Poezia “ Sonet ,, de George Bacovia face parte din volumul de
debut intitulat “Plumb,, și este o artă poetică simbolistă. Mesajul poeziei bacoviene este exprimat cu ajutorul tehnicilor simboliste care pun accentul pe trăirile și stările sufletești ale poetului. Limbajul folosit de Bacovia în poezia sa este unul expresiv, fiind plin de figuri de stil și imagini artistice. De aici deducem faptul că poezia Sonet este expresivă datorită podoabelor stilistice și a cuvintelor folosite cu sens figurat. În poezia bacoviană găsim o lume în declin, o atmosferă apăsătoare. Noaptea e udă, grea, încărcată de o materie lichidă, mahalaua este învăluită în întuneric. Toate acestea sugerează descompunerea unui cadru obositor, un suflet împrăştiat în neatent : E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceaţă- obosite, roşii, fără zare. Ard afumate, triste felinare, Ca într-o crâşmă umedă, murdară. Este evident faptul că Bacovia nu respectă măsura unitară a versurilor, iar repetarea unor cuvinte precum noapte, casă, triste, accentuează caracterul obsesiv al poeziei. Observăm şi faptul că la Bacovia melancolia nu vine din lipsa unei persoane, a unei iubiri, a unor vise, ci se datorează cadrului dezolant, eul liric pierzând orice contact cu lumea din jur şi rămânând în adâncimea întunericului. Putem scoate în evidenţă o metaforă a căderii care reiese din versurile Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură unde echilibrul este inexistent, iar visul se amestecă cu beţia. În concluzie, poezia bacoviană scoate în evidenţă o lume în declin. POPA IONICA, RF, ANUL I – TEORIA LITERATURII