Antichitatea greco-romana.

Sfantul Ieronim si traducatorii

inventatori ai alfabetului (sec 4 i.Hr-9 d.Hr)

 Principalele cvasicurente prelingvistice si pretraductologice din vremea Antichitatii

 Factorii care au determinat dezvoltarea fenomenului traductiv si interpretativ
 Dualitatea abordarilor si conceptelor filosofice ale epocii 

 exista doua tipuri de traducere : a) literala=lingvistica, formala

b) adaptare libera=imitatie, idiomatica

 in a 7-a scrisoare a lui Plinius cel tanar, traducerea= exercitiu de retorica exceptional,
mijloc de imbogatire a literaturii ;
 pentru clasici, traducerea=a restitui un sens (vis), nu litera, nu forma (verba), totodata
dand sansa reflectiei asupra modalitatilor de imbogatire a limbii latine literare ;

Cei care deschid drumul spre studiul traducerii :

1. Cicero:
- face distinctia intre a imita si interpreta, sau a urma si interpreta. Totusi, a interpreta la
randu-i insemna doua lucruri diferite :

a) hermeneutica povestirilor mitologice ;

b) adaptarea din greaca a textelor (doctrina filosofica) .

Context:

a) Terentiu face deosebirea intre capacitatea de a traduce bine si incapacitatea de a scrie

bine, criticand traduceriile lui Plaut (Onagos de Demophilus)
b) secolul 2 d.Hr : traducerea libera este promovata din motive lingvistice, stilistice si
chiar morale. Asadar, acum apare nevoia de a reflecta asupra modului de a traduce.

Concepte :
 - relatia dintre a traduce, a crea si a interpreta ce se regaseste in operele dramaturgilor
latini e aprofundata de Cicero ;
- stabileste legatura dintre a traduce si a scrie prin utilizarea cuvantului “transferre” si
pentru a numi activitatea de a traduce si pentru activitatea de a crea metafore ;
- aplica traducerii reflectiile lui Aristotel despre metafora (unui cuvant i-se da o noua
semnificatie prin substituirea unui cuvant cu un altul printr-o comparatie subinteleasa) ;
- grecii nu au tradus texte !!! Asadar nu au explorat sesnsul lui « metapherein ». Platon il
utiliza pentru a transcrie nume proprii . Plutarh introduce termenii de metabolein
(referindu-se la operele filosofice ale lui Cicero) si metaphrazein (a parafraza-se referea
la traduceriile lui Cicero), metafora desemnand traduceriile punctuale ale termenilor pe
care Cicero nu i-a restituit printr-un cuvant luat in sens propriu.
- polisemia lui Cicero, functiona doar la Roma, nu si la greci unde era imperceptibila
- a traduce=a da stralucire, a da viata
- metaforele= imprumuturi (mutationes) prin care se lua de aiurea ceva ce lipsea in limba
tinta (De l’orateur)
- imprumutul lexical era inacceptabil ; el era functional doar daca era integral adaptat,
retopit si refolosit ;
- utilizarea adecvata, judicioasa a metaforelor (verba translata) permite instalarea lor in
limba, instalarea unde se potrivesc.
- deoarece metafora este o figura de stil ce se adreseaza vederii, prin traducere se urmarea
redarea in scris a latinei vorbite (concretizarea in forma vie).
- influenta civilizatiei latine duce la traducerea multor documente in latina, insa aceste
traduceri nu au constrangerile de azi :raportul TS-TT
- traducerea avea ca scop imbogatirea limbii si cul latine.
- Livius Andronicus deschide drumul traduceriilor care au la baza textele grecesti
originale, insa textele grecesti devin totodata si sursa de inspiratie pentru noi creatii (mai
mult sau mai putin originale ;
- Activitatea de traducere se baza pe imitatie- se urmarea reproducerea in latina a
modelului superior de origine greaca ; erau adresate unor cititori perfect capabili sa
citeasca si textele originale.
- accentul cade pe recreatie, pe compararea TS si TT

Concluzie in Roma antica, traducerea avea doua acceptii :

a) producerea unei literaturi savant;

b) mijloc de a vulgariza un text in randul celor care nu cunosteau greaca.

Fiind privita ca arta retorica, practica traducerii nu putea fi reglementata riguros si stiintific.

Texte ale lui Cicero unde sunt abordate aspect ale traducerii:
 - « De optimo genere oratorum »- prefata la traduceriile din oratorii si politicienii greci
Demostene si Eschil si care reprezinta « una dintre primele scrieti teoretice despre
traducere » (trebuia sa fie despre elocinta) ;
- « Orator »- da tonul cercetariilor pe care le studiaza azi traductologia (observatiile lui
atrag atentia asupra faptului ca traduceriile trebuie sa fie intemeiate pe baze riguroase si
stiintifice).

Cicero abordeaza traducerea in termenii unei obediente maniheene : validitatea traducerii

sensului versus validitatea traducerii cuvantului. Dihotomia sens<->cuvant, unde sensul
reprezinta binele si cuvantul este raul.

Imprumutul si parafraza percepute in termeni diferiti. Cicero gasea firesc sa foloseasca un cuvant
greu de tradus din TS in TT (imprumut) sau sa-l explice (parafraza), deoarece credea in
superioritatea sensului asupra formei cuvintelor.

Studierea dihotomica a traduceriilor, initiata de Cicero va lua amploare si va duce la impartirea

traducatoriilor in doua tabere : partizanii literalismului vs partizanii liberalismului (traducerii
libere)

2. Horatiu

- traducator poet,

- aduce in centru problema literara a reformularii originale si poetice a unor texte deja cunoscute
prin intermediul legendelor, miturilor.

-interesat ca originalitatea sa nu fie subminata de imitatie, se declara prizonier al triumvirumului

(=raspantie unde se intalnesc 3 drumuri) literar, al operelor traduse, al limbii sursa:

a) dialectica

b) retorica

c) gramatica

3. Quintilian:

-recomanda atat parafraza cat si traducerea, insa nu le deosebea. Amandoua aveau ca scop
imbogatirea retoricii.

Cei trei, Cicero, Horatiu si Quintilian, sunt 1 care au meditat asupra traducerii, iar temele
invocate de ei au reaparut de-a lungul secolelor.
Traduceriile Bibliei. Lexicul traduceriilor si statutul interpretariilor :

-traducerea in greaca a Bibliei este inca o marturie a monolingvismul grecilor, mai ales ca a fost
facuta din initiative ebraica.

-conceptia ca limba greaca=limba culturii

-Biblia (numita asa in secolul al 12-lea d.Hr) a fost tradusa pentru 1 data in sec 3 i.Hr. Scriptura
sau Vechiul Testament reprezenta matricea lingvistica pentru doctrina crestina si a reprezentat
textul de referinta pentru traducerile ulterioare pana la Biblia lui Chiril si Metodice (sec IX d.Hr).

-Codex Vaticanus si Codex Sinaiticus-au fost considerate cele mai vechi documente pana cand in
sec X d.Hr au fost descoperite papirusuri si codexuri datand din secolul al 2-lea (originalele din a
2-a jumatate a secolului 1)

-Biblia a fost tradusa in latina pentru ca latina predomina in Galia si Africa de Nord

-exista ipoteza ca Tertulian ar fi folosit o versiune latina a Bibliei, versiunile anterioare ei aveau
ca text sursa Septuaginta (versiunea in greaca a primelor 5 carti ale Bibliei ebraice) si fusesera
traduse literal (Versus Latina sau Versus Itala=ansamblu de versiuni fragmentare)

-traducerea-revelatie impune literalismul, redarea textului sacru cuvant cu cuvant, pentru a

respecta ordinea cuvintelor, a sintaxei textelor sacre. Sustinator al acestui tip de traducere, al unei
abordari hermeneutice a fost Filon Evreul sau Filon din Alexandria (dorea sa garanteze
originalitate maxima mesajului sacru transmis de TS).

-de secole operatia de traducere intre literalism revelator si liberalism blasfemator care metoda si
strategia de traducere ;

-traducerea studiata ca mijloc de imbogatire a retoricii limbii traducatoare, se urmarea si

institutionalizarea activitatii in sine, precum si teoretizarea ei. (ex :Plinius cel tanar).

Fidelitatea si predominarea fondului fata de forma :

Intre Cicero si romanitatea pagana (traducerea libera) si crestinitatea in plina expansiune

(traducerea literala) se situaza parintele traducatorilor Ieronim, patronul si protectorul
traducatorilor. El nu vrea nici orator ca Cicero, nici teolog ca Sf Augustin- el ramane fidel
sensului, ideilor, nu cuvantului. Insa fidelitatea varia in functie de text.

De optimo genere interpretandi raspuns dat criticilor in legatura cu traducerea facuta epistolei
episcopului din Constantinopol catre Ioan-lucrare ce aduce aminte de lucrarea lui Cicero :
-reliefeaza distanta inerenta dintre un dialect si altul, inclusiv in plan intra-lingvistic

-traducerea presupune o degradare inevitabila-nu se regasesc aceleasi mijloace de expresie in

limbi diferite.

-traducatorul-intre fidelitatea fata de TS si fidelitatea fata de limba tinta (a traducatorilor)

-traducerea trebuia sa fie clara, deci Ieronium inclina spre ceea ce Nida numeste astazi
echivalenta dinamica, Ladmiral traducere ţintista, Berman traducere etnocentrica, ceea ce-i
permite traducatorului dreptul la greseala.

-antiliteralismul lui Ieronim reiese din atacul contra lui Aquila (alta traducere VT) si apararea
limbii tinta. Aquila si Meschonnic- traducere literala, descentrata

-opera capitala-traducerea Sf Scripturi (Vulgata), denumita de Conciliul de la Trento traducerea

oficiala a Bisericii latine.

-conceptualizarea dualista, intemeiata pe opozitii binare (unul din termeni il exclude pe celalalt)-
fie traducere literalan(domeniul religios), fie libera (pentru celalalte texte) ;

-pionierul abordarilor traductologice de mai tarziu care neaga excluderea reciproca a metodelor
si strategiilor de traducere literala si libera ;

-nu a mers pana la aplica cele doua posibile moduri de traducere in acelasi text (ci in functie de
natura textului)=>dihotomia sens-cuvant persista.

-reflectiile sale=bazele traductologiei de astazi-standardizarea procesului de traducere (Horatiu a

incercat si el cerand traducatorului sa ramana fidel chiar daca nu traduce cuvant cu cuvant.

Traducerea Bibliei (Vetus Latina) :

 Vetus Itala=cea mai raspandita versiune a Noului Testament, opera mai multor
traducatori (timpuri diferite, locuri diferite) ;
 Episcopul Romei Damasus ii incredinteaza lui Ieronim misiunea de a traduce Cartea
Sfanta, de a da un text unic ;
 Dorinta de a restitui litera cartii sfinte si dorinta de a folosi o limba corecta si eleganta ;

Demersul : I) a corectat traduceri ale Noului Testament si le-a confruntat cu textul grecesc

II) a invatat limba ebraica=competenta lingvistica indispensabila oricarui

traducator

III) traducerea directa=absenta intermediarului diminua subiectivismul formularii

IV) 15 ani a tradus pana cand in 405-Vulgata (editie populara-vulgata editio)

 Nu a fost acceptata de la inceput (unii remarcasera anumite greseli-conform spuselor lor-altii
se temeau ca stirbeste prea mult autoritatea Septuagintei), insa in urma Conciliului de la
Trento a devenit Biblia crestinitatii latine-mijlocul prin care s-a raspandit crestinitatea.

Concluzie :

In Antichitatea nu se poate vorbi despre reflectii traductive elaborate, coerente, primii

ganditori au emis reflectii intemeiate pe dualism si au sustinut principiul « nu cuvant cu
cuvant, ci sens cu sens » Non verbum de verbo, sed sensum exprimere de sensu.

Traducatorii se concentrau fie pe sens, fie pe cuvant, fie pe TS, fie pe TT=empirismul dualist,
stabilirea fidelitatii.

In Roma Antica-traducerea=exercitu retoric, mijloc de formare a limbii si culturii latine prin

imitarea modelului grecesc. Traducerea erudita parea sa fie destinata elitei, insa insotita cu
note si glose avea sa rivalizeze cu traducerea vulgara.

De doctrina christiana, Sf Augustin- bazele 1 metode de traducere bazata pe

caracteristiciile cuv si pe functia de reprezentare, fara sa se preocupe de structura cuvintelor.

 A preluat si dezvoltat teoria aristoteliana potrivit carei folosim nume in locul

lucrurilor (desi nu exista legatura completa nume-lucru) 
 Significatio-constructie a mintii, iar sonus=grup de sunet asociat semnificatiei=> in
interiorul cuvantului legatura este la fel de arbitrara ca si dintre nume-lucru
 Din natura arbitrara a semnului decurg consecinte precum :
a) Cuvintele nu pot fi cunoscute fara a stii ce semnifica ;
b) Mai multe sunete pot reprezenta semnele unei singure semnificatii (sinonimie) sau
mai multe semnificatii pot fi exprimate de acelasi grup de sunete (polisemie)
c) Mecanismul care determina aceste legaturi=obisnuintele lingvistice ale unei
comunitati
d) Cuvintele intraductibile preluate ca atare (vezi Cicero);
e) Interferenta interlingvistica=dificultatea de a gasi in latina echivalente pentru
unele cuvinte din ebraica ;

4 carti contine De doctrina christiana : (influentata de Cicero si Quintilian)

-una consacrata tezelor teoretice ale filosofiei augustiniene despre D-zeu ;

-una modalitatilor de asimilare a culturii pagane-rolul semnelor in transmiterea ideilor ;

-a 3-a, hermeneutica si analitica, modalitati de a intelege sensurile ascunse din alegoriile din
Biblie si dezambiguizarii unor pasaje.

-Trei carti ce vizau intelegerea continutului de idei, iar a 4-a modalitati de

exprimate=praeferendo

Un rol important il are descoprirea sensului figurat care faciliteaza interpretarea in

conformitate cu credinta.

Alegoria pagana versus cea crestina-alegoria faptelor versus alegoria cuvintelor. Alegoria
crestina trecerea de la VT la NT=trecerea de la mit la logos, adevarul ascuns sub simbol.
Augustin recunoaste posibilitatea existentei mai multor interpretari pentru acelasi text.

De la precursori :

-conceptia generala a retoricii ciceroniene, diviziuniile si terminologia

Nou :

-caracterul religios (model Biblia)

-metodologia (inlocuirea regulilor rigide cu talent innascut si lectura marilor maestrii)

-pune accentul pe cautarea adevarului, a carui reprezentare este variabila in functie de auditor,
dar a carui substanta este nealterabila=total diferit de Cicero ;

-teoria semnelor=semiotica ;

-a pus semnele in slujba hermeneuticii, ele atrag atentia asupra preceptelor;

-relatia semn-referent ocupa loc central-problematica semiotica: ale cui sunt cuvintele? In ce
masura cuvintele mediaza cunoasterea referentului;

Boethius

-consilier al regelui, acuzat de tradare, scrie in inchisoare opera sa majora De consolation

philosophiae;

-reflectii traductive asemanatoare celor ale lui Filon Evreul (primeaza continutul in detrimentul
elegantei stilului)

-recomanda literalismul-pseudoechivalenta sintagmatica.

Evolutia crestinitatii

Marea Schisma-crestinismul in 2 : catolica si ortodoxa.

-evanghelizarea paganilor, dorinta de vulgarizare a textelor religioase si de cultura generala a dus
la aparitia literaturilor in limbile nationale.

-traducatorii arabi din Ev Mediu-au asigurat transmiterea si conservarea unei mosteniri culturale
importante ;

-Eu Orientala-dorinta de a evangheliza, i-a impulsionat sa creeze alfabete pentru limbile care
circulau doar pe cale orala (Ulfila-alfabetul gotic, Mesrop-armean, Chiril si Metodie precusori ai
celui chirilic)

-in lumea anglo-saxona, venerabilul Beda traduce fragmente din Biblie. Au mai aparut 2 curente
de traducere sub Carol cel Plesuv si Alfred cel Mare.

-in Franta-dorinta de a culturaliza si de a pastra rolul clerului

-Alfred cel Mare si alti conducatori se inconjoara de eruditi cu intentia de a culturaliza poporul ii
plaseaza in fruntea institutiilor.

-Aelric-opere legate de traducere :Gramatica Latina, Colloquium, glosar latino-englez (primul

dictionar al genului)

Evul Mediu Arab si scoala de traducere din Bagdad

Din sec al 9-lea, la Bagdad-ampla actiune de asimilare prin traducerea cult Indiana, chineza,
persana, dar mai ales greaca.

NB:evolutia traducerii legata de fenomene sociale, politice si istorice (context)

A) Mahomed-bazele monoteismului=>unificare peninsulei si cucerirea cetatii Mecca. Moare

si Imperiul se imparte intre ginerele Ali(siiti) si Qoraysh (sunniti).
B) Omezii din Damasc versus dinastia abbaside

Asadar luptele pentru putere duc la instaurarea anarhiei.

Secolul 9, varsta de aur a dinastiei abbaside :

 Reprezentantii scolilor siriace (in aceste scoli s-au tradus numeroase texte filosofice si de
medicina din lb greaca)
 Nestorienii-adepti ai lui Nestorius (patriarh al Constantinopolului care a indraznit sa
spuna ca natura umana si cea divina a lui Iisus sunt una=>izgonit). Deci siriana-limba de
tranzitie si cultura
 Coranul-pe cale orala, apoi in a 2-a jum a sec 9 in scris. El nu e un TT ci o parafraza a
originalului
 Sumer-scrisul apare din necesitati economico-sociale, in lumea Araba traduceriile din
dorinta de a administra si impune o versiune unificata a textelor
 Traduceriile efectuate cu mai multa promptitudine in partea centrala decat in teritoriile
nou cucerite
 Traducerea ca necesitate-in domeniul administrativ=>lb araba devine lb oficiala in Egipt
si Siria
 A crescut numarul lucrariilor filosofice in epoca abbaside
 In a doua perioada a epocii (din trei successive)-infiintarea unei scoli de traducere care a
contribuit la transmiterea patrimoniului cultural grecesc in Orientul Mijlociu (o miscare
fara precedent datorita numarului mare de traducatori si a cantitatii mari de traduceri)
 Hunayn Ibn Ishaq-cel mai de seama traducator (siriaca, greaca, araba) a fost prolific in
domeniul traducerilor
 Scoala de traducere Bayt al-Hikma-pe langa biblioteca de la Bagdad-institutionalizare a
traducerii=>traducatorii formau o categorie profesionala.
 Istoria traduceriilor dependeta de istoria popoarelor si limbilor
 Institutionalizarea traducerii, traducerea la comanda unui mecena, beneficiar
direct/indirect al traducerii
 Formarea traductiva prin practica, observatie si imitatie, lucrul in echipa, specializarea
traducatorului, traducerea indirecta, revizuirea.