Metode de vânătoare

1.1 - Vânătoarea la Goană

În standuri sau în ţiitori, hăitaşilor revenindu-le sarcina stârnirii vânatului şi

alungării acestuia spre vânători. Acest tip de vânătoare, la goană, prezintă
diverse variante, printre care: vânătoarea colectivă la pădure cu hăitaşi,
vânătoarea colectivă la câmp cu hăitaşi, vânătoarea cu hăitaşi şi câini de
vânătoare, precum şi variante asemănătoare. Despre acest tip de vânătoare
trebuie reţinut că solicită cel mai puţin vânătorul. Asigură simultan, condiţii
de satisfacere a pasiunii pentru un număr mare de vânători, şi, în plus, este
accesibilă oamenilor în vârstă sau cu afecţiuni care îi împiedică să depună
efort fizic.

Se practică la iepuri, la fazani, la mistreţi, la răpitoare, precum şi la alte specii de

vânat, cum ar fi de exemplu raţa sălbatică. Metoda este interzisă la vânarea
cervidelor şi caprelor negre.

Disciplina ce trebuie impusă, din motive organizatorice şi de protecţie a

vânătorilor, înlătură orice posibilitate de afirmare a libertăţii şi imaginaţiei
vânătoreşti.

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

personal de vanatoare

 haitasi cu experienta
 caini vanatoare (hartuitori si urma)
 vehicule de teren transport vanatori
 vehicule transport vanat si haitasi
 aparate emisie receptie

  La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor

 

1.2 - Vânătoarea la picior,

caz în care vânătorii stârnesc vânatul.

Ei parcurg, prin intercalare cu hăitaşi sau nu, porţiunea de teren cuprinsă

într-un cerc, ori parcurg o anumită suprafaţă de teren cu vânătorii dispuşi în
potcoavă sau în linie dreaptă, la sărite . Metoda oferă un plus de sportivitate
faţă de cea precedentă. Disciplina ce trebuie impusă, din motive
organizatorice şi de protecţie a vânătorilor, înlătură orice posibilitate de
afirmare a libertăţii şi imaginaţiei vânătoreşti. Se practică la iepuri, la fazani
şi, foarte rar, la alte specii.

  

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

 personal de vanatoare
 caini vanatoare (brac german,visla maghiara)
 haitasi
 vehicule de teren
 aparate emisie receptie

La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor

 
1.3-  Vânătoarea în grup restrâns

se practică, de fapt, după reguli asemănătoare metodelor de vânătoare

individuală, care vor fi detaliate ulterior. De obicei, grupul practică vânătoare
la sărite, prin apropiere sau la pândă, prin împingerea vânatului şi, cel mai
adesea, cu ajutorul câinilor de vânătoare. Este o metodă de vânătoare la care
cunoştinţele vânătorilor şi calitatea câinilor sunt puse în valoare, solicitând
concomitent efort fizic şi spirit de camaraderie din partea participanţilor.
Asemenea vânători organizate la vânat negru sau la prepeliţe, potârnichi,
fazani şi iepuri, cu câini special dresaţi, nu pot avea egal din multe puncte de
vedere.

Pentru acest tip de vanatoare A.V.Artemis utilizeaza si pune la dispozitia

vanatorilor in functie de necesar:

 personal de vanatoare
 caini vanatoare (brac german,visla maghiara)
 vehicule de teren
 aparate emisie receptie

 La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor.

  
1.4 Vânătoarea la pândă

constă în aşteptarea vânatului, la anumite ore, în locurile de odihnă sau de

hrănire ori în trecătorile frecventate spre aceste locuri. Avantajul metodei,
care necesită multă răbdare, constă în faptul că vânătorul nu nelinişteşte
terenul şi poate observa bine vânatul înainte de a trage. Oferă în plus
numeroase posibilităţi de observare a comportamentului vânatului din
libertate şi de petrecere a unor ore liniştitoare în natură. Reuşita vânătorii la
pândă depinde însă, în afara cunoaşterii etologiei vânatului, de posibilităţile
de camuflaj şi de folosirea corectă a curenţilor de aer. Observatoarele înalte
construite de AV.Artemis sunt deosebit de utile, în astfel de cazuri, deoarece
vânatul are rar obiceiul să privească în sus, iar curenţii de aer duc mirosul
departe. Metoda dă bune rezultate la vânătoarea de cervide, mistreţ, urs, lup,
vulpe,viezure şi de alte specii prădătoare. Pânda se poate face la trecători, la
nadă, dar şi la vizuină, după caz. Metoda este interzisă pentru vânarea
iepurilor, fazanilor şi potârnichilor la hrănitori ori de la apusul până la
răsăritul soarelui, precum şi a cervidelor şi caprelor negre la hrănitori şi la
sărării.

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

 personal de vanatoare
 vehicule pentru transportul in teren
 observatoare special construite

 La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor.

 
1.5 - Vânătoarea la dibuit sau apropiat

constă în deplasarea vânătorului spre vânat, folosind terenul şi curenţii de

aer, până la o distanţă potrivită de tras. O variantă a acestei metode o
constituie apropiatul pe urma proaspăt lăsată în zăpada moale, practicată în
trecut la iepure şi la jder, iar în prezent, ocazional, la mistreţ. Presupune, ca şi
pânda, suficiente cunoştinţe de etologia vânatului şi, în plus, cunoaşterea
perfectă a terenului. De un real folos sunt, în cazul practicării unei astfel de
metode, potecile (cărările) de vânătoare, ca de altfel şi zăpada proaspăt căzută
şi moale. Metoda dă bune rezultate la vânarea speciilor de cervide,dar şi la
mistreţ.

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

 personal de vanatoare
 vehicule pentru transportul in teren
 trasura/sanie
  

La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor.

 
1.6 - Vânătoarea cu chemătoarea sau prin ademenirea vânatului cu ţipătoarea

este o metodă aparte, practicată de puţini vânători care sunt buni cunoscători
ai glasului animalelor sălbatice. Constă în imitarea glasului femelei sau al
masculului în perioada împerecherii, al progeniturii, ori al speciei pradă
prinse, în scopul atragerii vânatului în bătaia armei. Este aplicată cu succes la
cerb în perioada boncănitului, la căprior în perioada alergatului, la lup, la
vulpe, ocazional la pisica sălbatică şi la jderi, la gâşte, la raţe, la ierunci,
uneori la cocoşul-de-munte şi la multe alte specii. Imitarea glasului animalelor
se face cu diverse tipuri de chemători sau, pur şi simplu, din gură.

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

 personal de vanatoare
 vehicule pentru transportul in teren
 trasura/sanie

La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor

 
1.7 - Vânătoarea cu atrape

constă în ademenirea vânatului, până la o distanţă eficientă de tragere, cu

ajutorul unor exemplare vii, piese împăiate sau imitaţii confecţionate din
plastic ale speciei vânate. În mod obişnuit, metoda se practică la gâşte, la raţe
şi la porumbei sălbatici. Combinată cu chemarea vânatului, folosind
chemătorile admise de lege, dă rezultate de excepţie. Succesul aplicării
metodei depinde însă de starea vremii şi, în plus, de locul şi mai ales de poziţia
amplasării atrapelor.

Pentru acest tip de vanatoare A.V.Artemis utilizeaza si pune la dispozitia

vanatorilor in functie de necesar:

 personal de vanatoare
 vehicule pentru transportul in teren
 caini vanatoare (brac german,visla maghiara)

La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor.

 
 1.8 - Vânătoarea la sărite

este o metodă care se practică la câteva specii, fiind frecvent folosită la iepuri.
Se poate practica şi la fazani, la sitari, la becaţine şi la potârnichi, ocazie cu
care, întâmplător, sar şi alte specii admise la vânătoare. Succesul depinde de
sensibilitatea vânatului, la rândul ei influenţată de starea vremii, de teren şi
de perioada din sezonul de vânătoare. Este de la sine înţeles că la începutul
sezonului de vânătoare, pe moină şi pe un teren care permite apropierea fără
zgomot, rezultatele sunt mai bune. Ca şi celelalte metode de vânătoare
individuală, este o metodă sportivă de vânătoare, care pune în valoare
cunoştinţele vânătorului, dar şi condiţia fizică a acestuia. În plus, este o
metodă protecţionistă, în situaţia în care vânătorul trebuie să-şi ducă singur
vânatul, fiind obligat să se declare mulţumit cu puţine piese.

Pentru acest tip de vanatoare A.V.Artemis utilizeaza si pune la dispozitia

vanatorilor in functie de necesar:

 personal de vanatoare
 caini vanatoare (brac german, vizsla maghiara)
 vehicule pentru transportul in teren

 La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor

 
1.9 - Vânătoarea cu câinele pontator

se practică în câmp deschis sau în tufişuri care permit urmărirea acestuia cu

privirea sau după zgomotul „clopoţelului” prins de zgardă. Vânătorul, însoţit
de câinele său, mai bine sau mai puţin bine dresat, parcurge terenul până ce
câinele rămâne în „aret”. Urmează stârnirea vânatului şi aportul acestuia,
dacă este cazul. Este o metodă elegantă de vânătoare, care procură
posesorului unui câine bine dresat satisfacţii multiple, legate atât de
vânătoare, cât şi de modul de lucru al câinelui său. O astfel de vânătoare dă
rezultate de excepţie la prepeliţe, la sitari, la fazani, la potârnichi, dar şi la
iepuri. Rasele potrivite de câini pentru o astfel de vânătoare sunt bracul, vijla,
pointerul, seterul, bretonul.

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

 personal de vanatoare
 caini vanatoare (brac german,visla maghiara)
 vehicule pentru transportul in teren

 La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor.

  
1.10 - Vânătoarea la vizuină

se practică cu ajutorul câinilor de talie mică special dresaţi în acest scop, la vulpe şi
la pisică sălbatică. În mod excepţional şi foarte puţini vânători vânează şi
viezurele prin această metodă, caz în care este necesară săparea vizuinilor,
dar numai a celor din care se aude lătratul câinilor. Vânătorii cu experienţă se
străduiesc să specializeze câinii doar pentru vulpe şi pentru pisică sălbatică,
deoarece viezurele nu părăseşte vizuina forţat de câini decât în situaţii cu totul
şi totul ieşite din comun. Metoda constă în apropierea vânătorului, în perfectă
linişte, până în preajma vizuinii, de unde eliberează 1 câine sau 2, maximum 3
câini care pătrund în vizuină şi obligă vânatul să sară afară, prin lătrături
insistente şi atacuri repetate. Cele mai eficiente rase de câini pentru o astfel de
vânătoare s-au dovedit a fi jagdterierii de talie mică, foxterierii şi tekelii, în
special cei sârmoşi.

Pentru acest tip de vanatoare se utilizeaza si pune la dispozitia vanatorilor in

functie de necesar:

 personal de vanatoare
 caini vanatoare (jagdterier-foxterier)
 vehicule pentru transportul in teren

La finalul zilei de vanatoare se organizeaza ‘Tabloul’ vanatorii conform traditiilor.

Mergi sus