Aerul din atmosfera contine aproximativ 80%azot.

In atmosfera deasupra
fiecarui hectar de teren se afla peste 300.000t de azot,ceea ce reprezinta o
mare rezerva ptr imbogatirea solului si aprovizionarea plantelor de cultura cu
acest important element nutritiv.Cateva grupe de m.o. au insusirea de a folosi
azotul elementar din aer,ptr construirea corpului lor celular sau de a-l pune la
dispozitia plantelor superioare.Procesul se numeste fixarea azotului,iar aceste
m.o.se numesc fixatoare deazot.Fixarea azotului pe cale biologica este un
proces deosebit de important dar si foarte economic,de fapt azotul obtinut pe
aceasta cale poate fi considerat un dar al naturii.

Microorganismele fixatoare de azot se impart in 2 grupe:

-simbiotice si fixatoare libere

Fixarea azotului pe cale simbiotica .Bacteriile simbiotice sunt fixatoare de azot

cele mai energice.Din sol ele patrund in radacinile plantelor prin perii
radiculari,unde intalnesc din abundenta hrana accesibila si se inmultesc
repede.Infectia stimuleaza diviziunea celulelor in tesutul meristematic si ca
urmare se formeaza nodozitati.Marimea si forma nodozitatilor difera;cele mai
mari se formeaza pe radacinile de lupin,soia,fasole si sunt de forma
rotunda.Cele mai mici se intalnesc in lucerna si trifoi.

Cantitatea de azot fixat anual difera mult,in functie de speciile plante,conditiile

de mediu,tipul de bacterii etc.Bacteriile simbiotice intalnesc cele mai favorabile
conditii in solurile fertile,cu reactii aproape de neutru.Folosirea
nitraginului .Tratarea semintelor plantelor leguminoase cu preparate care contin
bacterii simbiotice este o masura importanta pentru intensificarea procesului de
fixare a azotului.Metoda se foloseste atat in cazul in care semanatul urmeaza a
se face pe un sol in care anii precedenti nu au fost cultivate plante
leguminoase,cat si pentru a introduce tulpini in de bacterii mai active decat cele
rezistente spontan in sol.Preparatul folosit se numeste nitragin si se livreaza in
sticle.Este un substrat nutritiv solid pe suprafata caruia se afla o cultura
bacteriana sub forma unui strat mucilaginos,de culoare albicioasa.

Inainte de semanat,stratul bacterian din flacoane se spala,se dilueaza cu putina

apa si se trateaza semintele,realizand astfel infectia sau inocularea lor cu
bacterii.

Avantaje:-infectia se produce rapid,deoarece bacteriile vin in contact direct prin

perii radiculari

-este usor de practicat

-costul nitraginului este mic

Escherichia coli (nume abreviat: E. coli) este o bacterie care triete n

intestinele organismelor cu snge cald.
E. coli este o bacterie lactozo-pozitiv (descompune lactoza), gram-
negativ, oxidazo-negativ, ce apare la microscop sub form de bastona e.
El face parte din grupa enterobacteriilor care triete ca epifit n tractusul
digestiv. n unele cazuri de dezechilibrare a microflorei intestinale, aceste
bacterii pot produce mbolnviri, printr-o nmulire masiv sau apariia
unor tulpini toxicogene. Bacteria a fost denumit n 1919 dup numele
bacteriologului germano-austriac Theodor Escherich(en), cel care a
descoperit-o.
Bacteriile E. coli nu sunt ntotdeauna limitate la intestin, i abilitatea lor de
a supravieui pentru perioade scurte de timp n afara corpului ce le face un
organism-indicator ideal pentru a testa probe de mediu de contaminare
fecal. Bacteria poate fi, de asemenea, cultivata cu uurin i genetica sa
este relativ simpl i uor de manipulat printr-un proces mutagenic,
fcndu-l unul dintre cele mai bine studiate organisme procariote model, i
o specie importanta n domeniul biotehnologiei i microbiologie.

Pasteurizarea este o metod de conservare a produselor alimentare, mai ales a celor lichide, inventat
de Louis Pasteur, care const n nclzirea alimentelor la o temperatur sub 100 C, de obicei pn la
60-70 C, urmat de o rcire brusc a acestora la 4-6 C, pentru a distruge flora patogen a produselor
alimentare fermentabile i n felul acesta a preveni alterarea acestora, pstrnd intacte nsuirile
alimentului.

Pasteurizarea laptelui[modificare | modificare surs]

Principalii factori care influeneaz eficiena procesului sunt temperatura i timpul de pasteurizare. n
alegerea valorilor acestor doi parametri, trebuie s se fac un compromis optim ntre distrugerea
microflorei i minimizarea efectelor secundare nedorite, urmrindu-se meninerea valorii alimentare i a
structurii normale. Laptele nu poate fi considerat bun pentru consum dect dup distrugerea total a
bacilului tuberculozei (Mycobacterium tuberculosis), care se poate realiza n dou moduri diferite:[1]

nclzire la temperatura de 62 C, timp de 6 minute, urmat de o rcire brusc la 4 C, sau

 nclzire la temperatura de 72 C, timp de 8-12 secunde, urmat deasemenea de o rcire
brusc la 4 C.
Exist i o metod de pasteurizare nalt (UHT / Ultra High Temperature) sau instantanee, care se face
la 80-95 C pentru laptele de consum, iar pentru produsele lactate acide la 85 C timp de 30 de minute
sau 90 C timp de 3 minute. Dei are avantajul de a distruge un numr mare de microbi (99,9%) din
numrul microflorei din laptele crud, ceea ce permite pstrarea nealterat o perioad lung, are i
dezavantajul ca reduce capacitatea de coagulare favoriznd un coagul moale cu nglobare maxim de
zer i cu gust amar, reduce coninutul de vitamine, cele mai sensibile fiind vitamina B12, acidul ascorbic
i produce, uneori, brunificarea (caramelizarea) laptelui prin formare de substan e melanoi