www.referat.

ro

STUDIUL EFECTULUI SEEBECK

1. Scopul lucrårii
Lucrarea îsi propune etalonarea unui termocuplu folosit pentru måsurarea
temperaturii.

2. Teoria lucrårii
Efectul Seebeck constå în aparitia
unei tensiuni electromotoare într-un circuit format din douå materiale diferite, ale cåror
contacte (suduri) sunt mentinute la temperaturi diferite.
Un calcul exact ale acestei tensiuni
electromotoare se face în cadrul teoriei fenomenelor de transport.
Vom aråta în continuare prin
consideratii calitative, cå tensiunea termoelectromotoare (Seebeck) depinde de natura
conductoarelor si de diferenta de temperaturå între cele douå suduri.
Fizica statisticå cuanticå si teoria
cuanticå a solidului au aråtat cå pentru electronii dintr-un solid (în particular metal)
energia se poate reprezenta sub forma unor nivele energetice discrete, într-o groapå de
potential, nivelul de energie maximå fiind nivelul Fermi (la 0 K).
Pentru ca electronii så fie scosi din
metal în vid, acestora trebuie så li se comunice o energie de extractie We , care diferå de
la electron la electron, cea mai micå fiind pentru electronii cu energia în apropierea
energiei Fermi.
Dacå adâncimea gropii de potential a
metalului este W , atunci
 We  W   F (1)
Energia de extractie depinde de natura metalului, slab de temperaturå si foarte puternic de
starea suprafetei metalului.
Consideråm douå metale diferite,
M A si M B , care au valori diferite ale energiilor de extractie (deci a nivelelor Fermi si a
adâncimii gropii de potential).
Când cele douå metale sunt puse în
contact, au loc procese tranzitorii, care constau dintr-un schimb reciproc de purtåtori,
pânå la obtinerea stårii de echilibru.
Se poate aråta cå starea de echilibru
e atinså când nivelele Fermi se egaleazå.
Dacå WeA  WeB ,   FB   FA  ,
numårul de electroni care trec din M B în M A va fi mai mare decât numårul de
electroni care trec din M A în M B ; M B va såråci în purtåtori (electroni), încårcându-se
pozitiv (si nivelul såu Fermi va coborî) iar M A se va îmbogåti în electroni încårcându-se
negativ (si nivelul såu Fermi va urca). La egalizarea nivelelor Fermi, schimbul de
electroni înceteazå, diferenta de potential care apare opunându-se trecerii în continuare a
electronilor.
Dacå cele douå metale au
concentratii diferite de electroni, se poate aråta cå diferenta de potential de contact între
cele douå metale va fi
W  WeB kT nB
U  eA  ln
e e nA
(2)
Aparitia diferentei de potential de contact a fost semnalatå experimental încå din 1797 de
cåtre Volta, dar tot el a aråtat cå, într-un circuit închis, care constå din diferiti conductori
metalici aflati la aceeasi temperaturå, diferenta de potential de contact nu poate fi o surså
de tensiune electromotoare.
Dacå înså sudurile (contactele)
metalelor din circuit au temperaturi diferite, în circuit apare o tensiune electromotoare -
tensiunea termoelectromotoare sau tensiunea Seebeck.
Fie un circuit închis format din douå
metale, ale cåror suduri 1 si 2 sunt mentionate la temperaturile T1 , respectiv T2 (fig. 1)

T2

A B

T1

Fig. 1
 WeB  WeA kT1 n A
U1   ln (3)
e e nB

WeA  WeB kT2 nB

U 2   ln (4)
e e nA
Tensiunea electromotoare în circuit (presupunând cå WeA ,WeB , n A , nB depind slab de
temperaturå):
E
k nA
 U1  U 2   T1  T2  ln (5)
e nB
sau E    T1  T2 
(6)
cu
k nA
 ln (7)
e nB
numit coeficient Seebeck.
Teorii mai complexe considerå cå aparitia tensiunii termoelectromotoare e rezultatul a 3
efecte fundamentale: formarea unui flux ordonat de purtåtori datoritå gradientului de
temperaturå, variatiei nivelului Fermi în functie de temperaturå si schimbului de energie
între electroni si vibratiile retelei cristaline. Rezultatul final este asemånåtor, cu
deosebirea cå  depinde si de temperaturå. La metale simple la temperatura camerei 
e de câtiva microvolti/°C, astfel încât la o diferentå de temperaturå între suduri de 100 °C
se obtine o tensiune termoelectromotoare de ordinul milivoltilor.
Efectul Seebeck are aplicatii la
confectionarea termocuplelor - dispozitive folosite la måsurarea temperaturilor.
Dacå T0 este temperatura sudurii
reci si este mentinutå constantå (de obicei prin introducerea ei într-un amestec de apå cu
gheatå), tensiunea termoelectromotoare va fi functie numai de temperaturå suduri calde
E  f  T
Dacå se måsoarå experimental
valorile tensiunii E la diferite temperaturi si se reprezintå într-un sistem de axe perechile
de valori Ei  Ti , se obtine o curbå numitå curbe de etalonare a termocuplului.

3. Descrierea instalatiei experimentale si a aparaturii utilizate

Dispozitivul experimental (fig. 2) este format dintr-un cuptor A a cårui
temperaturå poate fi variatå si douå termocuple, dintre care unul “etalon ”de fier -
constantan si altul necunoscut. Termocuplul fier - constantan serveste la måsurarea
temperaturii T0 a cuptorului si este legat la un milivoltmetru B care este gradat direct în
grade Celsius. Termocuplul necunoscut care urmeazå så fie etalonat este conectat la
milivoltmetru C cu mai multe scale. Ambele termocuple sunt izolate si introduse în aceasi
teacå de material ceramic pentru ca temperatura sudurilor så fie identicå. Trebuie
mentionat cå în aceastå variantå temperatura sursei reci este temperatura camerei care
poate varia de la un experiment la altul, si deci metoda nu este foarte preciså. O variantå
îmbunåtåtitå foloseste pentru sudura rece un amestec de apå cu gheatå cu temperatura de
00C care råmâne constantå.

Fig. 2

Cuptorul are inertie termicå mare astfel încât desi nu este alimentat printr-un reoastat ci
direct de la retea cresterea temperaturii este foarte lentå.

4. Modul de lucru
Se alimenteazå cuptorul electric de la reteaua de 220 V si din acest moment se
citeste temperatura din 50C în 50C pe milivoltmetru B, iar tensiunea termoelectricå E
corespunzåtoare se citeste pe milivoltmetrul C (milivoltmetrul va fi pe scara de 15 mV).
Când s-a atins temperatura de 300 0C se întrerupe alimentarea cuptorului si se fac în
continuare citiri la råcire, în aceeasi manierå ca la încålzire, pânå când temperatura scade
sub 100 0C. Datele obtinute se trec într-un tabel de forma:

T(0C)
E (mV)
(încålzire)
E (mV)
(råcire)

5. Indicatii pentru prelucarea rezultatelor experimentale

Se va trasa pe hârtie milimetricå curba de etalonare a termocuplului, luând pe
absciså temperatura T în grade Celsius, iar pe ordonatå tensiunile electromotoare E
corespunzåtoare în mV. Se vor trasa douå curbe distincte, una corespunzåtoare procesului
de încalzire, iar alta procesului de råcire.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate