Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BACALAUREAT
Â>IMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Învață singur! Teme de lucru
pentru Bacalaureat
Editura Paralela 45
CUPRINS
310
Tră să turile basmului cult. i Ir›n Creuat ă ) 10. Tadi{1oztaÏ1aœzd.........................................106
Testul 22................. 85 Trăsăturile liricii tradiționaliste (lon Pillat) —
Particularită țile fantasticului în basn4ul cult Testul 44.............................................................107
(lon Creangă ) — Testul 2fi.......... 85 Imaginarul poetic tradiționalist (Adrian Maniu) —
Testul 45.............................................................108
6. Realisæuï...............................................................86 Caracteristicile unei arte poetice
Rolul stilistic a1 semnelor de punctuație în nuvela (Vasile Voiculescu) — Testul 46........................108
psihologică (I.L. Caragiale) — Testul 24..............87 Rolul alternării timpurilor verbale în proza
Tră să turile realismului în dramă (I.L. Caragiale) literară (Mihail Sadoveanu) — Testul 47.........109
— Testul 25.................................................................88
Personajul în romanul realist (Liviu Rebreanu) — 11. Perioada postbelică..................................110
Testul 26......................................................................89 Tră să turile realismului în romanul postbelie
(Eugen Barbu) — Test 48........................................111
7. Simbolismul..........................................................90 Perspectiva narativă în roman (Marin Preda) —
Inovațiile prozodice ale simbolismului Testul 49.......................................................................112
(AI.T. Stamatiad) — Testul 27..................................92 Explicarea titlului, prin raportare la mesajul
Tră să turile liricii simboliste textului (Gabriela Adameșteanu) —
(luliu Cezar Să vescu) — Testul 28..........................93 Testul 50........................................................................113
Rolul refrenului în construirea mesajului poeziei Relațiile dintre personaje în drama postbelică
estul 29..................93 (Horia Lovinescu) — Testul 51.............................113
Mo rnzareulMab dul oeti'. Tră să turile dramei postbelice (Marin Sorescu) —
(George Bacovia) — Testul 30.................................94 Testul 52........................................................................114
Arii tematice
Tinerii și cinematografia - Testul 1
5
nează tema dezbaterii prezentate în fragmentul citat. fi puncte
6 puncte
6
3. Precixează opinia lui Carmen Lopă zan despre școală , justificâ ndu-ți ră spunsul cu o sec-
Kents din textul dat. 6 puncte
4. Irìdìcà douã roluri pe care 1e poate avea educația cinematografică in dezvoltarea unui
tã nà I'. 6 puncte
5. Prezintá , in 30-50 de cuvinte, semnificațiile secvenței: De [apt, asta [ar. Poate [ilmele, ne
t!orbesc despre. o luriie care există și care nu există, in acefași timp... 6 puncte
Hortensia Bengescu s-a nà scut la Ivesti in 1876. A fost indrà gostitá de literaturà .
Se spune cã , incã din primii ani de scoalà , le seria colegelor compunerile in schimbul
rezolvã rii problemelor de matematicã . A fost educatã la pensionul pentru domnisoare
Bolintineanu din Bucuresti si acolo a invà tat bunele maniere, limbile strà ine, dar mai ales
cum sá deviná o sotie si o mamá bunà . Doar cã in ea clocea ceva. O neliniste care din câ nd
in eâ nd o indemna sã astearnà râ nduri pe hâ rtie. Sotul ei era nemultumit câ nd Hortensia,
in loc sà aibã grijã de gospodã rie si de cei cinci copii, i§i pierdea timpul scriind inchipuiri.
Dar pentru ea singura bucurie era scrisul. Seria cum prindea o clipá liberà , seria oriunde, in
orice oras mic de provin- eie unde ajungea purtatà de serviciul de magistrat al sotului ei.
Hortensia suferea fiindcá nu avea cu cine vorbi despre cà r{i. Noroc cu doamna Moscu, buna
ei prietenã , cã reia ii seria lungi scrisori in care ii povestea despre cà rt,i si scris. Nici nu
indrà znea sã viseze cá ar putea fi scrii- toare. Doar se §tia cà scriitori sunt numai bã rbatii.
Mai erau si niste femei, pe alte meleaguri, care-si sehimbaserã numele doar ca sã -§i poatà
vedea eã rtile publicate. Auzi nã zdrã vã nie! Sà -ti ziei George Eliot sau George Sand!
Hortensia ar fi vrut doar sã le poatà spune oamenilor povestile ei. Ii era insà teamã cã
nu este destul de bunã . Dar iatã cá , intr-o bunà zi, si-a luat inima in dinti si si-a trimis
scrierile la gazetà . Astfel si-a fà cut debutul liberar, iar, apoi, in 1919, i-a apã rut romanul
Ape adârici. Avea patruzeci çi trei de ani.
Índatá , scriitorii incep sà o atace: „Scriitoarea noastrã insirà slove pe hâ rtie cu aceeasi
neglijentã plinã de farmec gospodã resc, dacã vreti, cu care se mestecã (sic) o delicioasã peltea
de gutui intr-o tigaie recent spoitã ”.
Dar talentul o impune. Scrie romane din ce in ce mai bune. Este rà splã titá in 1936 cu
Premiul Società tii Scriitorilor Româ ni, iar in 1946 cu Premiul Nacional pentru Prozã .
Tã cutà si modestã , Hortensia Papadat-Bengescu a fost cea dintâ i care a deschis usa litera-
turii pentru toate femeile care si-au dorit çi au visat sã devinà scriitoare.
(Victoria Pă trașcu, Apele adănci ale scrisului,
în 100 de femei pentru 100 de ani de Romănie modernă, vol. 1)
* patrimoniu cultural - bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la stră -
moși); moştenire culturală ; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin întregii omeniri
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă tinerii pot
contribui sau nu la promovarea patrimoniului cultural național, raportându-te atâ t la informa-
țiile extrase din textul dat, câ t și la experiența personală sau culturală . 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea în vedere urmă toarele repere:
— formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și
dezvoltarea corespunză toare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii
pertinente;
14 puncte
— utilizarea corectă a conectorilor în argumentare, respectarea normelor limbii
9
literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea în pagină , lizibilitatea.
6 puncte
10
În vederea aeordării punctajului pentru redactare, textul trebuie să aibă
minimum 150 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Personalitate remarcabilă a culturii româ ne, Adrian Marino a contribuit prin vasta sa
operă la evoluția studiilor literare și critice româ nești și, după 1989, lă rgindu-și sfera cercetă -
rilor înspre domenii de gâ ndire imposibile în perioada comunistă , a deschis noi drumuri înspre
critica de idei și ideologia politică. Prin formația sa intelectuală și prin spiritul să u enciclopedic,
s-a identificat, aproape jumă tate de veac, cu critica și hermeneutica literară româ nească , dove-
dind, prin calitatea reeunoscută a studiilor sale publicate în Occident, că , cel puțin în cultură ,
Europa și Româ nia pot eomunica de pe poziții de forță egale. S-a numă rat printre puținii autori
româ ni reeunoscuți și publieați în Occident înainte de 1989, demonstrâ nd, atâ t prin rigoarea
metodică a scrierilor sale de istorie și critică literară, câ t și prin originalitatea interpretă rii
fenomenelor literare dezbă tute în studiile de hermeneutică , că, în cazul culturii, noțiunile de
prouincie și centru sunt complet depă șite. Adrian Marino a înțeles că numai studiile serioase și
solide pot conduce la afirmarea și recunoașterea unei eulturi, militâ nd în permanență pentru
ieşirea culturii româ ne din anonimatul provincial. După 1989, criticul de idei sau ideocriticul
(cum îi plă cea să se autodefineaseă ) a contribuit, prin studiile și cercetă rile din domeniul
ideologicului, la reafirmarea și cristalizarea unei gâ ndiri ideologiee (de dreapta), româ nești.
A fost considerat orgolios, infatuat și neprietenos, câ nd nu era decâ t un om de cultură
româ n, care își fixase standarde înalte, standarde de la care nu accepta să abdice sub nicio
formă . Greşeala sa a fost aceea că a aplicat aceeaşi mă sură (cu care se judeca pe sine) și con-
temporanilor, atră gâ ndu-și, astfel, nenumă rați duşmani sau neprieteni. S-a mai spus că ar fi
fost ranchiunos sau neiertă tor, intransigent și critic. A tră it în societatea oamenilor, dar n-a
iubit-o. Dezamă git de relațiile cu semenii, s-a întors printre că rțile pe care le iubea mai presus
de orice. Ș i-a iubit biblioteca cu patimă , dar a dispus ca, după moartea sa, această bibliotecă
să fie accesibilă câ t mai multor cititori, donâ nd-o Bibliotecii Centrale Universitare „Lueian
Blaga” din Cluj. A avut și prieteni, puțini la numă r, dar adevă rații să i prieteni au fost, de la
început și pâ nă la sfâ rşit, eă rțile.
(Florina Ilis, !Studiu iiitroductiv la Viața, opera și activitatea lui Adrian Marino.
Cercetare bibliografică și de referință, coordonator: Florina Ilis, Editura Argonaut, Cluj-
Napoca, 2010)
B. Redactează uri text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă mediul
social-politic poate determina sau nu evoluția unui scriitor, raportâ ndu-te atâ t la informațiile
extrase din textul dat, că t și la experiența personală sau culturală . 20 de puncte
În redactarea textului, vei avea in vedere urmă toarele repere:
— formularea unei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și
dezvoltarea corespunzä toare a două argumente adecvate opiniei și formularea unei concluzii
pertinente;
14 puncte
— utilizarea corectă a conectorilor in argumentare, respectarea normelor limbii
literare (norme de exprimare, de ortografie și de punctuație), așezarea in pagină , lizibilitatea.
6 puncte
După atâ{ia ani și după atâ tea experiențe, era vremea să învă { și eu ceva de la viață .
Si chiar de la viața literară . Dar, spre rușinea mea, n-am devenit mai lucid decâ t cu o foarte
gravă pierdere de timp. Aha se face că , la un moment dat, m-am pomenit pronunțâ nd acest
cuvânt, „cordialitate”, fără să -mi dau seama că el putea să pară unora o provocare, o sfidare,
o insultă chiar. Cum adică? Să ne confruntăm opiniile fä ră să ne jignim? Ce iluzie! Si ce pri-
13
mejdie! Cum îi mai reducem la tăcere pe cei care nu îndrä znesc să fie de acord cu noi, dacă
14
ii iJ.:ii ‹i normal‘? Nu, sub niciun motiv asa ceva nu se poate accepta. Tràiasca sensul etimolo-
.: ‹: «! i›‹›1•»iiicïi. A . ondes *, bà ieti...
l’i.»r‹• sceste lucruri nu le-am înteles de la începtit. Asa cà am circumstante afenuante. t!
ine çst.r , poate mä abtineam sà pronunt un cuvà nt atâ t de odios. Dar, jur pe cenusa iluziilor n•.‹
le rù un crezut in sansa unei dispute intelectuale. Jur pe tristetea mea cà n-am stiut ce
;,i’ri› e ‹•‹ nliazii semà nau ideile mele despre cordialitate si ce cosmar reprezintà pericolul civili-
t‹itii. ‹Jur pe singcrñ tatea mea cà nu mi-am dat seama cà t de inacceptabil era rà ul de a diseuta
normal si cà, sustinâ ndu-1, mä expuneam ca Sfâ ntul Sebastian tuturor sà getilor.
›Ycum, recunosc, am mai putine iluzii. Cu o întà rziere regretabilà , am devenit mai lucid
si corn int.cles de ce sunt atâ tia care nu se amestecä in niciun fe1 de polemici**, care preferà
o Catmä de Carpe si, acolo, asteaptä sà vadà ce se intàmpla. Unii se amuzà si chiar trag con-
cluzii practice: „Nu e bine sà scoti capul afarà . Cet mai cuminte e sà te lasi la fundul lacului,
eli ici o trestie in gurä si sà respiri prin ea. Pânà trece furia”.
(Octavian Pater, Neutralitatea acti.và, in Polemici
cordiale)
Dar trebuie să vorbim în contra acelor neologisme de prisos, care se strecoară prin
scrierile noastre fără a bate prea tare la ochi și ne înstră inează limba din ce în ce mai
mult de la înțelesul ei popular. Pentru ce să zicem, d. e.: este suficient, cuvâ nt pe care nu-1
înțelege niciun țăran româ n, și să nu zicem „este de-ajuns”, cuvâ nt de origine asemenea
latină , însă înțeles de toată lumea? Tot așa va trebui să zicem „a ajunge la ceva” în loc de
o parveni, sau, cum scrie dl I. Popescu din Sibiu, o perveni la ceua, „agerime” în loc de
sagacitate, „adâ ncit” în loc de apro[undat-, „dinadins” în loc de cc intențiune,
„deșertă ciune” în loc de uanitate,
„a aiuri” în loc de o delira, a divaga,- „a înapoia” în loc de o restitui, „aprig” în loc de avid
și impetuos, „aspru” în loc de sever-, „a încredința” în loc de o confia, „a lua asupră -și” în loc
de o asumo; „îmbună tă țire” în loc de ameliorare, și sute de alte exemple.
Suntem încredințați că numai cu puțină luare-aminte la această regulă , stilul multor
scriitori de-ai noștri s-ar îndrepta și s-ar face adevărat româ nesc din prea împestrițat și stră in
ce este astăzi. Exemple de stil bun în acest înțeles ne dau unele ziare din București,
„Româ nia liberă ” și articolele dlui Eminescu din „Timpul”.
(Titu Maiorescu, Neologismele, în „Convorbiri literare”, 1881)