ORNAMENTE ŞI MOTIVE

Î N ARTA DECORĂRII LEMNULUI

Marius Constantin Nistor

Greutatea definirii artei populare se regăseşte în faptul că lucrările

care compun arta populară aparţin unor persoane lipsite de o pregătire
artistică specializată. Adesea, termenul de artă populară este rezervat
lucrărilor bazate pe tehnici tradiţionale transmise din generaţie în generaţie,
tehnici care pot avea o continuitate mare cu schimbări minore. În ceea ce
priveşte lemnul ca material de lucru, baza o reprezintă natura utilitară a
obiectelor confecţionate, bază care a fost îmbogăţită de-a lungul secolelor
prin noi tehnici în construcţie şi model şi prin adăugarea unor noi
caracteristici artistice 1 •
Pentru a putea participa la îmbogăţirea patrimoniului popular al
obiectelor de artă, meşteşugarul, pe lângă îndemânare, are nevoie de un
bogat spirit creator, de o gândire novatoare. De multe ori obiectele de o
valoare artistică deosebită sunt executate doar din dorinţa de a crea ceva nou
şi frumos, iar ca mulţumire meşteşugarul avea satisfacţia reuşitei,
perfecţiunea formei şi a modelelor decorative, fără ca obiectul să aibă şi o
valoare uti litară.
Funcţionalitatea artei se bazează pe creativitate. Creativitatea
presupune puterea de a mânui într-un mod novator elementele vizuale.
Calitatea de a fi creativ este recunoscută ca un drept dobândit la naştere;
acest drept nu este la fel în cadrul artişti lor, unii dintre ei fiind atât de
convenţionali încât nu mani festă nici o disponibilitate din punct de vedere
creativ. Creativitatea poate fi dobândită şi de alte persoane în afara
artiştilor, persoane care dispun de capacităţi creative dar care nu au
"
"puterea de a pune" în valoare ceea ce văd şi ce simt, nedispunând de
capacitatea "mânuiri i el ementelor vizuale.
Privită într-un cadru general, deosebim două tipuri de artă populară:
arta formală, ca rezultat al planificării intel ectual-raţionale, care produce
lucrări respectând cerinţele planificării şi arta in(ormalâ sau expresivă, care
se bazează pe elementele emoţionale în timpul actului creativ 2 .

1 Arthur F. Jones, Introducere În artâ, Bucureşti. 1 99 2 . p. 1 2 .

2
/bidem, p. 14-19.

321

www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN NISTOR

Un rol important în creaţiile de artă populară îl ocupă lemnul. Secole

de-a rândul lemnul a fost materia primă preferată pentru că se găsea din
abundenţă şi era uşor de procurat, dar mai ales datorită calităţilor intrinseci
şi a granulaţiei specifice.
În funcţie de esenţă, lemnul dispune de o gamă variată şi plăcută de
culori şi modele de fibre. Astfel, de la fibra moale şi fragilă a lemnului de tei
şi până la duritatea celui de stejar sau nuc, lemnul oferă meşteşugarului
materia primă potrivită unui spectru larg de utilizări, de la fineţea
instrumentelor muzicale la construcţia de imobile şi corăbii .
Prelucrarea lemnului a cunoscut o importantă evoluţie în cadrul
valorii artistice a obiectelor executate odată cu evoluţia omului şi noile
descoperiri făcute (focul, metalul etc.). Astfel, în funcţie de uneltele de care
dispunea, artistul popular a putut îmbunătăţi treptat forma, modelul şi
decorările obiectului în sine.
În tehnica prelucrării lemnului, pentru a ajunge la valoarea unui
obiect de artă populară, se parcurg mai multe etape:
Tăierea: presupune procurarea materiei prime brute de lucru; aceasta
se făcea cu toporul sau fierăstrău! .
Cioplirea: tehnica cioplirii constituie prima etapă în cadrul modelării
formei obiectului. Astfel, pentru piesele mai mari (grinzi, comi, stâlpi etc . )
s e utiliza u n topor c u lama lată, uşor ş i foarte bine ascuţit, iar pentru piesele
mai mici (mobilier, obiecte de cult, de uz gospodăresc sau de artizanat) se
util iza dalta de diferite forme şi mărimi.
Trebuie menţionat că, în cadrul acestei etape, intervine pentru prima
dată îndemânarea meşteşugarului în actul creativ al obiectului de artă
populară.
Laminarea: această tehnică presupune încleierea a două sau mai
multe straturi de lemn pentru a da naştere unei forme mai mari sau mai
groase. Procesul laminării este unul de durată şi fineţe, fiind executat prin
aplicarea între straturi le de lemn a unor cleiuri din răşini naturale, procurate
de la diferite tipuri de copaci sau pomi, în diferite perioade ale anului .
Aceste răşini erau procesate în amestecul cu apa, la diferite temperaturi în
funcţie de răşina utilizată.
Curbarea şi îndoirea: în cadrul acestor operaţii este necesar să fie
cunoscute proprietăţile mecanice şi structura biochimică a l emnului utilizat.
Astfel, în funcţie de esenţa şi destinaţia obiectului, pentru a fi curbat sau
îndoit, lemnul era supus procesului de fierbere. La acest procedeu se utiliza
apa sau uleiul. După fierbere, lemnul era îndoit sau curbat prin forţare şi se
fixa în poziţia dorită. Acelaşi proces de îndoire sau curbare putea urma unor
băi repetate de aburi la care era supus materialul lemnos. O a ltă metodă de
curbare sau îndoire consta în supunerea lemnului verde la torsionări

3 22
www.cimec.ro
 Ornamente şi motive în arta decorârii lemnului

repetate, în poziţii fixe, prin forţare, după care materialul se lăsa în mediu
deschis la uscat, expus razelor solare.
Şlefuirea: metoda şlefuirii suprafeţei lemnoase se bazează pe
principiul frecări i. Acest proces variază în funcţie de destinaţi a obiectului şi
de esenţa materialului folosit. Şlefuirea se face prin frecarea suprafeţei
lucrate cu o bucată de lemn (de altă esenţă), cu o piatră de granulaţie mică
(gresie), cu o bucată de piele tăbăcită, cu un material texti l sau, mai nou, cu
hârtie sau pânză abrazivă. Meşteşugarul utiliza materi alul de şlefuit şi
metodele de lucru în funcţie de esenţa lemnului şi forma obiectului, treptat,
de la porţiunile mari la cele mici, de-a lungul fibrei lemnului.
Finisarea: constituie prima etapă a definirii materialului de lucru ca
obiect de artă. De multe ori există tendinţa confundării procesului de finisare
cu cel de şlefuire datorită crezului că prin acest proces se obţin suprafeţe
fine la pipăit. De fapt, finisarea " dă naştere " obiectului de artă prin redarea
formei finale ca dimensiuni, unghiuri, curburi, proces în cadrul căruia se
poate vorbi cu adevărat despre aptitudinile m1istice ale meşteşugarului prin
intervenţiile de fineţe asupra obiectului .
Decorarea - omamentarea: este ultima fază de lucru asupra piesei,
etapă după care obiectul "prinde viaţă" . Tehnica decorării şi omamentării
obiectelor de lemn este una de creaţie şi îndemânare. "Naşterea" modelului
decorativ variază în funcţie de natura util itară (sau nu) a obiectului, de
mărime şi de formă. Astfel, la lucrările mai mari (construcţii), prin !aminare
sau prindere mecanică (cuie de lemn sau de metal) a unor piese mai mici
tăiate în diferite feluri şi aşezate în anumite moduri se poate da "naştere "
unui model decorativ. La obiectele mai mici, modelele decorative sunt
obţinute prin încrustaţii cu dălţi sau intarsii executate prin marchetare şi
parch'etare.
Indiferent de obiectul executat - de natură simbolică sau utilitară -
etapele enumerate mai sus sunt obl igatori i, fi ecare având importanţa ei în
realizarea obiectului de artă.
În cadrul cercetărilor efectuate asupra obiectelor de artă din lemn un
rol important este dat decorării şi ornamentării acestora.
Decorarea şi ornamentaţia tradiţională este un domeniu bogat de
modele şi figuri decorative, fapt datorat spiritului novator şi creativ al
artistului popular, dar şi noilor metode de lucru şi unelte perfecţionate de-a
lungul timpului .
Î n cadrul structurii artei decorării şi ornamentaţiei se deosebesc cu
precădere trei componente.

323
www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN NISTOR

1 .) Elementul ornamental3 : reprezi ntă "poarta din faţă" în tehnica

decorării şi ornamentaţiei, constituind partea indivizibi lă care poate figura
de sine-stătătoare ( ex. frunze, petale, fructe etc.).
2 . ) Motivul ornamenta f : constituie deschiderea orizontului în
compoziţia artistică, alcătuit din două sau mai multe elemente ornamentale
cu aceeaşi tematică. Motivul omamental forn1ează un tot grafic ce poate fi
divizat în mai multe elemente ( ex . floare cu frunze şi petale, constelaţia
Carul Mare cu stelele componente etc .).
3.) Compozitia ornamentale/ : reprezintă " frumosul " , decorarea în
sine, ea fiind rezultatul combinaţii lor de elemente şi motive ornamentale
fără a fi necesară respectarea aceloraşi tematici şi sti listici.
În cadrul ornamentaţiei tradiţionale româneşti deosebim două
clasificări de bază: clasificarea morfologică şi clasificarea structurală.
1. Clasificarea mor(ologicâ6 : defineşte forma obiectului şi tipul de
stilizare; în componenţa acesteia deosebim trei categorii ornamentale:
a.) elemente si compozitii decorative geometrice:
-ornamente geometrice cu frunze (tri foi), flori şi boboci întâlnite pe
furcile de tors din zona Sibiului (pl. I/ 1 -2).
-rozeta, motiv întâlnit în decorarea lăzilor de zestre şi pe porţi (pl.
113).
-reprezentări solare întâlnite pe lăzile de zestre din Transilvania (pl.
114).
-decoruri de funii împletite -pe stâlpii de la porţi din Carpaţii
Orientali (pl. 115).
-reprezentări de natură religioasă -crucea (pl . 1/6) .
-decoraţiuni zoomorfe - p e căucele ş i bâtele ciobăneşti din Munţii
Banatului (pl. II/ 1 ).
-reprezentări antropomorfe, cosmomorfe şi mitologice -pe tiparele de
caş, bâtele ciobăneşti şi furci le de tors din Munţii Breţcu şi zona Roman(pl.
1112-3).
-ornamente vânătoreşti (cerbul şi capul de urs) pe căucele păstoreşti
din zonele intracarpatice (pl. II/4)
-ornamente monogramate -numele destinatarului piesei (pl. II/5).
b.) elemente, motive şi compozitii liber desenate: -negeometrice­
redate în special pe contururi . Această categorie se bazează pe ornamente
arhaice, cu un conţinut tematic împrumutat din realitatea înconjurătoare şi
motive abstracte.

3 Nicolae Dunăre, Ornamemicâ tradirională compararei. Bucureşti, 1 979, p. 48-49.

4 Ibidem, p. 49.
5 Ibidem, p. 50.

6 Ibidem, p. 5 1 .

www.cimec.ro
 Ornamente şi motive În arta decorării lemnului

c.) compozitii ornamentale mixte: constau în compunerea unor

elemente geometrice cu cele negeometrice din domenii de inspiraţie diferite
(pl. II/6).
În cadrul clasificării morfologice toate elementele şi motivele pot fi
sau pot deveni geometrice sau liber desenate, iar compoziţiile pot avea sau
pot dobândi o morfologie mixtă.
Il. Clasificarea structurală 7 : subliniază nuanţele etnice, zonale sau
de la epocă la epocă în ansamblul aceleiaşi morfologii sau al aceluiaşi
conţinut semantic. În cadrul acestei el asi ficări se deosebesc două modalităţi
de exprimare principale şi două secundare.
Modalităti de exprimare principale:
a.) ornamente omogene: prin care artistul dă dovadă de un deosebit
" "
"simţ al măsurii izvorât dintr-o " vatră sti listică unitară .
-compoziţia geometrică "patru cai " întâlnită în zona Vlaşca şi în
nordul Carpaţilor Meridionali (pl. I I I/ 1 ) .
-compoziţia l iber desenată "âiliţa râtclcitâ" derivată dintr-o stea (pl .
III/2).
-compoziţia negeometrică ., câliţâ râtăcitâ " (pl . Ill/3).
b.) ornamente heterogene: reliefate prin pronunţate nuanţe etnice
reprezentate în motive geometrice şi liber desenate, întâlnite pe cornurile
pentru praful de puşcă din zona Transilvaniei (pl . I I I/4).
Modalităti de exprimare secundare:
a.) ornamente simetrice:
-faţă de un ax -ex. frunze de tri foi (pl. I I I/5) .
-faţă d e două sau mai multe axe -ex . noarea cristal ului (pl. III/6).
b.) ornamente asimetrice:
-reprezentări zoomorfe (pl. 111/7).
-reprezentări titomorfe (p l. l l l/8).
O notă comună a caracterelor morfologice şi structurale ale
ornamentelor populare în arta decorării este persistenţa îndelungată a
acestora, ele impunându-se printr-o fidel itate deosebită a calităţilor
semantice8•
Caracterele morfologice ale ornamentelor populare reliefează un
reper în îmbinarea creaţiei şi spiritualităţii artistului cu realitatea
înconjurătoare, neputând concretiza destinaţia persistenţei la suprafaţă sau în
structura internă a obiectului . Astfel, analiza morfologică şi structurală a
ornamentaţ 1 e 1 şi decorării obiectelor din lemn reliefează o bogată
încărcătură de idei ce apare cu prioritate şi de multe ori în exclusivitate

7 Ibidem, p. 5 6-65.
8 O. Densuşianu, Folcfurul cum trebuie Înţeles. Bucureşti. 1 9 1 O, p. 1 1 - 1 7.
325
www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN NISTOR

dincolo de caracterul geometrizant şi trimiterile repetate la aspecte ale

vizibilului.
Existenţialul decorativ al operelor de artă populare se bazează pe
două simboluri : punctul şi linia.
Punctul, un simbol înregistrat în cadrul omamentelor abstracte; este
considerat că provine din structura brută a materialului de lucrat şi din jocul
tehnicilor de lucru (sculptură, pictură etc.). Simbolul punctului apare sub
denumiri variate-punct, pup, puncte, picături , ochi etc. - în funcţie de
tematica omamentală. Punctul rareori poate constitui centrul unei
compoziţii, "el " fi ind de cele mai multe ori însoţitorul simbolistic în
înregistrarea motivelor. De asemenea, punctul dispune radialul celorlalte
componente ale motivului real izat sau este creat din aranj amentul acestora.
Linia, simbol derivat din punct; ca extindere al acestuia pe o axă
reprezintă " limita" infinită a motivului redat. Realizat simplu, prin
alăturarea paralelă a unor "dungi " , sau constituind un ansamblu de pătrate,
triunghiuri sau hexagoane, linia poate reda finalitatea imaginii lucrate,
constituind un motiv de sine-stătător.
Un loc aparte în simbol istica ornamentală tradiţională îl ocupă
cercul. Acest "punct extins " - cum îl numeşte Pierre Grison9 - reliefează
totalitatea simbolistică a sferei şi duce la fonnarea unui "centrus mundi " în
cadrul realităţii fizice sau spirituale.
În arta populară românească, tezaurul motivelor decorative este unul
bogat şi variat. Compoziţiile realizate din combinaţiile simbolurilor duc în
final la "naşterea" unui motiv ornamental definit în funcţie de zonă şi
credinţă, dar mai ales de realitatea mediului înconjurător şi de implicaţiile
acestuia în viaţa artistului .
Motivul căii rătâcite sau câlita râtâcitâ
Reprezentarea acestui motiv în arta decorării lemnului are la bază
îmbinarea liniei cu punctul cu întremperi sau fără: linii drepte întrerupte de
punct, linii şerpuite, linii oblice îmbinate cu cele drepte, spirale, împletiri
etc. Motivul căii rătăcire are în structura morfologică derivate din spirale
(reprezentări ale principiilor diume şi solare) sau din meandru (stabilirea
legăturii cu noctumul şi principiile selenare sau spaţiile subterane) 1 0 .

9
10
C. Prut, Calea rlităcită, Bucureşti, 1991, p. 23.
Ibidem, p. 51.

326
www.cimec.ro
 Ornamente �·i motive în arta decorării lemnului

Spirala poate fi reprezentată închisă pe o traiectorie centripetă sau

deschisă, continuă cu schimbări de sens la fiecare jumătate de arc. Spirala
este cunoscută îndeosebi ca reprezentare a compoziţiilor cu temă spirituală,
dar totodată poate avea rolul unui labirint, în funcţie de locul ocupat în
cadrul compoziţiei decorative 1 1 .
Meandrul este prezentat în încrustaţii le sau picturile pe obiecte din
lemn ca un drum imaginar într-o călătorie imaginară într-un spaţiu imaginar
din care spiritul uman se poate întoarce cu anumite îmbunătăţiri . Acţiunea
reprezentării meandrului, plasată în cadrul sferei spirituale a creatorului, se
desfăşoară într-un labirint închis (fără ca spiritul creator să găsească calea de
ieşire din lupta binelui cu răul) sau într-unul deschis (în care creaţia
spirituală găseşte modalitatea " ieşiri i la lumină" : învingerea răului).
Din punct de vedere filozofi c , redarea motivului căii râtăcite prin
meandru şi spirală are o orientare comună spre depăşirea realităţi i interioare
pentru a accede spre cea superioară şi, totodată, ridicarea spiritului deasupra
realităţii înconjurătoare.
Din punct de vedere lingvistic, defi nirea motivului cclii râtăcite
poate lua mai multe sensuri dru m pierdut, cârare pierdutâ, cale încurcată,
-

cale şerpuitâ, câliţă ocolitâ. calea laptelui, râu etc.- cu mai multe înţelesuri
şi cu trim iteri în zone diferite de cunoaştere : natură, labirint, neant, cosmos
etc.
Redarea căii rătâcite în arta populară românească prin spirală şi
meandru este cea mai reprezentativă "modelare " plastică a "drumului " ca
dorinţă umană a depăşirii realităţii înconj urătoare, prin apropierea
universului tangibil şi intangibil 1 2 .
Motivul undei apei
Ca şi în cazul căii rătâcite, pornirea în unda apei se face de la punct
"
ŞI linie, ea constituind un motiv "purtat de calea rătăcită spre orizontul
acvatic.
Acest motiv este redat pe lucrările din lemn prin linii frânte sau
continue, şerpuite, cu sui şuri şi coborâşuri care dau senzaţia mişcării undei
(valul), mai subţiate (pârâiaşe) sau îngroşatc (râuri), îngroşate şi bombate,
terminate cu o linie şerpuită subţiată (şuvoi). De asemenea, stilizarea undei
apei pe obiectele de lemn din arta populară românească poate fi realizată
geometrizat prin linii drepte întrerupte sau di spuse unghiular ori în zig-zag
(pl . IV/ 1 -4).
Motivul undei apei este cea mai sensibilă transcriere în limbaj plastic
a lumii în mi şcare 1 3 .

11 Ibidem, p. 5 1 -59.
12 Ibidem, p. 52-53 .
1 3 Ibidem, p . 60.

www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN NISTOR

Motivul coarnelor berbeculu / 4

Acest motiv îşi are rădăcinile în tradiţiile şi obiceiuri le populare ale
românilor. Astfel, "berbecul " este adeseori "chipul " (pe lângă altele) pe care
ţăranul român îl întruchipează la cumpăna dintre ani ca simbol al fertilităţii,
chip a cărei esenţă simbolică este concentrată în coarne. Motivul coamelor
"
berbecului " este des întâlnit pe uneltele şi obiectele utilitare ale păstorilor,
cadru în care berbecul este purtător al valorilor sacre din mediul turmei prin
mărimea şi strălucirea coamelor sale, prin rolul protector pe care îl are şi
prin felul în care supravieţuieşte condiţii lor aprige ale vremii.
Reprezentarea coarne/ar berbecului este realizată prin asocierea de
linii drepte cu linii curbe, spirale cu zig-zaguri, întrerupte sau nu de puncte
(pl. V/ 1 -4).
Motivul soarelui ' 5
Astru] solar redat pe obiectele de lemn din cadrul artei populare
româneşti este stindardul existenţei şi continuităţii, steaua" dătătoare de
"
viaţă, reprezentând legătura terestră cu divinitatea celestă.
Redarea motivului solar pe obiectele de lemn este realizată
geometrizat sau liber desenată în combinaţie cu frunze, rozete sau alte astre
cereşti (pl. VVl -3).
Vechimea acestui motiv în ornamentica românească este dovedită de
reprezentările solare antropomorfizate, întâlnite în Transilvania şi Muntenia
cu precădere pe stâlpii de la porţi sau pe furcile de tors şi bâtele ciobăneşti
(pl. VI /4-5).
Un loc important în reprezentarea motivului solar îl ocupă rozeta cu
şase raze, simbol care îşi are rădăcinile în cadrul religios, mai precis în tema
biblică a Genezei lumii pe parcursul celor şase zile în care a fost creată, fapt
ce dă naştere celor şase dimensiuni esenţiale, care după Clement din
Alexandria sunt cele patru puncte cardinale, zenitul şi nadirul.
În cadrul reprezentării " astrului solar" se depăşeşte graniţa dintre
rozetă şi cerc prin îmbinarea acestora - reprezentarea rozetei prin cercul cu
şase raze. În cazul apariţiei separate în ornamentaţi a aceluiaşi obiect a
rozetei şi cercului - cu şase sau patru raze - cele două se confundă, cel mai
adesea ele reliefănd acelaşi motiv -soarele (pl. Vl/6).
Motivul arborelui vietii
Aşa cum ne arată şi numele, acest motiv este strâns legat de evoluţia
omului în concordanţă cu mediul înconjurător. În cadrul artei populare
româneşti, motivul arborelui vieţii este stilizat pe obiectele de lemn în cele

14 Ibidem, p. 65.
15 Ibidem, p. 67.

328
www.cimec.ro
 Ornamente .)·i motive În arta decorării lemnului

mai simple forme şi prin cele mai simple metode, dar cu o bogată
încărcătură simbolică şi spirituală. Astfel, "arhorele vieţii " este reprezentat
de bradul "cu cetina tot verde " ; acest arbore - prin măreţia sa, bogăţia
corolei şi datorită condiţiilor sale vegetative (poate creşte aproape în orice
loc şi aproape în orice condiţii atmosferice) - este considerat sacru.
Redarea acestui motiv este realizată prin gravarea crengii de brad cu
frunze (pl. VII/ 1 ) sau prin sti lizarea întregului cadru arboricol al bradului cu
linii curbe şi zig-zaguri (pl. VIV2 ).
În cadrul socio-cultural al omului, arborele viefii reprezintă calea
evoluţiei de la naştere până la moarte, bradul fiind arborele cel mai des
întâlnit ca " străj er" al locului de odihnă veşnică. Astfel, simbolistica bogată
a acestui motiv 1-a făcut pe C-tin Prut să concl uzioneze că "arborele este nu
numai sediul miracolului vieţii, ci şi " scara" care pem1ite omului să iasă din
prezentul său terestru şi să pătrundă în celelalte momente ale destinului
său" 1 6 •
Funcţia de "copac sfănt" pe care arhorele vieţii o ia în arta
decorativă a obiectelor de lemn are la bază reprezentarea acestui motiv în
strânsă legătură cu alte motive. Asoci erea arhorelui vieţii cu unda apei (pl .
Vll/3) reprezintă legătura între viaţa terestră şi orizontul nesfărşit al apei.
Concordanţa cu motivul soarelui arată continuitatea vieţii " scursă" prin
vârful bradului îndreptat spre orizontul cosmic reprezentat de " steaua cea
mare şi strălucitoare " (pi .VII/4). În asocierea cu coarnele berhecului, bradul
este " ocrotitorul ocrotitorului " turmelor de oi; berbecul stă la umbra
arborelui vieţii, loc unde este ferit de toate (pl . VI I/5 ).
Începutul se regăseşte în rădăcinile bradului, iar sfflrşitul în vârful
semeţ înălţat spre bolta nesfârşită a orizontului cosmic . Tot în cadrul acestui
motiv regăsim simboli stica zi lei şi a nopţii, a naşterii şi a morţii, a adâncului
şi a înaltului, a trecutului şi a viitorului, toate acestea reprezentând în acest
motiv continuitatea evolutivă a fiinţei omeneşti .
17
Motivul omului
Impl icarea c a motiv a omului în arta populară românească este
datorată eului artistic, dorinţei mcşteşugarului de a apărea în lucrare şi
personalităţii artistu lui . Deosebirea dintre meşteşugar şi artist în cadrul
acestui motiv se face prin dispunerea artistică a creaţiei. Reprezentarea
omului pe obiectele de lemn este realizată prin elemente geometrice sau
liber desenate.
Datorită actu lui creativ, omul reprezintă centrul existenţial, locul de
pornire al valori i obiectului, "el " fi ind cel care dă viaţă - prin măiestria

16 Ibidem, p. 67.
17 Ibidem, p. 88.

329
www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN NISTOR

mâinilor sale şi prin spiritul creator - obiectului, fapt care duce la

"
"normalizarea apariţiei fiinţei umane în simbolistica decorării obiectelor de
lemn, omul fiind "unicul creator" al existenţei palpabile şi vizuale (pl . VIV6 ).
Apariţia antropomorfizată a omului în cadrul geometric al unei
sculpturi nu strică disciplina motivaţiei sacre apărute, ci ne arată încercarea
artistului de a introduce fiinţa umană în acel cadru sacru ( pl. V I I/7-8).
De asemenea, datorită bogăţiei imaginaţiei artistului, redările
motivului omului întâlnite în lucrări le de miă populară din lemn fac ca
reprezentarea fiinţei umane să se confunde adeseori cu unicul exi stential,
creatorul suprem.
Motivul calului
Valori le cabaline se fac cunoscute încă de timpuriu şi sunt datorate
frumuseţii, rapidităţii, robusteţii şi puterii musculare pe care calul le posedă.
Astfel, datorită acestor valori, calul se face "dorit" şi apare nevoia omului de
a poseda animalul pentru a-i putea utiliza "puterile" .
Odată cu domesticirea calului apare în viaţa socială a omului un
adevărat cult bazat pe valorile cabal ine, iar utilitatea lui ridică acest animal
la rangul unui mit, al unei valori spirituale.
Asocierea calului, în reprezentările pe obiectele de lemn, cu mediile
existenţiale (apă, pământ, aer, casă etc . ) duce la diferenţierea valorilor care
îi sunt atribuite calului . Astfel, "purtătorul de stindard " în războaie are rang
înalt şi atribuţii speciale; calul, ca deschizător al orizontului cunoaşterii, este
reprezentat pe porţi le de intrare, iar ca animal de povară pe grinzile de
susţinere la case.
Figurarea calului în medi ile existenţiale este foarte simplă, el
apărând de cele mai multe ori fără corp, numai capul şi gâtui. Se pune
întrebarea: de ce? Să fie din dorinţa omului de a pune în valoare frumuseţea
capului şi a coamei, a perfecţiunii muşchilor gâtului sau din "ura" faţă de
restul corpului care face din cal un animal robust, rapid şi deosebit de
frumos. Acest fapt ne face să medităm asupra tradiţi ilor româneşti în care
calul apare împodobit numai la gât şi la cap, pe spate având doar
hamaşamentul pentru tracţiune sau şaua pentru călărit. Deci, omul a prins
calul, l-a stăpânit, 1-a îmblânzit şi 1-a folosit dar nu 1-a putut înlocui cu un alt
animal sau maşinărie.
Astfel, datorită bogatului său tezaur utilitar, calul apare foarte des în
arta populară românească, redarea lui fi ind liber desenată prin încadrarea sa
în medii diferite. În asocierea cu firul de aţă ( p l . V I I I/ 1 ) se realizează
legătura existenţială a " animalul ui" cu scurgerea timpului . De asemenea,
călătoria calului este asoci ată undei apei (pl. V l l l/2) ca păzitor al sursei
vitale de apă, ca aj utor al "celui " care întreb u i n ţează lichidul vieţii. Apariţia
calului la grinzile de susţinere ale acoperişurilor (pl. VIII/3-4) indică rolul

330
www.cimec.ro
 Ornamente şi motive în arta decorării lemnului

de susţinător al greutăţii, de întregitor al îmbinării dintre acoperiş şi casă,

calul suportând cu uşurinţă povara impactului cu apa "care curge din
înalturi ".
Motivul păsării
Acest motiv apare în creaţi ile de artă populară din dorinţa acută a
artistului de a-şi apropia spaţiul. Simţurile ascuţite ale păsărilor capabile de
a prevesti unele pericole (cataclisme, furtuni, moartea etc.) fac ca acestea să
deţină un rol important în viaţa omului şi, implicit, să apară foarte des pe
obiectele de artă populară18 • Astfel, în contextul funerar, apariţia motivului
păsării pe obiectele aferente acestui cadru este strâns legată de călătoria
sufletului spre " ceruri " , asemenea zborului păsării spre înalturi . Tot datorită
zborului păsării este apariţia motivului pe stâlpii funerari sau cei de la case
şi porţi. Odată cu trecerea timpului şi cunoaşterea mai aprofundată a
capacităţilor păsării se realizează o strângere a legăturii omului cu aceasta.
Astfel, se ajunge la asocierea ei în "mediul intern" al vieţii de zi cu zi 1 9 .
Motivul păsării este asociat altor motive datorită faptului că, prin
zborul " său, pasărea face legătura între toate mediile vieţii. Astfel, pasărea
"
în asociere cu soarele (pl. VIII/5) apare stilizată simplu prin legătura m!ii
(ca reprezentare a soarelui) cu osia în formă curbată (ca reprezentare a
păsării). În asocierea cu unda apei, pasărea apare stilizat prin reprezentarea
capului acesteia pe undele văluitoare ale apei (pl . VIII/6). Pasărea asociată
figurilor geometrice (care reprezintă soarele, calea rătăcită sau unda apei)
este întâlnită cu precădere pe monumentele funerare, ca semn al veşniciei
sufletului în lumea " de dincolo " (pl. VIII/7).
În cadrul mediului intern de viaţă al omului, motivul plisării apare pe
lăzile de zestre şi, mai ales pe cozile de l inguri, în reprezentări asociate altor
motive (pl . VIII/8) .
C a prevestitoare de pericole, pasărea este întâlnită p e acoperişurile
de la case, "înălţat�" spre cer şi aşezată pe capătul unei "coloane infinite",
exprimând tendinţa omului de a accede spre spaţiul cosmic (pl. VIII/9).
Astfel, viaţa omului " de rând" este strâns legată de motivul păsării la
fel ca şi de celelalte motive, fapt datorat "puterilor" acesteia şi strânselor
legături pe care le face între viaţă-moarte, zenit-nadir, cunoscut-necunoscut
şi datorită dorinţei meşteşugarului de a aspira spre nou şi cunoaştere.
• l şarpelUl.20
lVlOflVU
A ,(

Acest motiv îşi are rădăcinile în miticul abstract al culturii naţionale.

Păzitor al infernului şi al comorilor ascunse în adâncurile terestre, şarpele
este motivul cel mai uşor de realizat în arta decorării obiectelor de artă

18 Ibidem, p. 1 06.
19 Ibidem, p. 1 09-1 1 2.
20
Ibidem, p. 1 1 4.
331
www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN NISTOR

populară. De la simpla linie şerpuită până la redarea "târâtoarei " în cele mai
figurate şi exacte moduri (prin reprezentarea capului cu ochi, a limbii
bifurcate şi a solzilor), şarpele este un motiv ascuns lumii reale, o legătură
între mediul terestru şi cel subteran.
Miticul şarpe lui îşi are existenţa (ca motiv) în geneza lumii, în
ispitirea "omului-femeie " de către animal pentru a încălca legea supremă.
Acest fapt face ca şarpele să capete întruchiparea rău)ui, dar prezentarea
acestuia ca păzitor al adâncurilor îi dă şi un caracter benefic.
"
"Exprimarea motivului de-a lungul timpului pe obiectele de lemn
s-a făcut prin "încheierea" undei apei la cele două capete (cap şi coadă) sau
prin simpla "scrij elire " a zig-zagului rotunjit. Astfel, semnificaţia şarpelui­
indiferent de locul ocupat în decorul realizat-rămâne aceeaşi, el făcând
legătura între om şi lumea sub-pământeană.
Motivul şarpelui este întâlnit pe obiectele de artă populară în toate
mediile vieţii, pe stâlpii de la porţi (ca paznic) (pl. IX/ 1 ) sau de la pridvor
(pl . IX/2),pe lăzile de zestre (paznic al comorilor) sau pe făntâni (pl. IX/3).
Prin redarea motivului şarpelui, artistul speră să ajungă la comorile
păzite de acesta sau să pătrundă în tainele subterane.
Motivul dinti/ar lupului21
Cu adânci rădăcini în istoria antică, lupul este animalul cel mai
cunoscut omului datorită omniprezenţei sale în viaţa cotidiană. Lupul, prin
consecvenţa sa în urmărirea vânatului şi datorită spiritului de uniune (haită)
de care dă dovadă, este des întâlnit în literatura românească şi, implicit, în
decorurile de pe obiectel e de artă populară. Partea reprezentativă a lupului
este capul (steagul dacic), prin colţii "ascuţiţi şi fioroşi " .
În reprezentarea pe obiectele de lemn, dinţii lupului se bucură de o
gamă bogată de decoruri în toate domeniile de activitate ale meşteşugarului.
Stilizarea acestui motiv este realizată simplu prin triunghiuri deschise sau
închise, ceea ce face ca dinţii lupului să fie confundaţi cu motivul undei apei
realizată geometrizat (pl . IX/4-5).
Odată cu domesticirea " fiarei " şi noile atribuţii ale lupului ca păzitor
al curţii şi turmelor de oi, " fiara" capătă caractere cu simbol sacru care pun
lupul într-o "lumină plină" , ca motiv de sine-stătător în arta decorării
obiectelor de lemn.
l ,(
. r. . 22
lVlOtzve ,antastzce
Reprezentarea fiinţelor fantastice în creaţiile de artă populară îşi are
apartenenţa în legendele mitologice şi credinţele populare în care acestea au
puteri supreme pe care omul, prin punerea lor în decoruri pe obiecte, speră
să le dobândească.

21 Ibidem, p.1 19.

2 2 Ibidem, p. 126.

www.cimec.ro
 Ornamente şi motive în arta decorârii lemnului

Balaurul este una dintre cele mai des întâlnite creaturi, el

reprezentând "răul" , prezenţa monstruoasă care trebuie distrusă. Produs
concentric al animalului cu anorganicul, balaurul este un motiv universal
care face parte din cultul eroului, singura creaţie care poate învinge
monstrul. În arta populară românească, balaurul este reprezentat prin şarpele
cu capul mărit şi deformat, cu aripi sau cu mai multe capete. Pe obiectele de
lemn, motivul balaurului este realizat prin geometrizarea dinţilor lupului,
transpuşi orizontal şi cu o deschizătură mai mare (pl . IX/6).
Sirena -" femeia-peşte" - este motivul inspirat din imensitatea apelor
de pe întreg cuprinsul Terrei şi a nevoii omului de a stăpâni tainele ascunse
şi "creaturile" necunoscute ascunse în apă.
În credinţa populară românească, sirena îşi are sălaşul în adâncurile
Mării Negre de unde iese atunci când apele sunt l iniştite. Sirena este centrul
"benefic " al adâncurilor unde a apărut viaţa şi unde există comori neasemuite şi
creaturi imense cu puteri malefice. De asemenea, " femeia-peşte" este
compozitoarea unor cântece dulci, asemenea unduirii valurilor când marea este
calmă.
Pe obiectele de lemn, sirena apare pe stâlpii de la porţi sau pe lăzile
de zestre. Stilizarea acestui motiv îmbină foarte bine motivul omului cu cel
al undei apei şi al dinţilor lupului (pl. IX/7).
Motivul sirenei a fost şi rămâne simbolul purităţii apelor, al
binefăcătoarei ce apare într-un loc imens şi tainic în care mai sălăşluiesc şi
creaturi ale răului.
Arta decorării lemnului în cultura populară românească este un
domeniu vast, cu multe aplicaţii şi variaţiuni în funcţie de zona studiată şi de
implicaţiile altor culturi (străine) în zona respectivă.
Capacitatea creativă a artistului popular român, cu rădăcini în cele
mai străvechi timpuri , face ca arta populară românească să se încadreze în
cea europeană prin valorile obiectelor create. În continua legătură etno­
culturală cu popoarele vecine sau mai îndepărtate, arta populară
românească, indiferent de condiţiile sociale şi politice din interior, şi-a
dezvoltat continuu fondul tradiţional. Acest fond participă efectiv la
întregirea artei europene. Dezvoltarea continuă a creativităţii şi îndemânării
artistului popular român, realizată într-un cadru geografic " binevoitor" , ca
fundament de bază al obiectelor de artă, a dus-în timp-la formarea în spaţiul
carpato-danubiano-pontic a unui centru de "civi lizaţie şi cultură" bogat în
creaţii originale şi specifice.
Decorarea şi ornamentarea obiectelor de artă populară, prin
varietatea formelor libere şi de sine-stătătoare, prin ritmica şi coloritul
specific, trebuie privită într-un cadru amplu, ca o comunicare spirituală între
artist şi forţa divină.

333
www.cimec.ro
 MARIUS CONSTANTIN N ISTOR

Caracterul aparte al decorării şi omamentaţiei este reprezentat prin

"
"puritate şi imperfecţiune . Artistul popular român -ţăranul- se opune
denaturării valorii artistice a obiectului prin realizarea cu mâna liberă a
liniei, linie care se va abate de la definiţia concretă a acesteia, ea căpătând
"
un caracter viu, " o pulsaţie .
Lemnul, prin semnificaţia sa religioasă, a fost şi va continua să fie un
material de bază în crearea de obiecte de artă valoroase. Datorită varietăţilor
de esenţă, a formelor pe care le ia în ciclul vegetativ, a bogăţiei şi frumuseţii
corolare, lemnul capătă valori existenţiale şi spiritual-religioase, definind
creatorul prin prisma realităţii simbolice.

334
www.cimec.ro
Ornamente şi motive în arta decorării lemnului

_H -�

lfj

335
www.cimec.ro
MARIUS CONSTANTIN NISTOR

336
www.cimec.ro
- � �n�
Orname te�i�
m=otz�
ve z n arta decorării lemnului
.

_
� __
------
_

337
www.cimec.ro
MARIUS CONSTANTIN N ISTOR

338
www.cimec.ro
Ornamente şi motive În arta decorării lemnului

339
www.cimec.ro
MARIUS CONSTANTIN N ISTOR

\C 1

340
www.cimec.ro
 .
. arta deun
Ornameme .}. l· motrve rn . ·ării lemnului
---- --

341
www.cimec.ro
\1ARIUS CONSTANTIN N ISTOR

342
www.cimec.ro
Ornamente şi motive În arta decorării lemnului

'

343
www.cimec.ro
www.cimec.ro