Condiția femei. Mișcarea feministă.

I. Premodernism

În Evul Mediu târziu și la începutul renașterii au fost pusă din nou în cadrul discuțiilor
ființa umană și diferența dintre sexe. Ele au fost vazute de unii bărbații precum Gasparo
Pallavicino și Giuliano de Medici o eroare a naturii, singura lor utilitate fiind nașterea. Însă
femeile au ripostat de asemenea, astfel pe la 1400, în urma izbucnirii unei controverse , pentru
prima dată în istorie o femeie a ridicat glasul împotriva cugetărilor masculine, numele acesteia
era Cristine de Pizan (1364-1430) și a fost o reprezentantă a umanismului timpuriu. Pentru
mulți ani Cristine a fost în conflict cu mulți învățați francezi motivul disputei fiind imaginea
femei și imaginea bărbatului, glasul acesteia a influențat relațiile dintre sexe, iar vocile femeilor
idignate s-au îmulțit1.

Influența Cristinei s-a extins și în Anglia, fiind prezentă în dezbaterile din secolul al
XVII-lea, Ferguson caracterizând această perioadă ca „primul val sesizabil al protestului feminin
secular britanic”, când pentru prima data un număr considerabil de femei și-au exprimat
nemulțumirea despre percepția umană aupra sexului feminin în cărți și pamflete. Unele scrieri au
rămas în anonimat, însă cele mai cunoscute astfel de scriitoare sunt Aphra Benn (1640-1689) și
Mary Astell (1666-1731) care nu de mult timp a fost descrisă ca prima feministă engleză.2

Teoria feministă trebuie tratată cu mare atenție mai ales în ceea ce privește situația
socială și schimbările care au apărut în primii ani de dezvoltare capitalistă. Schimbările care au
apărut în agricultură au creat noi clase de muncitori salariați și a apărut o distincție între vechiul
sistem de industrie domestică bazat pe familie și lumea publică a angajaților. În același timp
femeile au început să fie excluse din profesii unde obișnuiau să fie active precum fabricarea
berii, tipărirea și medicina iar femeile aristrocate care se ocupau de conducerea terenurilor
deținute de soți au fost restricționate în sfera domestică. Astfel a crescut dependența femeilor față
de soți iar căsătoria a devenit o necesitate economică3.

1
Gisela Bock, Femeia în istoria Europei, Editura Polirom, 2002, p.10-25.
2
Valerie Bryson, Feminist political theory, Editura Macmillan, London, 1992, p. 11-12.
3
Ibidem, p. 12-13.

1
 John Locke a susținut că subordonarea femei bărbatului nu este una politică, ci conjugală
prin urmare naturală, o idee pe care Mary Astell nu a susținit-o, ba mai mult în 1706 ea a pledat
împotriva inferiorității naturale a propriului sex susținând că „puterea este putere, indiferent dacă
este vorba despre politică sau despre familie”4. Ea a pus de asemenea celebra întrebare „Dacă toți
oamenii s-au născut liberi, cum se face că toate femeile s-au născut sclave?”. Apoi 90 de ani mai
târziu Mary Wollstonecraft( care a fost considerată pentru o perioadă prima feministă) a definit
familia privată susținând că „ fiecare familie poate, de asemenea, să fie considerată un stat”.
Aceasta a dus o politică vehementă împotriva celor care contestau rațiunea și virtutea femeilor. 5

Între secolele XVI-XVIII au existat femei puternice care au demosntrat că sunt raționale
și egale bărbaților precum Regina Elisabeta (1533-1603) care în timpul invaziei armadei spaniole
a apărut îmbrăcată în armură spunându-le bărbaților că deși îi lipsește forța ea are „inima și
trupul unui rege”; Margareta de Parma (1522-1586) cunoscută pentru regimul ei tolerant; Maria
Tereza(1717-1780) care deșă a avut 10 copii și diverse avorturi, și-a demonstrat capacitatea de a
conduce; Elisabeta a-II-a (1729-1796) a Rusiei care a luat puterea în propriile mâini etc.6.

II. Feminism în secolul al-XVIII-lea

1 Condiția femei în secolul al XVIII-lea

În acest secol femeile erau restricționate la munca o domestică datorită lipsei de

cunoștinte și corpului firav, fiind descalificată pentru activitățile grele, robuste, subordonate
bărbatului pentru propria lor protecție. Unii scriitori au afirmat că acestea au un rol important de
arbitri pentru moralitate și virtute. De asemenea s-a schimbat si viziunea societății asupra
copiilor, care nu se năsteau buni, răi sau neutri, ci erau rezultatul educației și dezvoltării sale în
cadrul familiei. Astfel femeia avea un rol important în educația morală a copilului, astfel dacă
copilul devenea imoral era vina mamei sau a nevestei ( în cazul în care se căsătorea) fiindu-i
recunoscută o oarecare influența asupra sexului masculin. Au început să fie ținute lecții fetelor de
moralitate și bune maniere, scopul lor în societate fiind de a ocupa poziția de servitoare, soție și
mamă. Femeile se ocupau cu spălatul, gătitul și îngrijitul casei, copilului și soțului. În mediul
urban femeile puteau deveni moașe, spălătorese, servitoare, „vânzătoare” sau prostituată.

4
Gisela Bock, op. cit., p. 43.
5
Ibidem, p. 42-45.
6
Ibidem, p. 45-46.

2
Ocupațiile văduvelor depindeau de urmatoarele criterii : dacă au trăit singure, dacă au copii sau
dacă sunt deja stăpânele unei moșii7.

2 Personalități feministe în secolul al XVIII-lea

O personalitate care s-a remarcat la începutul acestui secol este Mary Astell, ea era fiica
unui negustor, care a murit când ea avea doar 12 ani. Ea a fost ajutată de Archbishop Sancroft,
intrând într-un cerc de femei inteligente. În 1694 a publicat prima ei carte A Serious Proposal to
the Ladies prin care le ruga pe femei să gândească pentru ele și să nu se mai raporteze doar la
judecata masculină, într-un capitol exprimând nevoia femeilor de a primi o educație
corespunzătoare. După ce a devenit cunoscută ea a devenit țintă, ideiile sale fiind luate în
derâdere, ea s-a oprit din scris, însă în 1709 a început un proiect de caritate prin care a deschis
mai multe școli, în jur de 132, multe femei împlicându-se în organizarea școlilor precum și în
educarea elevilor. Contribuția ei a fost una importantă, chiar daca următoarele femei care au pus
în discuție această problemă au apărut abia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Contribuția lui
Astell s-a remarcat în dorința ei de a face femeile să gândească și să ia propriile decizii, să își
dezvolte propriile talente și pasiuni8.

Spre sfârșitul secolului, privitor la drepturile femeilor s-a exprimat și Mary

Wollstonecraft, una dintre primele femei engleze, care a scris elocvent, uneori nervos despre
nedreptățile cu care se confruntă femeia. Deși aceasta a râmas însarcinată după ce s-a îndrăgostit
de un aventurier american, care a tratat-o cu indiferență, aceasta a contiunat să muncească din
greu la lucrarea sa intitulată Historical View of the Origin and Progress of the French
Revolution, Acesta moare în 1797 înainte de a termina cea de a doua sa novelă Maria; Or the
Wrongs of Women, o operă melodramatică unde întrebă „Nu a fost lumea o vastă închisoare, si
femeile născute sclave? ”. Prin exagerările sale melodramatice, ea și-a exprimat frustratrea și
nemulțumirea față de rolul femei în societate, ea admițând că trăiește într-o perioadă în care
femeile sunt inferioare, oprimate de la naștere, needucate, insultate în lumea reală, inevitabil
ajungând să crească ignorante și leneșe. În secolul al XVIII-lea numărul femeilor care au început
să scrie și să citească nuvele a crescut, reprezentând pentru ele o modalitate de raportare la

7
Deborah Simonton , A history of European women’s work, 1700 to present, Editura Routledge, London, 1998, p.
12- 25.

8
Margaret Walters,Feminism: A Very Short Introduction, Editura University Press Oxford, 1995, p. 26-30.

3
posibilitățile și propriile lor probleme. În final scopul lui Wollcraft a fost unul foarte clar, acela
de a face femeile să vorbească, să își spună propriile povești, să își exprime sentimentele atât cele
pozitive cât și cele în care s-au simțit nedreptățite și înșelate.9

3 Iluminismul și influența sa asupra modernizării femei

Valorile de referință istorice ale Iluminismului includ Revoluția glorioasă engleză (1688),
Declarația Americana de Independență din 1776 și Revoluția Franceză de la 1789. Deseori
asociate cu munca lui Descartes, Locke, Voltaire, Diderot, Mendelssohn, Lessing, și Kant,
iluminismul a pus accentul pe rațiune fiind optimiști în abilitatea umană de a evolua către
perfecțiune. Acesta a subliniat rațiunea și empirismul 10, punând accentul pe mintea umană,
separând-o astfel de trup, prin urmare de sex.11

III. Secolul al XIX-lea

Perioada postrevoluționară de pe continentul european a fost represivă din multe cauze. Prin
1820, Imperiul Austro-Ungar, statele Confederației Germane sau Imperiul Rus s-au asigurat că
orice tensiune care se accentua, va fi suprimată de către autoritățile publice, astfel orice mișcare
reformistă, publicație radicală, semn de activism politic ostil, mai ales insurecțiile feminine erau
atent privite și neutralizate. De asemenea zonele puternic catolicizate ale Europei erau împotriva
unor astfel de mișcări, nu erau deloc bine acceptate îndoielile privind autoritatea sexului
masculin, orice publicatie care conținea o temă feministă intra în lista cărților interzise. Aceste
campanii represive au avut efecte neintenționate, atrăgând atenția femeilor asupra situației în
care au fost subordonate. În cele din urmă, nu numai ca emanciparea femei a început să fie luată
în considerare, dar a început să atragă un număr tot mai mare de susținători.12

Spre mijlocul secolului, cateva femei din Russia au început să studieze medicina la Universitatea
din Zurich, lor li s-au alaturat femeile franceze și engleze la universitățile din Paris și Edinburgh.
Din 1870 au început să fie admise formal la Universitatea din Londra în Anglia, în Irlanda și în
Danemarca. În 1880 în Rusia matematiciana Sofia Kovalevsky a obținut un grad avansatla
9
Ibidem, p. 30-40.
10
EMPIRÍSM s. n. Teorie epistemiologică potrivit căreia informația autentică despre lume trebuie obținută prin
mijloace a posteriori, astfel încât nimic nu poate fi gândit fără să fi fost mai întâi simțit.
11
Elizabeth A. Flynn, Feminism beyond modernism, Southern Illinois University Press,
Carbondale and Edwardsville, 1944, p. 7-9.
12
Karen Offen, European Feminism 1700-1950, Stanford University Press, Stanford,California, 2000, p. 77-79.

4
Heidenberg, și câteva femei au început să studieze în Spania. Astfel îmugurirea educației femeii,
care a început în secolul al XVIII-lea prin educație în familie, sau profesori particulari, a crescut
radical în secolul al XIX- lea chiar daca acestea continuă să fie subordonate bărbaților. Totuși
trebuie menționat că un factor fundamental care a dus la educația primară și secundară a femeilor
a fost legată de apariția și dezvoltarea naționalismului șo formarea statelor-națiune. Lideri
naționali au început să aleagă alegorii feminine care să simbolizeze națiunea, Franța și0a
personificat națiunea drept Zeitatea Libertății și Egalității, la scurt timp i s-a alăturat europei prin
adoptarea unor asemenea de alegorii naționale Britannia, Elveția, Irlanda și Germania. Secole
nouăsprezece și douăzeci au fost martorele mișcărilor de independență și fondarea statelor
națiune Grecia, Norvegia și Finlanda, precum și neîndeplinitele aspirații de fondare a multor
altora, precum Polonia și Ucraina care făceau parte din Imperiul Rus și cel Austro-Ungar. Un alt
factor important a fost cel legat de angajarea femeilor, forța lor de muncă crescând centralizarea
manufacturilor, a dezvoltării economiei precum și a industrializării. Datorită acestor factorii
femeile au cerut să fie recunoscute și reevaluate, ai luptat pentru drepturile femeilor, pentru
munca înafara casei, primirea unui salariu egal cu cel al bărbațiilor, condiții mai bune de muncă,
subpervizarea angajatelor feminine de către supraveghetori care să fie tot femei, și în final suport
din partea statului pentru mame si dezincriminarea avorturilor și pruncuciderilor. Feministele
socialiste au mers si mai departe, însă emanciparea completă a sexului feminin a fost susținută
doar de câteva.13

1 Feminismul în America

13
Ibidem, p. 79-85.