CURRICULUM

pentru clasa a IX-a

LICEUL TEHNOLOGIC

Domeniul pregătirii de bază : COMERŢ

Stagii de pregătire practică – curriculum în dezvoltare locală

Modulul IV : Adaptarea la locul de muncă
Total ore /an = 3săptămâni x 5zile x 6ore/zi = 90 ore/an

Autor : PASCARIU MARIA – profesor

Economic, administrativ, comerț și servicii
Partener social : SC Romaqua Serv SA prin PLATON EMANOIL –director ecomomic

LICEUL TEHNOLOGIC CORBU

 NOTĂ DE PREZENTARE
Noile cerinţe ale economiei de piaţă solicită competenţe care să dezvolte la elevi
iniţiativă, profesionalism, abilităţi de a opera într-o piaţă a serviciilor dinamică şi puternic
concurenţială
Modulul INSTRUIRE PRACTICĂ COMASATĂ, se integrează în aria curriculară
tehnologii, pe ruta liceu tehnologic, domeniul servicii, având alocate 90 ore (3 săptămâni). Prin
acest modul se doreşte crearea de conditii de adaptare la situatii concrete generate de activitătile
practice, educarea în spirit pragmatic pentru crearea viitorului tehnician pregătit în domeniul
comertului.
Pentru elaborarea acestui curriculum am avut în vedere aplicabilitatea principiilor,
conceptelor şi noţiunilor teoretice în activităţi cu caracter practic care să conecteze elevii la
cerinţele concrete ale pieţei muncii şi să-i adapteze la tipurile de competenţe necesare pe o piaţă
a muncii aflată într-o continuă mişcare impusă de ritmul de dezvoltare economică.
Curriculumul pentru INSTRUIRE PRACTICA COMASATA pentru clasa a IX-a a fost elaborat
avându-se în vedere următoarele:
 noua structură a sistemului de învăţământ liceal din România;
 reperele impuse de OMECI 3312 din 02.03.2009 privind aprobarea Planurilor cadru de
învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a;
 necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mai adecvat cerinţelor sociale,
exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al
liceului.
Curriculum-ul pentru disciplinele tehnologice pentru liceu – filiera tehnologică, ciclul inferior,
urmăreşte structura acestui ciclu pe filiere şi profiluri şi a fost elaborat urmărindu-se:
 dezvoltarea competenţelor cheie, în complementaritate cu celelalte arii curriculare (scop al
învăţământului obligatoriu)
 asigurarea unor competenţe de pre-profesionalizare ca premisă a dobândirii nivelului III
de calificare profesională prin formarea specializată care se va realiza în cadrul
învăţământului secundar superior. Acestea vor fi dezvoltate prin modulele cuprinse din
aria „Tehnologii”, precum şi prin alte module oferite elevilor prin curriculum la decizia
şcolii (scop al învăţământului tehnic şi profesional)
 modulele cu regim opţional, care vor fi oferite prin programe elaborate în şcoală, menite a
veni în întâmpinarea nevoilor locale şi a intereselor elevilor, în scopul de a diversifica şi
personaliza parcursurile de formare oferite
Delimitarea parcursului de învăţare în ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, se realizează
pe baza unui model de proiectare care asociază competenţe şi conţinuturi.
Structura programelor este următoarea:
1. VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţămîntului
liceal pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);
Predarea urmăreşte formarea de valori şi atitudini cum ar fi :
 Formarea unor deprinderi practice referitoare la identificarea și
rezolvarea unor probleme
 Manifestarea exigenţei pentru cunoașterea și respectarea cerințelor unui loc de muncă
 Conştientizarea importanţei aplicării principiilor ergonomice la locul de muncă
 Responsabilitatea faţă de corectitudinea executării instrucțiunilor în realizarea
sarcinilor de lucru
 Stimularea curiozităţii, imaginaţiei şi perseverenţei, încrederii în forţele proprii prin
activităţile desfăşurate.

2
 2. UNITĂȚI DE COMPETENȚĂ: cuprinse în standardele de pregătire profesională
 Rezolvarea de probleme
 Organizarea locului de muncă
3. TABEL DE CORELARE
CONŢINUTURILE Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează
latura sa pragmatică: devine astfel evident şi transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales
de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.
COMPETENŢE SPECIFICE
C1. Identifică probleme simple
C2.Alcătuieşte şi aplică un plan de
rezolvare a unei probleme simple
C3. Verifică rezultatele obţinute în urma
aplicării planului de rezolvare a unei
probleme simple
A COMPETENŢELOR SPECIFICE CU
SITUATII DE ÎNVĂTARE
Rezolvarea de probleme
 Situaţii problematice:
- din documente,
- din experienţa proprie,
- din experienţa grupului de cunoscuţi (familie, prieteni,
grup de lucru)
 Descrierea caracteristicilor problemei:
- grad de dificultate,
- condiţii de timp şi de loc,
- condiţii de metodă sau mod de abordare
 Formularea problemei în funcţie de caracteristicile
determinate
- proiectarea unui rezultat dezirabil într-o situaţie dată (în
funcţie de alternativele de rezolvare)
 Identificarea unei alternative de rezolvare a
problemei
- prin consultare, exersare, observare, testare
 Alegerea soluţiei optime de rezolvare a problemei
- proiectarea unui rezultat dezirabil într-o situaţie dată (în
funcţie de alternativele de rezolvare)
 Întocmirea planului de rezolvare a problemei
-obiective, metode, resurse, activităţi, mijloace şi cai de
realizare, mod de evaluare
 Aplicarea planului de rezolvare a problemei în contextul
determinat
- ordinea de realizare din plan,
- timpul de rezolvare,
- colaborarea cu alţi parteneri
 Compararea rezultatului obţinut cu rezultatul
planificat
- determinarea tipului de rezultate: identice, asemănătoare
sau diferite
 Aprecierea rezultatului obţinut în urma comparării
- acceptare sau respingere, satisfacţie sau insatisfacţie
 Aplicarea rezultatului obţinut în situaţii similare
- preluarea rezultatului apreciat drept identic sau
asemănător în situaţii simple, care presupun acelaşi tip de
rezolvare
3
C1. Asigură ordinea şi curăţenia la Organizarea locului de muncă
locul de muncă.  Identificarea și selectarea mijloacelor de muncă:
- materii prime şi auxiliare, echipamente şi utilaje,
instalaţii, SDV- uri
- ordonarea mijloacelor specifice activităţii curente
 Întreţinerea curăţeniei la locul de muncă
- metode de întreţinere a curăţeniei: manuale, mecanice,
semiautomate – aplicare
- materiale de curăţenie specifice locului de muncă (lavete,
detergenţi, dezinfectanţi, solvenţi) prin metode manuale,
mecanice sau semiautomate

C2. Aplică principiile ergonomice în  Explicarea principiilor ergonomice de bază

organizarea locului de muncă
- microclimat, economia mişcărilor, poziţia de lucru
 Măsuri individuale de reducere a efortului fizic
- poziţia de lucru, succesiunea mişcărilor, dozarea efortului
 Menţinerea microclimatului optim de la locul de
muncă
- ventilaţie, temperatură, iluminare, zgomot

C3. Foloseşte instrucţiunile de lucru  Utilizarea instrucţiunilor de lucru în funcţie de

pentru îndeplinirea sarcinilor sarcinile date
- fişe de lucru, regulamente, schiţe simple, explicaţii
 Verificarea individuală a realizării sarcinii date pe
baza instrucţiunilor de lucru
- comparare, măsurare
 Corectarea erorilor de realizare a sarcinilor de lucru,
pe baza instrucţiunilor
- repetarea operaţiei, ajustări

4. CONTINUTURI
Rezolvarea de probleme specifice activităţii comerciale
Documente de evidenţă

 Întocmirea, verificarea, corectarea, circuitul şi arhivarea documentelor de evidenţă

 Reguli de întocmire a documentelor pentru principalele operatiuni economice în

activitatea comerciala
Calitatea mărfurilor

 Principalele proprietăţi şi caracteristici de calitate ale mărfurilor

- Proprietăţi fizice, chimice, microbiologice, organoleptice

 Clasificarea merceologica a mărfurilor

4
 - Sectorul mărfurilor alimentare (produse de morarit şi panificaţie,
legume fructe şi produse industrializate din legume si fructe,
produse zaharoase, lapte şi produse lactate, ouăle, produsele
gustative, grasimile alimentare, carne şi preparate din carne, peşte
şi conserve de peşte, alte produse alimentare)
- Sectorul mărfurilor nealimentare (produse textile, produse din
piele şi înlocuitori, produse cosmetice, produse chimice, produse
din sticlă, produse ceramice, produse din lemn, produse metalice,
produse electrice, electrotehnice, electronice şi electrocasnice,
produse auto-moto, produse cine-foto, jucării şi instrumente
muzicale, produse de papetărie).

 Marcarea şi etichetarea produselor

- Tipuri de mărci
- Informaţii de pe etichete
- Simboluri pe etichete

 Ambalarea mărfurilor

- Tipuri de ambalaje
- Metode de ambalare
- Ambalarea ecologică

 Depozitarea mărfurilor

- Criterii de depozitare
- Condiţii de depozitare
- Factori de influenţă a calităţii
- Modificări de calitate
Procesele tehnologiei comerciale

 Organizarea interioara a unei unităţi comerciale (spaţii, fluxuri de circulaţie)

 Aprovizionarea cu mărfuri a unităţii comerciale

 Recepţionarea mărfurilor

 Depozitarea mărfurilor

 Pregătirea pentru vânzare a mărfurilor

 Vânzarea (forme de vânzare, etapele vânzării)

 Gestionarea ambalajelor

5
Organizarea locului de muncă
Locul de muncă

 Curăţenia la locul de muncă

 Ergonomia locului de muncă

Resursele materiale în activitatea comercială

 Mobilierul comercial

 Casa de marcat

 Echipamente, ustensile şi materiale comerciale

Lucrul în echipă

 Proceduri şi instrucţiuni de lucru

 Sarcini în cadrul echipei

 Atribuţii conform fişei postului

 Relaţii în cadrul echipei

5. SUGESTII METODOLOGICE ( menite a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea

proiectării, organizării şi realizării unui demers didactic modern şi eficient )
Toate conţinuturile disciplinei vor fi efectuate de către maistrul instructor de specialitate şi
pot fi abordate de către acesta în ordinea prezentată în tabelul de corelare a conţinuturilor cu
competenţele.
Profesorul are doar rolul de facilitator, comunicator, colaborator, implicând activ elevul în
procesul de învăţare. Se pot utiliza metode precum: observarea dirijată şi independentă,
exerciţiul, problematizarea, jocul de rol, studiul de caz, brainstorming-ul, discuţiile în grup care
stimulează gândirea critică, învăţarea prin proiecte.

Se poate recomanda elevilor realizarea unui portofoliu în care să se cuprindă toate

documentele întocmite: lucrări independente, referate, fişe de documentare şi de lucru.
Aceste metode se remarcă prin:
- centrarea pe elev şi activitatea acestuia
- dezvoltarea gândirii critice
- formarea de aptitudini şi deprinderi practice
- folosirea limbajului specific
- adaptează metodele de lucru la nivelul clasei
- au puternic caracter formativ
Elevilor li se va permite să aplice propriul stil de înţelegere al conţinuturilor prin
descoperire, investigaţie, conversaţie şi analiză a unor situaţii în materiale cuprinse în portofoliu.
Vor putea fi promovate situaţii reale pentru a putea fi observată măsura în care sunt aplicate
cunoştinţele pe probleme concrete, modul de adaptare al elevilor la cerinţele şi exigenţele unei
vieţi sociale şi economice active şi dinamice.
Tipurile de activităţi de învăţare listate mai jos sunt orientative; alegerea tehnicilor de
instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic
la particularităţile elevilor. Profesorul are libertatea de a alege metodele şi tehnicile didactice şi
de a propune noi activităţi de învăţare în măsură să asigure formarea competenţelor specifice.
6
 6. EVALUAREA
Evaluarea formativă, continuă este implicită demersului pedagogic curent în orele de
elemente de tehnologie generală, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul
de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă
remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare / învăţare. Pentru a
se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în
evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci
şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a
progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare
nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii,
pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru
evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare
Procesul de evaluare pe parcursul anului şi evaluarea finală trebuie să urmărească nu
numai cunoştinţele acumulate ci şi competenţele dobândite, toate testate prin probe de evaluare
diferite, în momente diferite încât în finalul evaluării să se poată constata şi progresul realizat.
Dacă elevul nu reuşeşte să demonstreze însuşirea unei competenţe, să aibă posibilitatea ,
după o perioadă de pregătire de a participa la o nouă evaluare.
Elevul poate fi, de asemenea, implicat în evaluarea activităţilor sale, consolidând astfel
capacitatea de autoevaluare sau se poate aplica şi evaluări între grupuri de elevi, ceea ce va mări
gradul de transparenţă al notării.
Maistrul instructor îşi poate elabora pachete de evaluare şi fişe de observare pentru toate
competenţele cuprinse în disciplină, astfel încât:
- elevul va fi evaluat după parcurgerea tuturor etapelor de învăţare
- certificarea competenţelor se va realiza în urma evaluării formative
- înregistrarea performanţei va fi consemnată în fişa de observare
Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a
competenţelor prevăzute de programele şcolare, la orele de tehnologii se recomandă utilizarea
următoarelor metode şi instrumente:
 observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
 tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
 proba practică
 investigaţia
 proiectul
 portofoliul
 autoevaluarea