 − d 4 ) π( D 4 − d 4 ) π( D 4 − d 4 )
1,2 ÷ 2
4 64 64 32

bh b 3h bh 3 βhb3 6
12 12 5

2(bt1 + ht 2 ) (bt1 + 3ht 2 )b 2 ( ht 2 + 3bt1 ) h2 2b h t 1t 2

2 2
12
≅
6 6 bt 2 + ht1 5

ht 32 + 2bt 13
Din tabele de profil I -
3

2bt 32 + ht 13
-
Din tabele de profil U 3

2
 d 
 
 D 
Observaţii: 1. Pentru secţiunea inelară Φ y , Φ z = 1,13 + 3,03 2 
 1 +  d  
 D 
2. Pentru ultimele trei secţiuni se presupune t1 , t 2 << b, h

102
E. Rezultatele analizei
1. deplasările nodale DX, DY, DZ şi rotirile RX, RY RZ;
2. eforturile din bare: N, Ty, Tz, Mt, My, Mz (vezi Fig. 8.23.d). Se
menţionează că acestea sunt pozitive dacă semnul lor în nodul J (faţa pozitivă FP)
este plus sau minus în nodul I (faţa negativă FN);
(3). tensiunile în bare, calculate de obicei la noduri, cu relaţiile:
N My M
σ= ± z z y; (8.8)
A Iy Iz
Ty Tz
τ xy = ; τ xz = ; (8.9)
A A
Mt
τr = c; (8.10)
It
unde: c este o constantă declarată la dimensiunile secţiunii. De obicei tensiunile σ se
calculează în colţurile dreptunghiului în care se înscrie secţiunea.
Trebuie menţionat că de fapt distribuţia tensiunilor tangenţiale produse de
forţele tăietoare se obţine în rezistenţa cu relaţia lui Juravski:
TySz TzS y
τ xy = ; τ xz = ; (8.11)
bz Iz byIy
iar tensiunile τ de răsucire se calculează funcţie de forma secţiunii, asfel se pun
evidentă:
i) pentru secţiuni circulare şi inelare:
M M D
τ= t r; τ max = t ; (8.12)
It It 2
în care: r este raza curentă, şi d = D pentru secţiunea circulară;
ii) pentru secţiuni chesonate (vezi Fig. 8.24.a)
Mt Mt
τ= ; τ max = ; (8.13)
2Ωδ 2Ωδ min
iii) pentru secţiuni deschise (vezi Fig. 8.24.b)
M M
τ= t t; τ max = t t max ; (8.14)
It It
iv) pentru secţiuni dreptunghiulare (vezi Fig. 8.24.c şi Tabelul 8.2)
Mt
τ max = τ A = ; τ B = γτ A . (8.15)
αhb 2
(4). reacţiunile din legăturile cu exteriorul.

F. Structura fişierului cu date de intrare

1. Date generale despre discretizare

103
 NN NE
2. Date despre materiale
NMAT
MATI E G niu
...
3. Date despre proprietăţile secţiunilor
NSECT
SECTI A Iy Iz It Fiy Fiz
...
4. Date despre noduri
NI BX BY BZ BXX BYY BZZ X Y Z
...
5. Date despre elemente
EI I J K MAT SECT
...
6. Date despre încărcări cu forţe şi momente
NF
NIF FX FY FZ MX MY MZ
...

G. Programul de lucru
CADSPw_re.EXE
Acest program a fost conceput astfel încât lucrează cu noţiunile (datele) de la
punctele B-E care nu sunt incluse între paranteze. Pogramul este de fapt
implementarea metodei deplasărilor (metoda de calcul exactă) pentru sisteme de
cadre spaţiale, îmbinate rigid (sudate) şi poate suplini programul CADPL.EXE prin
blocarea corespunzătoare a gradelor de libertate nefolosite.

H. Schema logică a programului coincide cu cea prezentată în Fig. 7.2.

Aplicaţii

CADS1. O piesă din oţel este confecţionată dintr-o tijă de secţiune

dreptunghiulară 50 × 25 prin îndoire în două plane la 90° ca în Fig. 8.25. Piesa este
solicitată cu două forţe F şi 2F în colţurile din capătul liber. Pentru E=2,1.105 MPa,
ν = 0,3 şi F=400 N se cere: a) deplasarea capătului liber al piesei; b) să se traseze
diagramele de eforturi; c) să se determine tensiunile maxime.

104
 Fig.8.25: Problema CADS1 Fig. 8.26: Model pentru problema CADS1

Rezolvare

Deoarece piesa se compune din trei părţi care pot fi considerate bare, se va
recurge la rezolvarea problemei prin modelare cu BEAM. Fiecare tronson se
modelează prin axa barei şi secţiunea corespunzătoare. Deoarece piesa s-a obţinut
dintr-o bară este clar că secţiunea barelor este aceeasi dar poziţia ei se schimbă pe
fiecare tronson, din acest motiv trebuie stabilită cu grijă poziţionarea axelor barelor
în sistemul global de axe. O soluţie de alegere a axelor barelor ar putea fi cea
prezentată în Fig. 8.26. Forţele actionează pe colţurile capătului liber şi trebuie
transferate (conform regulilor de reducere a torsorilor) la axa barei (vezi Fig. 8.26).
Dacă se studiază cu atenţie orientarea barelor, se constată că pentru a defini corect
bara 3 se impune declararea unui nod suplimentar 5 în planul z = 462,5. Acest nod
suplimentar se poate evita prin introducerea a două proprietăţi de secţiuni, adică se
introduce o a doua secţiune cu axele y şi z schimbate între ele.
Fişierul cu date de intrare cads1 este:

5 3
1
2.1000000E+05 8.0769231E+04 3.0000000E-01
1
1.2500+03 2.60417E+05 6.51042E+04 1.78906E+05 1.20+00 1.20E+00
1 0 0 0 0 0 0 5.7500000E+02 0.0000000E+00 0.0000000E+00
2 0 0 0 0 0 0 5.7500000E+02 3.8750000E+02 0.0000000E+00
3 0 0 0 0 0 0 5.7500000E+02 3.8750000E+02 4.6250000E+02

105
 4 1 1 1 1 1 1 0.0000000E+00 3.8750000E+02 4.6250000E+02
5 1 1 1 1 1 1 0.0000000E+00 0.0000000E+00 4.6250000E+02
1 1 2 3 1 1
2 2 3 1 1 1
3 3 4 5 1 1
1
1 0.000E+00 -8.000E+02 -4.000E+02 -1.000E+04 -1.000E+04 -2.000E+04

Nodul 5 este total blocat întucât, din lipsa de verificări (el nu aparţine
elementelor decât pentru declararea orientării), ar produce matricea de rigiditate
redusă singulară.
În urma rulării programului se obţine listingul:

DATE DESPRE MATERIALE

MAT E G niu
1 2.1000000E+05 8.0769231E+04 0.3000
DATE DESPRE SECTIUNI
SECT A Iy Iz It Fiy Fiz
1 1.250E+03 2.6042E+05 6.5104E+04 1.7891E+05 1.2E+00 1.2E+00
NOD BX BY BZ BXX BYY BZZ X Y Z
1 0 0 0 0 0 0 5.750E+02 0.000E+00 0.000E+00
2 0 0 0 0 0 0 5.750E+02 3.875E+02 0.000E+00
3 0 0 0 0 0 0 5.750E+02 3.875E+02 4.625E+02
4 1 1 1 1 1 1 0.000E+00 3.875E+02 4.625E+02
5 1 1 1 1 1 1 0.000E+00 0.000E+00 4.625E+02
ELEM I J K MAT SECT
1 1 2 3 1 1
2 2 3 1 1 1
3 3 4 5 1 1
NOD FX FY FZ MX MY MZ
1 0.000E+00 -8.000E+02 -4.000E+02 -1.000E+04 -1.000E+04 -2.000E+04
2 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00
3 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00
4 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00
5 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00
NUMARUL ECUATIILOR NEC = 18
SEMIBANDA MATRICII DE RIGIDITATE LB = 12

DEPLASARI NODALE

106
NOD DX DY DZ RX RY RZ
1 -4.8408E+00 -8.8971E+00 3.0426E+00 -8.3932E-03 7.5126E-04 -1.1296E-02
2 -4.9104E -01 -8.8959E+00 -4.3671E -01 -1.0306E-02 1.0194E-03 -1.1154E-02
3 5.6067E -14 -3.9553E+00 -4.3601E-01 -8.9532E-03 1.1040E-03 -1.0514E-02
4 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000
5 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000 0.0000
EFORTURI IN BARE
ELEMENTUL 1
NOD 1 NOD 2
N -8.0000000E+02 8.0000000E+02
Ty -4.0000000E+02 4.0000000E+02
Tz 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Mt -1.0000000E+04 1.0000000E+04
My -2.0000000E+04 2.0000000E+04
Mz -1.0000000E+04 -1.4500000E+05
ELEMENTUL 2
NOD 2 NOD 3
N -4.0000000E+02 4.0000000E+02
Ty 8.0000000E+02 -8.0000000E+02
Tz 2.2352000E-08 -2.2352000E-08
Mt -2.0000000E+04 2.0000000E+04
My 1.0000000E+04 -1.0000000E+04
Mz 1.4500000E+05 2.2500000E+05
ELEMENTUL 3
NOD 3 NOD 4
N -2.5596000E-08 2.5596000E-08
Ty 8.0000000E+02 -8.0000000E+02
Tz -4.0000000E+02 4.0000000E+02
Mt 2.2500000E+05 -2.2500000E+05
My 1.0000000E+04 2.2000000E+05
Mz -2.0000000E+04 4.8000000E+05

Deplasarea nodului 1 reprezintă deplasarea capătului liber (centrul secţiunii

de capăt) deci: δ1 = (−4,8408) 2 + (−8,8971) 2 + (3,0426) 2 = 10,5758 mm.
Diagramele de eforturi reproduse de pe monitor sunt prezentate în Fig. 8.27.
Pentru determinarea tensiunilor maxime se observă că secţiunea periculoasă este în
încastrare. Distribuţia tensiunilor în secţiune se prezintă în Fig. 8.28.
Tensiunea σ max = 92,16 + 21,12 = 113,28 MPa se atinge în colţul 5 (conform
relaţiilor 8.8), aceeaşi tensiune de compresiune însă, se atinge şi în colţul 1.

107
Fig. 8.27: Diagramele de eforturi problema CADS1

108
 Solicitarea fiind compusă, interesează
valoarea tensiunii echivalente maxime care se
poate stabili conform teoriei a III-a de rezistenţă
τM t

cu relaţia: xz

σ ech = σ 2 + 4 τ 2 . (8.16)
σ
My
τ Txz
z

În punctele 2 şi 6 se obţine:
σ ech ,max = 92,16 2 + 4 ⋅ 29,27 2 = 109,18 σM z

MPa. Ty
τ xy
Fig. 8 .28: Distribuţia tensiunilor
în încastrare pentru CADS1

CADS2. În Fig. 8.29 se prezintă un profil U încastrat la un capăt. Să se

determine deplasările şi rotirile capătului liber sub acţiunea greutăţii proprii. Se dau
t = 4 mm; L = 2 m; ρ = 7800 Kg/m3; g = 10 m/s2, E = 2 ⋅ 105 MPa, ν = 0,3 .

Fig. 8.29: Problema CADS2

Rezolvare

Se cunoaşte faptul că dacă rezultanta forţelor nu trece prin centrul de

încovoiere-răsucire (CIR) al unei secţiuni (cum este cazul problemei de mai sus) pe
lângă deplasări de încovoiere apar şi rotiri ale secţiunii în jurul CIR. Dacă bara se
modelează cu elemente BEAM care reproduc axa barei (trec prin centrul de greutate
al secţiunilor G) încărcarea modelului va consta într-o forţă uniform distribuită
generată de greutatea proprie p = ρgA. Cu acest model plan (vezi problema
CADP3a) rotirile în jurul CIR nu pot fi “prinse”.

109
 O altă soluţie ar fi modelarea barei cu elemente BEAM care trec prin CIR. În
această situaţie efectul forţei distrubuite p se reduce la axa barei printr-o forţă
distribuită p şi un moment de răsucire distribuit de-a lungul barei mt = pb. Dacă
modelăm bara cu 10 elemente atunci fişierul cu date de intrare cads2 este:

12 10
1
1 2.0000000E+05 7.6923077E+04 3.0000000E-01
1
1 2.560E+02 9.30133E+03 3.61813E+04 1.36533E+03 0.00E+00 0.00E+00
1 0 0 0 0 0 0 2.0000000E+03 0.0000000E+00 0.0000000E+00
2 0 0 0 0 0 0 1.8000000E+03 0.0000000E+00 0.0000000E+00
3 0 0 0 0 0 0 1.6000000E+03 0.0000000E+00 0.0000000E+00
4 0 0 0 0 0 0 1.4000000E+03 0.0000000E+00 0.0000000E+00
5 0 0 0 0 0 0 1.2000000E+03 0.0000000E+00 0.0000000E+00
6 0 0 0 0 0 0 1.0000000E+03 0.0000000E+00 0.0000000E+00
7 0 0 0 0 0 0 8.0000000E+02 0.0000000E+00 0.0000000E+00
8 0 0 0 0 0 0 6.0000000E+02 0.0000000E+00 0.0000000E+00
9 0 0 0 0 0 0 4.0000000E+02 0.0000000E+00 0.0000000E+00
10 0 0 0 0 0 0 2.0000000E+02 0.0000000E+00 0.0000000E+00
11 1 1 1 1 1 1 0.0000000E+00 0.0000000E+00 0.0000000E+00
12 1 1 1 1 1 1 0.0000000E+00 1.0000000E+02 0.0000000E+00
1 1 2 12 1 1
2 2 3 12 1 1
3 3 4 12 1 1
4 4 5 12 1 1
5 5 6 12 1 1
6 6 7 12 1 1
7 7 8 12 1 1
8 8 9 12 1 1
9 9 10 12 1 1
10 10 11 12 1 1
10
1 0.00E+00 -1.99680E+00 0.00E+00 2.42491E+01 0.00E+00 0.00E+00
2 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
3 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
4 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
5 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
6 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
7 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00

110
 8 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
9 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00
10 0.00E+00 -3.99360E+00 0.00E+00 4.84982E+01 0.00E+00 0.00E+00

Rezultatele în deplasări sunt:

DEPLASARI NODALE
NOD DX DY DZ RX RY RZ
1 0.0000E+00 -5.5373E+00 0.0000E+00 4.6178E-03 0.0000E+00 -3.6976E-03
2 0.0000E+00 -4.7981E+00 0.0000E+00 4.5716E-03 0.0000E+00 -3.6921E-03
3 0.0000E+00 -4.0619E+00 0.0000E+00 4.4330E-03 0.0000E+00 -3.6645E-03
4 0.0000E+00 -3.3352E+00 0.0000E+00 4.2022E-03 0.0000E+00 -3.5928E-03
5 0.0000E+00 -2.6292E+00 0.0000E+00 3.8789E-03 0.0000E+00 -3.4548E-03
6 0.0000E+00 -1.9592E+00 0.0000E+00 3.4633E-03 0.0000E+00 -3.2285E-03
7 0.0000E+00 -1.3451E+00 0.0000E+00 2.9554E-03 0.0000E+00 -2.8919E-03
8 0.0000E+00 -8.1127E -01 0.0000E+00 2.3551E-03 0.0000E+00 -2.4228E-03
9 0.0000E+00 -3.8632E -01 0.0000E+00 1.6624E-03 0.0000E+00 -1.7992E-03
10 0.0000E+00 -1.0339E -01 0.0000E+00 8.7737E-04 0.0000E+00 -9.9892E-04
11 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00 0.000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00

Observaţie
Această ultimă modelare, mai corectă decât precedenta enunţată, nu este
acceptabilă deoarece elementul BEAM nu poate prinde efectele generate de barele cu
pereţi subţiri (bimomente, momente de răsucire împiedicată, etc). În concluzie pentru
a modela bare cu pereţi subţiri încărcate cu forţe ce nu trec prin CIR se va alege un
element finit corespunzător, totuşi pentru situaţii mai puţin pretenţioase se poate
folosi elementul BEAM poziţionat în dreptul punctelor CIR.

CADS3. O structură
plană formată din bare circulare
φ80 din oţel este încărcată cu
forţe perpendiculare pe ea ca în
Fig. 8.30. Ştiind că E = 2,1.105
MPa; G =8.104 MPa; d=80 mm;
a = 0,5 m şi F =2 kN se cere:
a) deplasarea punctului k;
b) să se figureze diagramele de
eforturi;
c) să se determine tensiunea Fig. 8.30: Problema CADS3
echivalentă maximă.

111
Rezolvare

Datorită dublei simetrii problema se poate trata pe un sfert. Din tabelul 8.3 se
pot alege relaţiile de calcul pentru proprietăţile secţiunii, iar din tabelul 4.1 se aleg
condiţiile la limită corespunzătoare simetriilor. Bara, ca şi forţa din axa de simetrie
tăiate pe lungime, datorită simetriei împarte mărimile proprietăţilor de secţiune la
doi. Cu aceste menţiuni fişierul datelor de intrare cads3 este:

5 5
1
1 2.1000000E+05 8.0000000E+04 3.1250000E-01
2
1 5.02654E+03 2.01062E+06 2.01062E+06 4.02124E+06 0.00E+00 0.00E+00
2 2.51327E+03 1.00531E+06 1.00531E+06 2.01062E+06 0.00E+00 0.00E+00
1 1 0 0 0 1 1 0.0000000E+00 0.0000000E+00 1.0000000E+03
2 0 0 0 0 0 0 5.0000000E+02 0.0000000E+00 1.0000000E+03
3 0 1 0 0 0 0 5.0000000E+02 0.0000000E+00 5.0000000E+02
4 0 0 1 1 1 0 5.0000000E+02 0.0000000E+00 0.0000000E+00
5 1 0 0 0 1 1 0.0000000E+00 0.0000000E+00 5.0000000E+02
1 1 2 3 1 1
2 2 3 1 1 1
3 3 4 1 1 1
4 4 5 2 1 1
5 5 1 2 1 2
2
2 0.000E+00 -2.000E+03 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00
4 0.000E+00 -2.000E+03 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00 0.000E+00

Fig. 8.31: Discretizarea şi condiţiile la limită pentru problema CADS3

112
 Secţiunea fiind circulară poziţia nodului K (de precizare a orientării barei)
este arbitrară în afara axei barei. Discretizarea se poate urmări în Fig. 8.31. Se
observă ca blocajele se figurează în “cod numeric”. Reprezentarea încărcărilor în
mod grafic se face în nodurile în care există cel puţin o valoare nenulă, prin înşiruirea
nodului şi a celor 6 încărcări cu valorile rotunjite la întregi.
Rulând fişierul se obţin rezutatele:

DEPLASARI NODALE
NOD DX DY DZ RX RY RZ
1 0.0000E+00 -3.3727E-01 0.0000E+00 6.6329E-04 0.0000E+00 0.0000E+00
2 0.0000E+00 -3.4237E-01 0.0000E+00 8.1313E-04 0.0000E+00 -8.5132E-06
3 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00 3.7089E-04 0.0000E+00 2.7144E-05
4 0.0000E+00 4.0407E-02 0.0000E+00 0.0000E+00 0.0000E+00 6.2801E-05
5 0.0000E+00 -7.4602E-02 0.0000E+00 3.6360E-04 0.0000E+00 0.0000E+00

EFORTURI IN BARE
ELEMENTUL 1
NOD 1 NOD 2
N 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Ty 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Tz 1.2052000E+02 -1.2052000E+02
Mt -9.6409000E+04 9.6409000E+04
My -3.7320000E+04 -2.2942000E+04
Mz 0.0000000E+00 0.0000000E+00
ELEMENTUL 2
NOD 2 NOD 3
N 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Ty 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Tz -1.8795000E+03 1.8795000E+03
Mt 2.2942000E+04 -2.2942000E+04
My 9.6409000E+04 8.4333000E+05
Mz 0.0000000E+00 0.0000000E+00
ELEMENTUL 3
NOD 3 NOD 4
N 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Ty 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Tz 2.1205000E+03 -2.1205000E+03
Mt 2.2942000E+04 -2.2942000E+04
My -8.4333000E+05 -2.1693000E+05
Mz 0.0000000E+00 0.0000000E+00

113
 ELEMENTUL 4
NOD 4 NOD 5
N 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Ty 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Tz 1.2052000E+02 -1.2052000E+02
Mt 1.3717000E+05 -1.3717000E+05
My -1.6962000E+05 8.4394000E+04
Mz 0.0000000E+00 0.0000000E+00
ELEMENTUL 5
NOD 5 NOD 1
N 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Ty 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Tz 1.2052000E+02 -1.2052000E+02
Mt 0.0000000E+00 0.0000000E+00
My -1.5667000E+05 9.6409000E+04
Mz 0.0000000E+00 0.0000000E+00

Deci deplasarea nodului k, în acest model nodul 2 este δ k = 0,34237 mm

(fără considerarea efectului forţei tăietoare).
Diagramele de eforturi reproduse de pe monitor se prezintă în Fig. 8.32.

Fig. 8.32: Diagrame de eforturi CASD3

Pentru secţiuni circulare şi inelare tensiunea echivalentă se poate determina

cu relaţia:
M D
σ ech = ech , (8.17)
Iy 2
unde: M ech = M 2t + M 2y + M 2z , iar efectul forţelor axiale şi tăietoare se neglijează
în calculul tensiunilor.
Momentul echivalent maxim se atinge în nodul 3, deci:

114
 32 22797 2 + 8434402
σ ech , max = = 16,785 MPa
π803
TEMĂ: Trataţi problema fără a folosi simetria.

Observaţii: Structurile plane încărcate cu forţe perpendiculare (sau momente

generate de aceste încărcări), denumite “GRILAJE” pot fi reduse la 3 GLN (TY, RX
şi RZ pentru sistemul de axe global ales cu axele X şi Z în planul cadrelor) întrucât
restul deplasărilor şi rotirilor sunt nule.

TEMĂ: Reluaţi problema blocând TX, TZ şi RY pentru toate nodurile.

CADS4. Cadrul plan din Fig. 8.33 de secţiune inelară este încărcat cu forţa F
perpendiculară pe planul cadrului. Stiind că D = 212 mm; d = 193 mm; a =0,4 m;
E = 21.104 MPa; G = 8,1.104 MPa; F = 21 kN se cere:
a) Să se determine deplasarea punctului de aplicaţie al forţei;
b) Să se determine tensiunea echivalentă maximă.

Răspuns: δ = 10,35 mm; σ ech ,max = 80 MPa;

Fig. 8.33: Problema CADS4 Fig. 8.34: Problema CADS5

CADS5. Sistemul de susţinere din Fig. 8.34 este format dintr-o bară cotită,
de secţiune circulară din oţel. Cunoscând d = 50 mm; E=2.105 MPa; ν=0,3; a = 0,4
m; b = 0,5 m si σa =150 MPa să se determine forţa capabilă pe care o poate susţine
sistemul fără să depăsească tensiunea admisibilă.

Răspuns: Fcap = 7279 N.

115
 CADS6. Bara cotită de secţiune circulară din Fig. 8.35 are a = 0,5 m; E
= 21.105 MPa; d = 70 mm; ν = 0,3; F = 10 kN. Să se determine sageata maximă a
barei şi să se calculeze tensiunea echivalentă maxima. Se precizează că toate rotirile
în lagăre sunt permise.

Indicaţie: Problema se poate trata pe jumătate, urmăriţi capitolul 4 şi precizaţi în ce

categorie de simetrie se încadrează problema.

Răspuns: δmax = 20,734 mm; σech,max = 166 MPa.

Fig. 8.35: Problema CADS6 Fig. 8.36: Problema CADS7

CADS7. Bara cotită din Fig. 8.36 de secţiune circulară constantă este
încărcată cu forţele F1 şi F2 . Lagărul din A nu permite deplasări pe nici o direcţie, cel
din B permite deplasarea în lungul barei AB iar reazemul din C nu permite deplasări
pe verticală. Să se afle deplasarea punctului de aplicaţie al forţelor şi tensiunea
maximă din bară. Se dau: d = 80 mm; E = 2.105 MPa; ν = 0,3; a = 0,8 m;
F1 = 6 kN; F2 =8 kN.

Răspuns: u = 1,752 mm; v = 2,567 mm; w = 7,539 mm; σmax = 101,9 MPa.

CADS8. O bară de secţiune dreptunghiulară este îndoită în formă de semi-

inel ca în Fig. 8.37. Stiind că E = 2.105 MPa; ν = 0,3; R=50 mm; F=25 N; b = 5 mm;
h = 8 mm, să se afle săgeata maximă a barei şi tensiunea echivalentă maximă.

Răspuns: δ = 1,0016 mm; σech,max = 106,4 MPa.

CADS9. Se dă cadrul de secţiune circulară din Fig. 8.38, încărcat la capetele

E
A şi B cu forţele F. Stiind că a = 0,5 m; d = 100 mm; E = 2,1.10 5 MPa; = 2,6; F =
G
35,445 kN. Să se calculeze deplasarea relativă între A şi B şi tensiunea maximă în
bară.

116
 Fig. 8.37: Problema CADS8 Fig. 8.38: Problema CADS9

Indicaţii: Vezi problema ARTP3. Unul din punctele A sau B se poate încastra.

Răspuns: δAB = 12,26 mm; σech,max = 150 MPa.

CADS10. Pentru grilajul din Fig. 8.39 se dau: a = 500 mm; E = 2,105 MPa;
G = 8.104 MPa; F = 1 kN; d = 70 mm. Se cere: a) deplasarea punctului k; b) să se
traseze diagramele de momente; c) tensiunea echivalentă maximă.

Răspuns: δ = 0,4197 mm; σech,max = 11,36 MPa.

Fig. 8.39: Problema CADS10 Fig. 8.40: Problema CADS11

CADS11. Un arc elicoidal format din două spire este încărcat cu o forţă F ca
în Fig. 8.40. Ştiind că F = 1 kN; G = 8,1.104 MPa; ν = 0,3; d = 10 mm; R = 40 mm;
şi h = 50 mm, se cer: a) să se determine săgeata maximă a arcului; b) tensiunea
maximă din arc; c) să se compare rezultatul obţinut prin MEF cu cel teoretic pentru
arcuri cu spire strânse:
64FR 3i 16FR
f arc = τ max =
Gd 4
πd 3
Indicaţie: Se descompune elicea arcului în elemente BEAM, (câte 16 pe spiră).

117
Răspuns: f = 10,235 mm; σech,max = 409 MPa.

CADS12. Două cercuri identice de secţiune dreptunghiulară sunt sudate ca în

Fig. 8.41. Ştiind că E = 2.105 MPa; G = 8.104 MPa, R = 100 mm; F=1000 N;
M=10000 Nmm se cere să se calculeze deplasarea relativă între punctele de aplicaţie
ale încărcărilor în cele două situaţii de încărcare: a) întindere; b) răsucire.

Fig. 8.41: Problema CADS12

Răspuns: δ = 0,8597 mm; ϕ = 0,9414.10-3 rad.

118
Cap. 9. Modelarea plană a unor probleme de analiză statică
structurală

9.A. Elementul triunghiular cu trei noduri (CST)

A. Caracteristici principale ale elementului CST (Fig. 9.1):

1. este generat de trei noduri I, J, K care trebuie declarate în sensul dat de
rotirea axei X peste Y pe drumul cel mai scurt ;
2. are două grade de libertate pe nod (GLN = 2), deplasări X şi Y (UX, UY);
3. are grosime constantă şi poate fi încărcat cu forţe la noduri;

Fig. 9.1: Elementul CST

4. elementul se poate folosi pentru modelarea stării plane de tensiune (SPT)

şi stării plane de deformaţie (SPD);
5. matricea de rigiditate în coordonate globale este:
[ ] K e = [ B] [ D][ B] At ,
T
(9.1)
în care:
b i 0 b j 0 b k 0 
[ B] =  0 c i 0 c j 0 c k  ;
1 
(9.2)
2A
ci bi c j b j c k b k 
 
1 X ( I) Y ( I)
1
A = 1 X (J) Y(J ) ; (9.3)
2
1 X ( K ) Y( K )
b i = Y(J) − Y(K ); c i = X(K ) − X(J)
b j = Y(K ) − Y( I); c j = X( I) − X(K ) (9.4)
b k = Y(I) − Y(J ); c k = X(J ) − X(I)

119
  
 1 ν 0 
[ D] = E 2  ν 1 0  pentru SPT; (9.5)
1− ν  1− ν 
0 0 
 2 
 
1− ν ν 0 
E
[ D] =  ν 1− ν 0  pentru SPD. (9.6)
(1 + ν )(1 − 2 ν )  1 − 2ν 
 0 0 
 2 
6. uzual elementul este denumit CST (Constant Strain Triangle).

B. Date legate de element

1. grosimea elementului - t;
2. tipul analizei sau tipul elementului (SPT sau SPD).

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
2. coeficientul lui Poisson - niu;
(3). coeficientul de dilatare termică - α;
(4). densitatea materialului - ρ;
(5). acceleraţia gravitaţională g sau greutatea specifică - γ = ρg.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie în direcţia X - BX şi în direcţia Y - BY;
2. forţe la noduri în direcţia X - FX şi Y - FY;
(3). deplasări impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau în elemente;
(5). forţe de inerţie, generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare ρ, g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generate de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară ω);
(6) presiuni, distribuite liniar sau constante pe laturile elementului. Aceste
presiuni (sau forţe distibuite liniar) se echivalează la nodurile elementului prin forţe
concentrate (vezi Fig. 8.2 în care se neglijează momentele).

E. Rezultatele rezolvării
1. deplasările nodale DX, DY;
2. tensiunile în sistemul global de axe SX, SY, SXY, precum şi tensiunile
principale S1, S2 şi unghiul ALFA pe care îl face direcţia tensiunii principale S1 cu

120
axa X (vezi Fig. 9.1). Se menţionează că tensiunile sunt constante pe element, dar
valorile obţinute din calcul se consideră corecte în centrul de greutate al triunghiului.
Tensiunile din element se determină cu relaţia:
 SX 
 
 SY  = [ D][ B] U
e
{ } (9.7)
SXY 
 
Pentru corectarea distribuţiei tensiunilor, de obicei, se recurge la medierea lor
în noduri după diverse metode, cea mai simplă mediere, fără a ţine seama de ariile
elementelor vecine, este inclusă în programul de calcul. Conform acestei reguli, dacă
într-un nod I sunt “n” elemente vecine (vezi Fig. 9.2), atunci tensiunea medie în nod
se determină cu relaţia:
n

∑S i
. (9.8a)
S I, m = i =1

n
Se poate folosi şi relaţia care ţine cont de aria
de participare la nod:
n

∑S A i i
SI,m = i =1
n , (9.8b)
∑ Ai
i =1
Fig. 9.2: Elemente vecine unui nod I

în care:
SI,m -valoarea medie a tensiunii în nodul I;
Si -valoarea tensiunii în elementul i (i=1..n);
Ai -aria elementului i.
Se pot media tensiunile SX, SY, SXY şi apoi se pot calcula S1, S2 şi ALFA
în nod sau se pot media toate tensiunile.
În practică, pentru precizarea gradului de solicitare, este utilă determinarea
unei tensiuni echivalente de solicitare conform unei teorii de rezistenţă, de obicei se
foloseşte teoria a V-a (a energiei de modificare a formei), denumită şi von Mises
conform căreia tensiunea echivalentă Sech se determină cu relaţia:
Sech = S12 + S2 2 − S1 ⋅ S2 (9.9)
(3). deformaţiile specifice din element, calculate cu relaţia:
{ }
{ ε} = [ B] U e (9.10)
(4). reacţiunile din legăturile cu exteriorul.

F. Structura fişierului cu date de intrare

121
 1. Date generale
NN NE TIPE
2. Date despre noduri
NI BX BY X Y
...
3. Date despre elemente
EI I J K E niu t
...
4. Date despre încărcări cu forţe
NF
NIF FX FY
...

G. Programul de lucru
CSTPLw_re.EXE
Acest program a fost conceput astfel încât lucrează cu noţiunile (datele) de la
punctele B-E neincluse între paranteze.

H. Schema logică a programului coincide cu cea prezentată în Fig. 7.2. Sistemul de

ecuaţii care se rezolvă este stocat în memoria RAM a calculatorului sub formă de
matrice bandă. Dimensiunea maximă a problemelor ce pot fi rezolvate rezultă din
numărul necunoscutelor şi lăţimea de bandă. Pentru a rezolva probleme de
dimensiuni mari se impune reconsiderarea gestionării resurselor hard (memoria
extinsă). O parte a rezultatelor (în special tensiuni) sunt stocate în fişiere (text ) care
se pot urmări după fiecare rulare, astfel de exemplu tensel este un fişier cu rezultate
tensiuni în elemente.

Aplicaţii

CST1. O bareta ca cea din

Fig. 9.3 este supusă unei încărcări cu
forţa concentrată prin intermediul
unei piese ascuţite. Cunoscând
caracteristicile de material ale baretei
E = 2.105 MPa si ν = 0,3 precum şi
grosimea ei t = 5 mm; L = 100 mm;
h = 20 mm, se cere să se studieze
Fig.9.3: Problema CST1
distribuţia deformaţiilor şi tensiunilor
din bareta pentru F=10 kN.

122
Rezolvare

Întrucât bareta prezintă axa de simetrie şi simetrie în încărcare, modelul cu

elemente finite se poate dezvolta pe jumătate din structură. Discretizarea baretei
constă în împărţirea (acoperirea domeniului de analiză=“meshing”) unei jumătăţi cu
elemente triunghiulare, se neglijează pentru început aspectul discretizării.

Fig. 9.4: Discretizare pentru problema CST1

Se adoptă o discretizarea din Fig. 9.4 pentru care fişierul cu date de intrare
cst1 este:

22 20 1
1 1 1 0.000E+00 0.000E+00
2 1 1 0.000E+00 1.000E+01
3 0 1 1.000E+01 0.000E+00
4 0 0 1.000E+01 1.000E+01
5 0 1 2.000E+01 0.000E+00
6 0 0 2.000E+01 1.000E+01
7 0 1 3.000E+01 0.000E+00
8 0 0 3.000E+01 1.000E+01
9 0 1 4.000E+01 0.000E+00
10 0 0 4.000E+01 1.000E+01
11 0 1 5.000E+01 0.000E+00
12 0 0 5.000E+01 1.000E+01
13 0 1 6.000E+01 0.000E+00
14 0 0 6.000E+01 1.000E+01
15 0 1 7.000E+01 0.000E+00
16 0 0 7.000E+01 1.000E+01
17 0 1 8.000E+01 0.000E+00
18 0 0 8.000E+01 1.000E+01
19 0 1 9.000E+01 0.000E+00
20 0 0 9.000E+01 1.000E+01
21 0 1 1.000E+02 0.000E+00
22 0 0 1.000E+02 1.000E+01
1 1 3 4 2.00000E+05 0.300 5.00E+00

123
 2 3 5 6 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
3 5 7 8 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
4 7 9 10 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
5 9 11 12 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
6 11 13 14 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
7 13 15 16 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
8 15 17 18 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
9 17 19 20 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
10 19 21 22 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
11 1 4 2 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
12 3 6 4 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
13 5 8 6 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
14 7 10 8 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
15 9 12 10 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
16 11 14 12 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
17 13 16 14 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
18 15 18 16 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
19 17 20 18 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
20 19 22 20 2.00000E+05 0.300 5.00E+00
1
21 -5.000E+03 0.000E+00

Rulând problema se obţine listingul:

ANALIZA PLANA PENTRU MODEL STARE PLANA DE TENSIUNE

NOD BX BY X Y
1 1 1 0.0000 0.0000
2 1 1 0.0000 10.0000
3 0 1 10.0000 0.0000
4 0 0 10.0000 10.0000
5 0 1 20.0000 0.0000
6 0 0 20.0000 10.0000
7 0 1 30.0000 0.0000
8 0 0 30.0000 10.0000
9 0 1 40.0000 0.0000
10 0 0 40.0000 10.0000
11 0 1 50.0000 0.0000
12 0 0 50.0000 10.0000
13 0 1 60.0000 0.0000
14 0 0 60.0000 10.0000

124
15 0 1 70.0000 0.0000
16 0 0 70.0000 10.0000
17 0 1 80.0000 0.0000
18 0 0 80.0000 10.0000
19 0 1 90.0000 0.0000
20 0 0 90.0000 10.0000
21 0 1 100.0000 0.0000
22 0 0 100.0000 10.0000
ELEM I J K E niu t
1 1 3 4 2.00000E+05 0.300 5.0000
2 3 5 6 2.00000E+05 0.300 5.0000
3 5 7 8 2.00000E+05 0.300 5.0000
4 7 9 10 2.00000E+05 0.300 5.0000
5 9 11 12 2.00000E+05 0.300 5.0000
6 11 13 14 2.00000E+05 0.300 5.0000
7 13 15 16 2.00000E+05 0.300 5.0000
8 15 17 18 2.00000E+05 0.300 5.0000
9 17 19 20 2.00000E+05 0.300 5.0000
10 19 21 22 2.00000E+05 0.300 5.0000
11 1 4 2 2.00000E+05 0.300 5.0000
12 3 6 4 2.00000E+05 0.300 5.0000
13 5 8 6 2.00000E+05 0.300 5.0000
14 7 10 8 2.00000E+05 0.300 5.0000
15 9 12 10 2.00000E+05 0.300 5.0000
16 11 14 12 2.00000E+05 0.300 5.0000
17 13 16 14 2.00000E+05 0.300 5.0000
18 15 18 16 2.00000E+05 0.300 5.0000
19 17 20 18 2.00000E+05 0.300 5.0000
20 19 22 20 2.00000E+05 0.300 5.0000
NOD FX FY
21 -5000.0 0.0000
MATRICEA DE RIGIDITATE ASAMBLATA ARE NEC = 30 ECUATII
SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE LB = 6
DEPLASARI NODALE
NOD DX DY
1 0.000000000E+00 0.000000000E+00
2 0.000000000E+00 0.000000000E+00
3 -4.777555420E-03 0.000000000E+00
4 -4.707205101E-03 1.282535072E -03
5 -9.719106431E-03 0.000000000E+00

125
 6 -9.688136841E-03 1.459074101E -03
7 -1.470247393E-02 0.000000000E+00
8 -1.468950816E-02 1.490055294E -03
9 -1.969960862E-02 0.000000000E+00
10 -1.968857179E-02 1.497272443E -03
11 -2.470594078E-02 0.000000000E+00
12 -2.468128233E-02 1.499536580E -03
13 -2.973048825E-02 0.000000000E+00
14 -2.965689730E-02 1.501004877E -03
15 -3.480832827E-02 0.000000000E+00
16 -3.458048124E-02 1.503741634E -03
17 -4.004997478E-02 0.000000000E+00
18 -3.934307058E-02 1.510377902E -03
19 -4.579173475E-02 0.000000000E+00
20 -4.360997452E-02 1.518501774E -03
21 -5.300365057E-02 0.000000000E+00
22 -4.638281685E-02 1.430692063E -03
TENSIUNI IN ELEMENTE
ELEM SX SY SXY
S1 S2 ALFA Sech
1 -9.6544943E+01 -3.3127814E+00 5.4115630E-01
-9.6548084E+01 -3.3096404E+00 -3.3255240E-01 9.4936541E+01
2 -9.8985248E+01 -5.1409237E-01 2.3822762E-01
-9.8985824E+01 -5.1351604E-01 -1.3861248E-01 9.8730068E+01
3 -9.9700020E+01 -1.0890013E-01 9.9736722E-02
-9.9700120E+01 -1.0880025E-01 -5.7379469E-02 9.9645764E+01
4 -9.9955010E+01 -4.1054143E-02 8.4898707E-02
-9.9955082E+01 -4.0982003E-02 -4.8685220E-02 9.9934597E+01
5 -1.0014222E+02 -5.1935559E-02 1.8968036E-01
-1.0014258E+02 -5.1576099E-02 -1.0858029E-01 1.0011681E+02
6 -1.0053288E+02 -1.3976621E-01 5.6608418E-01
-1.0053607E+02 -1.3657435E-01 -3.2305861E-01 1.0046785E+02
7 -1.0168610E+02 -4.3099718E-01 1.7526695E+00
-1.0171643E+02 -4.0066853E-01 -9.9136213E-01 1.0151669E+02
8 -1.0524249E+02 -1.3651880E+00 5.4377246E+00
-1.0552636E+02 -1.0813120E+00 -2.9884081E+00 1.0498988E+02
9 -1.1618043E+02 -4.4840927E+00 1.6782771E+01
-1.1864760E+02 -2.0169173E+00 -8.3629482E+00 1.1765211E+02
10 -1.4907051E+02 -1.6107312E+01 5.0929490E+01
-1.6633625E+02 1.1584234E+00 -1.8727303E+01 1.6691847E+02

126
 11 -1.0345506E+02 -3.1036517E+01 9.8656544E+00
-1.0477501E+02 -2.9716567E+01 -7.6204887E+00 9.3527124E+01
12 -1.0101475E+02 -4.6537242E+00 1.8991488E+00
-1.0105217E+02 -4.6163090E+00 -1.1286400E+00 9.8824910E+01
13 -1.0029998E+02 -9.0851197E-01 4.7654449E-01
-1.0030226E+02 -9.0622717E-01 -2.7470317E-01 9.9852235E+01
14 -1.0004499E+02 -2.1239110E-01 1.5525325E-01
-1.0004523E+02 -2.1214967E-01 -8.9102434E-02 9.9939325E+01
15 -9.9857776E+01 -1.1883966E-02 1.0231515E-01
-9.9857881E+01 -1.1779120E-02 -5.8712659E-02 9.9851992E+01
16 -9.9467121E+01 1.5059537E-01 2.0097495E-01
-9.9467526E+01 1.5100083E-01 -1.1559143E-01 9.9543113E+01
17 -9.8313900E+01 5.2592741E-01 5.8713616E-01
-9.8317388E+01 5.2941504E-01 -3.4033691E-01 9.8583162E+01
18 -9.4757513E+01 1.6475787E+00 1.8037177E+00
-9.4791249E+01 1.6813140E+00 -1.0714913E+00 9.5642990E+01
19 -8.3819573E+01 5.0616862E+00 5.5002159E+00
-8.4158648E+01 5.4007611E+00 -3.5276806E+00 8.6984866E+01
20 -5.0929490E+01 1.5091188E+01 1.6107312E+01
-5.4649628E+01 1.8811327E+01 -1.3004973E+01 6.6094477E+01

Deformata modelului (desenată

punctat) suprapusă peste structura
nedeformată se prezintă în Fig. 9.5.
Fig. 9.5: Deformata CST1

Dacă se urmăreşte distribuţia de tensiune mediată la noduri Sech în model

(vezi Fig.9.6) se pun în evidenţă trei zone:
-zona de aplicare a forţei care constituie un concentrator de eforturi datorită
acţiunii punctuale;
-zona de mijloc pentru care tensiunea este aproximativ constantă (se poate
verifica teoria de compresiune a barelor în ipoteza Bernoulli);
-zona încastrării în care apar perturbaţii în tensiuni datorită fixării rigide a
baretei (efect local datorat împiedicării contracţiei/dilatării transversale).
Deoarece la capetele baretei există concentratori de tensiune, discretizarea
modelului trebuie făcută cu densitate mai mare de noduri în zona forţei concentrate
şi în încastrare.

TEMĂ: Adaptaţi discretizarea, funcţie de gradientul tensiunii şi analizaţi problema.

Comparaţi deplasarea capătului liber al baretei cu deplasarea dată de relaţia

127
 FL
deplasării unei bare solicitată axial: ΔL = . Distribuiţi forţa F pe toată faţa din
EA
dreapta şi refaceţi calculul.

Fig. 9.6: Distribuţia tensiunii echivalente CST1

Dacă se discretizează întreaga baretă ca în Fig. 9.7 a şi b, şi se determină

distribuţia corespunzătoare a deplasărilor (Fig. 9.7 c şi d) se poate pune în evidenţă
“favorizarea de direcţie“ în poziţionarea elementelor CST. Deplasările
corespunzătoare discretizării a nu sunt simetrice faţă de axa de simetrie. Pentru
discretizări cu elemente CST se recomandă poziţionarea elementelor ca în Fig. 9.7.b,
adică se încearcă reproducerea pe porţiuni a “steagului englezesc”.

a b

c d
Fig. 9.7: Două tipuri de discretizări şi deplasările corespunzătoare - CST1

128
 CST2. O platbandă de grosime constantă cu un orificiu circular (vezi
Fig.9.8) constituie o problemă tipică a unui concentrator de tensiune. Folosind
pentru discretizare elementul CST să se studieze distribuţia de tensiuni în zona
concentratorului şi să se determine valoarea coeficientului de concentrare al tensiunii
pentru E=2,1.105 MPa; ν=0,3; p=5 MPa; t=2 mm; d=20 mm; B=40 mm; L=60 mm.

Fig. 9.8: Problema CST2

Rezolvare
Modelul problemei poate fi dezvoltat pe un sfert de platbandă datorită
simetriilor. Alegând sfertul din dreapta sus cu sistemul de axe în centrul orificiului
circular pentru discretizarea adoptată în Fig. 9.9 fişierul datelor de intrare cst2 este:

Fig. 9.9: Discretizare CST2

31 40 1
1 0 1 10.0000 0.0000
2 0 1 15.0000 0.0000
3 0 1 20.0000 0.0000
4 0 1 25.0000 0.0000

129
5 0 1 30.0000 0.0000
6 0 0 9.2380 3.8260
7 0 0 15.0000 4.0000
8 0 0 20.0000 4.0000
9 0 0 25.0000 5.0000
10 0 0 30.0000 5.0000
11 0 0 7.0710 7.0710
12 0 0 15.0000 8.0000
13 0 0 20.0000 9.0000
14 0 0 25.0000 10.0000
15 0 0 30.0000 10.0000
16 0 0 3.8260 9.2380
17 1 0 0.0000 10.0000
18 1 0 0.0000 15.0000
19 0 0 4.0000 15.0000
20 0 0 8.0000 15.0000
21 0 0 15.0000 15.0000
22 0 0 20.0000 15.0000
23 0 0 25.0000 15.0000
24 0 0 30.0000 15.0000
25 1 0 0.0000 20.0000
26 0 0 4.0000 20.0000
27 0 0 8.0000 20.0000
28 0 0 15.0000 20.0000
29 0 0 20.0000 20.0000
30 0 0 25.0000 20.0000
31 0 0 30.0000 20.0000
1 1 2 7 210000.00 0.300 2.0000
2 1 7 6 210000.00 0.300 2.0000
3 2 3 8 210000.00 0.300 2.0000
4 2 8 7 210000.00 0.300 2.0000
5 3 4 9 210000.00 0.300 2.0000
6 3 9 8 210000.00 0.300 2.0000
7 4 5 10 210000.00 0.300 2.0000
8 4 10 9 210000.00 0.300 2.0000
9 6 7 12 210000.00 0.300 2.0000
10 6 12 11 210000.00 0.300 2.0000
11 7 8 13 210000.00 0.300 2.0000
12 7 13 12 210000.00 0.300 2.0000
13 8 9 14 210000.00 0.300 2.0000

130
14 8 14 13 210000.00 0.300 2.0000
15 9 10 15 210000.00 0.300 2.0000
16 9 15 14 210000.00 0.300 2.0000
17 17 16 18 210000.00 0.300 2.0000
18 16 19 18 210000.00 0.300 2.0000
19 11 20 16 210000.00 0.300 2.0000
20 16 20 19 210000.00 0.300 2.0000
21 11 12 20 210000.00 0.300 2.0000
22 12 21 20 210000.00 0.300 2.0000
23 12 13 21 210000.00 0.300 2.0000
24 13 22 21 210000.00 0.300 2.0000
25 13 14 22 210000.00 0.300 2.0000
26 14 23 22 210000.00 0.300 2.0000
27 14 15 23 210000.00 0.300 2.0000
28 15 24 23 210000.00 0.300 2.0000
29 18 19 25 210000.00 0.300 2.0000
30 19 26 25 210000.00 0.300 2.0000
31 19 20 26 210000.00 0.300 2.0000
32 20 27 26 210000.00 0.300 2.0000
33 20 21 27 210000.00 0.300 2.0000
34 21 28 27 210000.00 0.300 2.0000
35 21 22 28 210000.00 0.300 2.0000
36 22 29 28 210000.00 0.300 2.0000
37 22 23 29 210000.00 0.300 2.0000
38 23 30 29 210000.00 0.300 2.0000
39 23 24 30 210000.00 0.300 2.0000
40 24 31 30 210000.00 0.300 2.0000
5
5 25.000000 0.000000
10 50.000000 0.000000
15 50.000000 0.000000
24 50.000000 0.000000
31 25.000000 0.000000

Se observă că în axele de simetrie s-au introdus condiţii la limită în blocaje

care nu permit modelului deplasări de solid rigid. Presiunea uniform distribuită a fost
redusă la noduri, adică fiecare element încărcat cu presiune uniformă pe o latură,
împarte forţa echivalentă în două parţi egale, la cele două noduri de pe latura
respectivă. Nodul comun 10 la elementul 7 şi 15 spre exemplu, preia forţa:

131
  Y(10) − Y(5) Y(15) − Y(10) 
F10 = pt  +  = 50 N.
 2 2 
O parte din rezultatele rulării prezentate în mod grafic se pot urmări în Fig.
9.10 - 9.16. Fig. 9.10 şi Fig. 9.11 prezintă deformaţiile la scară mărită şi în
reprezentare hasurata pe intervale de valori. Fig. 9.12 şi Fig. 9.13 scot în evidenţă
caracterul constant al tensiunilor pe elemente şi modificările introduse prin
determinarea tensiunilor nodale prin mediere. Fig. 9.14 prezintă linii de
echisolicitare, iar Fig. 9.15 prezintă orientarea tensiunilor principale în reprezentare
la scară. Graficul din Fig. 9.16 arată variaţia tensiunii SX în zona slabită (X = 0).

Fig. 9.10: Deformata CST2

Fig. 9.11: Reprezentarea deplasării pe direcţia X-CST2

132
 Fig. 9.12: Reprezentarea tensiunilor SX pe elemente - CST2

Fig. 9.13: Reprezentarea tensiunilor SX mediate la noduri - CST2

Fig. 9.14: Linii de egală solicitare - CST2

133
 Fig. 9.15: Tensiunile principale CST2

Fig. 9.16: Variaţia tensiunii SX în zona concentratorului - CST2

Observaţie: Dorind să se urmarească gradientul de tensiune în discretizare, adică

introducerea a mai multor noduri (şi elemente) în zona concentratorului, cei
începători fac deseori greşeli de discretizare ca în Fig. 9.17a, adică nu se asigură
continuitatea mărimilor (se “leagă“ noduri de laturi contrar metodei elementelor
finite). Aceste modelari greşite echivalează cu introducerea de fisuri în model.
O modelare care urmareşte gradientul tensiunii se prezintă în Fig. 9.17b,
datorită influenţei găurii lungimea L s-a mărit la L′ =100 mm.

134
 a b
Fig. 9.17: Variante de discretizări - CST2

Pentru calculul coeficientului de concentrare al tensiunilor, se reţine din

rezultate σx,max = 16,85 MPa în zona nodului 17 şi se calculează tensiunea medie pe
axa Y (la X = 0):
pBt
σm = =
( B − d ) t 10 MPa,
şi rezultă
σ 16,85
k σ = x , max = = 1,685.
σm 10
Această valoare este mai mică decât valoarea exactă obţinută analitic:
k σ ,exact ≅ 2,18. O discretizare mai fină în zona concentratorului poate îmbunătăţi
valoarea calculată a lui kσ, astfel pentru discretizarea din Fig. 9.17.b s-a obţinut k σ
=2,037.

CST3. Să se studieze starea de tensiune şi deformaţia unei plăci pătrate de

latura a = 50 mm şi grosime t = 1 mm supusă la forfecare ca în Fig. 9.18. Se dau
E=2.105 MPa; ν=0,3; şi τ=100 MPa.

Fig. 9.18: Problema CST3 Fig. 9.19: Posibila discretizare CST3

135
Rezolvare

Problema se poate rezolva adoptând o discretizare pe întreaga structură,

impunănd blocajele minim necesare pentru înlaturarea miăcării de corp rigid şi
echivalând tensiunea τ la noduri prin forţe echivalente ca în Fig. 9.19.

Fig. 9.20: Discretizare CST3 Fig. 9.21: Tensiunile principale

Dacă ţinem cont de simetria geometrică a problemei şi de antisimetria de

încărcare, modelul problemei se poate dezvolta pe un sfert din structura ca în Fig.
9.20 pentru care fişierul datelor de intrare cst3a este:

9 8 1
1 1 1 0.0000 0.0000
2 1 0 12.5000 0.0000
3 1 0 25.0000 0.0000
4 0 1 0.0000 12.5000
5 0 0 12.5000 12.5000
6 0 0 25.0000 12.5000
7 0 1 0.0000 25.0000
8 0 0 12.5000 25.0000
9 0 0 25.0000 25.0000
1 1 2 5 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
2 1 5 4 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
3 2 3 5 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
4 3 6 5 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
5 4 5 7 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
6 7 5 8 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
7 5 6 9 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00
8 5 9 8 2.00000E+05 0.300 1.00000E+00

136
 5
3 0.000000 625.000000
6 0.000000 1250.000000
9 625.000000 625.000000
8 1250.000000 0.000000
7 625.000000 0.000000

Se observă (vezi Fig. 9.21) că starea plană de forfecare pură este echivalentă
cu întindere şi compresiune la 45° de tensiuni σ1 = τ si σ2 = -τ. Elementul patrulater
se deformează după un romb. Se poate verifica relaţia:
τ = Gγ .
Modulul de elasticitate transversal G se determină din relaţia E, G, ν (vezi
rel. 3.1) iar deformaţia specifică unghiulară γ se determină pentru discretizarea dată
cu relaţia:
2
γ = ( UY(3) + UX(7) ) .
a

Fig. 9.22: Problema CST4 Fig. 9.23: Discretizare - CST4

CST4. Grinda înaltă din Fig. 9.22 este formată din două platbande din oţel
de grosimi t1 şi t2 sudate între ele. Ştiind că E = 2.105 MPa; ν = 0,3; F = 50 kN; L
= 2 m; h = 0,5 m; t1 = 40 mm; t2 = 20 mm se cere:
-să se afle deplasarea punctului k şi tensiunea maxima din grindă (se va
neglija efectul forţei concentrate);
-să se precizeze dacă medierea tensiunilor la noduri este corectă având în
vedere grosimile diferite ale unor elemente finite;
-să se compare rezultatele obţinute prin MEF cu cele obţinute analitic prin
asimilarea grinzii cu o bară.

Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.23, se obţine:

σ x,max = 72,99 MPa; σ x,min = -99,94 MPa.
u k = -0,449 mm; v k = -2,17 mm,
iar calculul analitic conduce la:

137
 σ x,max = 72,72 MPa; σ x,min = -101,82 MPa; v = -2,327 mm.
Observaţie: Grinzile înalte se calculează cu relaţii diferite faţă de cele bazate pe
ipoteza Bernoulli. În Fig. 9.24 se poate observa că distribuţia tensiunilor σx nu este
liniară în încastrare. Trebuie menţionat că pe lângă efectul grinzii înalte, în încastrare
există şi un concentrator de tensiune suplimentar, generat de împiedicarea contracţiei
transversale deoarece ν ≠ 0 .

Fig. 9.24: Distribuţia SX în încastrare - CST4

CST5. Piesa din Fig. 9.25 are grosimea t = 4 mm şi a = 10 mm; cunoscând

E=2,1.105 MPa; ν=0,3 şi p = 50 MPa se cere: a) deplasarea relativă A-C;
b) tensiunea SX maximă (de întindere) şi zona în care se atinge.

Fig. 9.25: Problema CST5 Fig. 9.26: Discretizare - CST5

Indicaţie: Modelul cu elemente finite se generează pentru un sfert din piesă.

138
Răspuns: Pentru discretizarea cu 40 elemente identice ca mărime (Fig. 9.26) se
obţin rezultatele: δAC = 0,0496 mm; σx,max = 98,73 MPa în punctele B, D.

CST6. Saltul de lăţime pentru piesa de grosime t = 3 mm din Fig. 9.27 se

realizează printr-o racordare de raza r =10 mm. Ştiind că E = 2.105 MPa; ν = 0,3;
L = 80 mm; t1 =40 mm; t2 = 70 mm să se afle coeficientul concentratorului de
tensiune şi deplasarea capătului liber al plăcii pentru p = 100 MPa.

Fig. 9.27: Problema CST6 Fig. 9.28: Discretizare - CST6

Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.28 se obţine: kσ = 1,44 şi u = 0,064 mm.
Menţionăm că după unele norme germane kσ = 1,692.

CST7. Să se afle coeficientul de concentrare al tensiunilor pentru crestăturile

semicirculare din piesa de grosime constantă prezentată în Fig. 9.29 pentru cele două
tipuri de solicitări: a) întindere; b) încovoiere.
Se va lua E=2.105 MPa; ν = 0,3; grosimea plăcii t = 1 mm; L=100 mm; B=60 mm;
d=20 mm; p=100 MPa; M=6.104 Nmm.

Fig. 9.29: Problema CST7

Indicaţie: Se va trata problema pe sfert. Momentul se echivalează prin 2 forţe

concentrate egale şi de semn contrar.
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.30 se obţine:
σ max σ max
a) k σ = = 1,726 b) k σ = = 1,236.
σn σi

139
 σ max σ
Teoretic după norme germane: a) k σ = = 2,027 b) k σ = max = 1,740.
σn σi

a b
Fig. 9.30: Discretizare - CST7

CST8. Să se afle tensiunea maximă pe direcţia încărcării, la vârful fisurii

pentru placa din Fig. 9.31. Se dau E = 1,1.105 MPa; ν = 0,35; p = 10 MPa; L = 200
mm; B = 120 mm; t = 10 mm; s = 1 mm.

Fig. 9.31: Problema CST8 Fig. 9.32: Discretizare CST8

Răspuns: Pentru discretizarea unei jumătăţi a plăcii prezentată în Fig. 9.32 se obţine
σx,max = 56,48 MPa;

CST9. Un stăvilar din beton de lungime foarte mare de secţiune trapezoidală

(Fig. 9.33) este solicitat de presiunea apei şi greutatea proprie. Să se calculeze
tensiunea maximă în beton şi să se precizeze dacă există pericolul basculării
stăvilarului. Se dau Ebeton =2,5.1010 Pa; νbeton = 0,18; ρbeton = 2200 Kg/m3;
σr,beton = 1,1 MPa; ρapa = 1000 Kg/m3; B = 10 m; b = 3 m; h = 15 m; g =10 m/s2 .

Indicaţie: Lungimea mare a stăvilarului împiedică deformaţia de-a lungul

stăvilarului şi deci problema de rezolvat este o problemă de SPD pentru care se alege
o grosime oarecare de obicei egală cu unitatea. Pentru a nu greşi la transformarea
unităţilor de măsură se preferă lucrul în SI. Presiunea apei la baza stăvilarului este p
= ρapagh. În lipsa unei proceduri de echivalare a forţelor de volum, greutatea

140
betonului se reduce la noduri prin forţe corespunzătoare volumului de beton aferent
la un nod (vezi Fig. 9.34) conform relaţiei: Fn = ρVn g .

Observaţie: Solicitări de întindere în beton pot produce fisuri care duc la distrugerea
prematură a construcţiei.

Fig. 9.33: Problema CST9 Fig. 9.34: Discretizare CST9

Răspuns: Pentru discretizarea din Fig.9.34 se obţin tensiuni de compresiune, deci nu

există pericol de basculare.
σ1, max = -1,578.104 Pa; σ 2, min = -8,702.105 Pa.

CST10. Un disc ca cel din Fig. 9.35 este comprimat cu o forţa F = 500 N.
Ştiind că raza discului este R = 50 mm, grosimea t = 5mm; E = 8.103 MPa; ν = 0,38,
să se determine deplasarea relativă între punctele de aplicare a forţelor şi tensiunile în
centrul discului. Comparaţi rezultatele obţinute cu rezultatele analitice ale tensiunilor
în centrul discului:
F 3F
σ1 = ; σ2 = − .
πRt πRt

Răspuns: Pentru discretizarea pe sfert din Fig. 9.36 se obţine δ = 0,0496 mm iar
media tensiunilor pe elementele centrale conduce la tensiunile principale:
σ1 = 0,6351 MPa; şi σ2 = -1,9041 MPa.
Rezultatul analitic este: σ1 = 0,6366 MPa; σ2 = -1,9098 MPa.

141
 Fig. 9.35: Problema CST10 Fig. 9.36: Discretizare CST10

CST11. Grinda din Fig. 9.37 poate fi calculată ca o bară, dar poate fi
modelată şi cu elemente CST. Dacă se alege L =1,6 m; b = 100 mm; h = 60 mm; E
= 2.105 MPa; ν = 0,3; p = 0,1 MPa; problema coincide cu CADP3b. Să se compare
sageata şi tensiunea maximă determinată prin modelare cu elemente CST cu valorile
exacte: vmax = 0,474 mm; σmax = 35,55 MPa.

Fig. 9.37: Problema CST11 Fig. 9.38: Discretizare - CST11

Răspuns: vmax = 0,234 mm; σx,max = 14,64 MPa.

142
 9.B. Elementul patrulater cu patru noduri (QUAD4)

A. Caracteristici principale ale elementului patrulater (Fig. 9.39):

1. este element izoparametric, definit de patru noduri I, J, K, L care trebuie
declarate în sensul dat de rotirea axei X peste Y pe drumul cel mai scurt ;
2. are două grade de libertate pe nod (GLN = 2), deplasări X şi Y (UX, UY);
3. are grosime constantă şi poate fi încărcat cu forţe la noduri;

b
Fig. 9.39: Elementul QUAD4

4. elementul se poate folosi pentru modelarea stării plane de tensiune (SPT)

şi stării plane de deformaţie (SPD) conform Fig. 9.39.a dar şi a stării axial simetrice
(SAS) ca în Fig. 9.39.b;
5. matricea de rigiditate in coordonate globale este:
[ K e ] = ∫ [ B] T [ D] [ B] dV ,
V
(9.11)
în care:

[ B] = [ ∂ ] 
N1 0 N2 0 N3 0 N4 0 
;
0 N1 0 N2 0 N3 0 N 4 
(9.12)
este matricea derivatelor funcţiilor de formă, iar expresia matricelor de derivare este:

143
 ∂ 
 0
 ∂x 
∂
[ ∂ ] =  0 pentru SPT şi SPD; (9.13a)
∂y 
∂ ∂
 
 ∂y ∂x 
∂ 
 ∂x 0 
 ∂
0 
 ∂y 
[ ∂] =  ∂ ∂  pentru SAS. (9.13b)
 ∂y ∂x 
 
1 0
 x 
Funcţiile de formă în coordonate naturale sunt:
1
N1 = (1 − r )(1 − s ) ;
4
1
N 2 = (1 + r )(1 − s ) ;
4
1
N 3 = (1 + r )(1 + s ) ; (9.14)
4
1
N 4 = (1 − r )(1 + s ) ;
4
matricele de rigiditate [D] sunt aceleaşi ca pentru elementul CST, (vezi rel. (9.5),
(9.6)) iar pentru SAS este:
 ν ν 
 1 1− ν
0
1− ν 
 ν ν 
 1 0 
E(1 − ν ) 1 − ν −
[ D] = 1 ν  (9.15)
(1 + ν )(1 − 2 ν ) 0
 0
1 − 2 ν
0 
 2(1 − ν ) 
 ν 
 ν
0 1 
1 − ν 1 − ν 
6. uzual elementul este denumit QUAD4(Quadrilateral).

B. Date legate de element

1. grosimea elementului, pentru analize de tip SPT sau SPD;

144
 2. tipul studiului (SPT, SPD sau SAS).
3. ordinul de integrare al matricei de rigiditate al elementului, INT (pentru
programe de firmă se alege automat 2, 3 sau 4);

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
2. coeficientul lui Poisson - niu;
(3). coeficientul de dilatare termică - α;
(4). densitatea materialului -DENS;
(5). acceleraţia gravitatională - g sau greutatea specifică - γ = ρg.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie în direcţia X - BX şi în direcţia Y - BY;
2. forţe la noduri în direcţia X - FX şi Y - FY;
(3). deplasări impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau în elemente;
(5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare ρ, g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generată de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară ω);
(6) presiuni distribuite liniar sau constante pe laturile elementului. Aceste
presiuni (sau forţe distribuite liniar) se echivalează la nodurile elementului cu forţe
concentrate (vezi Fig. 8.2 pentru care se neglijează momentele);

Observatie: Pentru analize axial simetrice încărcările se declară pe întreaga structură

(360°), pentru unel programe încărcarea se declară pe un radian.

E. Rezultatele analizei
1. deplasările nodale - UX, UY;
2. tensiunile în sistemul global de axe - SX, SY, SXY, SZ la nodurile
elementului, precum şi în centrul lui, tensiunile principale S1, S2 şi unghiul ALFA
pe care îl face direcţia tensiunii principale S1 cu axa X în centrul elementului (vezi
Fig. 9.39.a) pentru SPT şi SPD.
Tensiunile într-un nod diferă pentru elementele care au nodul respectiv
comun. Pentru corectarea rezultatelor de obicei se recurge la medierea tensiunilor la
noduri folosind diverse metode, cea mai simplă mediere fără a ţine seama de ariile şi
grosimile elementelor vecine este inclusă în programul de calcul, conform acestei
reguli dacă într-un nod I sunt n elemente vecine (vezi Fig. 9.40) atunci tensiunea
medie în nod se determină cu relaţia:

145
 n
∑ S I ,i (9.16a)
i =1
S I ,m =
n
Se mai pot folosi relatii de calcul ce tin cont de
ariile elementelor vecine, cum ar fi:
Fig. 9.40: Nod comun la n elemente
n
∑ S I ,i A i
i =1
S I ,m = n
(9.16b)
∑Ai
i =1
în care:
SI,m -valoarea medie a unei tensiuni în nodul I;
SI,i -valoarea tensiunii în nodul I pentru elementul i (I = 1,...,n);
Ai -aria elementului i.
Tensiunile dintr-un punct P al elementului se determină cu relaţia:
 SX 
 SY 
 
 = [ D] [ B P ] { U }
e
 (9.17)
 SXY 
< SZ >
<SZ> intervine pentru probleme axial simetrice iar pentru starea plană de deformaţie
se pot calcula direct din tensiunile SX şi SY. Se menţionează că pentru calculul
tensiunilor în general se foloseşte altă tehnică: tensiunile se determină în punctele
Gauss 2 × 2 (unde se demonstrează că erorile de calcul a tensiunilor sunt minime) şi
apoi se expandează la noduri folosind funcţiile de formă 9.14. Pentru elemente
patrulatere puţin distorsionate, adică apropiate de un pătrat, practic tensiunile
determinate direct în noduri coincid cu cele expandate din punctele Gauss.
Se pot media tensiunile SX, SY, SXY, SZ şi apoi se pot calcula tensiunile
principale S1 > S2 > S3 în noduri, sau se pot media toate tensiunile de la început.
Tensiunea echivalenta, von Mises - Sech se determina cu relatia:

Sech =
1
2
[ ]
( S1 − S2) 2 + ( S2 − S3) 2 + ( S3 − S1) 2 (9.18)

(3). deformaţiile specifice din element, într-un punct P se calculeaza cu

relaţia:
{ }
{ ε} = [ B P ] U e (9.19)
(4). reactiunile din legaturile cu exteriorul.

146
F. Structura fişierului cu date de intrare este
1. Date generale
NN NE TIPE
2. Date despre noduri
NI BX BY X Y
...
3. Date despre elemente
EI I J K L E niu t INT
...
4. Date despre încărcări cu forţe în noduri
NF
NIF FX FY
...

G. Programul de lucru
QUAD4PLw_re.EXE
Acest program a fost conceput să lucreze cu noţiunile (datele) de la punctele B-E
neincluse între paranteze.

H. Schema logică a programului coincide cu cea prezentată în Fig. 7.2. Sistemul de

ecuaţii care se rezolva este stocat în memoria RAM a calculatorului în matrice
bandă. Dimensiunea maximă a problemelor care pot fi rezolvate rezultă din numărul
necunoscutelor şi laţimea de bandă. Pentru a rezolva probleme de dimensiuni mari se
impune reconsiderarea gestionării resurselor hard (memoria extinsă). O parte a
rezultatelor (în special tensiuni) sunt stocate în fisiere text care se pot examina după
fiecare rulare, astfel se pot urmari fişierele: tensel.5; tensel.pr; tensx.nod; tenstot.nod.

Aplicaţii

QUAD1. Pentru placa dreptunghiulară prezentată în Fig. 9.41 se cere sa se

determine deplasarea punctului k şi tensiunea maximă. Se dau E = 2.10 5 MPa; ν
= 0,3; t = 6 mm; L = 80 mm; h = 40 mm; F=1 kN.

Fig. 9.41: Problema QUAD1 Fig. 9.43: Discretizare QUAD1

147
Rezolvare.

Datorită simetriei geometrice, problema se poate “descompune” în două

încărcări, aşa cum se poate urmări în Fig. 9.42. Deoarece interesează doar deplasarea
punctului k şi tensiunea maxima care se presupune a fi în încastrare (dacă se
neglijează efectul local al forţei concentrate), încărcarea simetrică (vezi Fig. 9.42.a)
nu produce deplasarea punctului k, iar tensiunile la distanţă mare de forţele F sunt
neglijabile. Problema se poate rezolva doar cu încarcarea b) pe un model de jumătate
de placă.

Fig. 9.42: Descompunerea încărcării pentru problema QUAD1

O variantă a discretizării se prezintă în Fig. 9.43 pentru care fişierul datelor

de intrare quad1 este:

10 4 1
1 1 1 0.0 0.0
2 1 1 0.0 20.0
3 1 0 20.0 0.0
4 0 0 20.0 20.0
5 1 0 40.0 0.0
6 0 0 40.0 20.0
7 1 0 60.0 0.0
8 0 0 60.0 20.0
9 1 0 80.0 0.0
10 0 0 80.0 20.0
1 1 3 4 2 200000.0 0.3 6.0 3
2 3 5 6 4 200000.0 0.3 6.0 3
3 5 7 8 6 200000.0 0.3 6.0 3
4 7 9 10 8 200000.0 0.3 6.0 3
1
10 0.000000 -1000.000000

În urma analizei se obţine listingul:

ANALIZA PLANA PENTRU MODEL STARE PLANA DE TENSIUNE

148
NOD BX BY X Y
1 1 1 0.0000 0.0000
2 1 1 0.0000 20.0000
3 1 0 20.0000 0.0000
4 0 0 20.0000 20.0000
5 1 0 40.0000 0.0000
6 0 0 40.0000 20.0000
7 1 0 60.0000 0.0000
8 0 0 60.0000 20.0000
9 1 0 80.0000 0.0000
10 0 0 80.0000 20.0000
ELEM I J K L E niu t INT
1 1 3 4 2 200000.00 0.300 6.0000 3
2 3 5 6 4 200000.00 0.300 6.0000 3
3 5 7 8 6 200000.00 0.300 6.0000 3
4 7 9 10 8 200000.00 0.300 6.0000 3
NOD FX FY
1 0.0000 0.0000
2 0.0000 0.0000
3 0.0000 0.0000
4 0.0000 0.0000
5 0.0000 0.0000
6 0.0000 0.0000
7 0.0000 0.0000
8 0.0000 0.0000
9 0.0000 0.0000
10 0.0000 -1000.000
MATRICEA DE RIGIDITATE ASAMBLATA ARE NEC = 12 ECUATII
SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE LB = 6
DEPLASARI NODALE
NOD UX UY
1 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
2 0.0000000000E+00 0.0000000000E+00
3 0.0000000000E+00 -5.3361624581E -03
4 7.5782340791E -03 -6.5754049539E -03
5 0.0000000000E+00 -1.8179242393E -02
6 1.3202556964E -02 -1.8846449395E -02
7 0.0000000000E+00 -3.5476490273E -02
8 1.6501261008E -02 -3.5586352818E -02
9 0.0000000000E+00 -5.4226030124E -02

149
10 1.7834840910E -02 -5.5506248219E -02
Tensiunile în elemente se pot urmări în fişierul tensel.5 reprodus mai jos.
Tensiunile pe fiecare element se dau în cele patru noduri I, J, K, L şi în centrul
elementului pe câte o linie, în ordinea SX SY SXY SZ.

Fisierul tensel.5:
0.00000000E+00 0.00000000E+00 -2.05237018E+01 0.0
-4.08541482E+00 -1.36180494E+01 8.62335239E+00 0.0
7.91918828E+01 1.13651399E+01 3.85703510E+00 0.0
8.32772976E+01 2.49831893E+01 -2.52900191E+01 0.0
3.95959414E+01 5.68256993E+00 -8.33333333E+00 0.0

-4.08541482E+00 -1.36180494E+01 -2.02494071E+01 0.0

-2.19958352E+00 -7.33194508E+00 1.38260396E+00 0.0
5.96061625E+01 1.12097787E+01 3.58274047E+00 0.0
5.77203312E+01 4.92367439E+00 -1.80492706E+01 0.0
2.77603738E+01 -1.20413534E+00 -8.33333333E+00 0.0

-2.19958352E+00 -7.33194508E+00 -1.57488112E+01 0.0

-3.62184214E-01 -1.20728071E+00 -3.06148797E+00 0.0
3.58873108E+01 9.66756778E+00 -9.17855446E-01 0.0
3.40499115E+01 3.54290342E+00 -1.36051787E+01 0.0
1.68438636E+01 1.16781135E+00 -8.33333333E+00 0.0

-3.62184214E-01 -1.20728071E+00 -8.64722632E+00 0.0

-4.22049921E+00 -1.40683307E+01 -3.51807285E+00 0.0
1.04342250E+01 -9.67191345E+00 -8.01944035E+00 0.0
1.42925400E+01 3.18913655E+00 -1.31485938E+01 0.0
5.03602039E+00 -5.43959708E+00 -8.33333333E+00 0.0

Fig. 9.44: Distribuţia tensiunii SX pe elemente - QUAD1

150
 Fig. 9.45: Distribuţia tensiunii SX mediată la noduri - QUAD1

Deplasarea nodului k, adică a nodului 9, este vk =-5,422 mm iar tensiunea SX

maximă se poate urmări în Fig. 9.44 nemediată la noduri şi în Fig. 9.45 mediată la
noduri.

TEMĂ: Rezolvaţi problema discretizând întreaga structură şi comparaţi rezultatele.

Creşteţi numărul de elemente pentru o nouă discretizare şi examinaţi tensiunile
echivalente în zona de aplicare a sarcinii.

QUAD2. Discretizaţi întreaga placă

din Fig. 9.46 în 20 de elemente
dreptunghiulare QUAD4 egale, cu diferite
rapoarte ale laturilor şi comparaţi deplasarea
punctului B, tensiunea SX în punctul D şi
Sech în punctul C. Se dau E = 2.105 MPa;
ν = 0,3; t = 1 mm; L = 100 mm; h = 40 mm;
F = 250 N. Care sunt rezultatele dacă se
discretizează cu 1 element ? Dar dacă se Fig. 9.46: Problema QUAD2
discretizează cu 40 elemente patrate egale ?

a b c d

e f g h
Fig. 9.47: Diferite discretizări pentru problema QUAD2

151
Rezolvare

Se adoptă discretizările din Fig. 9. 47 pentru care se obţin rezultatele

prezentate în Tabelul 9.1.

Concluzii. Rezultatele cele mai apropiate de valorile exacte se obţin printr-o

discretizare cu cât mai multe elemente apropiate de forma pătrată. Trebuie menţionat
că pentru îmbunătăţirea soluţiei în cazul general se poate recurge la creşterea
numărului de elemente, sau la alegerea unui element finit mai performant (cu noduri
mai multe sau cu grade de libertate mai multe – care conţine şi grade de liberate
rotiri, în cazul de faţă RZ).

Tabelul 9.1: Rezultatele aplicaţiei QUAD2

Discretizarea UX(B) UY(B) SX(D) Sech(C)
[mm] [mm] [MPa] [MPa]
a. 100 × 2 -6,658.10-3 -2,550.10-2 15,991 24,753
b. 5 × 40 -1,591.10-2 -2,613.10-2 90,909 37,987
c. 50 × 4 -1,428.10-2 -5,283.10-2 47,232 22,814
d. 10 × 20 -2,155.10-2 -8.042.10-2 90,200 48,823
e. 25 × 8 -1,987.10-2 -7,376.10-2 77,674 33,626
f. 20 × 10 -2,076.10-2 -7,721.10-2 83,817 38,601
g. 10 × 10 = 40 el -2,213.10-2 -8,282.10-2 96,522 65.283
h. 100 × 40 = 1 el -6,421.10-2 -2,449.10-2 15,300 36,241
EXACT -2,229.10-2 -8,613.10-2 ≈144 ∞

QUAD3. Un tub cu pereţi

groşi de lungime foarte mare (Fig.
9.48) are raza interioară Ri = 50 mm
şi cea exterioară Re = 100 mm.
Ştiind ca E =2,1.105 MPa şi ν = 0,3
să se calculeze distribuţia de tensiuni
în tub pentru o presiune interioară pi Fig. 9.48: Problema QUAD3
= 100 MPa.
Comparati rezultatele analizei cu rezultatul analitic al tensiunilor într-un punct de
raza r:
p R2  R2  p R2  R2 
σ r = 2 i i 2 1 − 2e  ; σ t = 2 i i 2 1 + 2e  .
Re − Ri  r  Re − Ri  r 

152
Rezolvare

Deoarece lungimea tubului este foarte mare, deformaţiile în lungul tubului se

presupun a fi impiedicate şi deci dacă se reţine o felie din tub se poate face un calcul
de SPD. Din motive de simetrie se poate face analiza pe un sfert din structură, astfel
modelul de calcul se poate urmări în Fig. 9.49.
Presiunea de pe laturile elementelor se reduce la noduri prin forţe
echivalente. Conform Fig. 9.50, presiunea de pe latura IJ se reduce la nodurile I şi J
prin forte de valori:
ptl ptl
FX(I) = FX(J) = cos α ; FY(I) = FY(J) = sin α .
2 2
Fişierul datelor de intrare quad3a este:

45 32 2
1 0 1 50 0
2 0 1 62 0
3 0 1 75 0
4 0 1 87.5 0
5 0 1 100 0
6 0 0 49.03926 9.754516
7 0 0 61.29908 12.19314
8 0 0 73.55890 14.63177
9 0 0 85.81872 17.07040
10 0 0 98.07853 19.50903
11 0 0 46.19398 19.13417
12 0 0 57.74248 23.91771
13 0 0 69.29097 28.70126
14 0 0 80.83947 33.48480
15 0 0 92.38795 38.26834
16 0 0 41.57348 27.77851 Fig. 9.49: Discretizare QUAD3
17 0 0 51.96686 34.72314
18 0 0 62.36023 41.66777
19 0 0 72.75360 48.61240
20 0 0 83.14697 55.55702
21 0 0 35.35534 35.35534
22 0 0 44.19418 44.19418
23 0 0 53.03302 53.03301
24 0 0 61.87185 61.87185
25 0 0 70.71069 70.71068
26 0 0 27.77852 41.57348

153
27 0 0 34.72315 51.96685
28 0 0 41.66778 62.36022
29 0 0 48.61241 72.75360
30 0 0 55.55703 83.14697
31 0 0 19.13418 46.19398
32 0 0 23.91773 57.74248
33 0 0 28.70127 69.29097
34 0 0 33.48481 80.83947 α
35 0 0 38.26836 92.38796
Fig. 9.50: Reducerea presiunii uniform
36 0 0 9.754523 49.03927
distribuite pentru elementele plane
37 0 0 12.19316 61.29909
38 0 0 14.63179 73.55891
39 0 0 17.07042 85.81873
40 0 0 19.50905 98.07854
41 1 0 0.00000 50.00000
42 1 0 0.00000 62.50000
43 1 0 0.00000 75.00000
44 1 0 0.00000 87.50000
45 1 0 0.00000 100.0000
1 1 2 7 6 210000 0.3 6.25 2
2 2 3 8 7 210000 0.3 6.25 2
3 3 4 9 8 210000 0.3 6.25 2
4 4 5 10 9 210000 0.3 6.25 2
5 6 7 12 11 210000 0.3 6.25 2
6 7 8 13 12 210000 0.3 6.25 2
7 8 9 14 13 210000 0.3 6.25 2
8 9 10 15 14 210000 0.3 6.25 2
9 11 12 17 16 210000 0.3 6.25 2
10 12 13 18 17 210000 0.3 6.25 2
11 13 14 19 18 210000 0.3 6.25 2
12 14 15 20 19 210000 0.3 6.25 2
13 16 17 22 21 210000 0.3 6.25 2
14 17 18 23 22 210000 0.3 6.25 2
15 18 19 24 23 210000 0.3 6.25 2
16 19 20 25 24 210000 0.3 6.25 2
17 21 22 27 26 210000 0.3 6.25 2
18 22 23 28 27 210000 0.3 6.25 2
19 23 24 29 28 210000 0.3 6.25 2
20 24 25 30 29 210000 0.3 6.25 2
21 26 27 32 31 210000 0.3 6.25 2

154
22 27 28 33 32 210000 0.3 6.25 2
23 28 29 34 33 210000 0.3 6.25 2
24 29 30 35 34 210000 0.3 6.25 2
25 31 32 37 36 210000 0.3 6.25 2
26 32 33 38 37 210000 0.3 6.25 2
27 33 34 39 38 210000 0.3 6.25 2
28 34 35 40 39 210000 0.3 6.25 2
29 36 37 42 41 210000 0.3 6.25 2
30 37 38 43 42 210000 0.3 6.25 2
31 38 39 44 43 210000 0.3 6.25 2
32 39 40 45 44 210000 0.3 6.25 2
9
1 3048.28 0.00
6 5979.42 1189.38
11 5632.49 2333.05
16 5069.11 3387.07 Fig. 9.51: Deformata QUAD3
21 4310.92 4310.92
26 3387.07 5069.11
31 2333.05 5632.49
36 1189.38 5979.43
41 0.00 3048.28

Rezultatele rulării se pot urmări în formă grafică, în Fig. 9.51-deformata, în

Fig. 9.52-distribuţia tensiunilor principale maxime S1, iar în Fig. 9.53-distribuţia
tensiunilor principale minime S3.

Fig. 9.52: Distributia tensiunii S1 pentru Fig. 9.53: Distributia tensiunii S3 pentru
problema QUAD3 problema QUAD3

155
 Nu s-au reprezentat tensiunile SX, SY şi SXY deoarece sunt mai puţin
semnificative pentru această problemă.
Tensiunile S1 corespund tensiunilor tangentiale σt iar tensiunile S3
corespund tensiunilor radiale σr.
Deoarece lăţimea benzilor de haşuri diferite este mai mică la interiorul
tubului, se poate trage concluzia că gradientul tensiunilor S1 este mai pronunţat la
interior.
Faţă de axa tubului există simetrie axială, deci se poate dezvolta un model
SAS. Deoarece deplasările în lungul tubului sunt nule se reţine o felie din tub pentru
care modelul se poate urmări în Fig. 9.54.

Fig. 9.54: Model axial simetric discretizat Fig. 9.55: Echivalarea nodala pentru
QUAD3 elmentul axial simetric

Încarcarile nodale rezultă din presiunea pe element pe toata circumferinţa,

adică dacă se urmăreşte Fig. 9.55 relaţia de determinare a forţelor echivalente este:
FX(I) = FX(J) = πpl( X(I) + X(J) ) cos α ;
FY( I) = FY( J) = πpl( X(I) + X(J ) ) sin α .
Fişierul datelor de intrare quad3b este:
10 4 0
1 0 1 5.00E+01 0.00E+00
2 0 1 5.00E+01 1.00E+01
3 0 1 6.25E+01 0.00E+00
4 0 1 6.25E+01 1.00E+01
5 0 1 7.50E+01 0.00E+00
6 0 1 7.50E+01 1.00E+01
7 0 1 8.75E+01 0.00E+00
8 0 1 8.75E+01 1.00E+01
9 0 1 1.00E+02 0.00E+00
10 0 1 1.00E+02 1.00E+01 Fig. 9.56: Deformata QUAD3
1 1 3 4 2 2.1E+05 0.3 1.0 3
2 3 5 6 4 2.1E+05 0.3 1.0 3
3 5 7 8 6 2.1E+05 0.3 1.0 3

156
4 7 9 10 8 2.1E+05 0.3 1.0 3
2
1 1.5707963E+05 0.000E+00
2 1.5707963E+05 0.000E+00
Rezultatele rulării se pot urmări în Fig. 9.56-deformata; Fig. 9.57-tensiunile
S1 care sunt identice cu tensiunile SX; Fig. 9.58- tensiunile S3.

Fig. 9.57: Distribuţia tensiunii S1 pentru QUAD3

Fig. 9.58: Distribuţia tensiunii S3 pentru QUAD3

Tensiunile maxime tangenţiale şi radiale calculate cu relaţiile analitice

conduc la: σ t , max = 166,66 MPa; σ r , min = -100 MPa;
Din analiza problemei prin cele două modele diferite se observă că
rezultatele sunt practic aceleaşi, (trebuie acordată atenţie asupra interpretării
rezultatelor care depind de sistemul de referinţă). Modelul axial simetric deşi este
format din 4 elemente conduce la rezultate foarte apropiate de cele exacte ceea ce
impune acest model în rezolvarea problemelor de tipul celei de mai sus. Dacă

157
modelul axial simetric conţine 10 elemente egale în plan pe un singur strat tensiunile
devin: σ z , max = σ1, max = 175,54 MPa; σ x , min = σ3, min = -78,48 MPa.
Această problemă ca şi altele prezentate anterior arată că rezolvarea unei
probleme cu ajutorul MEF nu presupune un model unic. Această problemă ar putea
fi modelată spaţial cu ajutorul unor elemente de volum sau s-ar putea încerca şi o
modelare cu elemente de placă groasă.
Rezultatele obţinute pe diverse modele nu sunt întotdeauna apropiate de
soluţia exactă şi atunci se impune un studiu mai larg, în care un rol esenţial este
deţinut de experienţa utilizatorului în tehnica de modelare.

QUAD4. Să se studieze distribuţia de tensiuni în vecinătatea îmbinărilor

sudate prezentate în Fig. 9.59. Se consideră că tablele sunt de laţime foarte mare
(SPD), cordonul de sudură este continuu, iar materialul sudurii este foarte apropiat
de materialul tablelor. Se neglijează zona influenţată termic. Se dau E = 21.105 MPa;
ν = 0,3; p = 100 MPa; t =20 mm.

Fig. 9.59: Problema QUAD4

Răspuns: Solicitările maxime apar în

vecinătatea sudurii şi nu în cordonul de sudură.
Pentru discretizarea din Fig. 9.60 se obţine:
a) σ ech = 646,20 MPa; a
b) σ ech = 373,14 MPa;
c) σ ech = 146,15 MPa;
Dacă încovoierea tablelor este
pronunţată, în zona sudurilor tensiunile cresc b
foarte mult (vezi rezultatul îmbinării a).
TEMĂ: Studiaţi starea de tensiuni dacă se rupe
un cordon de sudură.
Observaţie: Varianta c) rezultă din varianta a) c
prin modificarea blocajelor. Fig. 9.60: Discretizare QUAD4

158
 QUAD5. Într-o placă solicitată la întindere ca în Fig. 9.61 există o fisură de
lungime d = 50 mm. Ştiind că L = 200 mm; B = 100 mm; E = 2.105 MPa; ν = 0,3; t
= 8 mm; p = 10 MPa să se afle şi să se localizeze tensiunea maximă din placă.

Fig. 9.61: Problema QUAD5 Fig. 9.62: Discretizare QUAD5

Răspuns: Pentru discretizarea pe sfert ca în Fig. 9.62 se obţine σx,max = 26,47 MPa.

QUAD6. Placa cu fisură din Fig. 9.63 este încărcată cu opt forţe care produc
forfecarea fisurii, să se localizeze şi să se determine tensiunea echivalentă maximă
din zona fisurii. (se neglijează efectul forţelor concentrate).
Se dau: L = 200 mm; d = 50 mm; E = 2.105 MPa; ν = 0,3; F = 500 N.

Fig. 9.63: Problema QUAD6 Fig. 9.64: Discretizare QUAD6

Răspuns: Pentru discretizarea pe sfert ca în Fig. 9.64, tensiunile maxime se obţin în

zona de aplicare a forţelor şi pentru a obtine tensiunile din zona fisurii se urmăresc
fişierele de rezultate cu tensiuni, se obţine σech,max = 5,88 MPa.

Fig. 9.65: Discretizare pentru problema CST2 cu elemente QUAD4

159
 QUAD7. Determinati concentratorul de tensiune pentru problema CST2
folosind elementul QUAD4 şi o discretizare care păstreaza numărul şi poziţionarea
nodurilor din Fig. 9.17.b.

Răspuns: Pentru discretizarea prezentată în Fig. 9.65 se obtine kσ ≈ 2,2.

QUAD8. Să se compare tensiunile obţinute într-o bară curbă de secţiune

dreptunghiulară supusă la încovoiere pură, (Fig. 9.66) cu rezultatul analitic ştiind că
E = 2.105 MPa; ν = 0,3; t = 20 mm; a = 10 mm; M = 5,33333.105 Nmm. Distribuţia
tensiunilor în bara curbă este dată de relaţia (vezi Fig. 9. 67 pentru notaţii):

Fig. 9.66: Problema QUAD8 Fig. 9.67: Notaţii Fig. 9.68: Discretizare
pentru bara curbă problema QUAD8

h
M y e=R−
σ= ; unde R
Ae r − y ln 2 .
R1
Tensiunile extreme au valorile:
M d1 M d2
σ max = ; σ min = − .
Ae R1 Ae R 2
Indicaţie: Modelul problemei se poate face pe jumătate din structură, o axa de
coordonate trebuie să coincidă cu axa de simetrie, înclinată la 45°.

Raspuns: Teoretic σmax =137,01 MPa; σmin = -77,77 MPa. Pentru discretizarea
întregii structuri ca în Fig. 9.68 şi aplicarea momentului prin forţe echivalente ale
distibuţiei liniare de tensiuni pe portiunea barei drepte se obtine:
σmax = σ1 = 143,82 MPa; σmin = σ3 = -74,50 MPa.

QUAD9. Un înveliş sferic de raza interioară Ri =100 mm şi rază exterioară

Re =104 mm este încărcat cu o presiune interioară pi = 1 MPa (Fig. 9.69). Ştiind că

160
sfera este din oţel cu E = 21.104 MPa şi ν = 0,3 să se determine tensiunea maximă
din sferă.

αi α αe
Fig. 9.69: Problema Fig. 9.70: Echivalarea presiunii Fig.9.71: Discretizare
QUAD9 pe modelul axial simetric QUAD9

Indicaţie: Modelul problemei este axial simetric şi se poate dezvolta ca în Fig. 9.71.
Presiunea se reduce la noduri prin forţe echivalente, spre exemplu în nodul i (vezi
Fig. 9.70) care preia presiunea cuprinsa între unghiurile αi şi αe pentru discretizări cu
noduri echidistante forţele echivalente la nod sunt:
 α + αe   α + αe 
Fxi = 2 πR i2 p( sin α e − sin α i ) cos i  ; Fyi = 2 πR i p( sin α e − sin α i ) sin  i
2

 2   2 
R 102
Din punct de vedere teoretic învelişul poate fi considerat subţire = =
h 4
pR
25,5 şi deci σ1 = σ2 = =12,75 MPa.
2h

Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.71 se obţine: σ1 = σ3 =12,93 MPa la

exteriorul sferei.

QUAD10. Discul de rază R = 100 mm şi grosime h = 20 mm din Fig. 9.72 se

roteşte în jurul axei cu viteza unghiulara ω = 1000 rad/s. Ştiind că densitatea
materialului este ρ = 7850 Kg/m3; E= 2.105 MPa; ν = 0,3; să se determine tensiunile
maxime din disc.
ω
ω

Fig. 9.72: Problema QUAD10 Fig. 9.73: Discretizare QUAD10

161
Indicaţie: Modelul este axial simetric, forţele de inerţie se reduc la noduri pentru o
2
( 2
)
discretizare ca cea din Fig. 9.73 conform relaţiei: Fi = ρπhω r re − ri . Soluţia
2

analitică conduce la tensiune maximă în centrul discului:

σ r , max = σ t , max =
( 3 + ν ) ρω2R 2 = 32,38 MPa.
8
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.73 se obţine σ r , max = σ x = 32,28MPa;
σ t , max = σ z = 32,28 MPa.
TEMĂ: Consideraţi un orificiu circular φ2 în centrul discului şi reanalizaţi problema.
Cum se modifică tensiunile ?

QUAD11. O placă este formată prin lipirea a două materiale diferite ca în

Fig. 9.74. Ştiind că jumatatea inferioară are E1 = 2.105 MPa; ν1 = 0,3; iar cea
superioară E2 = 5.104 MPa ν2 = 0,3 şi dimensiunile plăcii sunt L = 100 mm; B = 40
mm; t = 1 mm, să se găsească distribuţia de tensiuni pentru o presiune p = 100 MPa.
Care este solicitarea maximă şi unde se atinge ? Este corectă medierea tensiunilor la
noduri pentru elemente vecine de tipuri diferite ?

Fig. 9.74: Problema QUAD11 Fig. 9.75: Discretizare QUAD11

Răspuns: Deformata structurii seamană cu cea obţinută la o solicitare de încovoiere.

Medierea la noduri nu este corectă întrucât σ = Eε iar continuitatea este numai în
deformaţii (ε). Tensiunea maximă se atinge în zona îmbinării din materialul mai
rigid (din partea inferioară) şi este σ x , max = 225,6 MPa pentru discretizarea
prezentată în Fig. 9.75.

QUAD12. Placa din oţel prezentată în Fig. 9.76 are E = 2.10 5 MPa; ν = 0,3;
grosimea t = 10 mm şi a = 20 mm. Să se calculeze tensiunea maximă pentru o
încărcare cu p = 10 MPa.

Indicaţie: Din considerente de simetrie modelul problemei se poate dezvolta pentru

un sfert din structură.

162
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.77 se obţine σ ech , max = 82,43 MPa.

Fig. 9.76: Problema QUAD12 Fig. 9.77: Discretizare QUAD12

QUAD13. Problema J. Boussinesq plană (Fig. 9.78): O forţă distribuită liniar

F [N/mm] acţionează pe o suprafaţă foarte mare a unui bloc din oţel. Să se compare
rezultatele tensiunilor într-un punct P (vezi Fig. 9.79) cu rezultatele obţinute prin
MEF discretizând o felie din semispaţiul infinit.

Fig. 9.78: Problema QUAD13 Fig. 9.79: Tensiunile într-un punct

Relaţiile analitice de calcul sunt:

2F 2F 2F
σ y = − cos3 θ ; σ x = − sin 2 θ ⋅ cos θ ; τ xy = sin θ ⋅ cos 2 θ
πr πr πr
Indicaţii: Discretizarea trebuie să respecte gradientul tensiunii, deci în zona forţei se
vor introduce mai multe noduri şi elemente.
Răspuns: Pentru o discretizare ca cea din Fig. 9.80 şi pentru F = 1000 N/mm se
obţine:
Elem R σ x [MPa] σ y [MPa] τ xy [MPa]
sau nod [mm] θ MEF Analitic MEF Analitic MEF Analitic
elem 12 15 45° -9,81 -15 -12,8 -15 10,2 15
nod 6 50 0° -0,44 0 -13,7 -4,5 1,74 0
nod 33 50 90° 2,04 0 0,68 0 0,60 0

163
 Fig. 9.80: Discretizare QUAD13

QUAD14. În componenţa unui angrenaj cu roţi dinţate (cu dantură dreaptă)

intră un arbore pinion de lăţime t = 10 mm, cu 17 dinţi, pentru care diametrul de
divizare este Dd =51 mm, diametrul cercului de picior al dintelui Di = 43,5 mm şi
diametrul cercului de cap De = 57 mm. Dacă la intrarea în angrenare a unui dinte
forta pe dinte este F = 1000 N şi actionează inclinat ca în Fig. 9.81 se cere să se
determine tensiunea maximă de încovoiere la baza dintelui. Flancul dintelui se
generează prin coordonatele date în tabelul de mai jos, relativ la un sistem de
referinţă legat de centrul roţii.
X [mm] 3,996 3,655 3,154 2,867 2,633 2,554
Y [mm] 21,379 21,453 21,739 22,074 22,611 23,052
X [mm] 2,565 2,545 2,354 1,854 1,010 -
Y [mm] 23,813 24,386 25,385 26,831 28,482 -

164
 Fig. 9.81: Problema QUAD14 Fig. 9.82: Discretizare QUAD14

Indicaţie: Deoarece discretizarea întregii roţi este destul de laborioasă şi nu neapărat

necesară, pentru un calcul de rezistenţă, problema se poate rezolva prin discretizarea
unui dinte şi a zonei învecinate care se consideră rigidă la exterior.
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.82 se obtine:
σ1, max = 148,3 MPa; σ3, min = -183,8 MPa.

QUAD15. Elementul elastic al unui cantar tensometric este prezentat in Fig.

9.83. Stiind ca materialul este un duraluminiu cu E=2,6.104 MPa şi ν = 0,35, forta
maxima de incarcare este F = 100 N iar grosimea elementului elastic este t = 40 mm
sa se determine deplasarea din dreptul fortei şi tensiunile din zonele slabite (din
drepul marcilor tensometrice).

Fig. 9.83: Problema QUAD15 Fig. 9.84: Discretizare QUAD15

Indicaţie: Modelul se poate discretiza pe jumătate.

Raspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.84 se obţine vF = -0,4738 mm; σ x , max =
39,24 MPa. Aceste valori sunt departe de soluţia exactă deoarece elementul QUAD4
este puţin performant atunci când este supus forfecării. Pentru îmbunătăţirea soluţiei
se poate creşte numărul de straturi pentru discretizarea zonei slăbite sau se poate
folosi un element mai performant cum ar fi elementul patrulater cu nod central (cu
funcţii de formă suplimentare). Rularea cu programul QUAD6PL.EXE pe aceeaşi
discretizare conduce la: vF = -1,867 mm; σ x , max = 182,3 MPa. Valorile “exacte” ale
problemei (obţinute pentru o discretizare foarte fină) sunt: vF = -1,820 mm; σ x , max =
124 MPa.

QUAD16. Cârligul de tracţiune al unor vagonete de cale ferată au

aproximativ forma din Fig. 9.85. Ştiind că încărcarea cârligului este F = 40 kN şi
grosimea lui se aproximeaza la t = 25 mm pe toată suprafaţa, să se determine starea
de tensiune şi tensiunea maximă din cârlig. Materialul este oţel cu E = 2.10 5 MPa şi
ν = 0,3.

165
Răspuns: Pentru discretizarea din Fig. 9.86 se obţine σ ech , max = 254,2 MPa. Pentru
distribuţia de tensiune vezi Fig. 9.87.

Fig. 9.85: Problema QUAD16 Fig. 9.86: Discretizare - QUAD16

Fig. 9.87: Starea de solicitare în cârlig

QUAD17. O placă circulară încastrată pe contur este încărcată cu presiune

uniform distribuită p = 1 MPa. Ştiind că h = 10 mm; R = 100 mm; E = 2.105 MPa şi
ν = 0,3 să se afle săgeata şi tensiunea maximă şi să se compare cu rezultatele
obţinute din soluţia analitică:
σr =
3 p
8h
[
2
]
(1 + ν )R 2 − (3 + ν )r 2 ; σt =
3 p
8 h2
[ ]
(1 + ν )R 2 − (1 + 3ν ) r 2 ;

pR 4 Eh 3
v max = ; D= .
64D 12(1 − ν 2 )
Indicaţie: Modelul problemei este axial simetric.

166
Răspuns: Pentru discretizarea prezentată
în Fig. 9.89 se obţine:
vmax = 0,0794 mm;
σ x , max = -71,13 ÷71,04 MPa;
σ z , max = -56,10 ÷55,68 MPa.
Analitic se obţine:
vmax = 0,0853 mm;
σ r = σ t = 48,8 MPa în centrul
plăcii pe faţa inferioară;
σ r = -75 MPa; σ t = -22,5 MPa în
încastrare. Fig. 9.88: Problema QUAD17

Fig. 9.89: Discretizare QUAD17

167
Cap. 10. Modelarea bidimensională a unor fenomene termice

Introducere

Temperatura este o masură a energiei interne a unui corp. Transmiterea

căldurii este procesul natural de transfer a energiei interne de la un corp cu
temperatura mai mare la cele cu temperatura mai mică, sau în interiorul corpului
de la părti cu temperatura mai ridicată la cele cu temperatura mai scazută.
În tehnică se consideră ca energia termică se transmite prin:
-CONDUCŢIE, de la particulă la particulă în interiorul unui corp;
-CONVECŢIE, adică prin intermediul unui agent termic fluid (lichid sau
gaz) în general de la corpul solid spre exterior sau invers;
-Radiaţie, adică prin unde electromagnetice, acest schimb de căldură este
important pentru corpurile cu temperatura foarte mare, de obicei pentru
componentele uzuale ale maşinilor se neglijează.
Fenomenele termice se pot descrie prin intermediul ecuaţiei matriceale a
elementelor finite:
∂{ T}
[C] + [K ]{ T} = { F} , (10.1)
∂t
în care:
[C] - matricea capacităţilor calorice;
[K] - matricea rigiditatilor termice (matricea caracteristică);
{T} - vectorul temperaturilor nodale;
{F} - vectorul încărcărilor termice (vectorul termenilor liberi);
t - variabila timp.

10.A. Elementul termic triunghiular cu trei noduri în analiza stationară

Prin regim staţionar, se înţelege acea situaţie de echilibru termic, în care

distribuţia temperaturii nu depinde de timp, cu alte cuvinte, energia internă a
corpului se conservă dar există schimb de căldură între diverse părti ale acestuia.
În regim staţionar ecuaţia (10.1) devine:
[ K ]{ T} = { F} , (10.2)
ecuaţie similară cu ecuaţia de echilibru din calculul static al structurilor.

A. Caracteristici principale ale elementului termic triunghiular (Fig. 10.1)

1. este generat de trei noduri I, J şi K care se declară în sensul rotirii axei X
pesteY pe drumul cel mai scurt. Laturile elementului se noteaza 1, 2, 3;
2. are un grad de libertate pe nod (GLN = 1), temperatura -T;

168
 3. elementul suportă diverse încărcări termice:
-flux termic generat/consumat în interiorul elementului - M, de
valoare constantă, pozitiv dacă este generat [W/m3];
-flux termic impus pe laturile elementului - q, de valoare constantă,
pozitiv dacă intră în element [W/m2];
-flux termic convectiv pe laturile elementului de parametrii α
[W/m2/K] şi TA[K].

Fig. 10.1: Elementul triunghiular termic

Vectorul încărcărilor termice pe element se calculează cu relaţia:

{ }
Fe = { f M } + {f q } + { f α } (10.3)
în care:
1
hMA  
{fM } = 1 echivalarea fluxului termic interior elementului;
3 
1
2π
h = 1 pentru elementul plan şi h = ( X(I) + X(J) + X(K ) ) pentru elementul axial
3
simetric;
1
{f q } = L IJ 1
hq  
echivalarea fluxului impus pe latura 1;
2 0
 
1
hαTA  
{fα } = L IJ 1 echivalarea fluxului de convecţie pe latura 1;
2 0
 
h = 1 pentru elementul plan şi h = π( X(I) + X(J ) ) pentru elementul axial simetric;
L IJ = ( X ( I) − X ( J ) ) 2 + ( Y ( I) − Y ( J ) ) 2 lungimea laturii IJ;

169
 0
{f q } = L JK 1
hq
echivalarea fluxului impus pe latura 2;
2 1
 
0
hαTA  
{fα } = L JK 1 echivalarea fluxului de convecţie pe latura 2;
2 1
 
h = 1 pentru elementul plan şi h = π( X(J ) + X(K ) ) pentru elementul axial simetric;
L JK = ( X( J) − X(K ) ) 2 + ( Y( J) − Y(K ) ) 2 lungimea laturii JK;
1
{f q } = L KI 0
hq
echivalarea fluxului impus pe latura 3;
2 1
 
1
hαTA  
{fα } = L KI 0 echivalarea fluxului de convecţie pe latura 3;
2 1
 
h = 1 pentru elementul plan şi h = π( X(K ) + X(I) ) pentru elementul axial simetric;
L KI = ( X ( K ) − X ( I ) ) 2 + ( Y ( K ) − Y ( I) ) 2 lungimea laturii KI;
α - coficientul de convecţie al schimbului de caldură între element şi exterior;
TA - temperatura mediului exterior;
4. elementul poate fi folosit pentru modelarea plană sau axial simetrica a
schimburilor de căldura prin conducţie şi convecţie;
5. matricea de rigiditate în coordonate globale este:
[ ]
K e = [ K1 ] + [ K 2 ] (10.4)
în care:
 λ x b i2 + λ y c i2 λ x bi b j + λ yci c j λ x bi b k + λ yci c k 
[ K1 ] =  λ x b jb i + λ y c jci λ x b 2j + λ y c 2j λ x b jb k + λ y c jc k  ;
h 
4A
λ x b k b i + λ y c k c i λ x b k b j + λ y c k c j λ x b 2k + λ y c 2k 

A - aria elementului (vezi relaţia 9.3);
λx, λy - coeficienţii de conductivitate ai materialului pe cele două direcţii principale
X şi Y [W/m/K];
coeficienţii bi,...,ci ... se determină cu relaţia (9.4);
2π
h = 1 pentru elementul plan şi h = ( X(I) + X(J) + X(K ) ) pentru elementul axial
3
simetric;

170
 2 1 0
hα 
[ K 2 ] = L IJ 1 2 0 pentru flux de convecţie pe latura 1;
6
0 0 0
h=1 pentru elementul plan şi h= π( X(I) + X(J ) ) pentru elementul axial simetric;
LIJ - lungimea laturii IJ;
0 0 0 
hα
[ K 2 ] = L JK 0 2 1 pentru flux de convectie pe latura 2;
6
0 1 2
h=1 pentru elementul plan şi h= π( X(J) + X(K ) ) pentru elementul axial simetric;
LJK - lungimea laturii JK;
2 0 1 
hα
[ K 2 ] = L KI 0 0 0 pentru flux de convecţie pe latura 3;
6
1 0 2
h=1 pentru elementul plan şi h= π( X(K ) + X(I) ) pentru elementul axial simetric;
LKI - lungimea laturii KI;

B. Date legate de element

1. tipul elementului SP - stare plană sau SAS - stare axial simetrică;

C. Date despre materialul elementului

1. coeficienţii de conductivitate termică pentru material ortotrop λx şi λy
pentru cele două direcţii principale X şi Y, pentru materialul izotrop se consideră
λx = λy = λ .

D. Date despre încărcări

1. temperaturi impuse în noduri - Ti. Dacă în ecuaţia de echilibru a
elementului:
[ ]{ } { }
K e T e = Fe ,
există temperatură impusă în nodul I ecuaţia se modifică astfel:
1 0 0   T ( I)   Ti (I) 
0 K e (2,2) K e (2,3)  T (J)  = F e (2) − K e (2,1)T (I)
    i ,
0 K (3,2) K (3,3)  T(K )  F (3) − K (3,1)Ti (I) 
e e    e e

dacă mai există temperaturi impuse în nodurile J şi/sau K relaţia de mai sus se
modifică în continuare conform unor relaţii similare;
2. flux termic generat/consumat în element - M;

171
 (3). flux termic generat/consumat în nodurile discretizării;
4. flux termic impus pe una sau două din laturile elementului - q;
5. flux termic convectiv pe una sau două laturi ale elementului, se declară
prin coeficientul de convecţie - ALFA şi temperatura exterioară elementului - TA
(temperatura mediului ambiant);

E. Rezultatele rezolvării
1. temperaturile nodale - TEMP;

F. Structura fişierului cu date de intrare

1. Date generale despre discretizare
NN NE TIPE
2. Date despre noduri
NI ICON X Y <Ti>
...
3. Date despre materiale
NMAT
MATI LambdaX LambdaY
...
4. Date despre elemente şi încărcări în elemente
EI I J K MAT M
...
5. Date despre încărcări cu flux impus pe laturile elementelor (conturul
exterior modelului)
NFLUX
EIF LAT N1 N2 q
...
6. Date despre încărcări cu flux convectiv pe laturile elementelor (conturul
exterior modelului)
NCONV
EIC LAT N1 N2 ALFA TA
...
Observaţie: Contururile nedeclarate nici la punctul 5 nici la punctul 6 se consideră
izolate adiabatic.

G. Programul de lucru
TERMSTw_re.EXE
Acest program a fost conceput să lucreze cu noţiunile (datele) de la punctele B-E
care nu sunt incluse între paranteze.

172
H. Schema logică a programului se prezintă în Fig. 10.2.

În Tabelul 10.1 se prezintă, cu aproximaţie, pentru temperatura de 20° C

constantele de material care intervin în calcule de analiză termică pentru câteva
materiale mai des întâlnite în practică.

Tabelul 10.1: Constante de material pentru analize termice

 W   Ws   Kg 
λ c  ρ  3
Materialul  m ⋅ K   Kg ⋅ K  m 
Aer 0,025 916,6 1,293
Apă 0,6 4185,5 1000
Beton 0,3 - 1,0 780 2200 - 2500
Cărămidă 0,69 830 ≈2500
Lemn 0,17 1760 700 - 900
Sticlă 0,34 - 1,0 780 2400 - 2800
Porţelan 0,7 837 ≈2500
Oţel 45 - 50 460 - 710 7850
Aluminiu 238 900 2700
Cupru 394 385 8700
Argint 408 235 10500

În practică sunt utile şi relaţiile de transformare:

W cal
1 = 2,39 ⋅ 10− 3 ;
mK cm ⋅ s ⋅ °C
cal J
1 = 4,1855 .
°C K

Aplicaţii

TERMS1. Un corp paralelipipedic, de lungime foarte mare a cărei secţiune

se prezintă în Fig. 10.3 primeşte căldură prin două feţe adiacente în care pătrunde
fluxul termic qx = 2325 W/m2 şi qy = 930 W/m2. Pe celelalte laturi se cedează căldură
prin convecţie cu parametrii α x = α y = 23 W/m2/K, TA = 10° C. Corpul este ortotrop
cu λ x = 6 W/m/K şi λ y = 12 W/m/K, iar dimensiunile în secţiune sunt a = 500
mm şi b = 400 mm, să se găsească distribuţia de temperatură în corp pentru regimul
stationar.

173
 Fig. 10.2: Schema logică a programului TERMST.EXE

α, TA

Fig. 10.3: Problema TERMS1 Fig. 10.4: Discretizarea problemei

TERMS1

174
Rezolvare

Deoarece lungimea corpului este foarte mare se poate neglija schimbul de

căldura pe la capetele corpului şi se poate presupune că nu există schimb de căldură
pe lungimea corpului, ceea ce permite rezolvarea unei probleme plane pentru
schimbul de căldură.
Se adoptă discretizarea din Fig. 10.4 pentru care fişierul datelor de intrare
temps1 este:

12 12 1
1 0 0.000E+00 0.000E+00
2 0 0.000E+00 2.000E -01
3 0 0.000E+00 4.000E -01
4 0 1.700E -01 0.000E+00
5 0 1.700E -01 2.000E -01
6 0 1.700E -01 4.000E -01
7 0 3.300E -01 0.000E+00
8 0 3.300E -01 2.000E -01
9 0 3.300E -01 4.000E -01
10 0 5.000E -01 0.000E+00
11 0 5.000E -01 2.000E -01
12 0 5.000E -01 4.000E -01
1
1 6.00 12.00
1 1 4 5 1 0.0000000000E+00
2 1 5 2 1 0.0000000000E+00
3 2 5 6 1 0.0000000000E+00
4 2 6 3 1 0.0000000000E+00
5 4 7 8 1 0.0000000000E+00
6 4 8 5 1 0.0000000000E+00
7 5 8 9 1 0.0000000000E+00
8 5 9 6 1 0.0000000000E+00
9 7 10 11 1 0.0000000000E+00
10 7 11 8 1 0.0000000000E+00
11 8 11 12 1 0.0000000000E+00
12 8 12 9 1 0.0000000000E+00
5
2 3 2 1 2.3250000000E+03
4 3 3 2 2.3250000000E+03
4 2 6 3 9.3000000000E+02

175
8 2 9 6 9.3000000000E+02
12 2 12 9 9.3000000000E+02
5
1 1 1 4 2.3000000000E+01 1.0000000000E+01
5 1 4 7 2.3000000000E+01 1.0000000000E+01
9 1 7 10 2.3000000000E+01 1.0000000000E+01
9 2 10 11 2.3000000000E+01 1.0000000000E+01
11 2 11 12 2.3000000000E+01 1.0000000000E+01

Rulând programul pentru acest model se obţine listingul:

MODEL PLAN BIDIMENSIONAL

MAT LambdaX LambdaY

1 6.0000000E+00 1.2000000E+01

NOD ICON X Y Ti
1 0 0.00000E+00 0.00000E+00
2 0 0.00000E+00 2.00000E-01
3 0 0.00000E+00 4.00000E-01
4 0 1.70000E-01 0.00000E+00
5 0 1.70000E-01 2.00000E-01
6 0 1.70000E-01 4.00000E-01
7 0 3.30000E-01 0.00000E+00
8 0 3.30000E-01 2.00000E-01
9 0 3.30000E-01 4.00000E-01
10 0 5.00000E-01 0.00000E+00
11 0 5.00000E-01 2.00000E-01
12 0 5.00000E-01 4.00000E-01

ELEM I J K MAT M
1 1 4 5 1 0.00
2 1 5 2 1 0.00
3 2 5 6 1 0.00
4 2 6 3 1 0.00
5 4 7 8 1 0.00
6 4 8 5 1 0.00
7 5 8 9 1 0.00
8 5 9 6 1 0.00
9 7 10 11 1 0.00

176
 10 7 11 8 1 0.00
11 8 11 12 1 0.00
12 8 12 9 1 0.00

ELEM LAT N1 N2 q
2 3 2 1 2325.00
4 3 3 2 2325.00
4 2 6 3 930.00
8 2 9 6 930.00
12 2 12 9 930.00

ELEM LAT N1 N2 ALFA TA

1 1 1 4 23.0000 10.0000
5 1 4 7 23.0000 10.0000
9 1 7 10 23.0000 10.0000
9 2 10 11 23.0000 10.0000
11 2 11 12 23.0000 10.0000

MATRICEA CARACTERISTICA ASAMBLATA ARE NEC = 12 ECUATII

SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE LB = 5

TEMPERATURI NODALE
NOD TEMP
1 151.69947516
2 188.24403111
3 210.04376054
4 102.40575506
5 133.02216828
6 153.27186956
7 72.34919445
8 94.73271007
9 112.37871296
10 44.80713607
11 60.69452233
12 74.94927217

Distribuţia temperaturilor se poate urmări în Fig. 10.5 iar curbele de

izotemperaturi în Fig. 10.6.

177
 Pentru a obţine o soluţie mai bună şi a netezi curbele de izotemperatură se
impune o discretizare mai fină a modelului de calcul. Se poate lucra şi în grade
Kelvin, întrucât
T[K]=273,15+T[°C].

Fig. 10.5: Distribuţia temperaturilor TERMS1

Fig. 10.6: Reprezentarea liniilor de temperatură constantă TERMS1

TERMS2. O bară de lungime foarte mare este în contact pe o faţă cu un corp

a carui temperatură se menţine constantă egală cu Ti = 100° C (Fig. 10.7). Ştiind că
prin interiorul barei circulă apă care produce un schimb convectiv de căldură de

178
parametrii α i = 35 W/m2/K şi TAi = 40° C, iar în exterior există schimb convectiv de
căldură de parametrii α e = 20 W/m2/K şi TAe = 20° C, să se determine distribuţia de
temperatură în secţiunea barei. Se cunosc: materialul barei este izotrop cu λ = 30
W/m/K iar dimensiunile barei se caracterizează prin a = 0,2 m.

αi
TAi

αe,TAe

Fig. 10.7: Problema TERMS2 Fig. 10.8: Discretizare - TERMS2

Rezolvare

Se adoptă discretizarea “grosieră” din Fig. 10.8 pentru care fişierul datelor de
intrare terms2 este:

16 16 1
1 1 0.000E+00 0.000E+00 1.00E+02
2 1 0.000E+00 1.000E-01 1.00E+02
3 1 0.000E+00 3.000E-01 1.00E+02
4 1 0.000E+00 4.000E-01 1.00E+02
5 0 2.000E-01 0.000E+00
6 0 2.000E-01 1.000E-01
7 0 2.000E-01 3.000E-01
8 0 2.000E-01 4.000E-01
9 0 4.000E-01 0.000E+00
10 0 4.000E-01 1.000E-01
11 0 4.000E-01 3.000E-01
12 0 4.000E-01 4.000E-01
13 0 6.000E-01 0.000E+00
14 0 6.000E-01 1.000E-01
15 0 6.000E-01 3.000E-01
16 0 6.000E-01 4.000E-01
1

179
 1 30.00 30.00
1 1 5 6 1 0.00
2 1 6 2 1 0.00
3 2 6 7 1 0.00
4 2 7 3 1 0.00
5 3 7 8 1 0.00
6 3 8 4 1 0.00
7 5 9 10 1 0.00
8 5 10 6 1 0.00
9 7 11 12 1 0.00
10 7 12 8 1 0.00
11 9 13 14 1 0.00
12 9 14 10 1 0.00
13 10 14 15 1 0.00
14 10 15 11 1 0.00
15 11 15 16 1 0.00 Fig. 10.9: Distribuţia temperaturilor-TERMS2
16 11 16 12 1 0.00
0
13
1 1 1 5 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
3 2 6 7 3.5000000000E+01 4.0000000000E+01
6 2 8 4 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
7 1 5 9 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
8 2 10 6 3.5000000000E+01 4.0000000000E+01
9 1 7 11 3.5000000000E+01 4.0000000000E+01
10 2 12 8 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
11 1 9 13 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
11 2 13 14 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
13 2 14 15 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
14 3 11 10 3.5000000000E+01 4.0000000000E+01
15 2 15 16 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01
16 2 16 12 2.0000000000E+01 2.0000000000E+01

Distribuţia de temperatură se prezintă în Fig. 10.9. Se observă că distribuţia

temperaturilor este simetrică faţă de axa de simetrie, iar temperatura minimă în bară
este superioară temperaturii mediului exterior atât în aer cât şi în contactul cu apa.
Temperatura barei rămâne constantă pe una din laturi, acest fapt este posibil
dacă acastă latură primeşte căldură de la corpul cu care vine în contact. Fluxul termic
transferat către corpul studiat nu intervine în calcul, prezintă interes faptul că acest
flux menţine constantă temperatura într-o anumită zonă cunoscută.

180
TEMĂ: Să se analizeze problema pe jumătate din secţiune, considerând simetria.

TERMS3. O bară de secţiune pătrată, foarte lungă este izolată adiabatic pe

două laturi adiacente ca în Fig. 10.10, şi se cunoaste temperatura pe celelalte două
laturi TA = 50° C. Ştiind ca a = 0,1 m; λ = 300 W/m/K şi că în interiorul barei ia
naştere un flux termic M = 107 W/m3, să se determine distribuţia de temperatură în
secţiunea barei.

Fig. 10.10: Problema Fig. 10.11: Distributia temperaturilor TERMS3

TERMS3

Raspuns: Datorită simetriei modelul plan se poate alege pe jumatate din secţiune ca
în Fig. 10.11 care prezintă şi distribuţia temperaturilor.

TERMS4. O bară de secţiune

trapezoidală din oţel transmite căldură de la
baza mare către baza mică, vezi Fig.10.12.
Pe feţele laterale se pierde căldură prin
convecţie. Pentru λ = 48 W/m/K; a = 12
mm; q1 = 1000 W/m2; q2 = 500 W/m2; α =
15 W/m2/K; TA = 20 °C, se cere
a) să se studieze distribuţia de
temperatură în regim staţionar;
b) ce se întâmplă dacă q1 = 500
W/m ; şi q2 = 1000 W/m2 ?
2

c) dar daca q1 = 100 W/m2; şi q2 = Fig. 10.12: Problema TERMS4

1000 W/m2;

181
Răspuns: Pentru cazul a) distribuţia de temperatură se prezintă în Fig. 10.13 pe un
model dezvoltat pe jumătate din secţiunea barei datorită simetriei. În cazul b) nu mai
există schimb de căldură cu exteriorul întrucât căldură care pătrunde în bară este
egală cu cea care iese din bară. Cazul c) presupune absorbţia unei călduri din mediul
înconjurător şi pentru aceasta temperatura de echilibru a barei trebuie să fie sub
temperatura mediului.

Fig. 10.13: Distribuţia temperaturii TERMS4

TERMS5. Intr-o bara din aluminiu de sectiune patrata ca in Fig.10.14 ia

nastere un flux termic volumic M = 105 W/m3. Stiind ca bara se afla in aer şi
exista un schimb de căldură convectiv de parametrii α = 30 W/m2/K şi TA = 0°C
sa se afle distributia de temperatura in sectiunea barei pentru a = 0,2 m.

α , TA

Fig. 10.14: Problema TERMS5 Fig. 10.15: Distribuţia temperaturii TERMS5

Răspuns: Având în vedere cele patru axe de simetrie modelul problemei se poate
dezvolta pe o optime din secţiune pentru care distribuţia temperaturilor se prezintă
în Fig. 10.15.

182
 TERMS6. În miezul coloanei circulare α,TA
din Fig.10.16 pe o zonă de rază cunoscuta r =
10 mm ia naştere un flux termic volumic
interior de valoare constantă M = 5.106 W/m3.
Ştiind că raza exterioară a coloanei este R = 60
mm, materialul este un aliaj pentru care λ = 70
W/m/K; iar schimbul de căldură cu exteriorul
este de parametrii α = 50 W/m2/K şi TA = 20 °
C să se găsească distribuţia de temperatură în Fig. 10.16: Problema TERMS6
secţiunea coloanei.

Indicaţie: Din motive de simetrie, modelul de calcul se poate dezvolta pe un sfert

din secţiune sau chiar pentru un sector de unghi oarecare sau se poate face o
modelare cu elemente axial simetrice pe o felie de grosime egală cu unitatea.
Răspuns: Pentru discretizarea pe un sector circular cu elemente plane se obţine
distribuţia de temperatură din Fig. 10.17.a, iar pentru discretizarea cu elemente
axial simetrice pe o felie de lungime oarecare distribuţia de temperatură se poate
urmări în Fig. 10.17.b.

Fig. 10.17: Distribuţia temperaturilor TERMS6

183
 TERMS7. În Fig. 10.18 se prezintă secţiunea unei piese paralelipipedice
formată din două materiale diferite cu λ1 = 45 W/m/K şi λ2 = 12 W/m/K. Ştiind că
în materialul 2 ia naştere un flux termic constant de valoare M = 10 5 W/m3, iar
materialul 1 schimbă căldură cu aerul din jur în condiţiile α = 45 W/m2/K şi TA =
20 °C, să se calculeze distribuţia de temperatură pentru a = 0,1 m.

α , TA

Fig. 10.18: Problema TERMS7 Fig. 10.19: Distribuţia temperaturii TERMS7

Raspuns: Pentru discretizarea pe sfert a secţiunii se obţine distribuţia de

temperatură din Fig. 10.19.

TERMS8. Fig. 10.20 prezintă o secţiune printr-un perete. Ştiind că la

interior temperatura peretelui se menţine constantă egală cu Ti = 30 °C iar în
exterior există schimb de căldură prin convecţie de parametrii α = 10 W/m2/K şi
TA = -40 °C să se găsească distribuţia de temperatură pentru a = 0,1 m.

α,TA

Fig. 10.20: Problema TERMS8 Fig. 10.21: Distribuţia temperaturii TERMS8

Răspuns: Distribuţia temperaturii în secţiune se prezinta în Fig. 10.21.

TERMS9. Cilindrul unui compresor prezinta nervuri pentru racire ca in

Fig. 10.22. Stiind ca temperatura la interiorul cilindrului se mentine constanta,

184
egala cu Ti = 70 °C iar la exterior nervurile sunt racite prin intermediul unui
ventilator ce asigura un schimb convectiv de căldură de parametrii cunoscuti α =
80 W/m2/K şi TA = 10 °C, sa se calculeze distributia de temperatura in cilindrul
compresorului care este din otel cu λ = 45 W/m/K.

Fig. 10.22: Problema Fig. 10.23: Distribuţia temperaturii TERMS9

TERMS9

Răspuns: Modelul problemei este axial simetric şi se poate rezolva pe jumătate

din secţiunea nervurii. Distribuţia de temperatură se poate urmări în Fig. 10.23.

TERMS10. Roata unui vehicul de cale ferată are aproximativ dimensiunile din
Fig. 10.24. În regim de frânare prelungită în roată se introduce un flux termic de la
saboţii de frână q = 62000 W/m 2. Ştiind că roata este dintr-un oţel care are λ = 50
W/m/K, iar prin ventilaţie naturală se asigură un schimb convectiv de căldură cu
parametrii α = 50 W/m2/K şi TA = 25 °C pe toată suprafaţa liberă mai puţin pe osie
unde temperatura se menţine constantă, egală cu temperatura mediului ambiant, să
se găsească distribuţia de temperatură în roată.

Răspuns: Pe modelul axial simetric discretizat cu 150 elemente se prezintă în Fig.

10.25 distribuţia de temperatură, iar în Fig. 10.26. câteva izoterme.

185
 Fig.10.24: Problema TERMS10

Fig. 10.25: Distribuţia temperaturilor TERMS10

Fig. 10.26: Curbe de egală temperatură TERMS10

186
10.B. Elementul termic triunghiular cu trei noduri în analiza tranzitorie

Prin regim tranzitoriu se înţelege în general faza de trecere a unui fenoen

către un regim nominal (staţionar) de funcţionare. Este clar că variabila timp nu
poate fi exclusă din analiza unui regim tranzitoriu. Studiul se face pentru o
perioadă precizată cu condiţia de a cunoaşte o serie de parametri la începutul
intervalului de timp (t = 0). Pentru analiza termică prezentată în continuare se
consideră variabilă temperatura în nodurile discretizării.
Toate noţiunile şi notaţiile prezentate la analiza termică stationară ( §10.A)
rămân valabile.
Ecuatia (10.1) se poate transforma utilizand metoda reziduurilor (Galerkin)
în:
[ K ] t { T} i = { f } t , (10.5)
în care:
[ K ] t = [ C] i + 2Δt [ K ] i ; (10.6)
3
{ f } t =  [ C] i − Δt [ K ] i { T} i −1 + Δt{ F} i ; (10.7)
 3 
Δt = t i − t i −1 ,
prin indicele i se inţelege mărimea la timpul i.
Deci, dacă se cunosc temperaturile iniţiale, se pot afla pas cu pas
următoarele temperaturi. În general proprietăţile de material depind de
temperatură şi atunci matricele [ C] i , [ K ] i şi vectorul { F} i trebuie actualizate
pentru fiecare pas, chiar dacă pasul este constant. Programul conceput lucrează
însă cu proprietăţi de material constante, ceea ce simplifică puţin modul de
introducere al datelor şi calculul.
Ecuaţia (10.1) se poate transforma în forma (10.5) şi prin metoda
diferenţelor finite, dar expresiile [ K ] t şi { f } t se modifică:
[ K ] t = 2 [ C] i + [ K ] i , (10.8)
Δt
{ f } t =  2 [ C] i − [ K ] i { T} i −1 + 2{ F} i . (10.9)
 Δt 
Expresia matricei capacităţilor calorice este:
2 1 1
[ ]
C =e cρA 
12  1 2 1 pentru elementul plan;
1 1 2

187
  C11 C12 C13 
[ ]
C =
e cρA 
60 
C 21 C 22 C 23  pentru elementul axial simetric;
C 31 C 32 C 33 
în care:

C11 = 6X( I ) + 2X( J ) + 2X( K ) ;

C12 = 2X( I ) + 2X( J ) + X( K ) ;
C13 = 2X( I ) + X( J ) + 2X( K ) ;
C 21 = C12 ;
C 22 = 2X( I ) + 6X( J ) + 2X( K ) ;
C 23 = X( I ) + 2X( J ) + 2X( K ) ;
C 31 = C13 ;
C 32 = C 23 ;
C 33 = 2X( I ) + 2X( J ) + 6X( K ) ;
c - căldura specifică masică a materialului;
ρ - densitatea materialului.

Modificări pentru calculul tranzitoriu intervin la:

C. Date despre materialul elementului

1. coeficienţii de conductivitate termică pentru materialul ortotrop λx şi λy
pentru cele două direcţii principale X şi Y, pentru materialul izotrop se consideră
λx = λy = λ ;
2. căldura specifică masică a materialului - c;
3. densitatea materialului - ρ.

E. Rezultatele rezolvarii
1.temperaturile nodale la fiecare pas de calcul TEMP;
(2). cantitatea de caldura schimbată între model şi mediul exterior sau între
diferite părţi ale modelului;
(3). fluxurile termice pe laturile elementelor.

F. Structura fişierului cu date de intrare este:

1. Date generale despre discretizare şi timpul de calcul
NN NE TIPP NP timp
2. Date despre noduri

188
 NI ICON X Y Ti (Dacă ICON = 0 atunci Ti - temperatura iniţială)
... (Dacă ICON = 1 atunci Ti - temperatura impusă)
3. Date despre materiale
NMAT
MATI LambdaX LambdaY c DENS
...
4. Date despre elemente şi incarcari în elemente
EI I J K MAT M
...
5. Date despre încărcări cu flux impus pe laturile elementelor (de regulă
contururile modelului)
NFLUX
EIF LAT N1 N2 q
...
6. Date despre încărcări cu flux convectiv pe laturile elementelor (de regulă
pe conturul exterior modelului)
NCONV
EIC LAT N1 N2 ALFA TA
...
Observaţie. Contururile nedeclarate nici la punctul 5 nici la punctul 6 se consideră
implicit izolate adiabatic.

G. Programul de lucru
TERMTR.EXE
Acest program a fost conceput să lucreze cu noţiunile (datele) de la
programul TERMST.EXE completate cu elementele necesare unui calcul în regim
tranzitoriu.
Orice fişier pregătit pentru programul termst.exe poate fi completat pentru
rulare în regim tranzitoriu cu programul termtr.exe.
Orice fişier pregătit pentru programul termtr.exe poate fi rulat în regim
staţionar cu programul termst.exe pentru a determina distribuţia de temperatură după
un timp foarte mare de la începerea schimbului de caldură.
Programul poate fi modificat pentru a se lucra cu parametri şi constante de
material variabile de temperatura.

H. Schema logică a programului se prezintă în Fig. 10.27.

Programul este implementat atât cu metoda de integrare dedusă din metoda
Galerkin cât şi cu integrarea prin diferenţe finite. Metoda Galerkin este mai stabilă şi
se preferă celei cu diferenţe finite.

189
Fig. 10.27: Schema logică a programului TERMTR.EXE

190
Aplicaţii

TERMT1. Într-un corp paralelipipedic izolat, din cupru cu secţiunea

prezentată în Fig. 10.28 ia naştere un flux termic interior M = 10 6 W/m3. Ştiind că
temperatura initială a corpului este 0 °C să se calculeze temperatura corpului după t
= 100 s. Comparaţi rezultatul obţinut cu MEF cu rezultatul analitic.

Fig. 10.28: Problema TERMT1 Fig. 10.29: Discretizare TERMT1

Rezolvare

Mărimea corpului nu intervine în calcul dar se alege spre exemplu a = 0,04

m. Fluxul termic volumic fiind constant, discretizarea domeniului se poate face în
oricât de multe elemente finite sau chiar cu un element. Pentru discretizarea cu 2
elemente finite din Fig. 10.29. fişierul datelor de intrare termtr1 este:

4 2 1 3 1.0000000E+02
1 0 0.0E+00 0.0E+00 0.0E+00
2 0 4.0E-02 0.0E+00 0.0E+00
3 0 4.0E-02 4.0E-02 0.0E+00
4 0 0.0E+00 4.0E-02 0.0E+00
1
1 3.94E+02 3.94E+02 3.85E+02 8.7E+03
1 1 2 3 1 1.000E+06
2 1 3 4 1 1.000E+06
0
0
Constantele de material s-au preluat din Tabelul 10.1. Rezultatul rulării este:

MODEL PLAN
TIMPUL DE STUDIU t = 1.0000000E+02

191
PASI DE CALCUL NP = 3

MAT LambdaX LambdaY c DENS

1 3.9400E+02 3.9400E+02 3.850E+02 8.700E+03

NOD ICON X Y Ti
1 0 0.0000 0.0000 0.0000
2 0 0.0400 0.0000 0.0000
3 0 0.0400 0.0400 0.0000
4 0 0.0000 0.0400 0.0000
EL I J K MAT M

1 1 2 3 1 1.0000000E+06
2 1 3 4 1 1.0000000E+06

EL LAT N1 N2 q

EL LAT N1 N2 ALFA TA

MATRICEA CARACTERISTICA ASAMBLATA ARE NEC = 4 ECUATII

SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE LB = 4

PASUL 1 DE TIMP
NOD TEMP

1 9.95173409
2 9.95173409
3 9.95173409
4 9.95173409

PASUL 2 DE TIMP
NOD TEMP

1 19.90346818
2 19.90346818
3 19.90346818
4 19.90346818
Fig. 10.30: Variaţia temperaturii în timp pentru
PASUL 3 DE TIMP TERMT1
NOD TEMP

192
 1 29.85520227
2 29.85520227
3 29.85520227
4 29.85520227

Din punct de vedere analitic folosind echivalarea energiei produse MVt cu

cea preluată de metal ρcV(Tf - Ti) rezultă:
Mt 10 6 ⋅100
Tf = = = 29,855°C .
ρc 8700 ⋅ 385
Deci, se obţine o concordanţă perfectă a rezultatului teoretic cu cel analitic.
Variaţia temperaturii în timp se prezintă grafic în Fig. 10.30.

TERMT2. Placa de aluminiu din Fig.

10.31 iniţial la temperatura ambianta TA = 20°C
este izolată termic mai puţin pe două laturi
(suprafeţe). Pe suprafaţa din stânga se introduce
un flux termic constant q = 1000 W/m2, iar pe
suprafaţa din dreapta există schimb convectiv de
căldură cu parametrul α = 25 W/m2/K. Ştiind că
a = 15 mm să se găsească distribuţia de α,TA
temperatură după t = 3 ore. Cum variază Fig. 10.31: Problema TERMT2
temperatura în acest interval pe cele două feţe
neizolate ? După cât timp începe transferul de
căldura prin fata din dreapta ?

Rezolvare

Se discretizează placa în elemente triunghiulare, se alege un număr de

intervale de calcul, pentru care se reproduce mai jos parţial fişierul cu date de intrare
termt2:

28 30 1 20 1.080000E+04
1 0 0.0000000E+00 0.0000000E+00 2.0000000E+01
2 0 1.5000000E-02 0.0000000E+00 2.0000000E+01
3 0 3.0000000E-02 0.0000000E+00 2.0000000E+01
...
1
1 2.380E+02 2.380E+02 9.00E+02 2.700E+03
1 1 2 5 1 0.0000000E+00

193
 2 2 3 5 1 0.0000000E+00
3 1 5 4 1 0.0000000E+00
...
2 NUMARUL LATURILOR CU FLUX IMPUS
1 1 1 2 1.00E+03
2 1 2 3 1.00E+03
2 NUMARUL LATURILOR CU FLUX CONVECTIV
27 1 26 27 2.500E+01 2.00E+01
30 1 27 28 2.500E+01 2.00E+01

Fig. 10.32: Distribuţia de temperatură după 3 ore TERMT2

Fig. 10.33: Variaţia temperaturii pe faţa din dreapta TERMT2

194
 Distribuţia temperaturii după 3 ore de la începerea transferului termic se
prezintă în Fig.10.32.
Dacă se urmăreşte variaţia temperaturilor pe feţele libere se observă că
temperaturile cresc continuu, dar datorită inerţiei termice transferul convectiv de
caldură începe după circa 6 secunde (vezi Fig. 10.33), timp în care caldura se
propagă din partea stangă în partea dreaptă.

TERMT3. Un motor electric cu rotorul în colivie (Fig. 10.34) iniţial la

temperatura mediului ambiant TA = 20°C, absoarbe la pornire un curent I = 7300 A
timp de 10 secunde. Să se găsească distribuţia de temperatură în rotor după 10 s,
ştiind că schimbul de căldura cu exteriorul de face convectiv la exteriorul rotorului
cu α = 6 W/m2/K. Geometria rotorului în secţiune este definită de: De = 200 mm; Dm
= 110 mm; R = 25 mm; h = 12 mm; d = 20 mm; s = 1 mm; e = 3 mm.

Fig. 10.34: Problema TERMT3 Fig. 10.35: Discretizare TERMT3

Rezolvare

Neglijând pierderile de căldură pe la capetele motorului, problema poate fi

considerată plană. Datorită simetriei ciclice problema se poate rezolva pe un model
geometric care reprezintă 1/16 din secţiune, aşa cum se poate observa în discretizarea
din Fig. 10.35.
Se discretizează domeniul în care se află oţelul, cuprul dar şi aerul. Este clar
că datorită efectului Joule la trecerea curentului electric prin bara de cupru, ia naştere
un flux termic volumic. Pentru determinarea acestui flux generat, se foloseşte relaţia
de echivalenţă:

ρ′ I 2
RI 2 ρ′I 2
M= = S = 2
V S S
în care:

195
 R - rezistenţa electrică a conductorului [Ω];
ρ′ - rezistivitatea electrică la temperatura 20°C;
S - aria secţiunii conductorului.
Dacă rezistivitatea conductorului este ρ′ ≈0,027.10-6 Ωm, aria secţiunii se
poate determina aproximativ cu relatia:
πd 2  D e D m d 
S= + − − − e h ,
4  2 2 2 
şi rezultă M ≈ 2,94.10 W/m .
6 3

Rulând programul pentru condiţiile precizate mai sus se obţine distribuţia de

temperatură prezentată în Fig. 10.36. Se observă că stratul de aer este un izolator
foarte bun care împiedică transferul termic spre masa de oţel a rotorului.

Fig. 10.36: Distribuţia temperaturii după 10 s TERMT3

TERMT4. O bară din oţel, de secţiune pătrată, încălzită la Ti = 100°C este

lăsată să se răceasca liber în atmosferă. Ştiind că a = 0,2 m; λ = 50 W/m/K; c = 700
Ws/Kg/K; α = 30 W/m2/K şi că temperatura atmosferei este 20°C, să se determine
distribuţia de temperatură dupa 5 ore.
Dupa cât timp temperatura barei scade sub 21°C ?
Dacă a = 0,02 m în cat timp se răceste piesa sub 21°C ?

Indicatie: Din motive de simetrie se poate aborda un model pe 1/8 din secţiunea
barei.

196
 α,TA

Fig. 10.37: Problema Fig. 10.38: Distribuţia temperaturii după 5 ore de răcire
TERMT4 TERMT4

Răspuns: Distribuţia temperaturii se prezintă în Fig. 10.38. Temperatura scade sub

21°C după aproximativ 12 ore (calcul cu 20 de paşi, vezi Fig. 10.39). Pentru bara cu
a = 0,02 m temperatura scade sub 21°C după 1,16 ore.

TEMĂ: Modificaţi numărul paşilor de calcul şi analizaţi modelul în variantele de

integrare Galerkin şi diferenţe finite. Verificaţi stabilitatea mai bună a metodei
Galerkin.

TERMT5. Într-o farfurie din porţelan se pune supă fierbinte la 100°C într-un
timp foarte scurt, vezi Fig. 10.40. să se determine timpul în care farfuria poate fi
transportată în mâini fără să frigă (temperatura care se poate suporta 50°C).

Fig. 10.40: Problema TERMT5 Fig. 10.41: Discretizare TERMT5

Se cunoaşte: temperatura camerei TA = 20°C; h = 25 mm; h1 = 5 mm; h2 = 10 mm; s1

= 5 mm; s2 = 6 mm; Rf = 58 mm; Re = 98 mm. Coeficienţii de convecţie sunt: între
supă şi aer α1 = 14 W/m2/K; între fundul farfuriei şi aer α2 = 20 W/m2/K, iar pe
lateral α3 = 18 W/m2/K. Se presupune pentru supă λ = 0,6 W/m/K; c = 3000
Ws/Kg/K şi ρ = 900 Kg/m3. După cât timp supa ajunge la 40°C ?

197
Răspuns: Dacă farfuria se ţine de marginea de sus, dar se neglijează efectul mâinii
asupra transferului termic, temperatura nu depaseste 40°C, dar lateral în nodul 40
(vezi discretizarea SAS din Fig. 10.41) temperatura are o variaţie ca în Fig. 10.42,
adică după circa 13 s temperatura depăşeşte 50°C.
Deoarece abordarea teoretică din acest capitol a fost realizată pentru modele
solide, nu se ţine cont de mişcarea lichidului şi se observă că supa nu se răceşte
uniform ceea ce contrazice realitatea.

Fig. 10.42: Variaţia temperaturii la marginea farfuriei ( în nodul 40) TERMT5

198
Cap. 11. Modelarea mişcarii fluidelor ideale în regim staţionar

Introducere

În acest capitol, prin fluid ideal se înţelege un mediu continuu, uşor

deformabil sub acţiunea forţelor exterioare, incompresibil şi fără frecare internă
sau cu mediul solid care îl mărgineste. În această categorie se pot încadra o serie
de lichide.
În orice punct dintr-un fluid se pot defini mărimi medii unice ca: densitate,
presiune, viteză, etc. Pentru fluidul ideal unele dintre aceste mărimi nu au sens
fizic. Modelul de fluid trebuie să se supună legilor naturii de:
-conservare a masei;
-conservare a impulsului;
-conservarea energiei,
legi care generează ecuaţiile generale de mişcare. Studiul fluidelor s-a dezvoltat
după sistemul Lagrange care urmăreşte în mişcare analiza unei particule de fluid şi
după modelul lui Euler care studiază distribuţia mărimilor care caracterizează
mişcarea fluidului pe un domeniu fix, bine delimitat în spaţiu.
Tratarea generală a problemelor de curgere este foarte complicată. În cele
ce urmează se discută doar despre curgerea potenţială (irotaţională) plană, pentru
care a treia dimensiune este infinită. Exemple tipice ar fi curgerea în jurul unor
obstacole, în canale sau profile plane (vezi Fig. 11.1).

∂ϕ
=0
∂n

∂ϕ
=V
∂n
∂ϕ
=0
∂n

Fig. 11.1: Curgerea potenţială în jurul unui obstacol

199
 Din ecuaţia de continuitate (conservarea masei) rezultă o relaţie între
vitezele de curgere:
∂VX ∂VY
+ = 0. (11.1)
∂X ∂Y
Dacă se presupune că vitezele VX şi VY se pot obţine ca derivate ale unui
potential ϕ:
∂ϕ ∂ϕ
VX = − ; VY = − , (11.2)
∂X ∂Y
atunci ecuaţia (11.1) se transcrie:
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ
+ =0. (11.3)
∂X 2 ∂Y 2
Pentru un domeniu de analiză se pot scrie condiţii la limită, de tip Dirichlet
pe conturul C1:
ϕ(X,Y)=g(X,Y), (11.4a)
adică se cunoaşte sau se impune potenţialul, şi condiţii de tip Newman pe conturul
C2:
∂ϕ
= V* . (11.4b)
∂n
Condiţii de tipul (11.4a) nu se pot pune în general pentru că nu se cunoaşte
potenţialul ϕ, dar condiţii în viteze pe contur (11.4b) se pot preciza cu uşurinţă
pentru diverse probleme întâlnite în practică.
Plecând de la ecuaţia (11.3), pentru un element finit se poate ajunge la
ecuaţia matriceală:
[ ]{ } { }
K e φe = Qe , (11.5)
în care:
[Ke] - matricea caracteristică a elementului finit;
{ϕe} - vectorul necunoscutelor nodale (potenţial);
{Qe} - vectorul debitelor nodale echivalente.

Elementul triunghiular cu trei noduri în analiza curgerii potenţiale a

fluidelor ideale

A. Caracteristici principale ale elementului de curgere triunghiular (Fig. 11.2):

1. este generat de trei noduri I, J şi K care se declară în sensul rotirii axei X
pesteY pe drumul cel mai scurt. Laturile elementului se notează 1, 2, 3;
2. are un grad de libertate pe nod (GLN = 1), potenţialul Fi;
3. elementul suportă următoarele încărcări: viteză impusă constantă V0 pe
una din laturi, sau potenţial impus în noduri. Se consideră viteza pozitivă dacă intră

200
în element şi negativă dacă iese din element. Funcţie de latura pe care circulă fluidul
în element, expresia vectorului liber {Qe} este:

Fig. 11.2: Elementul triunghiular de curgere potenţială

1
{ }e VL
Q = { Q IJ } = 0 IJ
2
 
1 ; (11.6a)
0
 
0
{ }e VL
Q = { Q JK } = 0 JK
2
 
1 ; (11.6b)
1
 
1
{ }e VL
Q = { Q KI } = 0 KI
2
 
0 . (11.6c)
1
 
unde LIJ, LJK, LKI sunt lungimile laturilor 1, 2 şi 3;
4. elementul poate fi folosit pentru modelarea curgerii potenţiale a fluidelor
ideale pentru domenii în care a treia dimensiune (grosimea elementului) este foarte
mare (teoretic infinită);
5. matricea caracteristică în coordonate globale este:
 b i2 + c i2 b i b j + ci c j b i b k + ci c k 
[ ]
K =
e 1 
4A  b j b i + c jc i b 2j + c 2j

b j b k + c jc k  , (11.7)
b k b i + c k c i b k b j + c k c j bk + ck 
2 2 

în care:
A - aria elementului (vezi relaţia 9.3);
coeficienţii bi,...,ci,... se determină cu relaţia (9.4).

B. Date legate de element - nu există.

201
C. Date legate de tipul fluidului - pentru acest element fluidul este ideal.

D. Date despre încărcări

1. potenţial impus în noduri Fi = const, deoarece matricea caracteristica a
domeniului de analiză [K], este singulară, se impune precizarea potenţialului în cel
puţin un nod al discretizării, de obicei se impune potenţialul zero într-un nod de pe
contur unde nu se cunoaşte viteza;
2. viteze constante pe una din laturile elementelor de pe contur;

E. Rezultatele analizei
1. potenţialul în nodurile discretizării;
2. vitezele în sistemul global de axe VX şi VY constante în elemente. Aceste
viteze se calculeaza cu relaţiile:
VX = −
1
( b i φ I + b jφ J + b k φ K ) ; (11.8a)
2A
VY = −
1
( c i φ I + c jφ J + c k φ K ) ; (11.8b)
2A
în care: ϕI, ϕJ, ϕK reprezintă potenţialul în nodurile elementului. Se poate calcula şi
viteza totală în element, folosind relaţia:
V = VX2 + VY2 (11.9)
Vitezele se pot media la noduri cu relaţii similare relaţiilor (9.8a) şi (9.8b) pentru a
reprezenta grafic câmpul vitezelor în domeniul discretizat.

F. Structura fişierului cu date de intrare

1. Date generale despre discretizare
NN NE
2. Date despre noduri
NI FICON X Y <Fi>
...
3. Date despre elemente
EI I J K
...
4. Date despre încărcări cu viteză impusă pe laturile elementelor (conturul
exterior modelului)
NVIT
EIV LAT N1 N2 V0
...

202
Observaţii: 1. Contururile nedeclarate cu viteză impusă şi nici cu valorile nodale
Fi cunoscute se consideră că au vitezele normale pe laturile respective nule.
2. <Fi> se precizează doar pentru nodurile în care FICON = 1.

G. Programul de lucru
CURGPLw_re.EXE
Acest program, de uz didactic, a fost implementat folosind teoria prezentată
mai sus şi ca urmare nu poate fi folosit decât la modelarea unor fenomene simple de
curgere, care în realitate nu se întâlnesc prea des.
Un program performant de analiză a curgerii trebuie să includă în primul
rând influenţele date de presiune şi temperatură.
Teoriile dezvoltate în MEF pentru curgeri consideră elemente finite mixte cu
grade de libertate viteze, presiuni şi temperatură. Unele noduri pot avea grade de
libertate viteze iar alte noduri pot avea grade de libertate presiuni, de obicei se
consideră elemente cu noduri pe laturi, şi cu noduri interioare.

H. Schema logică a programului se prezintă în Fig. 11.3. Această schemă bloc

coincide ca etape principale cu schema prezentata în Fig.7.2. Se modifică însă
denumirea mărimilor cu care se lucrează.

Aplicaţii

CURG1. Să se găsească distribuţia de viteze pentru curgerea potenţială a

unui fluid ideal printr-un canal ca cel din Fig. 11.4. Se cunosc: a = 20 mm şi V0
= 10 mm/s.

Fig. 11.4: Problema CURG1 Fig.11.5: Discretizare CURG1

203
 START

Citeste date de intrare

-din fisier sau
-de la tastatura (interactiv)

Afiseaza datele de intrare

-format listing si
-grafic (discretizare cu conditii la limita)

Determina dimensiunea matricei

caracteristice reduse

Calculeaza matr. caracteristice si vect.

debitelor nodale pentru elemente

Daca exista potential impus nenul se modifica

ecuatiile de echilibru ale elementelor
si apoi le asambleaza

Rezolva problema [K r]{Fi r}={Q r}

cu metoda Gauss

Reface si afiseaza vectorul initial

al potentialului nodal

Determina si afiseaza vitezele

in elemente

Determina vitezele nodale

Postprocesare grafica a rezultatelor

STOP

Fig. 11.3: Schema logică a programului CURGPL.EXE

Rezolvare

Pentru discretizarea adoptată în Fig. 11.5 fişierul datelor de intrare curg1

este:

16 16

204
 1 0 0.0E+00 0.0E+00
2 0 0.0E+00 2.0E+01
3 0 0.0E+00 4.0E+01
4 0 2.5E+01 0.0E+00
5 0 2.5E+01 2.0E+01
6 0 2.5E+01 4.0E+01
7 0 5.0E+01 0.0E+00
8 0 5.0E+01 2.0E+01
9 0 5.0E+01 4.0E+01
10 0 7.0E+01 0.0E+00
11 0 7.0E+01 2.0E+01
12 0 7.0E+01 4.0E+01
13 0 5.0E+01 5.5E+01
14 0 7.0E+01 5.5E+01
15 1 5.0E+01 7.0E+01 0.00
16 1 7.0E+01 7.0E+01 0.00
1 1 4 5
2 1 5 2
3 2 5 3
4 3 5 6
5 4 7 8
6 4 8 5
7 5 8 6
8 6 8 9
9 7 10 8
10 8 10 11
11 8 11 12
12 8 12 9
13 9 12 13
14 13 12 14
Fig. 10.6: Distribuţia vitezelor totale pentru problema CURG1
15 13 14 15
16 14 16 15
2
2 3 2 1 1.0000000000E+01
3 3 3 2 1.0000000000E+01

Deoarece nu se cunoaşte viteza la ieşire în nodurile 15 şi 16 se impune

potenţial zero.
În urma rulării problemei se obţine listingul:
NOD FICON X Y Fi

205
 1 0 0.0000 0.0000
2 0 0.0000 20.0000
3 0 0.0000 40.0000
4 0 25.0000 0.0000
5 0 25.0000 20.0000
6 0 25.0000 40.0000
7 0 50.0000 0.0000
8 0 50.0000 20.0000
9 0 50.0000 40.0000
10 0 70.0000 0.0000
11 0 70.0000 20.0000
12 0 70.0000 40.0000
13 0 50.0000 55.0000
14 0 70.0000 55.0000
15 1 50.0000 70.0000 0.00
16 1 70.0000 70.0000 0.00

ELEM I J K
1 1 4 5
2 1 5 2
3 2 5 3
4 3 5 6
5 4 7 8
6 4 8 5
7 5 8 6
8 6 8 9
9 7 10 8
10 8 10 11
11 8 11 12
12 8 12 9
13 9 12 13
14 13 12 14
15 13 14 15
16 14 16 15

ELEM LAT N1 N2 V0
2 3 2 1 10.0000
3 3 3 2 10.0000

MATRICEA CARACTERISTICA ASAMBLATA ARE NEC = 14 ECUATII

206
SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE LB = 5
POTENTIALELE NODALE
NOD Fi
1 1.2792718898E+03
2 1.2728041607E+03
3 1.2631669829E+03
4 1.0393777164E+03
5 1.0252802926E+03
6 9.9810889264E+02
7 8.4353799269E+02
8 7.9818451198E+02
9 6.4814017760E+02
10 7.8891154529E+02
11 7.3428509789E+02
12 5.5185982233E+02
13 3.1132710060E+02
14 2.8867289936E+02
15 0.0000000000E+00
16 0.0000000000E+00 Fig. 10.7: Reprezentarea vitezelor cu săgeţi CURG1

VITEZELE PE ELEMENTE

ELEM VX VY
1 9.5957669341E+00 7.0487119359E-01
2 9.9009547268E+00 3.2338645262E-01
3 9.9009547268E+00 4.8185888964E-01
4 1.0602323612E+01 1.3585699961E+00
5 7.8335889497E+00 2.2676740355E+00
6 9.0838312233E+00 7.0487119359E-01
7 9.0838312233E+00 1.3585699961E+00
8 1.3998748602E+01 7.5022167191E+00
9 2.7313223699E+00 2.2676740355E+00
10 3.1949707042E+00 2.7313223699E+00
11 3.1949707042E+00 9.1212637783E+00
12 4.8140177635E+00 7.5022167191E+00
13 4.8140177635E+00 2.2454205133E+01
14 1.1327100620E+00 1.7545794864E+01
15 1.1327100620E+00 2.0755140040E+01
16 0.0000000000E+00 1.9244859957E+01
Distribuţia vitezelor totale V se prezintă în Fig. 10.6.

207
 Dacă discretizarea se face cu 68 de elemente de dimensiuni egale, viteza se
modifică între limitele 2,12 - 22,12 iar reprezentarea vitezelor de curgere cu săgeţi în
centrul elementelor finite se dă în Fig. 10.7.

CURG2. Să se găsească
distribuţia de viteze la curgerea
potenţială a unui fluid ideal printr-
un canal în care există un obstacol
cilindric, aşa cum se prezintă în
Fig. 11.8.

Fig. 11.8: Problema CURG2

Rezolvare

Deoarece vitezele sunt constante pe elemente, pentru a obţine distribuţia

vitezelor cât mai precis se impune o discretizare cât mai fină a modelului de calcul.
Pentru a reduce efortul de discretizare şi de calcul se poate folosi simetria problemei
şi analiza pe o porţiune decupată ca în Fig. 11.8 (zona haşurată) pentru care se pot
pune condiţiile la limită în viteze, adică se poate presupune că la o distanţa 3a de
centrul obstacolului viteza este neperturbată.
Pentru modelare se alege o valoare oarecare pentru a (de exemplu a = 40).
Dacă se impune viteza la intrare şi la iesire V = 10, şi se atribuie unui nod arbitrar un
potenţial oarecare (zero, de exemplu), distribuţia de viteze pe direcţia X (orizontală)
se prezintă în Fig. 11.9, iar a vitezelor pe directia Y (verticală) în Fig. 11.10.

Fig. 11.9: Distribuţia vitezei VX pentru problema CURG2

208
 Fig. 11.10: Distribuţia vitezei VY pentru problema CURG2

Datorită simetriei fenomenului, problema se poate reduce şi la analiza unui

sfert din zona cilindrului, dar condiţiile la limită se pun în viteze acolo unde se
cunosc şi în potenţial în zona în care nu se cunoaşte distribuţia vitezei. Distribuţia
vitezei de curgere pe directia X, pentru abordarea pe sfert se prezintă în Fig. 11.11,
iar reprezentarea vitezelor cu săgeţi în Fig.11.12. Se menţionează că în partea din
stânga s-a impus viteza iar la ieşirea din model (în dreapta) s-a impus potenţialul în
toate nodurile axei de simetrie. Potenţialul impus poate fi nul sau de orice valoare
constantă, egal în nodurile precizate mai sus.

Fig. 11.11: Distribuţia vitezei VX CURG2 Fig. 11.12: Vitezele CURG2

CURG3. Pentru canalul ramificat din Fig. 11.13 se cere să se studieze

distribuţia vitezelor la curgerea laminară a unui fluid ideal. Cum se poate pune
condiţia la limită la ieşirea din cele două braţe ?

Indicaţie. Problema poate fi rezolvată pe jumatate din motive de simetrie.

209
Fig. 11.13: Problema CURG3 Fig. 11.14: Distribuţia vitezelor CURG3

Răspuns: Pentru rezolvarea pe întreg domeniul, distribuţia vitezelor totale se

prezintă în Fig. 11.14. Dacă pe laturile celor două braţe la ieşire se impune un
potenţial diferit sus faţa de jos distribuţia de viteze se modifică.

CURG4. Studiaţi distribuţia de viteze în bifurcaţia din canalul prezentat în

Fig. 11.15. Verificaţi dacă vitezele la ieşire în cele două ramuri sunt diferite. Este
corect ? De ce ?

Fig. 11.15: Problema CURG4 Fig. 11.16: Vitezele CURG4

Răspuns: Distribuţia de viteze se prezintă în Fig. 11.16.

CURG5. Găsiţi distribuţia vitezelor de curgere potenţială a unui flui ideal în

domeniul de analiză prezentat în Fig. 11.17. Credeţi că există în realitate o astfel de
curgere ? În ce condiţii ? Cum credeţi că se poate îmbunătăţii regimul de curgere
pentru o deviere la unghi drept ?

Răspuns: Reprezentarea cu săgeţi a distribuţiei de viteze se prezintă în Fig. 11.18.

Se observă că în partea din drepta vitezele de curgere sunt foarte mici, ceea ce
conduce la ideea de a renunţa la porţiunea aceasta care de altfel pentru curgeri la

210
viteze mari este o sursă de generare a curgerii turbionare. Regimul de curgere se
poate îmbunătăţi prin introducerea unor raze de racordare în zona cotului.

Fig. 11.17: Problema CURG5 Fig. 11.18: Distribuţia vitezelor CURG5

CURG6. Studiaţi distribuţia

vitezelor de curgere a fluidului care
trece prin racordul plan prezentat în
Fig. 11.19. Trasaţi graficul variaţiei
vitezei în lungul axei de simetrie a
racordului.

Indicaţie: Se poate trata problema pe Fig. 11.19: Problema CURG6

jumătate.

Răspuns: Distribuţia vitezelor de curgere pentru discretizarea pe jumatate se

prezintă în Fig. 11.20. Variaţia vitezei în lungul axei de simetrie se dă în Fig. 11.21.

Fig. 11.20: Distribuţia vitezelor totale CURG6

211
Fig. 11.21: Variaţia vitezei VX în lungul axei de simetrie pentru aplicaţia CURG6

212
Cap. 12. Modelarea 3D a unor probleme de analiză statică
structurală

Elementul hexaedral cu opt noduri (BRICK8)

A. Caracteristici principale ale elementului BRICK8 (Fig. 12.1):

1. este element izoparametric, definit de opt noduri I, J, K, L, M, N, O, P care
trebuie declarate în sensul precizat în Fig. 12.1.a;
2. are trei grade de libertate pe nod (GLN = 3), deplasări pe direcţiile X, Y şi
Z (UX, UY, UZ);
3. are forma unui hexaedru oarecare şi poate fi încărcat cu forţe la noduri;

a b
Fig. 12.1: Elementul BRICK8

4. elementul se poate folosi pentru modelarea stării 3D de tensiune pentru

materiale izotrope şi orice domeniu de analiză, adică acest element poate fi
considerat unul dintre cele mai generale tipuri de elemente finite. Cu ajutorul acestui
element finit se pot analiza toate componentele unei structuri, fie ele bare, plăci sau
blocuri. Totuşi, din considerente ale dimensiunilor foarte mari ale modelelor cu
elemente finite, acest element finit se foloseşte cu precădere pentru modelarea
stucturilor considerate blocuri (adică prezintă cele trei dimensiuni geometrice
comparabile);
5. matricea de rigiditate în coordonate globale este:
[ ]
K e = ∫ [ B] [ D][ B]dV ,
V
T
(12.1)
în care:
[ B] = [ ∂ ][ N] ; (12.2)
este matricea derivatelor funcţiilor de formă, iar expresia matricelor de derivare este:

213
  ∂ 
∂ x 0 0 
 
 0 ∂
0 
 ∂y 
 ∂ 
 0 0 
∂z
[∂] =  ∂ ∂


⋅ (12.3)
∂ y ∂ x 0 
 
 0 ∂ ∂ 
 ∂z ∂ y
 ∂ ∂ 
 0 
∂z ∂x
Funcţiile de formă în coordonate naturale sunt:
1 1
N1 = (1 − r )(1 − s )(1 − t ) N 5 = (1 − r )(1 − s )(1 + t )
8 8
1 1
N 2 = (1 + r )(1 − s )(1 − t ) N 6 = (1 + r )(1 − s )(1 + t )
8 8
(12.4a)
1 1
N 3 = (1 + r )(1 + s )(1 − t ) N 7 = (1 + r )(1 + s )(1 + t )
8 8
1 1
N 4 = (1 − r )(1 + s )(1 − t ) N8 = (1 − r )(1 + s )(1 + t )
8 8
N 9 = (1 − r )(1 + r )
N10 = (1 − s )(1 + s ) (12.4b)
N11 = (1 − t )(1 + t )
matricea de rigiditate (elasticitate) a materialului [D] este
1 − ν ν ν 0 0 0 
 1− ν ν 0 0 0 
 
 1− ν 0 0 0 
E  1 
[ D] =  −ν 0 0  (12.5)
(1 + ν )(1 − 2 ν )  2 
 Si 1
me tric −ν 0 
 2 
 1 
 − ν
 2 
6. uzual elementul este denumit BRICK8.

214
B. Date legate de element
1. tipul elementului finit, adică pentru obţinerea matricei de rigiditate se pot
folosi funcţiile de formă (12.4a), sau, pentru creşterea preciziei, se pot folosi şi
funcţiile de formă (12.4b), caz în care înainte de asamblare matricea de rigiditate a
elementului se “condensează” la gradele de libertate corespunzătoare celor opt
noduri;
2. ordinul de integrare al matricei de rigiditate al elementului, INT (pentru
programe de firmă se alege automat 2, 3 sau 4);

C. Date despre materialul elementului

1. modulul de elasticitate longitudinal - E;
2. coeficientul lui Poisson - niu;
(3). coeficientul de dilatare termică - α;
(4). densitatea materialului -DENS;
(5). acceleraţia gravitatională - g sau greutatea specifică - γ = ρg.

D. Date despre încărcări

1. blocaje la translaţie în direcţia X – BX, şi în direcţia Y – BY şi în direcţia
Z - BZ;
2. forţe la noduri în direcţia X – FX, Y - FY şi Z - FZ;
(3). deplasări impuse pe orice direcţie;
(4). temperaturi în noduri sau în elemente;
(5). forţe de inerţie generate de câmpul gravitaţional (pentru care sunt
necesare ca date de intrare ρ, g direcţia şi sensul gravitaţiei), sau generate de
mişcarea de rotaţie uniformă (pentru care trebuie precizate axa de rotaţie şi viteza
unghiulară ω);
(6) presiuni distribuite liniar sau constante pe feţele elementului, care se
identifică prin numere de la 1 la 6 (vezi Fig. 12.1.a). Aceste presiuni (sau forţe
distribuite liniar) se echivalează la nodurile elementului cu forţe concentrate (vezi
Fig. 8.2 pentru care se neglijează momentele);

E. Rezultatele analizei
1. deplasările nodale - UX, UY şi UZ (notate şi DX, DY şi DZ);
2. tensiunile în sistemul global de axe - SX, SY, SZ, SXY SYZ, SXZ, adică
tensorul complet al tensiunilor la nodurile elementului, precum şi în centrul lui,
tensiunile principale S1, S2, S3 şi unghiurile corespunzătoare de orientare (vezi Fig.
12.1.b, în care s-au figurat doar tensiunile normale).
Tensiunile într-un nod comun mai multor elemente nu rezultă egale. Pentru
corectarea rezultatelor, de obicei, se recurge la medierea tensiunilor în noduri

215
folosind diverse metode, cea mai simplă mediere fără a ţine seama de volumele
elementelor vecine este inclusă în programul de calcul (vezi relaţia 9.16.a).
Tensiunile dintr-un punct P al elementului se determină cu relaţia:
 SX 
 SY 
 
 SZ 
 = [ D] [ B P ]{ U } .
e
 (12.6)
 SXY 
SYZ 
 
SXZ 
Se menţionează că pentru calculul tensiunilor în general se foloseşte altă
tehnică: tensiunile se determină în punctele Gauss 2 × 2 × 2 (unde se demonstrează
că erorile de calcul a tensiunilor sunt minime) şi apoi acestea se expandează la
noduri folosind funcţiile de formă 12.4a. Pentru elemente hexaedrice puţin
distorsionate, adică apropiate de un cub, practic tensiunile determinate direct în
noduri coincid cu cele expandate din punctele Gauss. Diferenţe mai mari apar pentru
elementele finite care folosesc funcţii de formă suplimentare (12.4b). Programul
dispune de alegerea modului în care se calculează tensiunile pe elemente.
Tensiunile principale în noduri se pot calcula odată cu calculul tensiunilor în
elemente sau tensiunile componente ale tensorului tensiune se pot media la noduri şi
apoi se pot calcula tensiunile principale S1 > S2 > S3 în noduri. Programul mediază
tensiunile componente şi apoi calculează tensiunile principale.
Tensiunea echivalenta, von Mises - Sech se determina cu relatia (9.18.)
(3). deformaţiile specifice din element, într-un punct P se calculeaza cu
relaţia:
{ }
{ ε} = [ B P ] U e (12.7)
(4). reactiunile din legaturile cu exteriorul.

1. Date generale despre discretizare

NN NE
2. Date despre materiale
NMAT
MATI E niu
...
3. Date despre proprietăţile elementelor
NPROP
PROPI TIPE INT
...
4. Date despre noduri

216
 NI BX BY BZ X Y Z
...
5. Date despre elemente
EI I J K L M N O P MAT PROP
...
6. Date despre încărcări cu forţe în noduri
NF
NIF FX FY FZ
...

G. Programul de lucru
BRICK8w_re.EXE
Acest program a fost conceput să lucreze cu noţiunile (datele) de la punctele B-E
neincluse între paranteze.

H. Schema logică a programului coincide cu cea prezentată în Fig. 7.2. Sistemul de

ecuaţii care se rezolva este stocat în memoria RAM a calculatorului în format
matrice bandă. Dimensiunea maximă a problemelor care pot fi rezolvate rezultă din
numărul necunoscutelor şi laţimea de bandă. Pentru a rezolva probleme de
dimensiuni mai mari pentru numerotări de noduri neadecvate unei lăţimi de bandă
minime programul dispune de o procedura de renumerotare a nodurilor adaptată din
[11]. O parte a rezultatelor (în special tensiuni) sunt stocate în fisiere text care se pot
examina după fiecare rulare, astfel se pot urmări fişierele: tens.elm pentru
examinarea tensiunilor în elemente şi fişierul tens.nod în care sunt stocate tensiunile
mediate în toate nodurile discretizării.

Aplicaţii

217
 SOLID1. Un corp de formă
paralelipipedică, din oţel (E= 2 ⋅ 105 MPa
şi ν = 0,3), încastrat la un capăt (Fig.
12.2) este solicitat în capătul liber.
Cunoscând b = 15 mm; h = 30 mm; L =
100 mm şi F = 1000 N, să se discretizeze
structura cu 4 elemente finite şi să se
analizeze câmpul de deplasări şi tensiuni
în modelul de calcul.

Fig. 12.2: Problema SOLID1

Rezolvare
Corpul se discretizează cu patru
elemente finite ca în Fig. 12.3.
În Fig 12.4 se prezintă reprezentarea “expandată” a elementelor, utilă în
verificările grafice ale datelor de intrare, de asemenea în Fig. 12.5 se prezintă
condiţiile la limită.

Fig. 12.3: Discretizare SOLID1 Fig. 12.4: Reprezentarea “SHRINK” a

elementelor

218
 a: Blocaje b: Forţe
Fig. 12.5: Condiţiile la limită pentru aplicaţia SOLID1

Fişierul cu date de intrare solid1.txt, obţinut interactiv din rularea

programului brick8.exe este:
20 4
1
1 200000.0000 0.3000
1
1 2 2
1 0 0 0 100.0000 0.0000 0.0000
2 0 0 0 100.0000 0.0000 30.0000
3 0 0 0 100.0000 15.0000 30.0000
4 0 0 0 100.0000 15.0000 0.0000
5 0 0 0 75.0000 0.0000 0.0000
6 0 0 0 75.0000 0.0000 30.0000
7 0 0 0 75.0000 15.0000 30.0000
8 0 0 0 75.0000 15.0000 0.0000
9 0 0 0 50.0000 0.0000 0.0000
10 0 0 0 50.0000 0.0000 30.0000
11 0 0 0 50.0000 15.0000 30.0000
12 0 0 0 50.0000 15.0000 0.0000
13 0 0 0 25.0000 0.0000 0.0000
14 0 0 0 25.0000 0.0000 30.0000
15 0 0 0 25.0000 15.0000 30.0000
16 0 0 0 25.0000 15.0000 0.0000
17 1 1 1 0.0000 0.0000 0.0000
18 1 1 1 0.0000 0.0000 30.0000
19 1 1 1 0.0000 15.0000 30.0000
20 1 1 1 0.0000 15.0000 0.0000
1 1 2 3 4 5 6 7 8 1 1

219
 2 5 6 7 8 9 10 11 12 1 1
3 9 10 11 12 13 14 15 16 1 1
4 13 14 15 16 17 18 19 20 1 1
2
2 4000.000000 0.000000 -2000.000000
4 0.000000 -1000.000000 0.000000

Programul listeză următoarele date:

PROPRIETATI DE MATERIAL
MAT E niu
1 200000.0000 0.3000

ATRIBUTELE ELEMENTELOR
PROP TIPE INT
1 2 2

NOD BX BY BZ X Y Z
1 0 0 0 100.0000 0.0000 0.0000
2 0 0 0 100.0000 0.0000 30.0000
3 0 0 0 100.0000 15.0000 30.0000
4 0 0 0 100.0000 15.0000 0.0000
5 0 0 0 75.0000 0.0000 0.0000
6 0 0 0 75.0000 0.0000 30.0000
7 0 0 0 75.0000 15.0000 30.0000
8 0 0 0 75.0000 15.0000 0.0000
9 0 0 0 50.0000 0.0000 0.0000
10 0 0 0 50.0000 0.0000 30.0000
11 0 0 0 50.0000 15.0000 30.0000
12 0 0 0 50.0000 15.0000 0.0000
13 0 0 0 25.0000 0.0000 0.0000
14 0 0 0 25.0000 0.0000 30.0000
15 0 0 0 25.0000 15.0000 30.0000
16 0 0 0 25.0000 15.0000 0.0000
17 1 1 1 0.0000 0.0000 0.0000
18 1 1 1 0.0000 0.0000 30.0000
19 1 1 1 0.0000 15.0000 30.0000
20 1 1 1 0.0000 15.0000 0.0000

ELEM I J K L M N O P MAT PROP

1 1 2 3 4 5 6 7 8 1 1

220
 2 5 6 7 8 9 10 11 12 1 1
3 9 10 11 12 13 14 15 16 1 1
4 13 14 15 16 17 18 19 20 1 1

NOD FX FY FZ
2 4000.0000 0.0000 -2000.0000
4 0.0000 -1000.0000 0.0000

MATRICEA DE RIGIDITATE ASAMBLATA ARE = 48 ECUATII

SEMILATIMEA MATRICII ASAMBLATE ESTE 24

DEPLASARI NODALE
NOD UX UY UZ
1 -4.1050605E-02 -1.0650079E-01 -1.4165984E-01
2 3.3450330E-02 -1.0075491E-01 -1.4624384E-01
3 4.5604455E-02 -1.0128309E-01 -1.4455142E-01
4 -2.0061453E-02 -1.0629921E-01 -1.4578037E-01
5 -3.7727651E-02 -7.2174599E-02 -8.8188541E-02
6 2.3255118E-02 -7.1130960E-02 -8.8511773E-02
7 4.3906856E-02 -7.2491856E-02 -8.8768511E-02
8 -1.6575953E-02 -7.1240508E-02 -8.8961847E-02
9 -3.0305585E-02 -3.8245453E-02 -4.3017221E-02
10 1.5361396E-02 -3.6724889E-02 -4.2685138E-02
11 3.4690121E-02 -3.8436515E-02 -4.3372686E-02
12 -1.1132448E-02 -3.6900012E-02 -4.2115243E-02
13 -1.7540419E-02 -1.1900827E-02 -1.2468632E-02
14 7.4918796E-03 -9.3792206E-03 -1.1248481E-02
15 1.9531512E-02 -1.2147289E-02 -1.2973098E-02
16 -5.4722542E-03 -9.6412123E-03 -1.0784287E-02
17 0.0000000E+00 0.0000000E+00 0.0000000E+00
18 0.0000000E+00 0.0000000E+00 0.0000000E+00
19 0.0000000E+00 0.0000000E+00 0.0000000E+00
20 0.0000000E+00 0.0000000E+00 0.0000000E+00
Fişierele cu tensiunile nodale în elemente şi la noduri (calculate în
punctele Gauss şi apoi expandate la noduri) sunt:
tens.elm:
Elem Nod SX SY SZ SXY SYZ SXZ

1 1 -4.387662E+001 -2.525433E+001 -3.959073E+001 1.319748E+001 -2.220537E-001 1.203209E+001

1 2 8.258015E+001 1.052896E+001 -1.433587E+001 -1.764192E+001 1.335843E+001 3.883797E+000
1 3 1.677327E+001 1.479551E+000 1.960280E+000 -1.523389E+001 1.536512E+001 -1.277269E+001
1 4 -1.992124E+001 4.165800E+000 1.517496E+001 1.078944E+001 1.784641E+000 -2.092097E+001

221
 1 5 -2.767118E+001 1.787911E+000 1.788718E+000 -8.174492E+000 4.886155E+000 1.346102E+000
1 6 8.674543E+001 9.477470E+000 1.500340E+001 3.730047E+000 -8.694326E+000 -6.802187E+000
1 7 5.678227E-001 -1.994266E+001 -1.623213E+001 6.138081E+000 -1.070102E+001 -2.086702E+000
1 8 -2.408652E+001 1.083732E+001 9.022727E+000 -1.058253E+001 2.879460E+000 -1.023499E+001
1 0 8.888889E+000 -8.649975E-001 -3.401080E+000 -2.222222E+000 2.332051E+000 -4.444444E+000

2 5 -6.303334E+001 -5.820893E+000 -4.763210E+000 -2.065410E-001 -6.096067E+000 -1.226110E+000

2 6 6.342761E+001 2.850731E+000 -3.193285E-001 -4.237903E+000 -6.958252E-001 -4.466255E+000
2 7 7.728125E+001 5.388110E+000 8.041767E+000 -3.065472E+000 2.812010E-001 -4.422634E+000
2 8 -4.211996E+001 -2.579086E-001 6.623491E+000 -1.378972E+000 -5.119041E+000 -7.662779E+000
2 9 -5.605208E+001 4.638428E+000 4.837733E+000 -1.887433E+000 3.718019E+000 -2.066556E+000
2 10 6.454671E+001 -3.683153E-001 3.419457E+000 -2.557011E+000 -1.682223E+000 -5.306701E+000
2 11 7.029999E+001 -5.931300E+000 -7.120295E+000 -1.384580E+000 -2.659249E+000 -3.582188E+000
2 12 -4.323906E+001 2.101049E+000 -2.676413E+000 -3.059865E+000 2.740992E+000 -6.822333E+000
2 0 8.888889E+000 3.249877E-001 1.005400E+000 -2.222222E+000 -1.189024E+000 -4.444444E+000

3 9 -1.072656E+002 -7.987051E+000 -8.380002E+000 -1.081100E+000 -3.066442E+000 -3.440273E+000

3 10 6.376670E+001 4.708066E+000 -1.225601E+000 -3.363345E+000 1.598780E+000 -6.239406E+000
3 11 1.260348E+002 8.631875E+000 8.035134E+000 -3.316276E-001 4.125211E+000 -2.649483E+000
3 12 -4.698034E+001 -4.913027E+000 3.094945E-002 -4.112817E+000 -5.400107E-001 -5.448616E+000
3 13 -9.618741E+001 1.210704E+001 6.892147E+000 -6.089972E-001 3.512476E+000 -3.204222E+000
3 14 5.968633E+001 -1.056787E+001 -1.112037E+000 -3.835447E+000 -1.152746E+000 -6.003355E+000
3 15 1.149566E+002 -1.364190E+001 -8.179577E+000 -8.037302E-001 -3.679177E+000 -2.885534E+000
3 16 -4.289996E+001 8.183235E+000 -1.025177E+000 -3.640714E+000 9.860448E-001 -5.684667E+000
3 0 8.888889E+000 -4.349534E-001 -6.205204E-001 -2.222222E+000 2.230171E-001 -4.444444E+000

4 13 -1.337970E+002 1.025078E+001 6.776123E+000 -6.028457E+000 7.509988E+000 -6.999165E+000

4 14 5.590827E+001 -5.654832E+000 -1.249528E+001 1.584013E+000 -1.230941E+000 -1.754608E+000
4 15 1.514212E+002 -1.227637E+001 -8.554289E+000 -6.150885E+000 -7.676689E+000 -7.134281E+000
4 16 -3.797685E+001 3.760931E+000 1.084880E+001 1.706441E+000 1.064240E+000 -1.889724E+000
4 17 -1.596900E+002 -3.663575E+001 -2.319206E+001 -6.101617E+000 -7.593339E+000 -7.035745E+000
4 18 6.868981E+001 3.769910E+001 -3.788974E+000 1.657173E+000 1.147591E+000 -1.791188E+000
4 19 1.773141E+002 4.418896E+001 3.074527E+001 -6.077725E+000 7.593339E+000 -7.097701E+000
4 20 -5.075840E+001 -3.001421E+001 1.147387E+001 1.633281E+000 -1.147591E+000 -1.853144E+000
4 0 8.888889E+000 1.414826E+000 1.476681E+000 -2.222222E+000 -4.167526E-002 -4.444444E+000

tens.nod (prezentate în format zecimal):

Nod SX SY SZ SXY SYZ SXZ S1 S2 S3 SEQV

1 -43.88 -25.25 -39.59 13.20 -0.22 12.03 -16.93 -34.30 -57.49 35.25
2 82.58 10.53 -14.34 -17.64 13.36 3.88 86.67 13.40 -21.30 95.48
3 16.77 1.48 1.96 -15.23 15.37 -12.77 36.76 -2.70 -13.85 46.05
4 -19.92 4.17 15.17 10.79 1.78 -20.92 25.38 6.74 -32.70 51.37
5 -45.35 -2.02 -1.49 -4.19 -0.60 0.06 -0.94 -2.16 -45.75 44.22
6 75.09 6.16 7.34 -0.25 -4.70 -5.63 75.55 11.23 1.81 69.51
7 38.92 -7.28 -4.10 1.54 -5.21 -3.25 39.25 -0.55 -11.14 46.02
8 -33.10 5.29 7.82 -5.98 -1.12 -8.95 9.70 6.18 -35.87 43.92
9 -81.66 -1.67 -1.77 -1.48 0.33 -2.75 -1.28 -2.04 -81.78 80.12
10 64.16 2.17 1.10 -2.96 -0.04 -5.77 64.82 2.09 0.51 63.53
11 98.17 1.35 0.46 -0.86 0.73 -3.12 98.27 1.71 -0.01 97.44
12 -45.11 -1.41 -1.32 -3.59 1.10 -6.14 0.80 -2.42 -46.21 45.48
13 -114.99 11.18 6.83 -3.32 5.51 -5.10 15.17 3.13 -115.28 124.87
14 57.80 -8.11 -6.80 -1.13 -1.19 -3.88 58.05 -6.21 -8.95 65.67
15 133.19 -12.96 -8.37 -3.48 -5.68 -5.01 133.44 -4.57 -17.00 144.63
16 -40.44 5.97 4.91 -0.97 1.03 -3.79 6.77 4.44 -40.77 46.42
17 -159.69 -36.64 -23.19 -6.10 -7.59 -7.04 -19.66 -39.46 -160.39 131.95
18 68.69 37.70 -3.79 1.66 1.15 -1.79 68.82 37.65 -3.87 63.16
19 177.31 44.19 30.75 -6.08 7.59 -7.10 177.97 47.06 27.22 141.87
20 -50.76 -30.01 11.47 1.63 -1.15 -1.85 11.56 -29.93 -50.94 55.09

222
 Rezultatele se pot examina mult mai uşor în prezentare grafică, ca în
figurile 12.6 – 12.22. Aceste reprezentări se pot face fie color, în nuanţe de gri sau
cu haşuri diferite. Din motive de prezentare în carte (alb-negru) s-au introdus poze
cu haşuri sau nuanţe de gri. Tensiunile reprezentate s-au calculat în punctele
Gauss şi apoi au fost expandate la noduri.

Fig. 12.6: Deformata pentru aplicaţia SOLID1

(2 vederi, cu şi fără conturul structurii nedeformate)

Fig. 12.7: Câmpul deplasărilor UX Fig. 12.8: Câmpul deplasărilor UY

223
Fig. 12.9: Câmpul deplasărilor UZ Fig. 12.10: Câmpul deplasărilor totale

Fig. 12.11: Câmpul tensiunilor SX Fig. 12.12: Câmpul tensiunilor SY

Fig. 12.13: Câmpul tensiunilor SZ Fig. 12.14: Câmpul tensiunilor SXY

224
Fig. 12.15: Câmpul tensiunilor SYZ Fig. 12.16: Câmpul tensiunilor SXZ

Fig. 12.17: Câmpul tensiunilor S1 Fig. 12.18: Câmpul tensiunilor S2

Fig. 12.19: Câmpul tensiunilor S3 Fig. 12.20: Câmpul tensiunilor echivalente

225
 Fig. 12.21: Câmpul tensiunilor SX (altă Fig. 12.22: Câmpul tensiunilor echivalente
vedere pentru vizualizare completă) (vedere “shrink” feţe exterioare)

Trebuie menţionat că dacă tensiunile se calculează direct în noduri, sau

valorile din punctele Gauss se copiază la noduri precum şi dacă se foloseşte
formularea elementului cu numai 8 funcţii de formă rezultatele de mai sus se
modifică.

SOLID2. Bara în consolă din

Fig. 12.23 este solicitată la încovoiere
simplă. Să se determine săgeata maximă
şi distribuţia de tensiuni în bară. Să se
compare rezultatele obţinute din analiza
cu elemente finite cu rezultatele
analitice. Se cunosc: E = 2 ⋅ 105 MPa;
ν = 0,3; b = 20 mm; h = 10 mm; L = 80
mm şi F = 900 N. Sarcina F se consideră
distribuită în toate nodurile secţiunii în
care lucrează. Fig. 12.23: Problema SOLID2

Răspuns: Pentru discretizarea prezentată în figura 12.24, şi folosirea elementului

finit cu 11 funcţii de formă se obţin rezultatele prezentate grafic în Fig. 12.25-26.
Rezultatele se pot corecta dacă se folosesc discretizări mai fine ca cea prezentată
în figura 12.27.

226
a: Numerotarea nodurilor b: Numerotarea elementelor

Fig. 12.24: Discretizare pentru aplicaţia SOLID2

Fig. 12.25: Deformata SOLID2 (două vederi)

Fig. 12.26: Distribuţia SX şi Sech- SOLID2

227
 Fig. 12.27: Discretizare uniformă cu 2000 elemente finite şi distribuţia Sech - SOLID2

Dacă se compară o serie de rezultate pentru cele două discretizări se pot

scoate în evidenţă limitările şi avantajele folosirii celor două formulări ale
elementului finit cunoscând şi soluţia analitică prezentată de rezistenţa
materialelor. De exemplu pentru deplasarea totală maximă şi tensiunea
echivalentă maximă se obţine:

Discretizare Tip element Deplasarea totală Tensiunea echivalentă

maximă maximă
[mm] [MPa]
16 8 funcţii de 0,176 117,4
elemente formă
11 funcţii de 0,437 171,7
formă
2000 8 funcţii de 0,450 198,2
elemente formă
11 funcţii de 0,460 221,9
formă

Un exerciţiu foarte util este refacerea tabelului de mai sus pentru toate
componentele tensiunilor şi apoi considerarea materialului cu ν =0, precum şi
modificarea blocajelo în încastrare astfel încât contracţia transversală a barei să nu
fie împiedicată. Se menţionează că prin folosirea teoriei de bară la această
aplicaţie nu există decât tensiuni SX cu variaţie liniară în secţiune şi liniară pe
lungime (maximă în încastrare 216 MPa) şi tensiuni SXZ cu variaţie parabolică pe
înălţimea secţiunii şi constantă în lungul barei (maximă în linia de centru a
secţiunii 6,75 MPa). Săgeata maximă a grinzii în consolă (pentru axa barei) se
obţine analitic 0,4608 mm.

228
 SOLID3. Să se analizeze aplicaţia din Fig. 12.28 (care coincide cu
CADS1 din Fig. 8.25, de unde se preiau datele problemei), folosind discretizarea
din Fig. 12.29 – 12.30 cu elemente finite de tip BRICK. Să se compare rezultatele
obţinute în cele două abordări diferite. Pentru discretizarea cu elemente finite 3D
să se calculeze deplasările şi tensiunile pentru utilizarea a 8 şi 11 funcţii de formă.

Răspuns: Rezultatele se prezintă grafic în Fig. 12.31 – 12.35 pentru cazul

utilizării elementului finit cu 11 funcţii de formă şi în Fig. 12.37 distribuţia Sech
pentru utilizarea a 8 funcţii de formă. Se observă o bună concordanţă pentru
calculul deplasărilor, tensiunile însă sunt prea mari sau prea mici, deoarece există
un singur element finit într-o secţiune oarecare a barei şi în plus există un efect de
concentrare al tensiunilor în zona încastrării. Rezultate mai bune se pot obţine
dacă se utilizează o discretizare mai fină. O discretizare foarte fină pune în
evidenţă concentratorii de tensiune atât în zona aplicării forţelor concentrate cât şi
în zona racordărilor (îmbinărilor dintre tronsoane). Se menţionează că tensiunile
normale din fiecare tronson de bară se regăsesc pe una din distribuţiile de tensiuni
SX, SY sau SZ, de asemenea trebuie menţionat că estimarea tensiunilor prin
extrapolarea tensiunilor din punctele Gauss conduce la rezultate mai corecte, decât
cele obţinute prin calculul direct în noduri.

Fig. 12.28: Aplicaţia SOLID3 Fig. 12.29: Numerotarea nodurilor SOLID3

229
Fig. 12.30: Condiţii la limită SOLID3 Fig. 12.31: Deformata SOLID3

Fig. 12.32: Deplasări totale pentru Fig. 12.33: Distribuţia tensiunilor SX

aplicaţia SOLID3 pentru aplicaţia SOLID3

230
Fig. 12.34: Distribuţia tensiunilor SY Fig. 12.35: Distribuţia tensiunilor SZ
pentru aplicaţia SOLID3 pentru aplicaţia SOLID3

Fig. 12.36: Tensiunile Sech pentru 12.37: Tensiunile Sech pentru aplicaţia
aplicaţia SOLID3 (11 funcţii de formă) SOLID3 (8 funcţii de formă)

231
 SOLID4. O grindă din oţel (Fig.
12.37), pentru care E = 2 ⋅ 105 MPa; ν =
0,3, şi L = 400 mm, este simplu
rezemată la capete şi este solicitată
central cu o forţă F = 20 kN. Să se
determine săgeata maximă şi distribuţia
de tensiuni în grindă pentru
discretizarea unei jumătăţi de structură,
aşa cum se prezintă în Fig. 12.38 şi
12.39.
12.37: Aplicaţia SOLID4

12.38: Discretizare SOLID4 12.39: Numerotarea elementelor SOLID4

Răspuns: Deplasarea totală maximă este de 0,7337 mm pentru utilizarea a 11

funcţii de formă pentru obţinerea matricelor de rigiditate a elementelor şi de
0,4595 mm pentru utilizarea a 8 funcţii de formă. Forma deformatei se prezintă în
Fig. 12.41, iar distribuţia tensiunilor SX şi Sech în Fig. 12.42 şi 12.43 pentru
utilizarea a 11 funcţii de formă.

Fig. 12.40: Diferite vederi pentru Fig. 12.41: Deformata SOLID4

elementele SOLID4 (utile la verificare)

232
 Fig. 12.42: Tensiunile SX - SOLID4 Fig. 12.43: Tensiunile Sech - SOLID4

SOLID5. O bară de secţiune

inelară este solicitată la încovoiere. Să
se compare rezultatele analitice cu
cele obţinute cu programul brick8.exe.
Se consideră: d = 20 mm; D = 40 mm;
L = 120 mm; E = 2 ⋅ 105 MPa; ν = 0,3
şi F = 2000 N.

Răspuns: Pentru discretizarea

prezentată în Fig. 12.45, cu condiţiile
la limită din Fig. 12.46, se obţine
Fig. 12.44: Problema SOLID5
distribuţia câmpului de deplasări
totale din Fig. 12.47.
Se observă efectul aplicării forţei concentrate într-un singur punct.
Observaţie: Se poate aborda şi un sfert din bară, pentru care condiţiile la
limită se prezintă în Fig. 12.48.

Fig. 12.45: Discretizare SOLID5 Fig. 12.46: Condiţii la limită SOLID5

(model 1/2 din bară) (model 1/2 din bară)

233
 Fig. 12.47: Distribuţia deplasărilor totale Fig. 12.48: Condiţii la limită SOLID5
SOLID5 (model 1/4 din bară)

SOLID6. Să se dezvolte un model cu elemente finite brick pentru aplicaţia

QUAD3 (Fig. 9.48), adică un tub cu pereţi groşi solicitat la presiune interioară. Se
menţionează că echivalarea sarcinilor nodale se face similar modelului plan (vezi
Fig. 9.50). Să se compare rezultatele şi să se evidenţieze avantajul modelării plane
a structurilor axial simetrice.

a: Numerotare noduri b: Numerotare elemente

Fig. 12.49: Model pe un sfert de felie de tub – SOLID6

Răspuns: Modelul discretizat se prezintă în Fig. 12.49, iar condiţiile la limită în

Fig. 12.50. Deformata (Fig. 12.51) arată corespunzător condiţiilor la limită, iar
distribuţiile deplasărilor (Fig. 12.52 şi 12.53) şi tensiunilor (Fig. 12.54) coincid
practic cu cele obţinute în modelul plan.

234
Fig. 12.50: Condiţii la limită SOLID6 Fig. 12.51: Deformata SOLID6

Fig. 12.52: Câmpul deplasărilor UX Fig. 12.53: Câmpul deplasărilor totale

235
 Fig. 12.54: Distribuţia tensiunilor echivalente SOLID6

SOLID7. Bara curbă de secţiune dreptunghiulară bxh = 5x8 mm 2 şi rază

medie R = 50 mm (Fig. 12.55,a) este încastrată la un capăt şi solicitată în capătul
liber cu o forţă F = 25 N. Să se determine deplasarea elastică totală maximă şi
tensiunea echivalentă maximă folosind modelarea cu elemente BRICK ştiind că
materialul barei este oţel pentru care E = 2 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3. În figura 12.55,b se
prezintă o posibilă discretizare, pentru care se prezintă răspunsul.
Să se compare rezultatele obţinute cu cele obţinute pentru aceeaşi aplicaţie
modelată cu elemente finite de tip BEAM 3D (vezi aplicaţia CADS8). Folosiţi
elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.55: Aplicaţia SOLID7

Răspuns:

236
 Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[mm] [MPa]
8 funcţii de formă 1,029 85,762
11 funcţii de formă 1,037 85,774

SOLID8. Bara curbă de secţiune dreptunghiulară variabilă (Fig. 12.56,a)

este încastrată la capătul de secţiune mai mare şi solicitată în capătul liber cu o
forţă verticală F = 100 N. Să se determine deplasarea elastică totală maximă şi
tensiunea echivalentă maximă folosind modelarea cu elemente BRICK ştiind că
materialul barei este oţel pentru care E = 2 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3. În figura 12.56,b se
prezintă o posibilă discretizare, pentru care se prezintă răspunsul.
Să se compare rezultatele obţinute cu cele obţinute pentru aceeaşi aplicaţie
modelată cu elemente finite de tip BEAM 2D (vezi aplicaţia CADP8). Folosiţi
elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.56: Aplicaţia SOLID8

Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[mm] [MPa]
8 funcţii de formă 1,775 212,3
11 funcţii de formă 2,361 281,6

SOLID9. Bara cotită de secţiune circulară φ 100 (Fig. 12.57,a) are axele
barelor de-a lungul unui cub şi este solicitată “la întindere” pe direcţia diagonalei
cu o forţă F = 35,445 kN. Să se determine deplasarea elastică totală maximă şi
tensiunea echivalentă maximă folosind modelarea cu elemente BRICK ştiind că

237
materialul barei este oţel pentru care E = 2,1 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3. În figura 12.57,b se
prezintă o posibilă discretizare, pentru care se prezintă răspunsul.
Să se compare rezultatele obţinute cu cele obţinute pentru aceeaşi aplicaţie
modelată cu elemente finite de tip BEAM 3D (vezi aplicaţia CADS9). Folosiţi
elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.57: Aplicaţia SOLID9

Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[mm] [MPa]
8 funcţii de formă 12,039 276,5
11 funcţii de formă 12,735 283,0

SOLID10. Cadrul plan din figura 12.58,a este format din bare de secţiune
pătrată şi dreptunghiulară bxh. Cotele sunt precizate relativ la axele barelor.
Cadrul este încastrat la bază şi este solicitat cu două forţe Fx = 2 kN şi două
momente Mz = 0,5 kNm, considerate concentrate. În model se consideră că forţele
concentrate se distribuie pe nodurile secţiunii în care lucrează iar momentul
concentrat se aplică ca perechi de forţe (cupluri) care lucrează în zona colţurilor. Să
se determine deplasarea elastică totală maximă şi tensiunea echivalentă maximă
folosind modelarea cu elemente BRICK ştiind că materialul barei este oţel pentru
care E = 2,1 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3.

238
 În figura 12.58,b se prezintă o posibilă discretizare pentru întreg modelul,
pentru care se prezintă răspunsul. Din considerente de simetrie/antisimetrie modelul
cu elemente finite se poate dezvolta doar pe un sfert din structură.
Să se compare rezultatele obţinute cu cele obţinute pentru aceeaşi aplicaţie
modelată cu elemente finite de tip BEAM 2D (vezi aplicaţia CADP12). Folosiţi
elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.58: Aplicaţia SOLID10

Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[mm] [MPa]
8 funcţii de formă 2,701 54,6
11 funcţii de formă 3,515 74,8

SOLID11. Structurile din figura 12.59 sunt realizate din două, respectiv
trei cercuri, toate de rază medie R = 100 mm şi secţiune dreptunghiulară pentru
care bxh = 24x6 mm2. Cercurile sunt sudate perpendiculare între ele şi sunt
solicitate “la întindere” pe direcţia unui diametru cu o forţă F = 1 kN. Să se
determine deplasarea elastică maximă între punctele de aplicaţie ale forţelor şi
tensiunea echivalentă maximă folosind modelarea cu elemente BRICK ştiind că
materialul barei este oţel pentru care E = 2 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,25. În figura 12.60 se
prezintă posibile discretizări pe modelul complet (deşi din considerente de simetrie

239
se pot folosi modele dezvoltate chiar pe 1/8 din structură), pentru care se prezintă
răspunsul.
Să se compare rezultatele obţinute pentru varianta a) cu cele obţinute
pentru aceeaşi aplicaţie modelată cu elemente finite de tip BEAM 3D (vezi
aplicaţia CADS12). Folosiţi elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi
comparaţi rezultatele obţinute.

a. Varianta a) b. Varianta b)

Fig. 12.59: Aplicaţia SOLID11

a. Varianta a) b. Varianta b)

Fig. 12.60: Discretizări posibile pentru aplicaţia SOLID11

Răspuns:
Varianta Tip element Deplasarea relativă Tensiunea echivalentă

240
 [mm] maximă [MPa]
a) 8 funcţii de formă 0,4176 81,6
11 funcţii de formă 0,7320 104,8
b) 8 funcţii de formă 0,06592 20,3
11 funcţii de formă 0,14940 45,0

Observaţii: Dacă se folosesc discretizări cu un singur element pe grosimea barelor

se obţin diferenţe foarte mari între rezultatele obţinute cu cele două formulări ale
elementelor finite. Rezultatele din cele două formulări se apropie dacă
discretizările sunt foarte fine.

SOLID12. Placa circulară din figura 12.61,a este încastrată pe un inel rigid
şi este solicitată pe faţa superioară cu o presiune uniform distribuită de valoare p =
1 MPa. În model se echivalează forţa de presiune prin distribuirea forţei totale la
noduri. Să se determine deplasarea elastică totală maximă şi tensiunea echivalentă
maximă folosind modelarea cu elemente BRICK ştiind că materialul barei este oţel
pentru care E = 2 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3.
Din considerente de simetrie modelul cu elemente finite se poate dezvolta
doar pe un sfert din structură. În figura 12.61,b se prezintă o posibilă discretizare
pentru care se prezintă răspunsul.
Să se compare rezultatele obţinute cu cele obţinute pentru aceeaşi aplicaţie
modelată cu elemente finite de tip QUAD4 (vezi aplicaţia CADP12). Folosiţi
elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă pe ¼ din placă

Fig. 12.61: Aplicaţia SOLID12

Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă

241
 [mm] [MPa]
8 funcţii de formă 0,09417 58,9
11 funcţii de formă 0,1091 73,2

SOLID13. “Bara” de secţiune inelară (ţeava) de diametru exterior D = 100

mm, diametru interior d = 80 mm şi lungime L = 180 mm (Fig. 12.62,a) este
încastrată în partea stângă şi are aplicată prin sudură o placă “rigidă” (cu modulul
de elasticitate de 10 ori mai mare decât al tevii) în partea dreaptă pentru a putea fi
încărcată cu diverse configuraţii de forţe. Să se analizeze distribuţia deplasărilor
(pentru E = 2 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3) şi a tensiunilor în ţeavă şi să se determine
deplasările totale maxime şi tensiunile echivalente maxime din model pentru
solicitările:
a) de întindere cu o forţă N = 50 kN;
b) de încovoiere pură cu un moment Mi = 2 kNm;
c) de răsucire cu un moment Mt = 2 kNm;
d) de încovoiere în consolă (încovoiere simplă) cu o forţă F = 5 kN.
Să se compare rezultatele obţinute cu cele obţinute din aplicarea relaţiilor
de calcul din rezistenţa materialelor în ipoteza că ţeava este o bară, deşi lungimea
ei este prea mică pentru a fi încadrată în categoria barelor. Pentru a reduce efectul
concentrării tensiunilor din cauza aplicării forţelor concentrate, forţele se vor
distribui în mai multe noduri ca în figura 12.63 pentru discretizarea prezentată în
figura 12.62,b. Folosiţi elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi
rezultatele obţinute. Analizaţi şi explicaţi modificarea rezultatelor atunci când
coeficientul lui Poisson devine ν = 0,0.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.62: Aplicaţia SOLID13

242
 a) b) c) d)
Fig. 12.63: Aplicarea forţelor pentru cazurile de încărcare ale aplicaţiei SOLID13

Răspuns:
Varianta Tip element Deplasarea relativă Tensiunea echivalentă
[mm] maximă [MPa]
a) 8 funcţii de formă 0,01594 18,6
11 funcţii de formă 0,01502 20,1
b) 8 funcţii de formă 0,1020 100,9
11 funcţii de formă 0,1052 117,2
c) 8 funcţii de formă 0,09619 30,5
11 funcţii de formă 0,09627 30,5
d) 8 funcţii de formă 0,03018 16,8
11 funcţii de formă 0,03041 18,8

SOLID14. Să se determine tensiunea echivalentă maximă pentru

îmbinarea celor două ţevi din figura 12.64,a ştiind că 2F = 145 kN; E = 2 ⋅ 105 MPa
şi ν = 0,3. Deoarece ţevile sunt groase se neglijează posibilele racordări dintre
cilindri. Cele două secţiuni de capăt ale ţevii φ 30x5 se consideră încastrate, iar forţa
2F se distribuie uniform la nodurile secţiunii libere a ţevii φ 16x4.
În figura 12.64,b se prezintă o posibilă discretizare pentru 1/4 din model
pentru care se prezintă răspunsul.
Folosiţi elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi
rezultatele obţinute.

Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[mm] [MPa]
8 funcţii de formă 0,03495 145,2
11 funcţii de formă 0,03592 162,8

243
 a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă
Fig. 12.64: Aplicaţia SOLID14

SOLID15. Piesa din figura 12.65,a se obţine prin găurirea centrală a

calupului din oţel (E = 2 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,3). Ştiind că diametrul celor două găuri
este φ 20 să se determine tensiunea echivalentă maximă obţinută prin
comprimarea calupului pe cele două feţe 60x40 cu o presiune p = 100 MPa. În
figura 12.65,b se prezintă o posibilă discretizare pentru 1/2 din model pentru care se
prezintă răspunsul. Forţa totală rezultată din presiunea aplicată se distribuie la
nodurile de pe faţa 60x40. Din considerente de simetrie modelul cu elemente finite
se poate dezvolta şi pentru 1/8 din structură.
Folosiţi elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi
rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.65: Aplicaţia SOLID15

244
Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[mm] [MPa]
8 funcţii de formă 0,04054 786,0
11 funcţii de formă 0,04184 860,0

SOLID16. Diamantul din figura 12.66,a este format din 6 feţe pătrate şi 12
feţe hexagonale şi este solicitat la compresiune uniformă pe toate feţele pătrate cu
o presiune p = 100 MPa. Pentru a reduce numărul încărcărilor se consideră
ipotetic încărcarea cu presiune numai pe trei feţe şi rezemare simplă pe feţele
opuse. Ştiind că E = 10 ⋅ 105 MPa şi ν = 0,07 să se determine tensiunea echivalentă
maximă din diamant. Pentru verificarea geometriei se precizează că laturile mici
ale feţelor hexagonale au lungimea 1,4061 mm. În figura 12.66,b se prezintă o
posibilă discretizare pentru tot modelul. Forţa totală rezultantă din presiunea aplicată
pe fiecare faţă se distribuie la nodurile feţei. Din considerente de simetrie modelul cu
elemente finite se poate dezvolta şi pentru 1/8 din structură.
Folosiţi elementul finit cu 8 şi cu 11 funcţii de formă şi comparaţi
rezultatele obţinute.

a. Modelul conceptual b. Discretizare posibilă

Fig. 12.66: Aplicaţia SOLID16

Răspuns:
Tip element Deplasarea totală maximă Tensiunea echivalentă maximă
[μm] [MPa]
8 funcţii de formă 0,2845 232,6
11 funcţii de formă 0,3052 113,3

Observaţii:

245
 1. Din analiza deformatei rezultă că feţele încărcate cu presiune nu rămân
plane, ceea ce arată că rezemarea impusă pe feţele opuse nu este corectă. Modelul
trebuie încărcat cu forţe pe toate feţele pătrate şi pentru preluarea mişcării de corp
rigid trebuie blocate 6 grade de libertate;
2. Se observă că pentru această aplicaţie tensiunea echivalentă obţinută cu
11 funcţii de formă este mai mică decât cea obţinută cu 8 funcţii de formă.

246
Bibliografie

1. Alămoreanu, E., Metoda elementelor finite şi elementelor de frontieră, U.P.B.,

1995
2. Bathe, K.J., Wilson, E. L., Numerical Methods in Finite Element Analysis,
Prentice-Hall, New Jersey, 1976
3. Blumenfeld, M., Introducere în metoda elementelor finite, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1995
4. Blumenfeld, M., Ioniţa, A., Mareş, C., Metoda elementelor finite - aplicaþii
şi programe introductive - U.P.B., 1992
5. Brătianu, C., Metode cu elemente finite în dinamica fluidelor, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983
6. Buga, M., Iliescu, N., Atanasiu, C., Tudose, I., Radu, Gh., Probleme alese
din rezistenţa materialelor, U.P.B., 1995
7. Buzdugan, Gh., Rezistenţa materialelor, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti,
1986
8. Constantinescu, I. N., Munteanu, M. Gh., Golumbovici, D. C., Calcule de
rezistenţa a structurilor de maşini şi utilaje, Editura Tehnică, Bucureşti, 1984
9. Ciofoaia, V., Botiş M., Dogaru, F., Curtu, I., Metoda Elementelor Finite,
Editura INFOMARKET, Braşov, 2001
10. Deutsch, I., Rezistenţa materialelor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976
11. Faur, N., Elemente finite fundamente, Editura Politehnica,Timişoara, 2002
12. Gârbea, D., Analiză cu elemente finite - aplicaţii pe microcalculatoare,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1990
13. Gheorhiu, H., Constantinescu I., Hadăr, A., Petre, C., Méthodes
numériques pour le calcul des structures de résistance, Editura Bren, Bucureşti,
1999
14. Marin, C., Hadăr, A., Popa, I.F., Albu, L., Modelarea cu Elemente Finite a
Structurilor Mecanice, Editura Academiei Române, Editura Agir, Bucureşti, 2002

247
15. Marinescu, G., Ivan, C., Metoda Elementului Finit, Analiză Numerică şi
Aplicaţii în TermoElasticitate, Editura CIA, Bucureşti, 1996
16. Mocanu, D. R., Analiza experimentală a tensiunilor, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1977
17. Mocanu, D. R., Rezistenţa materialelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1980
18. Olariu, V., Brătianu, C., Modelare numerică cu elemente finite, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1986
19. Pascariu, I., Elemente finite. Concepte-Aplicaţii, Editura Militară, Bucureşti,
1985
20. Postolache, M., Metode Numerice, Editura Sirius, Bucureşti, 1994
21. Przemieniecki, J. S., Theory of Matrix Structural Analysis, McGraw-Hill,
1968
22. Sandu, A., Sandu, M., Găvan, M., Metode şi Programe pentru Calculul
Structurilor Elastice, Editura Printech, Bucureşti, 2003
23. Sándor, Kovács, Turbo Pascal 6.0. - Ghid de utilizare, Editura
microInformatica, Cluj-Napoca, 1993
24. Sorohan, Şt., Metoda elementelor finite în ingineria mecanică - Programe şi
aplicaţii, partea I, UPB, 1996
25. Sorohan, Şt., Constantinescu, I. N., Practica modelării şi analizei cu
elemente finite, Editura Politehnica Press, Bucureşti, 2003
26. Timoshenko, S. P., Goodier, J. N., Theory of elasticity, McGraw-Hill, 1970

248